CAPITOLUL II

Invatatura ortodoxa despre ingeri

CUNOASTEM din cuvintele lui Hristos ca sufletul esteCintampinat de ingeri la moarte. Si a murit saracul si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam (Luca 16, 22).

Despre chipul in care se arata ingerii, cunoastem de asemenea din Evanghelie: Un inger al Domnului (a carui infatisare) era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba
ca zapada (Matei 28, 2-3); un tanar imbracat in vesmant alb (Marcu 16, 5); doi barbati in vesminte stralucitoare (Luca 24, 4); doi ingeri in alb (Ioan 20, 12). De-a
lungul istoriei crestine, aratarile ingerilor s-au petrecut intotdeauna sub aceleasi chipuri de tineri stralucitori invesmantati in alb . Traditia iconografica a infatisarii
ingerilor a fost de asemenea consecventa de-a lungul veacurilor, pictand doar astfel de tineri stralucitori (adesea cu aripi, care, de buna seama, sunt o trasatura
simbolica, care de obicei nu se vede in aparitiile ingerilor). La al saptelea Sinod ecumenic din anul 787 s-a hotarat ca ingerii sa fie zugraviti numai cu chip, ca al
oamenilor. "Cupidonii" artei apusene a Renasterii, si ai veacurilor care au urmat, sunt de insuflare pagana si nu au nici o legatura cu ingerii adevarati.

Intr-adevar, nu numai cu privire la zugravirea artistica a ingerilor, ci in intreaga doctrina a fiintelor spirituale, vestul romano catolic (si protestant) modern s-a
indepartat foarte mult de invatatura Scripturii si a vechii traditii crestine. Este foarte important sa intelegem aceasta greseala, daca vrem sa patrundem in
adevarata invatatura crestina a sortii sufletului dupa moarte.

Episcopul Ignatie Brianceaninov (1867), unul dintre marii Parinti ai vremurilor mai apropiate, a vazut aceasta greseala si a dedicat prezentarii acestui subiect un
volum intreg cu lucrarile sale adunate la un loc, pentru a face cunoscuta adevarata invatatura ortodoxa despre acesta (vol. III in editia Tuzov, St. Petersburg,
1886). Criticand conceptiile teologice romano-catolice obisnuite din sec. al XIX-lea (Abbé Bergier, Dictionnaire de Théologie ), intr-o mare parte din acest volum
(pag. 185-302), Episcopul Ignatie combate ideea moderna, bazata pe filosofia lui Descartes a sec. al XVII-lea, ca toate cele ce se afla in afara lumii materiale fac
parte din lumea "spiritului pur". Ca urmare, o astfel de idee Il aseaza pe Dumnezeul Cel necuprins pe aceeasi treapta cu felurite duhuri marginite (ingeri, draci,
suflete ale mortilor). Aceasta idee s-a raspandit astazi foarte mult (desi cei care o sustin nu vad in intregime urmarile ei) si socotesc ca exista o puternica
nepricepere a lumii contemporane cu privire la lucrurile "spirituale"; se arata o mare preocupare pentru toate cele ce se afla in afara lumii materiale, facandu-se
adesea o mica deosebire intre ceea ce este dumnezeiesc, ingeresc, dracesc, sau pur si simplu, urmarea puterilor omenesti foarte mari, sau a imaginatiei.

Abbé Bergier a afirmat ca ingerii, dracii si sufletele mortilor sunt "desavarsite spiritual"; astfel, ele nu se supun legilor timpului si spatiului, putem vorbi despre
"infatisarea" sau "miscarea" lor, doar ca metafore, si "ele trebuie sa fie imbracate intr-un trup foarte usor, ori de cate ori Dumnezeu le ingaduie sa lucreze asupra
trupurilor" (Episcopul Ignatie, op. cit., vol. III, pag. 193-195). O alta lucrare romano-catolica bine documentata, a sec. al XX-lea, asupra spiritismului modern, repeta
aceasta teorie, afirmand, de pilda, ca atat ingerii cat si dracii "pot imprumuta materialul trebuincios (pentru a se face vazuti de catre oameni) de la firi mai joase, fie
ca sunt cu viata sau fara viata" (Blackmore, Spiritism: Fapte inselari, si pag. 522).

Spiritistii si ocultistii au luat aceste idei din filosofia moderna.

