Botezul Domnului - Epifania

Sarbatorirea Botezului Domnului se mai numeste cu un termen grecesc si Epifanie

adica "Aratarea Domnului". Pe buna dreptate i s-a dat acest nume, pentru ca acum Domnul se arata prima data n public, gata de a ndeplini misiunea pentru care a fost trimis de catre Tatal. Vazndu-L Ioan, cel care boteza, n Iordan, pe toti cei ce veneau din Ierusalim si din toata Iudea, L-a vestit si el si L-a aratat lumii ca fiind "Mielul lui Dumnezeu ce ridica pacatele lumii" (In.1,29). Dar, la Boboteaza, nu numai Fiul cel Unul Nascut s-a aratat, ci si celelalte doua Persoane treimice si-au dezvaluit n chip deslusit existenta. "Deschiderea cerului" de care ne vorbeste Sfnta Evanghelie (Mt.3,17) tocmai lucrul acesta l sugereaza, anume ca taina cea mai presus de minte si de cuvnt a Treimii devine acum cunoscuta, binenteles att ct este cu putinta creaturii sa o cunoasca. De la acest eveniment al Botezului ncepnd, nchinarea si lauda aduse lui Dumnezeu vor fi de fapt aduse Tatalui, Fiului si Sfntului Duh, Treimii celei de o fiinta si nedespartite. Iata deci, ca ntr-adevar, minunata aratare a lui Dumnezeu s-a petrecut la Iordan, cnd Domnul a primit Botezul. Ct despre acest botez pe care l practica Ioan, se stie ca nu era identic cu Botezul pe care l va institui Domnul dupa nvierea Sa din morti. Chiar Sfntul va recunoaste ca ntre cele doua Botezuri, exista o diferenta fundamentala, spunnd: "Eu unul va botez cu apa, spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine... va va boteza cu Duh Sfnt si cu foc" (Mt.1,11). Ca trimis al Tatalui, sa pregateasca si sa anunte venirea Fiului n lume, Ioan i ndemna pe oameni sa se faca vrednici de aceasta minunata aratare. Predica lui era pe ct de scurta, pe att de ferma si de deslusita: "Pocaiti-va ca s-a apropiat mparatia cerurilor" (Mt.3,2). Botezul lui Ioan era unul pregatitor. Abia Botezul, pe care-l va institui Hristos Domnul va fi Botez mntuitor. Ioan boteza n numele sau si din propria sa initiativa. Botezul crestin, Taina Sfntului Botez urma sa fie administrata de o porunca;, cu trimitere catre toata lumea si sa fie facut n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh. "In numele" vrea sa nsemne "cu puterea Tatalui, a Fiului si a Sfntului Duh", deci cu putere dumnezeiasca si cu efecte pe masura. Ultimul testament pe care l-a lasat Mntuitorul Apostolilor Sai, nainte de naltarea Sa la cer tocmai aceasta a fost sa mearga n toata lumea si sa mpartaseasca acest Botez tuturor popoarelor, nvatndu-le sa pazeasca toate cte a poruncit El, adica toata Evanghelia (Mt.28,19).

Apostolii au primit ca pe un lasamnt dumnezeiesc aceasta porunca a Domnului, si ncepnd de la Ierusalim au plecat n toata lumea, boteznd neamurile si facnd sa creasca si sa se ntareasca Biserica, al carui Cap este Mntuitorul Hristos. Parasind ei aceasta lume, au ncredintat urmasilor lor, episcopilor si preotilor, datoria de a savrsi lucrul Domnului si astfel veac dupa veac numarul crestinilor a sporit, credinta s-a latit si mparatia lui Dumnezeu a cstigat teren. Desigur ca lucrul acesta n-a fost bineplacut diavolului, care voia sa instaureze pe pamnt propria sa mparatie. El de altfel a intervenit chiar de la nceput, pentru a mpiedica mplinirea voii lui Dumnezeu. Cnd S-a nascut Iisus, diavolul a inspirat lui Irod gnduri criminale, mboldindu-l sa-si ntinda mna si sa ia viata Celui care a fost trimis sa puna temelia mparatiei lui Dumnezeu. Mai apoi, dupa ce Domnul S-a botezat si s-a retras n pustie, diavolul cauta sa-L abata de la calea pe care tocmai pornea,ispitindu-L ntre altele, cu chipul mparatiei lumesti, a bogatiei si stralucirii desarte si trecatoare. Dupa veacuri si veacuri de istorie crestina, diavolul a pornit asaltul asupra crestinilor de asta data. n chip cu totul perfid si-a facut planul de a lovi tocmai n temelia Bisericii. Scopul urmarit de el era sa nchida usa mparatiei pe care Domnul a deschis-o prin instituirea Botezului. De aceea, i-a ispiti pe unii, spunndu-le ca Botezul pe care l-a practicat dintru nceputuri Biserica, nu este mntuitor. Adevaratul botez este n afara Bisericii, mpartasit la o alta vrsta dect a copilariei. Din nefericire, ispita diavolului a avut efecte. Unii crestini s-au lasat nebotezati, si astfel au nceput sfsierile si rupturile n Biserica. Pentru progresul mparatiei lui Dumnezeu lucrul acesta a fost pagubitor. Multi dintre cei care ar fi putut sa intre n ea au fost mpiedicati. Crestinatatea a oferit lumii din afara Bisericii un spectacol pe care numai ncrederea nu putea sa o favorizeze. Asa se face ca astazi, realitatea crestina este departe de idealul scripturistic redat prin cuvintele "Un Domn, o credinta, un Botez". Credintele sunt mai multe si din pacate si Botezurile. Tot n chip perfid se cauta a se acredita ideea ca diversitatea era inevitabila, oamenii fiind diferiti unii de altii, Diversitatea era ntr-adevar justificata si fireasca, dar nu si sfsierea unitatii, distrugerea ei pe considerente cu totul straine de planul lui Dumnezeu de mntuire a lumii. Referindu-ne la aceste situatii nu vorbim de lucruri care apartin trecutului sau care au fost numai pasagere n viata Bisericii. Ne confruntam din pacate, n fiecare zi cu ele. Pe strada, n calatorie, n spitale. n universitati, la locul de munca suntem asaltati de insi care n chip fatis sau la ureche ne strecoara ndoiala ca Botezul

