Istoria Crucii - de unde provine semnul care alunga diavolul si de ce in trecut

oamenii se inchinau pe frunte. Legatura cu ultima litera a aflabetului ebraic

Adrian Boioglu,

Semnul crucii este unul dintre cele mai vechi ritualuri ale Bisericii Ortodoxe. Putini sunt crestinii care stiu de
unde vine el si care este insemnatatea. ,,Adevarul" va spune pe scurt istoria crucii, explicata cu un specialist.
Echipa "Adevarul" a discutat cu parintele Vlad Maxim, calugar de la Catedrala Arhiepiscopala din Constanta. El
a studiat istoria crucii si spune ca multi oameni cred ca semnul crucii ar fi fost imprumutat de crestini de la
cultele pagane. Cu toate acestea, acest semn trebuie privit mai degraba ca un mostenitor al traditiei mesianice
iudaice. Totul porneste de la semnul "Tav".
Primele comunitati crestine foloseau un semn facut pe frunte care era similar cu lemnul crucii pe care fusese
rastignit Hristos.
"Cartea proorociei lui Iezechiel vesteste ca membrii comunitatii mesianice vor fi insemnati pe frunte cu semnul
Tav. Litera Tav, ultima litera a alfabetului ebraic, il desemneaza pe Dumnezeu, rol pe care, in alfabetul grec, il
are omega. Pe vremea lui Iisus, litera Tav era reprezentata fie prin semnul crucii fie prin semnul "X". Putem
deci sa credem ca semnul in forma de cruce despre care vorbeste Iezechiel, pecetea, este chiar Numele lui
Dumnezeu", spune parintele Vlad Maxim.
Litera Tav a fost interpretata diferit de catre crestini in functie de zona din care proveneau. Cei de origine

iudaica erau insemnati pe frunte cu ea in ziua botezarii ca un simbol al omului care il urmeaza pe Hristos, in
timp ce grecii il vedeau ca pe semn al mantuirii crestinilor.
Cand si de ce ne facem semnul crucii
Prima data cand un crestin ia contact cu semnul crucii este la ritualul botezului. La inceputul secolului III
insemnarea cu sfanta cruce era insa considerata un fel de initiere si simboliza semnul apartenentei la Hristos.
"Sfantul Ciprian ii incurajeaza pe martiri zicandu-le: "Fruntea ta sa fie intarita, pentru ca pecetea lui Dumnezeu
de pe ea sa ramana intreaga". Acelasi sfant afirma despre cei care nu abjurasera in timpul prigoanei ca "fruntea
lor, curatita prin semnul crucii, nu primise coroana diavolului, ci se pastrase pentru cununa Domnului", explica
parintele Maxim.
Gestul era facut cu degetul mare sau cu un alt deget. Vechii preoti spun ca nu se folosea toata mana pentru ca el
aduce aminte de pecetluirea de la botez, care era facuta doar cu un singur deget.
Sfanta cruce a devenit un obicei popular
Obiceiul facerii crucilor peste tot trupul a fost unul mult discutat. Opolit al Romei le spunea cititorilor sai:
"Atunci cand iti faci cruce este sfintit intregul tau trup, din cap pana-n picioare". Cu tate acestea, in secolul IV
exista obiceiul de a se insemna cu sfanta cruce fruntea, gura si inima, iar obiceiul este regasit in literatura
duhovniceasca pana astazi. El este pastrat atat de preoti cat si de crednciosi si este facut inainte de citirea
Evangheliei.
"Evolutiile locale pe care le atesta diferitele marturii se vor cristaliza in secolele VII - VIII, cu prilejul crizei
monofizite si monotelite. Pentru a protesta impotriva ereticilor monoteliti care acordau faptului ca se insemnau
cu sfanta cruce folosind numai un deget semnificatia unei atestari publice a invataturii lor, gresite, ortodocsii au
inceput sa-si faca semnul crucii cu doua degete. Ei exprimau astfel credinta lor cu privire la cele doua firi si la
cele doua vointe in Hristos", spune preotul constantean.
Modelul actual urmat de crestini este unul care vine din Occident. O carte scrisa in anul 1160 prin care autorul
dadea sfaturi calugarilor descrie modul in care acestia trebuie sa se inchine inainte de culcare: trei cruci cu
degetul mare pe frunte, apoi o cruce mare si apoi patru cruci in cele patru parti urmate de o cruce facuta asupra
patului.
Acea "cruce mare" este cea pe care o cunosc astazi crestinii. Ea este folosita in semn de aparare de rau, de la
frunte pe piept si la umeri. De obicei este insotita de invocarea Sfintei Treimi.
Alungarea demonilor cu o cruce
Semnul crucii a fost folosit de-a lungul timpului si ca o forma de exorcizare, ca arma de atac impotriva
demonilor.
"Obiceiul de a face semnul crucii peste lucruri a fost, de la inceput, la fel de familiar pentru crestini ca si cel de
a se inchina ei insisi. Tertulian vorbeste despre faptul ca o crestina facea cruce peste asternut inainte de a se
culca, ca despre un lucru cu totul firesc, dupa cum alte citate ne arata ca crestinii faceau acest semn peste
majoritatea obiectelor de care se serveau", explica parintele Vlad Maxim.
Simbolul crucii in Noul Testament
Preotul Vlad Maxim spune ca Noul Testament aduce o noua semnificatie a crucii in comparatie cu cea pe care o
avea la popoarele precrestine.