Un aparator al crestinismului supranatural, C. S. Lewis (anglican), pe buna dreptate critica moderna "conceptie a raiului numai ca stare de spirit", dar el pare a fi
cel putin in parte atras de problema moderna "ca trupul, si asezarea si miscarea si timpul, se simt acum neinsemnate fata de cele mai inalte masuri ale vietii
spirituale" (C. S. Lewis, Minuni, The MacMillan Company, New York, 1967, pag. 164-165). Astfel de pareri sunt urmarea unei micsorari a realitatii duhovnicesti sub
influenta materialismului modern si din cauza pierderii legaturii cu invatatura si cu experienta duhovniceasca crestina adevarata.

Pentru a intelege invatatura ortodoxa a ingerilor si a altor duhuri, trebuie mai intai sa nu luam in seama dihotomia moderna simplificata peste masura, de "materie-
duh"; adevarul este mult mai complex, si in acelasi timp atat de "simplu", ca cei carora le sta in putinta sa il creada, vor fi probabil socotiti in mare masura ca
"nestiutori neabatuti". Episcopul Ignatie scrie (sublinierile sunt facute de catre noi): "Cand Dumnezeu deschide ochii (duhovnicesti ai) unui om, acela este in stare
sa vada duhurile in chipul lor propriu " (pag. 216). "Cand s-au aratat oamenilor, ingerii s-au ivit intotdeauna sub chipul oamenilor" (pag. 227). La fel, "din toate
infatisarile Scripturii este limpede, ca sufletul omului are chipul unui om in trup, intocmai ca celelalte duhuri zidite" (pag. 233). El citeaza o multime de izvoare
Patristice pentru a dovedi aceasta socotinta. Sa patrundem in invatatura Patristica pentru cugetul nostru.

Sf. Vasile cel Mare, in cartea sa despre Duhul Sfant, spune ca "firea puterilor ceresti este aceea a unui duh aerial -daca se poate spune asa -sau un foc nematerial
... Din aceasta pricina, duhurile sunt marginite in spatiu, si se fac vazute, aratandu-se celor vrednici, in chipul propriilor lor trupuri". Iarasi, "noi credem ca fiecare
(dintre puterile ceresti) se afla intr-un loc oarecare, aceasta pentru ca ingerul care statea in fata lui Corneliu nu se afla in acelasi timp si cu Filip (Fapte 10, 3; 8,
26); si ingerul care vorbea cu Zaharia si statea langa altarul tamaierii (Luca 1,11) nu se afla in acelasi timp in locul sau din cer" (Capitolele 16, 23; Lucrarile Sf.
Vasile cel Mare, editia rusa Soikin, St. Petersburg, 1911, vol. 1, pag. 608, 622).

La fel, Sf. Grigorie Teologul ne invata: "Luminile mai mici dupa Sf. Treime, care au o slava imparateasca, sunt ingerii nevazuti, stralucitori. Acestia umbla slobozi in
jurul marelui Tron, fiindca ei sunt minti, foc si duhuri dumnezeiesti care au putinta de a se misca repede prin aer. (Predica 6, Despre fiintele duhovnicesti, in
Lucrarile Sf. Grigorie Teologul, lb. rusa, Editura Soikin, St. Petersburg, vol. 2, pag. 29).

Astfel, ingerii, in vreme ce sunt "duhuri" si "flacara de foc" (Psalmi 103, 5; Evrei 1, 7) si salasluiesc intr-un loc unde legile pamantesti ale timpului si spatiului nu
lucreaza, sunt totusi marginiti in timp si spatiu, si lucreaza in asemenea chipuri "materiale" (daca se poate spune asa) incat unii Parinti nu sovaie sa vorbeasca
despre "trupurile subtiri" ale ingerilor. Sf. Ioan Damaschin, in sec. al VIII-lea, strangand invatatura Parintilor dinaintea lui, spune: "Daca il asemuim cu noi, se spune
ca ingerul este duhovnicesc si nematerial, desi asemanandu-l cu Dumnezeu, Care este singurul fara de asemanare, totul dovedeste a fi trupesc si material -pentru
ca numai Dumnezeu este cu adevarat nematerial si duhovnicesc". Si el spune iarasi: "Ingerii sunt marginiti, pentru ca atunci cand se afla in cer, ei nu sunt si pe
pamant, si atunci cand sunt trimisi de Dumnezeu pe pamant, ei nu raman si in cer. Oricum ei nu sunt marginiti de ziduri sau porti sau zavoare, pentru ca sunt
nemarginiti. Spun ca sunt nemarginiti pentru ca ei nu se arata intocmai asa cum sunt. Ingerii se arata celor drepti si celor carora Dumnezeu doreste sa li se arate.
Dimpotriva, ei se arata in chipuri felurite celor care ii pot vedea." (Aratarea cea adevarataa credintei ortodoxe, II, 3, in Parinti bisericesti, New York, 1958, vol. 37,
pag. 205-206).