primit nu are valoare, si ca pentru mntuire trebuie primit un alt Botez si aderat la o alta credinta. Asa se despart si se razletesc familii si comunitati de oameni. Cunosc cazul unei femei vrstnice adusa de fiica ei din mediul rural, la oras. nca pe cnd erau mpreuna n satul lor, amndoua frecventau cu regularitate sfnta biserica. Aveau un motiv n plus s-o faca: le murisera de timpuriu sotul si parintele. Cercetarea bisericii le inspira curaj si le alina durerea. Regasindu-se dupa ani de despartire n casa fiicei, cele doua si-au reluat bunul obiceiu de a pleca mpreuna la biserica.Se rentorceau acasa cu bucurie si mngiere n suflet. Totul a fost bine pna cnd de la o vreme, batrna cauta prilej sa nu mai plece mpreuna cu fiica ei la biserica. Gasea diferite motive, fie pentru a pleca mai devreme, fie mai trziu. Mare i-a fost mirarea fiicei, cnd a constatat ca mama ei, desi pregatita sa vina la biserica, n-a mai ajuns acolo. S-a lamurit n curnd care este cauza. Mama ei fusese atrasa spre o alta credinta. I s-a spus ca este batrna si ca nu e bine sa ramna nebotezata. Adevaratul botez urma sa-l primeasca abia acum si de la noua comunitate. Staruintele fiicei au fost zadarnice. Mama si-a parasit credinta si desi venise la oras, sa-si traiasca ultimii ani alaturi de fiica ei si sa fie ajutata de ea, s-au vazut dintr-o data despartite. Continuau sa mearga la biserica, dar fiecare la biserica ei. Desigur ca parasirea credintei n-a fost un lucru usor nici pentru batrna. Se gndea la barbatul ei cu care s-a cununat si care acum odihnea la umbra crucii din satul natal. Inevitabil se ntreba: oare el sa fi murit pagn? Ce s-a ntmplat cu el, fara sa fi primit botezul pe care tocmai l primise ea? Se gndea apoi la fiica ei si la nepotii ei pe care i iubea. Oare lor sa le fie nchisa usa mntuirii? Se mai gndea apoi ca viata ei aici pe pamnt se va sfrsi si ca; pusese n gnd sa fie nmormntata lnga barbatul ei. Ce va zice preotul din sat, care a spovedit-o si a mpartasit-o, de attea ori. Si ce vor zice consatenii ei cnd vor afla ca si-a pierdut credinta, ca si-a parasit traditia de viata crestineasca, mostenita de la bunii si strabunii ei. Toate aceste framntari au rodit gnduri bune n mintea batrnei. ntr-o zi i-a mpartasit fiicei dorinta de a se rentoarce la credinta ei, la Sfintele Taine ale Bisericii de care dorea sa se mpartaseasca. Si astfel, mpacata cu Dumnezeu si cu oamenii si-a nceput calatoria n vesnicie. ngustimea ntelegerii sectarilor consta tocmai n gresita ntelegere a Botezului. Ei fac din Botez unica sansa a mntuirii. Este de ajuns sa te botezi si te mntuiesti. Ori lucrurile nu stau asa. Fara Botez nu poate exista nadejde de mntuire. Aceasta Sfnta Taina este poarta de intrare n Biserica, este fundamentul vietii crestine. Dar pe acest fundament

trebuie construit edificiul unei trairi duhovnicesti, al credintei si lucrarii n dragoste. Celelalte Sfinte Taine ajuta la construirea acestui edificiu. Sectarii se limiteaza numai la Botez, ca si cum ar fi de ajuns fundamentul unei case, ca sa poti crede ca ai deja o casa. Este bine de stiut ca poporul romn este crestin dintru nceputurile existentei sale. Este un popor botezat, cu o traditie de viata crestina. Are si sfinti si martiri crestini. Nu este cu dreptate sa fie tulburat n credinta lui si ofensat n demnitatea lui, spunndu-i-se ca nu este botezat si ca nu poate avea astfel nadejde de mntuire. Ca sunt si scaderi si multe pacate, este adevarat. Dar exista pentru toate remedii. Reconvertirea poporului romn nu nseamna trecerea lui la o alta credinta, cum a afirmat la o ntrunire religioasa de la Oradea conducatorul cultului baptist, ci apropierea lui cu si mai multa dragoste de traditiile crestine mostenite din vremea apostolilor si vietuirea n acord cu aceste traditii. Pr. Prof. Dumitru Abrudan (din "Telegraful Romn", Sibiu)