Printre problemele cu care se confrunta omul care se roaga este si problema gandurilor.

Si deoarece sunt multi cei care se lupta cu gandurile necurate si mai multi aceia care nu arareori "se pierd" in valmasagul razboiului cu ele, s-a facut o incercare prin care crestinul ce se nevoieste sa inteleaga ce sunt gandurile, de unde provin ele, care sunt urmarile lor si cum pot fi ele infruntate. 1. Nevointa aspra. S-a spus de multe ori ca pentru cel ce se roaga rugaciunea este o fapta dinamica, folositoare si placuta lui Dumnezeu. Acest fapt adevarat il irita pe diavol si-l face sa lupte impotriva celui ce se roaga. De aceea credinciosul care doreste unirea sa cu Dumnezeu, intalneste piedici diavolesti organizate in sisteme capabile si de o ofensiva infricosator de bine programata. Din pricina acestei ofensive programate rugaciunea devine uneori o fapta obositoare, care pricinuieste o osteneala mai mare decat oricare alta lucrare. De aceea, unul dintre parintii pustiei subliniaza: "Nu exista osteneala mai mare decat a se ruga cineva lui Dumnezeu. A se ruga cineva pana la ultima sa suflare, cere nevointa". Si nu numai rugaciunea este aceea care oboseste, ci mai ales razboiul indar it al diavolilor este ceea ce face rugaciunea mai obositoare. !ania diavolilor impotriva celor ce se roaga este vadita. "azboiul viclenilor diavoli impotriva celor ce se roaga este de doua feluri: la vedere si nevazut, pentru incepatori si pentru cei desavarsiti. #a incepatori foloseste de multe ori si razboiul vazut. $oloseste sunete, obiecte, pricinuieste zgomote ca sa-i poata distrage de la rugaciune. %otusi si pe incepatori si pe cei desavarsiti ii lupta mai ales prin ganduri. Asadar, cel ce a inceput lupta impotriva gandurilor, si-a luat asupra sa o nevointa aspra deoarece gandurile constituie piedica cea mai mare pe care o intampina omul in curatirea si desavarsirea sa du&ovniceasca. Si la aceasta desavarsire nu se a unge altfel, decat numai prin c&emarea neincetata a numelui Domnului nostru 'isus (ristos. 'ar c&emarea trebuie sa fie atat de deasa, incat, asa cum subliniaza Sfantul )rigorie %eologul "e mai de preferat sa pomeneasca cineva pe Dumnezeu, decat sa respire". Dar mai exista si razboiul launtric, nici un razboi nu este atat de salbatic, precum acela al unui gand viclean ce se cuibareste in sufletul nostru si ne razboieste de acolo. %oate cele ce provin dinlauntrul nostru sunt mai grele decat cele ce ne ataca din afara. *ariul ce se naste in lemn, roade mai mult miezul lemnului. +olile ce se nasc dinlauntrul nostru sunt viclene si pricinuiesc o catastrofa mai mare decat cea pricinuita de cauze exterioare.

Statele de asemeni nu au fost distruse atat de mult de dusmanii exteriori, precum au fost distruse de cei dinlauntru. Asadar, sufletul nu poate fi distrus atata de masinatiile ce vin din afara, precum de bolile ce se sadesc inlauntrul nostru, adica de gandurile necurate si &ulitoare. 2. Gandurile si provenienta lor. *e sunt gandurile si de unde provin, *and spunem ganduri, nu intelegem prin aceasta in mod simplu cugetele, ci c&ipurile si reprezentarile sub care se infatiseaza ele de fiecare data insotind cugetarile corespunzatoare. Deci c&ipurile impreuna cu cugetarile se numesc ganduri. Prima si cele mai de temelie pricina a gandurilor in om este pacatul stramosesc. Pana atunci mintea omului era neimpartita la alte lucruri, fiind atintita numai la Dumnezeu, insa din clipa savarsirii pacatului stramosesc a inceput sa lucreze gandul tagaduirii si in continuare toate celelalte ganduri. A doua cauza care pricinuieste gandurile in om sunt organele simturilor, atunci cand acestea nu sunt conduse de mintea cea stapanitoare. Dar mai ales auzul si vederea. Astazi, indeosebi, datorita te&nologiei simturile primesc mult mai multe iritatii decat mai demult. De aceea si lupta cu gandurile este mai puternica. Al treilea motiv sunt patimile care exista in om. De la acestea diavolii iau pricina sa miste impotriva noastra gandurile cele rele. Al patrulea motiv si cel mai insemnat sunt diavolii. Sfantul )rigorie Sinaitul subliniaza in mod explicit si pregnant: ")andurile sunt cuvintele diavolilor si inainte-mergatoarele patimilor". 'nca si Sfantul 'saac Sirul spune ca gandurile starnesc si "vointa naturala" ce exista in noi insine, precum si inclinatiile ce le are sufletul nostru. 'n mod deosebit razboiul acesta este mai puternic la mona&i, care de multe ori a ung la lupta corp la corp cu diavolul in timpul atacului gandurilor viclene. De aceea Sfantul !axim !arturisitorul spune ca razboiul acesta este mult mai greu decat razboiul cel simtit. )andurile viclene pot aparea de asemenea si din temperamentul trupului, dar si din dieta zilnica, precum si din miscarile trupului insusi. )andurile necurate provin din motivele de mai sus. 3. Calatoria spre tara pacatului.

Pacatul se poate vedea la exterior ca un simplu fapt, ca un accident sau ca o oarecare alta intamplare. Dar pentru punerea in practica a acestui fapt au premers actiuni repetate. *a sa se savarseasca o ucidere, de pilda, in mintea omeneasca au premers mii de cugetari si planuri. Pana sa a unga la savarsirea uciderii mintea omeneasca a devenit un intreg cartier militar. Asa se intampla si cu savarsirea oricarui alt pacat. 'n atelierul ce se numeste minte omeneasca, a premers un intreg studiu si nenumarate actiuni, desigur fara ca cineva sa priceapa ceva. Si inceputul a pornit de la un gand simplu. Dar sa mergem mai departe pe drumul catre tara pacatului dupa atacul acelui gand simplu. De faptul ca prin mintea noastra trece in mod simplu o cugetare simpla sau un c&ip nu suntem noi raspunzatori si nici nu este greu sa le stam impotriva. Dar din clipa in care vom desc&ide usa acestei cugetari si vom incepe sa discutam cu ea, sa luam aminte la gandul acesta, atunci el se poate inradacina intru noi si atunci poate deveni un gand care tinde sa ne stan eneasca. )andul care este lasat sa se dezvolte si sa se instapaneasca astfel devine calauza spre pacat. Sa urmarim putin aceasta calatorie care pe plan spiritual este foarte asemanatoare cu ceea ce este mersul si evolutia bolii in trupul omenesc. Si precum pentru a a unge cineva la spital, dupa cum am spus mai sus, au premers diferite alte sc&imbari in organismul uman, asa si pentru a a unge cineva la savarsirea pacatului a premers un razboi mare, o multime de sc&imbari in acest atelier, care este mintea omeneasca. Si precum pentru nasterea unui copil a premers o intreaga lucrare, de la zamislire pana la purtarea in pantece timp de noua luni, tot asa si pentru pacat premerge un mecanism complicat: zamislirea gandurilor, purtarea in pantece a pacatului si nasterea lui. Sfantul !icodim Ag&ioritul considera ca gandul este inceputul, centrul, radacina din care rasare tulpina, ramurile si intregul copac al pacatului. "aul incepe de la primul gand si se mareste continuu. Atunci cand cineva arunca o piatra intr-o fantana, unduirea pricinuita de caderea ei pricinuieste la inceput un cerc mic, cercul cel mic in continuare pricinuieste altul mai mare, acesta, altul si mai mare, pana cand valul a unge la pereti. Asa se intampla si cu pacatul. 'nainte de savarsirea lui premerg mecanisme si actiuni succesive. 4. Treptele pacatului. Astfel putem distinge trei stadii in cadrul calatoriei spre tara pacatului: a. atacul b. consimtirea