Spunand ca ingerii "nu se arata asa cum sunt", de buna seama ca Sf. Ioan Damaschin nu se impotriveste Sfantului Vasile, care spune ca ingerii se arata "in chipul
propriilor lor

trupuri". Amandoua zicerile sunt adevarate, asa cum pot ele fi vazute cu limpezime, in numeroasele lucrari ale ingerilor din Vechiul Testament. Astfel, Arhanghelul
Rafail il insotea pe Tobie vreme de multe saptamani, fara a fi vreodata banuit ca nu ar fi fost om. Totusi, cand Arhanghelul s-a descoperit singur in sfarsit, el a zis:
In toate aceste zile eu am fost vizibil pentru tine, dar eu nu am mancat, nici nu am baut, dar tie numai ti s-a parut ca a fost asa (Tobie 12, 19). Cei trei ingeri care s-
au aratat lui Avraam, au lasat de asemenea parerea ca mancau si se credea ca erau oameni (Facerea 18, 19). La fel, Sf. Chiril al Ierusalimului, in Cateheze, ne
spune in legatura cu ingerul care i s-a aratat lui Daniil, ca "la vederea lui Gavriil, Daniil s-a infiorat si, desi era prooroc, nu a cutezat sa-i raspunda, pana cand
ingerul s-a schimbat el insusi in chipul fiului omului". (Cateheze IX, 1, Eerdmans, Parinti niceeni si post-niceeni, vol. VII, pag, 51). Totusi, in cartea lui Daniil, (Cap.
10), citim ca si in cea dintai aratare uimitoare a lui, ingerul era ca un om, doar cu o oarecare stralucire (fata sa ca infatisarea fulgerului, ochii lui ca torti arzand,
bratele si picioarele luicaniste scanteieri de bronz lustruit) care nu putea fi indurata de ochi omenesti. Astfel, aratarea unui inger este aceeasi ca si aratarea unui
om; dar pentru ca "trupul" ingeresc nu este material, pana si simpla vedere a aratarii de foc, stralucitoare, este de ajuns pentru a uimi pe oricare om viu. Aratarile
ingeresti trebuie din nevoie sa fie potrivite privirilor omenesti, aratandu-se mai putin stralucitori decat sunt ei cu adevarat, insufland marire.
Fer. Augustin mai spune despre sufletul omenesc, ca atunci cand sufletul este despartit de trup, "omul care se afla intr-o asemenea stare, desi se afla doar in duh
si nu in trup, totusi, vede ca si cum s-ar afla in trup, fara sa-si dea seama de nici un fel de deosebire intre cele doua stari". (Cetatea lui Dumnezeu , cartea XXI, 10;
Modern Library Edition, New York, 1955, pag. 781). Acest adevar a fost intarit din plin in experientele personale a mii de oameni adusi din nou la viata in zilele
noastre.

Dar daca vorbim despre "trupurile" ingerilor si ale altor duhuri, trebuie sa fim cu purtare de grija ca sa nu socotim ca insusirile cele obisnuite sunt insusirile cele mai
insemnate ale lor. La sfarsit, Sf. Ioan Damaschin spune, "chipul si deslusirea acestei materii numai Ziditorul o cunoaste" (Aratarea cea adevarataa credintei
ortodoxe, pag. 205). In apus, Fer. Augustin a scris ca este acelasi lucru daca alegem sa vorbim despre "trupurile aeriale" ale dracilor sau ale altor duhuri, sau pur
si simplu, le numim "fara trup" (Cetatea lui Dumnezeu, XXI, 10, pag. 781).

Episcopul Ignatie a dat poate prea mare atentie deslusirii "trupurilor" ingerilor in termenii cunostintelor stiintifice ale sec. al XIX-lea despre gaze. Din aceasta
pricina s-a ivit o oarecare neintelegere intre el si Episcopul Teofan Zavoratul, care a socotit trebuincios sa intareasca ideea despre firea simpla a duhurilor, (care,
desigur, nu sunt alcatuite din molecule care sunt tot gaze). Oricum, despre lucrul cel mai important -"invelisul usor" pe care il au toate duhurile -el a fost de acord
cu Episcopul Ignatie (vezi Pr. George Florovski, Cai ale teologiei rusesti, in lb. rusa, Paris, 1937, pag. 394-395). Poate ca ivirea unor intelegeri gresite asupra unui
aspect de insemnatate mai mica, sau unele semne de intrebare asupra terminologiei, au fost pricina impotrivirii care s-a ridicat in apus, in veacul al V-lea, cand Pr.
latin Sf. Faustus de Lerins a afirmat aceeasi doctrina a "materialitatii" relative a sufletului, bazata pe invatatura Parintilor rasariteni.

