Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în Vechiul Testament
Curs anul I
Lect. dr. pr.
Cătălin Vatamanu
2020
Despre Sfânta Scriptură
cuprinsul lor:
❑ evenimente istorice care fac parte din iconomia
mântuirii neamului omenesc;
❑ adevăruri religioase descoperite de Dumnezeu
oamenilor, pentru a cunoaște scopul
supranatural la care sunt destinați;
❑ îndemnuri practice spre a ajunge la scopul
supranatural.
În Sfânta Scriptură:
„Cartea Legii” (Deut. 31, 26; Iosua 24,
26), „Cărțile” – Daniel 9, 2, „Cărțile
Sfinte” (I Macab. 12, 9): „având
mângâiere cărţile cele sfinte, care sunt în
mâinile noastre…”, „Legea” – Hristos (In
10, 34; 15, 25): „ca să se împlinească
cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât
pe nedrept.”
„Sfintele Scripturi” – Sfântul Pavel
(Rom. 1, 2; II Tim. 3, 15)
„Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El
apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui
Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte,
prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi”
Numirile Sfintei Scripturi
Legământ
Vechiul Testament = berit „( בְּ ִריתlegământ”), gr. diatekes, lat. testamentum.
IV Rg. 23, 2: „Apoi s-a dus regele în templul Domnului şi toţi Iudeii şi toţi
locuitorii Ierusalimului au mers cu el, şi preoţii şi proorocii şi tot poporul de la
mic până la mare şi au citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului,
ce s-a găsit în templul Domnului.”
Testament
II Cor. 3, 14: „Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea
Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se
desfiinţează prin Hristos”
Tertulian: „Vechiul și Noul Testament” (tes paleas ke kenes diathekes)
Nu doar pact, legământ (Aquila, Simmah, Theodotion), ci „Testament”
(Ieronim, Fer. Augustin)
Isidor Pelusiotul: „Pactul, adică făgăduința, Scriptura îl numește Testament,
pentru fermitatea lui inviolabilă, căci pactele se strică adesea, testamentele
legale, însă, nu se strică”.
Numirile Sfintei Scripturi
Legea
Torah – Legea, Pentateuhul
Mt. 26, 28: „Că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea
păcatelor”.
➢ Scriptura Vechiului Testament = Legea Veche
➢ Scriptura Noului Testament = Legea Nouă
În scrierile Sfinților Părinți:
„Scriptura Sfântă”, „Scriptură
dumnezeiască”, „Pagini cerești”, „Scriptură
inspirată”;
➢ modul introducerii citărilor: „scris este”,
„Scriptura spune”, „spus este”,
„Dumnezeu spune”, „Sfântul Duh
mărturisește”, formulări luate din NT
(Mt. 4, 4; 5, 31; Evr. 8, 8; 10, 15).
Împărțirea cărților sfinte la evrei
După cuprins:
Legea (Torah)
Profeții (Neviim)
Celelalte scrieri (Ketuvim)
Lc. 24, 44: „Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună
cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui
Moise, în prooroci şi în psalmi.”
După uzul liturgic:
Deut. 31, 11: „Când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea feţei Domnului
Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, să citeşti Legea aceasta
înaintea a tot Israelul şi în auzul lui”
Lc. 4, 16: „Şi a venit în Nazaret (…), a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a
sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia.”
Fp. 15, 21: „Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit
în sinagogi în fiecare sâmbătă.”
Evreii din Palestina împărțiseră Tora pe durata a trei ani, cei din Babilon pentru
un an, 54 de parașe (→ azi).
Împărțirea cărților VT la creștini
După cuprins:
Cărți legislative (Pentateuhul)
Cărți istorice (Iosua, Jud., Rut, 1-2 Sam, 1-2 Rg, 1-2 Cr., Ezdra, Neem.,
Estera)
Cărți didactice sau poetice (Iov, Psalmi, Prov., Cânt., Eccl.)
Cărți profetice: profeți mari (Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel), profeți mici
(Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu,
Zaharia, Maleahi)
Împărțirea practică: (sec. V-VI)
Evangheliile au fost împărțite în 218 titluri, Epistolele în 254 capitole, Apocalipsa
în 24 cuvântări
Împărțirea în capitole: Lafranc (sec. XI), Stephanus Langton (sec. XIII)
în versete: Robert Estienne (Robertus Stephanus): 1545 Noul Testament, 1555 Biblia
Modul de citare al unui text din Sfânta Scriptură. ex: I Rg. 22, 3
Bibliografie