c. robia. *um functioneaza acest mecanism, $unctioneza astfel: -n oarecare gand viclean - al slavei desarte, al iubirii de argint, al clevetirii etc. - vine in mintea omului. Diavolul lucreaza prin imaginatie si prezinta c&estiunea cat se poate mai atractiva. 'n felul acesta atacul devine mai atragator si mai puternic. Pana in acest punct omul nu este raspunzator. Asadar un atac, un asalt al vra masului sau, mai simplu, o bataie in usa constituie primul stadiu. 'ar starea aceasta este normala. *aci este cu neputinta sa existe om care sa nu primeasca atacul. Sfantul .frem Sirul spunea ca precum in gradina, in c&ip firesc, impreuna cu plantele bune rasar si buruienile, sau precum insulele sunt lovite de ur impre ur de valuri, asa si omul neaparat va veni in contact cu atacurile gandurilor. Stadiul luptei cu pacatul incepe de aici incolo. 'nceputul luptei este atacul. Daca omul il indeparteaza din mintea sa fara sa conlucreze deloc cu el, atunci se izbaveste si scapa de urmarile nenorocite ce urmeaza. Dar daca primeste convorbirea cu gandul cel viclean care mai inainte in mod simplu i-a batut in usa, pricinuieste prietenia si atunci a unge la consimtirea pacatului, care este stadiul al doilea in savarsirea pacatului. De acum omul, avandu-se pe sine ca actor principal, savarseste pacatul in adancurile nepatrunse ale sufletului sau. /udeca, &uleste, desfraneaza, preadesfraneaza, savarseste ucidere si alte nenumarate fapte rele, si face tot ceea ce isi poate inc&ipui mintea omeneasca. Dupa aceasta nu ramane nimic altceva fara numai stadiul al treilea al pacatului, care este savarsirea activa a lui de catre om, a carui minte mai inainte a devenit roaba gandului pe care iata de acum nu-l mai poate stapani, ci ea este stapanita de el. Astfel gandul care a inceput cu o simpla bataie in usa, cu un atac, a inaintat, prin desc&iderea usii, la consimtire si in cele din urma neputand fi biruit, a sfarsit prin savarsirea pacatului. Aceasta este calatoria spre pacat, care incepe printr-un simplu gand. 5. Patimile - izvorul gandurilor viclene. Pana la moarte, in tot acest timp in care sufletul se afla in trup, nu este cu putinta ca omul sa nu aiba ganduri si razboi. Pricina de baza a gandurilor este razboiul diavolului. *ele mai multe dintre ganduri sunt diavolesti. Scopul diavolului este sa-l arunce pe om in pacat, fie cu cugetarea, fie cu fapta. Sfantul !acarie .gipteanul numeste consimtirea cu gandurile viclene, preacurvie

du&ovniceasca. De aceea si spune: "Pazeste-ti sufletul tau curat, deoarece este mireasa lui (ristos". De cele mai multe ori gandurile seamana cu un "curent de apa" inaintea caruia omul de multe ori intra in panica. De aceea diavolii mai intai ne lupta cu gandurile si dupa aceea cu lucrurile. Daca cedam in ele atunci incet-incet ne inbrancesc in pacatul cu fapta. Sfantul 'oan Damasc&in ne spune ca gandurile principale ale rautatii sunt opt. Sa le enumeram: a. al lacomiei pantecelui b. al desfranarii c. al iubirii de argint d. al maniei e. al ma&nirii f. al plictiselii g. al slavei desarte &. al mandriei. Altcineva ne va spune ca patima cea mai de seama a omului din care provin toate celelalte patimi este iubirea de sine. 'ar iubirea de sine este dragostea si gri a nerationala fata de noi insine. Aceasta este patima omului contemporan. Din iubirea de sine izvorasc trei ganduri principale: al lacomiei pantecelui, al slavei desarte si al mandriei. Din aceste trei ganduri provin toate celelalte. . Categoriile de ganduri. *ele citate mai sus se refera la gandurile viclene. 'nsa, in afara de acestea exista si ganduri bune si desarte sau ganduri omenesti. )andurile bune vin de la Dumnezeu. Dar cum le vom deosebi de gandurile viclene, -n oarecare frate a intrebat pe Avva 0arsanufie despre subiectul acesta si a primit raspunsul urmator: "Atunci cand gandul te indeamna sa faci ceva dupa voia lui Dumnezeu si ai bucurie in a face aceea si o intristare care i se impotriveste, afla ca e de la Dumnezeu. 'ar gandurile de la diavoli sunt tulburate si pline de intristare". Deci gandurile ce vin de la Dumnezeu, pricinuiesc in om o pace si bucurie launtrica. Si dimpotriva, gandurile ce vin de la diavolul sunt pline de tulburare si ma&nire. !. Gandurile - inceputul razboiului. 'n general, asa cum am spus si mai sus, gandurile sunt inceputul razboiului diavolului impotriva noastra. Si razboiul incepe prin atacul gandului, inainteaza la consimtire si sfarseste prin savarsirea pacatului. Aceasta este calatoria si evolutia gandurilor care vin mai ales de la diavol si de la om.

". #iclenia diavoleasca. Sa vedem asadar, cum este atacat omul de ganduri, sau ce mod folosesc diavolii ca sa ne atace prin ganduri. 0iclenia diavolilor care vor sa semene inauntrul nostru o mie si unul de ganduri necurate, este de nedescris. Diavolul exploateaza si cel mai neinsemnat fapt al vietii noastre, sau cazul cel mai neprobabil, sau iscodeste modul cel mai ciudat pentru ca sa ne intineze. !ai intai de toate, inainte de a ne arunca in pacat, ne aduc ganduri ca Dumnezeu este iubitor de oameni. 'ar dupa pacat ne bombardeaza cu gandurile ca Dumnezeu este aspru si neindurator, ca sa ne arunce in deznade de. $. Gandurile de %ula. Dupa aceea diavolii incearca sa ne intineze clipele sfinte, precum sunt rugaciunea, Sfanta .u&aristie, sau ne arunca ganduri de &ula impotriva lui Dumnezeu. Deci acest preanecurat de multe ori ne arunca ganduri &ulitoare in vremea slu belor sfinte si mai ales in aceea a Sfintei #iturg&ii, silindu-ne sa &ulim pe Domnul si cele sfinte. Adica satana vine in ceasul in care se savarseste taina Sfintei #iturg&ii si ne baga diferite ganduri de &ula: cum ca cele sfintite nu sunt %rupul si Sangele lui (ristos, ca ceea ce primim nu este nimic. Sau ne aduce ganduri si mai necuviincioase si necurate, pe care ne rusinam sa le spunem. Sfantul 'oan Scararul ne spune ca un mona& era luptat de aceste ganduri de 12 ani intregi. Nici un gand nu este atat de greu de spovedit ca gandurile &ulei care il poate duce pe om si la deznade de. Acest razboi il avea si avva Pamvo si "rugand pe Dumnezeu pentru aceasta a auzit de sus o voce dumnezeiasca spunandu-i: "Pamvo, Pamvo, nu te ma&ni pentru pacate straine, ci ingri este-te de faptele tale". Aceste ganduri de &ula si necurate au luptat si pe alti barbati mari si drepti, precum pe Sfantul !eletie !arturisitorul. Si lucrul acesta il adeveresc Sfintii Petru al Alexandriei si Pafnutie !arturisitorul. Sfantul Petru al Alexandriei povesteste ca "in vreme ce marturiseam credinta in (ristos si-mi munceau trupul cu diferite c&ipuri si-l ardeau cu foc, diavolul dinlauntrul meu il &ulea pe Dumnezeu". Sfantul Nicodim Ag&ioritul subliniaza ca gandurile acestea provin mai ales din udecata aproapelui, din mandrie si din pizma diavolilor. De aceea arma cea mai buna impotriva lor este smerenia si pri&anirea de sine. 1&. 'iragul gandurilor.