Daca alcatuirea firii ingeresti este cunoscuta numai lui Dumnezeu, intelegerea lucrarilor ingerilor (cel putin in aceasta lume) este pe masura tuturor, despre
aceasta aflandu-se multe marturii atat in Sfanta Scriptura, cat si in scrierile Patristice, ca si in Vietile sfintilor. Pentru a intelege deplin vedeniile care se arata
muribunzilor, va trebui sa intelegem mai ales in ce chip se arata ingerii (dracii) cazuti. Ingerii adevarati se arata intotdeauna in chipul lor cel adevarat (doar mai
putin stralucitori decat sunt ei cu adevarat), si ei lucreaza numai pentru a implini voia si poruncile lui Dumnezeu. Pe de alta parte, ingerii cazuti, desi se arata
uneori in chipul lor adevarat (pe care Sf. Serafim de Sarov l-a numit ca "uracios"), isi iau de obicei felurite infatisari si savarsesc numeroase "minuni" cu puterile pe
care le au in stapanire potrivit veacului lumii acesteia (Efeseni 2, 2). Locul lor de salasluire este aerul, si menirea lor de capetenie este de a-i ispiti sau de a-i
infricosa pe oameni, si astfel sa-i tarasca spre pierzare, dimpreuna cu ei insisi. Crestinismul lupta impotriva lor: Lupta noastra nu este impotriva trupului si a
sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri
(Efeseni 6, 12).

Fer. Augustin, in tratatul sau mai putin cunoscut, "Prezicerile dracilor", scris atunci cand i s-a cerut sa lamureasca unele dintre multele lucrari dracesti ale vechii
lumi pagane, ofera un punct de vedere general bun despre lucrarile dracilor:

"Prin simtirea cu ajutorul simturilor, care tin de trupul spiritual, firea dracilor intrece cu repeziciune simtirea trupurilor celor pamantesti, cat si viteza acelora, din
pricina mobilitatii mult mai mari a trupului spiritual. Trupurile spirituale depasesc neasemuit de mult, atat miscarile oamenilor si ale animalelor, cat si zborul
pasarilor. Inzestrate cu acestre doua insusiri, care sunt darurile trupului spiritual, cu simtirea foarte ascutita si viteza de miscare foarte mare, ele vestesc mai
dinainte si fac cunoscute multe lucruri, pe care le-au aflat cu mult mai devreme. La acestea, oamenii se minuneaza, din pricina incetinelii simtirii pamantesti. Prin
vremea indelungata in care isi intind viata, dracii au castigat o experienta cu mult mai mare in intamplari decat au dobandit oamenii in scurtimea zilelor vietii lor.
Prin aceste insusiri, dobandite prin firea trupurilor spirituale, dracii, nu numai ca vestesc mai dinainte multe lucruri care vor avea loc, dar fac si multe minuni"
(Prezicerile dracilor , Cap. 3, in Parinti bisericesti, vol. 27, pag. 426).

Multe dintre "minunile" si aratarile dracilor sunt istorisite in lunga predica a Sf. Antonie cel Mare, care se afla in Viata sa, scrisa de Sf. Atanasie. Aici se vorbeste si
despre "trupuri mai luminoase" de draci (Cap. 11, Edition of Eastern Orthodox Books, Willits, California, 1976, pag. 19-29). Viata Sfantului Ciprian, care a fost mai
inainte vrajitor, cuprinde de asemenea numeroase istorisiri ale schimbarilor si minunilor dracesti, povestite de un marturisitor care a fost de fata la ele (vezi The
Orthodox Word, 1976, nr. 5).

O prezentare clasica a lucrarilor dracilor, se afla in Convorbirile Sfantului Ioan Casian (VII si VIII), marele Parinte al Galiei, al secolului al V-lea, si cel care a
raspandit pentru prima oara intreaga invatatura monahiceasca rasariteana in apus. Sf. Ioan Casian scrie: "O multime atat de mare de duhuri rele umplu acest
vazduh, care se intinde intre cer si pamant, in care acelea plutesc in tulburare, iar nu in trandavire, ca Dumnezeu, prin randuiala Lui, pentru binele nostru le-a
ascuns si le-a indepartat din privelistea oamenilor. Altfel, din pricina lovirii din partea lor, sau din pricina privelistii infricosatoare a chipurilor lor, pe care si le iau si le
schimba dupa voia lor, ori de cate ori doresc ei, oamenii ar fi stapaniti de chinuire de neindurat si gata de pierzare ...