"Crucea nu poate fi despartita de Persoana Mintuitorului Iisus Hristos care este "mintuirea pacatosilor" (Ef.2, 1322). Prin jertfa de pe Cruce a Mintuitorului ea este obiectul mintuirii neamului omenesc. Rastignirea
Mintuitorului cu bratele deschise vrea sa arate opera de mintuire orientata catre toti oamenii. Hristos ii
imbratiseaza pe toti, "destramind dusmania, prin trupul Sau" (Ef. 2., 15). In felul acesta se restabileste pacea
dintre Dumnezeu si om, dintre om si Dumnezeu si dintre oameni.
Bratele Crucii au si ele o semnificatie aparte. Cel orizontal arata ca jertfa Mintuitorului se rasfringe asupra
intregii creatii, restabileste armonia dintre om si creatie. Bratul cel vertical arata actul de refacere a legaturii
dintre Dumnezeu si om, dintre ceresc si pamintesc, arata posibilitatea de indumnezeire a omului. Omul nu mai
este un "animal rational", ci un "animal indumnezeit" - dupa cum afirma P. Nellas", spune Vlad Maxim.
Cele trei semnificatii ale crucii sunt: duhovniceasca, de altar de jertfa sau de semn dumnezeiesc.
"Prin inchinarea la Sfinta Cruce credinciosii se inchina Celui care S-a rastignit pe ea - Mintuitorului Iisus
Hristos. De aceea credinciosii se inchina Sfintei Cruci pentru ca prin jertfa Mintuitorului se dobindeste viata
vesnica, se restaureaza fiinta umana, adica omul are posibilitatea sa biruie moartea, sa se vindece sufleteste si
trupeste prin puterea ei. In felul acesta, omul este chemat la indumnezeire, la implinirea lucrarii care trebuia s-o
faca Adam si Eva", spune parintele Maxim.
Crucea la romani
"Semnificativa este situatia marturisita de multii calatori prin partile noastre. Toti au fost surprinsi de multimea
rastignirilor (Troite) care se afla la rascruci, linga fintini, biserici, cimitire, prin sate (mai ales) si orase. Nici o
tara ortodoxa nu are atitea rastigniri ca cele aflate in tara noastra", marturiseste Vlad Maxim.
Cinstirea Sfintei Cruci reflecta o trasatura a subconstientului colectiv al romanilor. Preotul constantean spune ca
vitregia istoriei noastre ca neam, suferinta, durerea si nedreptatea care insotesc istoria noastra nu au reusit sa ne
distruga.
"Semnificativ este faptul ca multi oameni dintre cei care inalta troite nu sint niste credinciosi care au o legatura
permanenta cu Biserica. Ei fac acest lucru pentru ca stramosii lor faceau astfel, pentru ca Crucea este cea care ii
apara de rau, care ii ajuta sa fie mai puternici. Fara sa constientizeze, poporul nostru traieste teologia Crucii care
este vestitoarea Invierii. Anume Invierea este nadejdea noastra si sarbatoarea cea mai cinstita de noi", explica, in
incheiere, preotul Vlad Maxim.

Parintele Vlad Maxim de la Arhiepiscopia Tomisului. FOTO Arhiva Adevarul

Va mai recomandam:
Moartea clinica, explicata de specialisti. De la Raiul promis de Biblie pana la ,,visele" analizate de medici
,,Tatal Nostru", intelesurile ascunse ale rugaciunii. Ce inseamna ,,Vie imparatia Ta", de ce Ii cerem
Domnului paine si de ce spunem ,,Amin" - explicatiile preotilor
FOTO Parintele Elefterie de la Dervent: de la copilul paralizat la medicul popular care a prezis sfarsitul
comunismului in Romania
FOTO VIDEO Sarbatorile pascale la Manastirea Dervent. Calatorie spre inceputurile crestinismului
Triunghiul sacru din coltul Dobrogei. Bisericutele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou si Strunga