'n Scara Sfantului 'oan Sinaitul se spune urmatoarele: "Sa bagam de seama si vom afla ca atunci cand suna trambita du&ovniceasca 3clopotul de rugaciune4 se aduna fratii in c&ip vazut si vra masii in c&ip nevazut. De aceea stand langa pat, unii dintre acestia, dupa ce ne-am desteptat ne indeamna sa ne intindem iarasi in pat zicand: "!ai stai pana ce se vor ispravi cantarile incepatoare si vei merge la biserica dupa aceea. -nii apoi, stand noi la rugaciune ne scufunda in somn5 altii ne impung in stomac mai mult ca de obicei, altii ne atrag mintea la ganduri urate5 altii ne indeamna sa ne rezemam de perete, socotindu-ne slabiti5 ba uneori fac sa vina peste noi multe cascaturi". Altii ne aduc aminte de conturi si contracte si de dobanzi bancare. Si astfel, in loc sa plecam de la biserica folositi sufleteste, plecam pagubiti, fara sa fi auzit nici macar lucrurile cele mai elementare. Si in timp ce de multe ori in vremea rugaciunii mintea noastra este plina de ganduri necuviincioase, indata ce se termina rugaciunea, toate dispar. Stie diavolul folosul ce vine din rugaciune si de aceea incearca s-o murdareasca. 'ar daca vom birui pe diavol prin multe nevointe, atunci ne aduce ganduri de mandrie sc&imband tactica si spunandu-ne ca, am sporit - c&ipurile - in virtute, deoarece, de pilda, au disparut toate gandurile de desfranare. )andul acesta, ca am biruit pe diavolul seamana cu un sarpe care este ascuns in murdaria mandriei. 'n adancul inimii noastre exista gand viclean. .xista diavoli care intineaza sufletul nostru imediat cum ne culcam. .xista si altii care ne intineaza prima noastra cugetare, adica atunci cand abia ne sculam din somn. Diavolul nu pierde niciodata ocazia sa ne lupte. -neori ne aduce ganduri impotriva parintelui nostru du&ovnicesc, alteori ne spovedim, si, dupa spovedanie, ne intineaza cu amintirea pacatelor ce le-am spovedit ca sa ne duca la deznade de. Alteori iarasi ne arunca in pacat si dupa aceea ne aduce ganduri sa invatam si pe altii a pacatui. 'n linii generale, acestea sunt gandurile pe care le pricinuieste diavolul. Gandurile pricinuite de om insusi !intea omului este ca un caine care pururea da tarcoale macelariei. *aci precum cainele se duce la macelarie sa rapeasca vreo bucata de carne sau precum unui prieten al mancarurilor ii place sa vorbeasca mereu despre ele, asa este si mintea omului. De multe ori se &raneste cu intelegeri necuviincioase si necurate. -n mona& care nu are nimic si nici nu doreste nimic 3si prin extensie un crestin4, nu este deran at in rugaciunea sa de cele ce le are. 'n vremea rugaciunii nu-i vin in mintea sa problemele legate de lucrurile ce le are. 'n timp ce unul iubitor de agoniseala va avea inc&ipuiri si ganduri ale lucrurilor materiale atunci cand se roaga.

6mul necumpatat, adica rob pantecelui are cugetari si ganduri pline de idoli necurati. Sfantul 'oan Scararul aduce si un exemplu. Asa cum multimea balegarului da nastere la viermi, asa si multimea mancarurilor naste caderi, ganduri necurate si vise necurate. #acomia pantecelui este pentru gandurile desfranarii ceea ce este untdelemnul pentru foc. De aceea Sfantul 'oan Sinaitul, scriind Scara, dupa cuvantul despre lacomia pantecelui, in c&ip intelept a asezat cuvantul despre desfranare "deoarece - spune el - cred ca aceasta este maica aceleia". Adica, de unde provin gandurile viclene, Daca un om traieste bine, are toate conforturile si nu se osteneste, nici nu se nevoieste deloc, atunci un om ca acesta e foarte firesc sa aiba ganduri de desfranare, care vor sfarsi in fapte. Si iarasi, cand omul isi are simturile nestapanite si vede oarecare persoana, sau atinge cu mana pe cineva, sau aude ceva necuviincios, atunci este ca si cum ar desc&ide el insusi usa gandurilor necurate. Desigur in cazul acesta a uta si firea omului care inclina spre aceste ganduri. 'nca si neascultarea fata de fagaduintele date lui Dumnezeu naste "depozit de ganduri", adica mintea omului devine depozitul gandurilor rele. Aceleasi ganduri le creeaza si neascultarea de parintele nostru du&ovnicesc. De multe ori curiozitatea omului de a cerceta tainele lui Dumnezeu creeaza ganduri de &ula, ba c&iar si pe acela ca Dumnezeu este nedrept si partinitor. *aci unora le da vedenii si minuni, iar altora nu le-au dat nimic. 11. (egatura gandurilor. .xista insa si ganduri care provin si de la om si de la diavol. Acestea sunt ganduri unite legate, combinate. Am vazut - spune Sfantul 'oan al Scarii - pe unii mancand cu lacomie si nefiind luptati indata. Si pe altii intalnindu-se si avand legaturi cu femeile si in vremea aceea sa nu aiba nici un gand viclean. Dar in vremea in care se credeau in pace si siguranta in c&ilia lor au suferit vatamare neprevazuta. $irea i-a imbrancit sa manance si sa bea cu indestulare si sa priveasca cu patima. Satana a exploatat asta si i-a aruncat in pacat. 'n linii generale acestea sunt gandurile ce vin de la om si de la diavol. 'n tot acest razboi exista o scara: atac, unire, consimtire si robie. 0ra masul il ataca pe om cu un gand simplu sau cu un c&ip. *and il primeste, atunci se face consimtirea. 'ncepe impreuna-vorbirea cu gandul. Din momentul acesta incepe responsabilitatea omului. Dupa aceea omul consimte cu placere sa infaptuiasca ceea ce-i spune gandul si la sfarsit se robeste de patima. 12. )rmarile gandurilor.