Despre faptul ca duhurile necurate sunt stapanite de puteri rele si se afla sub ocarmuirea acelora, ne invata nu numai marturia Sfintelor Scripturi, pe care o citim in
raspunsul Domnului catre fariseii care L-au defaimat: daca Eu scot demonii cu ajutorul lui Belzebul, printul demonilor (Matei 12, 27) - ci si vedeniile limpezi si
intamplarile din Vietile sfintilor.

Cand unul dintre fratii nostri calatorea prin acest pustiu, gasind o oarecare pestera dupa caderea noptii, s-a oprit acolo si a dorit sa-si faca rugaciunea de seara
inauntru. In vreme ce canta psalmii dupa obicei, ceasurile treceau si s-a facut dupa miezul noptii. Dupa terminarea rugaciunii, dorind sa-si odihneasca putin trupul
obosit, s-a intins pe jos si deodata a inceput sa vada hoarde de draci fara de numar, venind laolalta din toate partile; venind intr-un sir fara de sfarsit, unii mergeau
inaintea capeteniei lor, altii dupa. Capetenia lor a venit la sfarsit. Acesta era mai inalt si mai mare decat toti, si era si la infatisare mai infricosator. Dupa ce a fost
adus un tron, acela s-a asezat intr-o inalta curte de justitie si cu judecata amanuntita a inceput sa socoteasca lucrarile fiecaruia. Unii au marturisit ca au fost
neputinciosi sa-i ispiteasca pe impotrivitorii lor. Capetenia lor a poruncit, folosind ocari si batjocoriri, ca aceia sa fie alungati de la fata lui, caci erau trandavi si
nepasatori, ocarandu-i cu un raget de urgie, ca trecuse prea multa vreme si nu adusesera nici un fel de roade. Dar cei care au marturisit ca ispitisera pe cei care le
fusesera randuiti lor, au fost inconjurati de cinstire mare, cu inflacarare mare si cu uralele galagioase ale tuturor, ca fiind cei mai curajosi luptatori, slaviti, ca pilda
pentru toti.

Unul dintre cele mai rele duhuri dintre acelea, a pasit inainte sia marturisit cu bucurie draceasca, ca si cum ar fi avut o izbanda mare, ca el biruise in cele din urma
un bine cunoscut calugar, al carui nume nu l-a dat, dupa ispitiri neincetate, vreme de cincisprezece ani, ademenindu-l chiar in noaptea aceea cu pacatul curviei ...
La aceasta marturisire au ras cu totii din destul, iar acela s-a indepartat, fiind slavit cu mari laude, de catre mai marele intunecimii, si fiind incununat cu slava mare.
La ivirea zorilor, intreaga multime de draci s-a facut nevazuta." Mai tarziu, fratele care fusese de fata la aceasta intamplare, a aflat ca ceea ce s-a spus despre
calugarul cel cazut, era adevarat (Convorbiri VIII, 12, 16 traducerea ruseasca a Episcopului Petru, Moscova, 1892, pag. 313, 315 ).

Astfel de experiente s-au intamplat crestinilor ortodocsi pana in veacul nostru. Este limpede ca acestea nu sunt vise ori vedenii, ci intamplari adevarate, petrecute
in stare de veghe, cu draci, asa cum sunt ei - dar asta se intampla in chip firesc, numai dupa ce au fost deschisi ochii cei duhovnicesti pentru a vedea aceste fiinte,
care, sunt nevazute de ochii oamenilor, in chip obisnuit. Pana nu demult, se pare ca erau foarte putini crestini ortodocsi "invechiti" sau cu "minte stramtorata", care
mai puteau sa creada in "adevarul neabatut" al acestui fel de povestiri. Chiar si astazi mai sunt unii ortodocsi care socotesc ca este greu de primit aceste
experiente, credinta moderna fiind atat de raspandita, ca ingerii si dracii sunt "duhuri curate" si ca nu lucreaza in asemenea chipuri materiale. Doar in urma
lucrarilor dracesti mult sporite din ultimii ani, aceste povestiri incep sa para din nou a fi cu putinta. De asemenea, experientele de "dupa moarte", larg raspandite,
au deschis salasul realitatii nemateriale multor oameni obisnuiti, care nu au avut nici o legatura cu ocultismul, si a ajuns una dintre nevoile acestor vremuri, sa se
dobandeasca o lamurire adevarata si limpede a acestui salas si a fiintelor care salasluiesc acolo. Numai crestinismul ortodox poate aduce aceasta lamurire,
pastrand invatatura crestina curata pana in zilele noastre.

Sa vedem mai concret cum se arata ingerii (si dracii) la ceasul mortii.