*and gandul petrece mai mult timp in noi, ne facem robi in straduinta noastra si toata stradania ni se indreapta spre alipirea de lucrurile zidite si spre dorinta de a le dobandi numai pe acestea. Astfel mintea omului se dezleaga de &rana cea vesnica. Si cand mintea omului se va departa cu desavarsire de Dumnezeu, atunci devine "sau fiara, sau diavol", lucru pe care il vedem petrecandu-se in societatea de astazi. )andul omului s-a lipit numai de pamant si nu se gandeste deloc la cer, avand ca rezultat indobitocirea omului si indumnezeirea te&nicii in orice forma ar fi ea. *and omul nu se lupta impotriva gandului sau, atunci se face rob pacatului. )andurile ne macina si ne zdrobesc creandu-ne probleme si in relatiile noastre personale. )andurile intra si ne intineaza sufletul, il intoxica si il otravesc. Aceasta este lupta celui viclean. Si dupa aceste sageti otraveste tot sufletul - spune 'si&ie prezviterul. Prin primirea gandurilor diavolul dobandeste stapanirea si il poate duce pe om c&iar si la sinucidere, doarece omul nu mai poate rezista puterii diavolului. )andul spurcat arunca la pamant sufletul omului. *el ce simte supararea continua a gandurilor si se arde de poftele carnii, dovedeste ca se afla departe de mireasma Du&ului. Se pierde indrazneala catre Dumnezeu. *and mintea intra in discutie cu gandurile necurate, atunci indrazneala catre Dumnezeu se pierde. Dumnezeu nu poate avea comuniunea cu omul a carui minte se intineaza mereu cu ganduri necurate si viclene, exact asa cum ticalos este acela care fiind inaintea unui stapanitor pamantesc isi intoarce fata de la el si vorbeste cu vra masii aceluia. )andurile necurate despart pe Dumnezeu de om. Dumnezeu nu isi descopera tainele Sale omului ce este stapanit de ganduri necurate. $iindca gandurile despart pe om de Dumnezeu, de aceea, ca urmare creeaza si alte felurite anomalii trupesti: nelinistea, nesiguranta, precum si alte boli trupesti isi au cauza din ganduri. #ucrul acesta l-au constientizat c&iar si medicii, fapt pentru care dau porunca sa nu ne gandim la diferite lucruri si sa nu ne suparam. -n gand il poate face pe om sa nu doarma toata noaptea. De aceea spunem ca gandurile il tulbura pe om si c&iar ii distrug nervii. Avva %eodor spunea: "0ine gandul si ma tulbura". Acestea, pe scurt, sunt consecintele gandurilor viclene. %rebuie insa sa vedem si modalitatile de infruntare a acestor ganduri, care vin mai ales de la diavolul. 13. *n+runtarea gandurilor. *um se poate elibera cineva de ganduri, Sfintii Parinti ai +isericii noastre ne-au aratat diferite moduri de infruntare a gandurilor.

Sfantul loan )ura de Aur ne sfatuieste sa nu le exprimam, ci sa le inecam in tacere. Deoarece si fiarele si taratoarele atunci cand cad in vreo groapa, daca afla vreo iesire inspre sus, urca si, de obicei, devin mai salbatice. Dar daca raman mereu inc&ise inlauntru, usor se pierd si dispar. #a fel se intampla si cu gandurile spurcate. Daca afla vreo iesire cu a utorul gurii prin mi locirea cuvintelor, aprind flacara launtrica. 'ar daca sunt inc&ise cu tacerea, slabesc, se topesc ca de foame si dispar repede. a. Primul mod de infruntare este cugetarea: ,Cum sa +ac acest mare rau si sa pacatuiesc inaintea lui -umnezeu., 3$ac. 78, 84. Atunci cand ne tulbura vreun oarecare gand necuviincios, sa ne gandim ca nu se pot ascunde de Dumnezeu nici cugetele cele mai mici si mai lipsite de importanta. *ercetarea legii lui Dumnezeu si cugetarea la cele pe care le-a facut Dumnezeu pentru noi precum si la bunurile viitoare, micsoreaza gandurile viclene si le face sa nu afle loc inlauntrul nostru. b. 'povedirea lor. Precum sarpele, atunci cand iese din culcusul lui, alearga sa se ascunda, asa si gandurile viclene, prin spovedanie, pleaca de la om. %rebuie sa stim ca nimic nu pricinuieste atata bucurie diavolilor, ca tainuirea gandurilor. c. 'merirea su+letului si osteneala trupeasca in tot timpul, locul si lucrul, a uta pe om ca sa nu aiba ganduri necurate. d. "*ngri/este-te sa te eliberezi de patimi si indata vei alunga gandurile de la mintea ta", subliniaza Sfantul !axim !arturisitorul. Adica, pentru a se elibera cineva de desfranare, trebuie sa se osteneasca trupeste si sa posteasca5 ca sa elibereze de manie si ma&nire, trebuie sa dispretuiasca slava si necinstea5 ca sa se elibereze de tinerea de minte a raului, trebuie sa se roage pentru cel ce l-a ma&nit. Nu putem impiedica gandurile sa nu vina, insa putem sa nu le primim. Daca nu putem impiedica ciorile sa zboare pe deasupra noastra, putem insa sa le impiedicam sa nu-si faca cuiburi pe capetele noastre. Dar sa ascultam putin pe Sfantul 0asile cel !are ce spune referitor la razboiul acesta: "%rebuie ca atacurile acestea sa le infruntam cu gri a si veg&e sporita, precum face atletul care evita loviturile luptatorilor prin precautie atenta si incovoierea trupului si sa incredintam sfarsitul razboiului si evitarea loviturilor rugaciunii si a utorului de sus. Si c&iar daca vra masul cel viclean ne aduce imaginatiile lui cele viclene in timpul rugaciunii, sufletul nostru sa nu-si intrerupa rugaciunea si sa nu creada ca este responsabil de atacurile viclene ale vra masului, precum si de imaginatiile ciudatului facator de minuni. Dimpotriva, sa se gandeasca la faptul ca gandurile acestea se datoreaza obrazniciei descoperitorului rautatii, sa-si mareasca durata de ingenunc&ieri si sa-# roage

pe Dumnezeu sa distruga zidul gandurilor necuviincioase, pentru ca astfel, fara de impiedicare sa se apropie de Dumnezeu. 'ar daca influenta vatamatoare a gandului devine mai puternica din pricina obrazniciei vra masului, nu trebuie sa ne infricosam, nici sa ne lasam de nevointa la mi locul ei, ci sa rabdam pana atunci cand Dumnezeu, vazand insistenta noastra, ne va lumina cu &arul Sfantului Du& care pe vra mas il pune pe fuga iar mintea noastra o umple de lumina, asa incat gandul nostru sa slaveasca pe Dumnezeu cu pace si bucurie netulburata". 'n general Sfintii Parinti au trei moduri de infruntare a gandurilor necurate: a. "ugaciunea b. impotrivirea c. Dispretuirea 3defaimarea4 a. 0ugaciunea .ste cu neputinta ca incepatorul sa alunge singur gandurile. #ucrul acesta este un semn al celor desavarsiti. "ugaciunea mintii "Doamne lisuse (ristoase. $iul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul" este arma cea mai puternica, necesara celui ce vrea sa biruiasca gandurile. "*u numele lui 'isus biciuieste pe vra masi, caci nu este arma mai puternica in cer si pe pamant" - ne spune Sfantul 'oan Scararul. "*ugetarea in adancul inimii, continua si cu intelegere, cu sete si cu credinta a numelui *el preadulce al lui 'isus adoarme toate gandurile cele rele si desteapta pe toate cele bune si du&ovnicesti. Si de acolo, din inima, de unde mai inainte ieseau ganduri viclene, ucideri, desfranari 3!t. 19, 184, precum a spus Domnul, acum ies ganduri bune si cuvinte de intelepciune si de &ar". b. *mpotrivirea "ugaciunea este pentru incepatori si neputinciosi. 'ar cei care se pot lupta sa foloseasca impotrivirea, care obisnuieste sa astupe gura diavolilor. 'n felul acesta Domnul nostru a biruit cele trei mari razboaie ce i le-a pus inainte diavolul sus, pe munte. Senzualitatea prin "nu numai cu paine va trai omul", slava desarta prin "sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau", si iubirea de arginti prin "numai Domnului Dumnezeului tau sa te inc&ini si numai #ui -nuia sa-' slu esti" 3!t. 2, 1:4. Sfintitul mucenic Petru Damasc&in ne spune referitor la acestea: "*and diavolii iti aduc vreun gand de mandrie, atunci sa-ti aduci aminte de gandurile necuviincioase pe care ti le spuneau si smereste-te. 'ar cand iti vor aduce ganduri necuviincioase sa-ti aduci aminte de acele ganduri de mandrie si sa le biruiesti in felul acesta, incat nici sa nu deznada duiesti din pricina gandurilor necuviincioase, nici sa te mandresti din pricina celor bune".

Astfel cand un oarecare cuvios batran era luptat de ganduri de mandrie, isi spunea gandului sau: "+atrane, vezi-ti desfranarile tale", si razboiul inceta. .xista cazuri cand cineva isi mobilizeaza toate puterile du&ovnicesti, toate gandurile bune si totusi nu poate alunga un gand rau. *are este pricina, "Deoarece mai intai am primit sa udecam pe aproapele". Am udecat pe fratele nostru si gandul nostru a pierdut puterea ce-o avea mai inainte. -neori suntem fara minte, de aceea ne stapanesc gandurile. 'nsa de cele mai multe ori nu avem puterea sa ne luptam impotriva gandurilor, deoarece cedam atacurilor lor, primim astfel de rani du&ovnicesti care nu se vindeca nici c&iar cu trecerea unui mare interval de timp. De aceea e mai bine sa scape cineva prin puterea rugaciunii si a lacrimilor, deoarece: - sufletul nu are intotdeauna aceeasi putere, in al doilea rand - diavolul are experienta multor mii de ani, in timp ce a noastra este foarte limitata si, incercand sa ne impotrivim, vom fugi biruiti si raniti, caci mintea noastra iarasi se intineaza cu imaginatia necuviincioasa - alunga mandria si arata smerenie cel ce scapa la Dumnezeu in ceasul razboiului gandurilor si se marturiseste pe sine nevrednic, smerit si neputincios in a se lupta, si numai pe fisus (ristos tare si puternic in razboi, deoarece .l ne-a spus: "indrazniti, .u am biruit lumea" 3'n. 1;, 774, adica patimile, gandurile si pe diavolul. c. -ispretuirea 1de+aimarea2 Daca ne ocupam cu gandurile ce ni le aduce vra masul, niciodata nu vom putea face vreun bine, caci va fi razboit de acela. Dispretuirea, si faptul de a nu se ocupa cineva cu gandurile vra masului este arma cea mai puternica si ea constituie lovitura cea mai tare data diavolului. %rebuie sa consideram gandurile lui ca ganganiile, ca latraturile cateilor, ca niste tantari si in cel mai rau caz, ca vuietul avionului, sau ca nimic, deoarece: - credem in puterea marelui nostru *onducator 'isus (ristos - credem ca dupa *rucea si moartea Domnului nostru, diavolul nu mai are nici o putere impotriva noastra, ci este slab si neputincios dupa cele scrise: "0ra masului i-au lipsit sabiile pana in sfarsit" 3Ps. 8, ;4. !ai mare biruinta impotriva diavolilor si rusinare a lor nu exista ca dispretuirea, deoarece cel ce a a uns la punctul acesta este inarmat cu &arul lui Dumnezeu si ramane neatins de ganduri si diavoli.

Acestea sunt cele trei moduri de infruntare a gandurilor ce vin mai ales de la diavolul. 'n completare am putea spune ca pomenirea mortii este un mi loc foarte puternic pentru biruirea gandurilor. .a nepricinuieste dureri de inima pentru pacatele noastre si ne pazeste mintea de ganduri. *el ce socoteste ziua ce-o parcurge ca ultima zi a vietii sale, va limita intr-un grad foarte mare gandurile necuviincioase. Stai la masa si mananci, Sa ai pomenirea mortii, ca sa nu te ispiteasca lacomia pantecelui. Noi insine sa zugravim in mintea noastra imaginea mormintelor ca sa stergem de la noi nesimtirea ce ne stapaneste. Staretul Siluan, ultimul sfant oficial al Sfantului !unte, spunea: "%ine-ti mintea in iad si nu deznada dui". 'n modul acesta nici un gand nu se va incuiba inlauntrul nostru. *e mod trebuie sa folosim noi ca sa scapam "de mucenicia cea indelungata si mult c&inuitoare", asa cum caracterizeaza Sfantul %eodor Studitul lupta cu gandurile, Sa urmam tactica Sfantului 'oan *olov, care a incercat toate modalitatile. Acest mare nevoitor al du&ului ne sfatuieste urmatoarele: "Asemenea sunt unui om care sade sub un copac mare si vede multe fiare si taratoare venind spre dansul. Si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si scapa. Asa si eu stau in c&ilia mea si vad cugetele cele viclene venind impotriva mea. Atunci ma urc in copacul vietii, la Dumnezeul meu, prin rugaciune, si ma izbavesc de vra masul". --Acest articol nu constituie un studiu amanuntit privitor la subiectul cel atat de important al gandurilor, ci este o predica ce s-a tinut cu catva timp mai inainte. Daca din aceasta lucrare mica se va folosi cineva, sa se roage si pentru cei care s-au ostenit intru alcatuirea ei. ierom. 3enedict 4g%ioritul N'*6D'! A)('6"'%-# Patru capete +oarte +olositoare despre g5nduri 1. Care e cauza natural6 a g5ndurilor. *auza natural< a tuturor g=ndurilor e aceasta. 6mul e dublu, adic< e compus din trup >i suflet. ?i a>a cum sufletul are @n c&ip natural cinci simAuri naturale trupe>ti >i exterioare: vederea, auzul, mirosul, gustul >i pip<itul, tot a>a >i sufletul are @n c&ip natural cinci simAuri spirituale Bg=ndite cu minteaC >i interioare, potrivit !arelui 0asile care t=lcuie>te

versetul "p<zi-va Domnul toate oasele lor" din Psalmul 775 adic< are: oc&i spirituali, urec&i spirituale, miros spiritual, gust spiritual >i pip<it spiritual, de aceea >i vede spiritual, aude spiritual, miroase spiritual, gust< spiritual >i pip<ie spiritual toate realit<Aile spirituale, adic< fie cele dumnezeie>ti, fie cele @ngere>ti, fie cele demonice, fie cele omene>ti >i lume>ti. A>a cum omul are @n c&ip natural un cuv=nt rostit, care e gr<it cu glas tare cu gura >i cu limba, tot a>a are @n c&ip natural >i un cuv=nt spiritual, care e gr<it @n c&ip tainic @n inim<, cuv=nt care se nume>te >i interior. >i a>a cum cu cuv=ntul rostit omul roste>te c=te vrea, fie cele dumnezeie>ti, fie cele @ngere>ti, fie cele demonice>ti, fie lucrurile omenesti >i lume>ti, a>a >i prin cuv=ntul interior el gr<ie>te >i g=nde>te @n inima sa c@te vrea: fie lucrurile dumnezeie>ti, fie cele @ngere>ti, fie cele demonice>ti, fie cele omene>ti >i lume>ti. D. ?i f<r< s< vrea omul gr<ie>te @n<untrul inimii g=nduri de &ul<, de ru>ine >i viclene Deoarece cuv=ntul rostit >i celelalte simAuri exterioare ale trupului sunt groase >i cu anevoie de pus @n mi>care, de aceea, numai dac< vrea, poate omul s< gr<iasc< cuv=ntul rostit sau s< pun< @n mi>care cele cinci simAuri ale lui ca s< simt< aceste lucruri simAite, c<ci din pricina grosimii pe care o au acestea sunt supuse >i ascult< de voinAa omului. Dar, deoarece cuv=ntul interior al inimii >i simAurile interioare >i spirituale ale sufletului sunt subAiri, u>or de pus @n mi>care >i du&ovnice>ti, de multe ori omul gr<ie>te cu cuv=ntul interior >i g=nde>te @n inima sa nu numai cele bune sau cele rele, pe care le vrea, ci >i acelea pe care nu le vrea, fiindc< ele se supun >i ascult< cu anevoie de voinAa lui din pricina subAirimii pe care o au. ?i, mai ales, pentru c< de multe ori fie Dumnezeu se folose>te ca de un organ de cuv=ntul interior >i gr<ie>te prin el cele bune pe care le vrea, precum urmeaz< @n sfinAii des<v=r>iAi >i purt<tori de du&, fie @ngerii folosindu-se ca de un organ de cuv=ntul interior gr<iesc >i ei cele bune c<l<uzind pe om spre m=ntuire, fie, la urm< dintre toAi, demonii, prin aceea c< sunt du&uri subAiri >i dup< sf=ntul +otez se g<sesc la suprafaAa inimii, cum zice Sf=ntul Diado&, folosindu-se >i ei ca de un organ de cuv=ntul interior, gr<iesc @n inimi fie g=nduri ru>inoase >i trupe>ti, fie g=nduri viclene >i ranc&iunoase >i r<zbun<toare, fie g=nduri &ulitoare @mpotriva lui Dumnezeu >i a celor dumnezeie>ti. *<ci dat fiind c< trei sunt p<rAile sufletului: raAional<, irascibil< >i poftitoare, de aceea >i g=ndurile se @mpart @n general @n trei: &ulitoare, viclene >i ru>inoase. )=ndurile &ulitoare, adic< acelea care sugereaz< sufletului necredinAe, @ndoieli, murmur<ri >i &ule @mpotriva lui Dumnezeu >i a celor dumnezeie>ti, acestea, zic, se nasc din partea raAional< a sufletului5 g=ndurile viclene, care sugereaz< @n suflet r<zbun<ri @mpotriva vr< ma>ilor >i a celor ce ne @ntristeaz<, acestea, zic, se nasc din partea irascibil<5 iar g=ndurile de ru>ine, c=te sugereaz< @n suflet desfr=n<ri, adultere >i celelalte necur<Aii trupe>ti, acestea se nasc din partea poftitoare, cum zice dumnezeiescul )rigorie Sinaitul. Dar nu numai cuv=ntul interior, ci >i cele cinci simAuri spirituale ale sufletului sunt folosite ca organe >i de Dumnezeu >i de @ngeri >i de demoni care fac sufletul s< simt< spiritual cele bune >i adevarate at=t @n somn c=t >i @n stare de veg&e5 demonii @ns< fac sufletul s< simt<, s< vad< >i s< aud< spiritual toate cele rele, mincinoase >i r<t<cite c=te duc la pierzania lui, at=t @n somn c=t >i @n stare de veg&e.

7. *auzele morale ale g=ndurilor de ru>ine >i viclenie >i, mai ales, de &ul< sunt trei: neb<garea de seam<, trufia >i pizma demonilor $iindc< am spus mai sus care este cauza natural< a tuturor g=ndurilor >i de ce omul g=nde>te >i cele pe care nu le vrea, acum s< vorbim aici separat despre g=ndurile de &ul< >i care sunt cauzele lor morale mai apropiate. Prima lor cauz< este neb<garea de seam< a minAii5 c<ci atunci c=nd mintea omului nu e atent< @n @ntregime la inim<, nici nu are paz< >i stra < asupra cuv=ntului interior rostit @n inim< >i nu poart< de gri < ca acest cuv=nt s< tac<, atunci acesta gr<ie>te ceea ce @i vine @n<untru >i g=nde>te g=nduri de &ul< >i viclenie, sau mai degrab< prin el gr<iesc aceste g=nduri rele du&urile cele rele. De aceea zice 'oan Sc<rarul c< omul trebuie s< @nc&id< nu numai poarta c&iliei lui dup< trupul s<u >i poarta din afar< a limbii lui, ci trebuie s< @nc&id< >i poarta interioar< a inimii lui, adic< s< tac< cu g=ndul: "@nc&ide trupului u>a c&iliei, cuv=ntului @nc&ide-i poarta limbii, iar du&urilor @nc&ide-le poarta din<untru" 3*uv=ntul DE despre isi&ie4. A doua cauz< a g=ndurilor de &ul< este, potrivit dumnezeiescului Anastasie Sinaitul >i altor P<rinti, m=ndria5 fiindc< atunci c=nd omul se m=ndre>te, inima lui se @nv=rto>eaz<, >i din pricina acestei @nv<rto><ri nu suport< cu mulAumire atunci c=nd @i vine o ispit<, ci murmur< >i se tulbur<. De aceea, de la acestea a unge s< >i &uleasc< @n<untru @n inima sa, iar de multe ori >i @n afar< cu gura lui. *=nd omul se m=ndre>te, atunci se aprinde >i devine u>or irascibil, iar din irascibilitate cade @n g=nduri de &ul<. *=nd omul se m=ndre>te, atunci @i b=rfe>te pe fraAii lui >i-i dispreAuie>te ca pe ni>te lipsiAi de minte5 de aceea Dumnezeu @ng<duie s< vin< peste el g=nduri de &ul<, ca din acestea s< se smereasc< >i s< vin< la poc<inA<. 'ar a treia cauz< a g=ndurilor de &ul< e, potrivit aceluia>i Anastasie Sinaitul >i celorlalAi P<rinAi, pizma >i r<utatea diavolului5 c<ci zice Sf=ntul !axim c< pe c=nd un om @ncepe s< @nainteze @n iubirea lui Dumnezeu, atunci @ncepe s<-l ispiteasca demonul &ulei5 aceasta o face @ntinatul ca s<-l @mpiedice pe omul iubitor de Dumnezeu de la calea virtuAii >i s<-l aduc< la disperare. 2. %rei sunt leacurile g=ndurilor de &ul<: atenAia >i rug<ciunea, smerenia >i dispreAuirea A>a cum trei sunt cauzele morale ale g=ndurilor de &ul<: 14 neb<garea de seam<, D4 m=ndria >i 74 pizma demonilor, tot a>a trei sunt >i leacurile acestora @n contrarea cauzelor acestora, adic<: 14 atenAia >i rug<ciunea, D4 smerenia >i 74 dispreAuirea. Deci cine vrea >i iube>te s< fie liber de g=ndurile de &ul<, acela trebuie mai @nt=i s<->i adune @ntreaga minte @n inima lui >i s< se roage cu mult< atenAie >i mare vigilenA<, ca s< nu lase cuv=ntul interior din inim< s< gr<iasc<, ci s<-l fac< s< tac< supraveg&indu-l cu un oc&i serios >i conduc<tor. Dar nu e de a uns numai aceasta, ci, dup< ce face cuv=ntul interior s< tac<, trebuie s<-i dea >i s< gr<iasc< aceast< scurt< rug<ciune: ,,Doamne 'isuse (ristoase, $iului lui Dumnezeu, miluie>te-m<F" >i numai aceasta s< o gr<iasc<, >i nici un alt cuv=nt. Dar s< o zic< Ain=ndu->i puAin >i r<suflarea p=n< ce zice o dat< cuvintele rug<ciunii acesteia >i apoi s< r<sufle din nou, mintea r<m=n=nd f<r< form< >i f<r< c&ip >i privind prin puterea lui v<z<toare Bspiritual<C numai locul inimii, iar auzul Bspiritual alC minAii s< nu aud< nimic altceva dec=t cuvintele rug<ciunii acesteia. Deci rug<ciunea aceasta rostit< @n acest

mod va face s< dispar< toate g=ndurile, nu numai cele de &ul<, ci >i cele de ru>ine >i trupe>ti >i cele de viclenie >i de irascibilitate, fiindc< atunci c=nd e rostit @n inim< cu credinA< fierbinte >i meditat necontenit, acest @nfrico><tor >i sf=nt Nume al lui 'isus (ristos arde ca o lumin< >i love>te >i taie ca o sabie cu dou< t<i>uri demonii care se g<sesc, cum spuneam, la suprafaAa inimii >i gr<iesc prin cuv=ntul interior toate g=ndurile de &ul< >i rele. De aceea zicea 'oan Sc<rarul: "*u Numele lui 'isus love>te-i ca >i cu un bici pe vr< ma>i", iar sf=ntul Nil BG .vagrie PonticulC: "*=nd e numit Dumnezeu, pune pe fug< pe demoni". A' doilea leac al g=ndurilor de &ul< e smerenia5 de aceea, cine vrea s< fie eliberat de ele trebuie s< aib< inim< smerit<, >i @nfr=nt<, >i mai trebuie s< aib< >i cele c=te nasc smerenia, adic< faptul de a suporta cu mulAumire fiecare ispit< >i necaz care-i vin fie de la oameni, fie de la demoni, fie de la firea cea str=mt<, socotindu-se pe sine @nsu>i din pricina p<catelor lui vrednic de orice pedeaps<5 faptul de a nu se aprinde >i @nfuria, de a nu os=ndi >i b=rfi pe fraAii lui dispreAuindu-i ca pe unii mai mici >i lipsiAi de minte5 >i faptul de a nu cerceta cu curiozitate lucrurile credinAei peste puterea >i @nAelegerea minAii lui, socotinduse pe sine @nsu>i lipsit de minte >i nevrednic s< cerceteze unele ca acestea >i Ain=nd credinAa simpl< @n inima lui. %oate acestea deci conlucreaz< la izgonirea g=ndurilor de &ul<, precum ziceau P<rinAii. 'ar al treilea leac al g=ndurilor de &ul< este dispreAuirea, adic< atunci c=nd omul e atent la inima lui, cum spuneam mai sus, >i zice rug<ciunea ,,Doamne, 'isuse (ristoase, $iului lui Dumnezeu, miluie>te-m<F" Ain=ndu->i puAin >i r<suflarea, atunci c=nd are inima lui smerit< >i face toate celelalte c=te @i sunt cu putinA<, dup< care @i urmeaz< cu toate acestea g=nduri de &ul<, atunci trebuie s< >tie c<, aceste g=nduri sunt din pizma >i r<utatea demonilor, >i de aceea nu trebuie s< se @ntristeze pentru ele, nici s< dispere, ci s< le dispreAuiasc< ca pe unele care nu se nasc din cuv=ntul lui, nici din voia lui, ci sunt seminAele >i odraslele relei seminAe a diavolului care seam<n< astfel de g=nduri de &ul< @mpotriva lui Dumnezeu >i a celor dumnezeie>ti nu cu alt scop dec=t ca s< tulbure >i @ntristeze sufletul omului >i, mai ales, ca s<-l @mpiedice de la calea virtuAii >i bine-pl<cerii lui Dumnezeu. Deci cunosc=nd r<utatea >i viclenia lor, trebuie s<-i dispreAuim >i s< nu socotim deloc c< asemenea g=nduri sunt un p<cat, fiindc< pe c=t socotim c< sunt un p<cat, pe at=t mai mult ne tulbur<5 >i a>a cum atunci c=nd cineva vrea s< se duc< @ntr-un loc, dup< care trec=nd pe un drum @nt=lne>te c=ini care latr<, dar el nu ia seama la l<tratul lor, ci dispreAuindu-i @>i continu< drumul netulburat >i alearg< >i a unge la locul unde vrea s< a ung<, tot a>a trebuie s< fac< >i cre>tinul c=nd vin spre el g=nduri de &ul< >i viclenie5 trebuie adic< s< nu >ad< s< le r<spund<, ci t<c=nd s< nu le bage @n seam< >i s< le dispretuiasc< ca pe ni>te l<tr<turi ale diavolului >i s< alerge pe calea virtuAii av=nd credint< fierbinte >i ne>ov<ielnic< @n Dumnezeu >i @n lucrurile dumnezeie>ti >i Ain=nd @n inima lui ca pe o ancor< neclintit< m<rturisirea credinAei pe care a primit-o de 'a Sf=nta +iseric<. *<ci credinAa e o pav<z< >i scutul cu care cre>tinul poate s< resping< toate s<geAile g=ndurilor de &ul< pe care le arunc< diavolul, precum porunce>te Pavel. Hn acest fel >i diavolul este biruit >i ru>inat cu toate g=ndurile lui de &ul< >i omul se elibereaz< u>or de ele, cu &arul

lui (ristos. *uvio>ii %eolipt al $iladelfiei >i Nicodim Ag&ioritul, "Paraclisul i acatistul Sfntului Nume al lui Iisus cu cteva texte de Filocalie", .ditura Deisis, Sibiu, D::1, p. 99-;7 *n cate c%ipuri iau nastere gandurile rele in su+let $iindca am cercetat de a cele despre ganduri, dar n-am distins in cate c&ipuri incoltesc cugete rele in gandurile bune, am socotit sa adaugam acum si aceasta, asa incat cercetarea acestei parti sa fie deplina. Asadar, exista doua c&ipuri potrivit carora cugetele rele provoaca tulburari in gandurile bune: sau sufletul din cauza propriei lui negli en te se inseala cu privire la lucrurile care nu se cuvin si se gandeste la lucruri nerationale, sau diavolul se straduieste cu vra masii sai sa-i inspire cu orice c&ip in minte lucruri nerationale si s-o indeparteze de la contemplarea si de la cugetarea lucrurilor laudabile. Asadar, cand sufletul lasa in nelucrare concentrarea si intensitatea gandirii si doreste cele ce se intampla sa-i iasa in cale, atunci du&ul este purtat catre lucrurile pe care si le reaminteste fara o ordine si cunoastere corespunzatoare, si preocupandu-se mai mult cu acestea trece de la rataciri la rataciri mai mari si de multe ori prin ganduri catre cele rusinoase si necuviincioase in cele din urma se distruge. Dar negli enta de acest fel si dezordinea sufletului trebuie sa le indreptam si sa le restabilim cu atentia mai puternica si neintrerupta a mintii si sa intoarcem mintea totdeauna la lucrul prezent prin cugetarea despre lucrurile bune. 'ar cand diavolul ar incerca sa ne atace si s-ar grabi sa dezlantuie cu multa violenta, ca niste sageti inrosite in foc, gandurile lui impotriva sufletului fara gri a si linistit, si sa-l arda pe neasteptate si sa-l faca sa-si reaminteasca pentru multa vreme si staruitor acelea pe care le-a suferit o singura data5 atunci trebuie ca aceste curse sa le primim in fata cu veg&ere si atentie gata de infruntare, asa cum face luptatorul care evita cu o precautie foarte precisa si cu iuteala trupului loviturile adversarilor, si sa oferim in rugaciunile si in invocarile a utorului de sus sfarsitul razboiului si indepartarea sagetilor. Pentru ca aceasta ne-a invatat-o Pavel, zicand: "#uati pavaza credintei cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului". Asadar, c&iar daca in timpul acestor rugaciuni ni s-ar sugera inc&ipuiri 3viziuni4 rele, sufletul sa nu inceteze sa se roage si sa nu creada ca el poarta raspunderea pentru sugestiile rele ale vra masului, ca si pentru imaginatiile ciudatului scamator5 dimpotriva, sa fie convins ca imaginatia cugetelor rele se datoreaza obrazniciei inventatorului de rautate si sa redublam ingenunc&erea si sa rugam pe Dumnezeu sa distruga pentru aceasta bariera rea a cugetelor nerationale, asa incat, fara obstacole, cu puterea mintii sa treaca indata si neimpiedicat spre Dumnezeu, fara a fi intrerupt vreodata de asaltarile amintirilor rele. 'ar daca influenta pagubitoare a gandurilor ar deveni mai puternica din cauza nerusinarii vra masului, nu trebuie sa ne dam batuti si nici sa nu ne oprim la mi locul luptelor noastre, ci sa rabdam pana atunci pana cand Dumnezeu va vedea perseverenta noastra si ne va lumina cu &arul Du&ului, care pe vra mas sa-l puna pe fuga, iar mintea

noastra s-o purifice si s-o umple de lumina dumnezeiasca si sa faca in asa fel incat gandul nostru sa slu easca lui Dumnezeu cu liniste netulburata si cu placere. 4lungarea gandurilor rele Pentru a indeparta gandul rau care se iveste inaintea sufletului, se pot lua doua atitudini: a4 Prima, pe care am putea-o denumi "antiretica", consta in a ingadui gandului sa patrunda in suflet, pana la primul stadiu al insotirii, in care se convorbeste cu el in c&ip nepatimas. 'n cadrul acestei convorbiri, omul contrazice si combate gandul, aceasta combatere constand in a-i opune argumente impotrivitoare, care, practic, sunt scurte texte din Sfintele Scripturi care se corespund situatiei. Atunci omul este dator, dupa cum scrie Sfantul !acarie .gipteanul, sa "cugete la poruncile lui Dumnezeu si pe ele sa i le dea mintii spre lucrare. 'ar aceasta pentru ca gandul cucernic prin care ne impotrivim, ramanand in noi, sa biruiasca raul. Pilda de o asemenea purtare ne da "cel ce a zis: 3...4 "Si voi raspunde celor ce ma osandesc cuvant" de impotrivire 3Ps. 11I, 2D4. Si iarasi: "Pusu-ne-ai pe noi spre graire impotriva vecinilor nostri" 3Ps. E8, E4". Si tot asa sfatuieste Avva 'osif din Panefo pe unul care-l intreba ce sa faca atunci cand ii vin gandurile rele: "#asa-le sa intre, si te lupta cu ele"5 si-si indreptateste sfatul spunand: "De vor intra gandurile si te vei lupta cu ele, dand si primind lovituri, mai iscusit te fac". Sfantul 'si&ie Sinaitul invata la fel: "Dupa ce mintea 3...4 a dobandit deprinderea neincetata a razboiului incat poate patrunde cu adevarat gandurile 3...4 atunci trebuie sa lase gandurile sa vina inauntru 3...4, sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare". Acest fel de razboire cu gandurile este insa rezervat celor sporiti du&ovniceste, care, in convorbirea cu ele, nu se lasa amagiti de momelile vra masului, nu le urmeaza si nu sunt biruiti de el. Din aceasta pricina, Avva 'osif din Panefo, care, asa cum am vazut mai sus, indemna pe un frate la lupta cu gandurile pe unul, pe altul il sfatuieste: "Nu lasa nicidecum sa intre gandurile, ci indata le taie". 'ar Sfantul 'oan de )aza scrie limpede unuia dintre fiii sai du&ovnicesti: "*at despre impotrivirea in cuvant, ea nu e cu putinta oricarui om, ci numai celor puternici, carora dracii li se supun. *aci daca vreunul dintre cei neputinciosi vrea sa li se impotriveasca, dracii isi rad de el ca de unul ce vrea sa li se impotriveasca aflandu-se sub puterea lor". Sfantul 0arsanufie, la randul sau, tot asa ii scrie unui ucenic de-al sau: ". propriu celor desavarsiti sa lase gandul sa intre in inima lor si apoi sa-l scoata. %u nu lasa focul sa intre in padure, ca sa nu o arda 3...4. Nu te uca cu tulburarea, caci nu vei ramane neclintit in aceasta ispita". Si talcuind raspunsurile deosebite date de Avva 'osif de Panefo la aceeasi intrebare, mai zice inca: "*el ce poate sa li se impotriveasca si sa lupte cu ele si sa nu fie biruit, sa le lase sa intre5 iar cel ce e slab si nu poate, ci stie ca se va invoi cu ele, sa le taie". *&iar daca nu a unge sa fie biruit, omul care nu este cu totul intarit, va iesi ranit sau intinat, asa cum arata Sfantul 'saac Sirul, care, de aceea, sfatuieste sa ne ferim de o astfel de lupta: "*aci nu avem in toata vremea puterea sa ne impotrivim tuturor gandurilor ce se ridica impotriva noastra, ca sa le oprim, ci de multe ori primim de la ele o rana ce nu se vindeca multa vreme. Pentru ca ai potrivnici pe unii... care te pot rani peste masura intelegerii tale. Si c&iar de ii vei birui, intinaciunea gandurilor iti murdareste cugetul si raul lor miros ramane multa vreme in narile tale".

$aptul ca acest fel de lupta este rezervat celor sporiti nu inseamna ca este desavarsit in sine: in afara de riscul de a fi biruit, se a unge si la o anumita crestere a ispitei, care, dupa cum arata Sfantul !arcu Ascetul, este insotita de tulburare, de care cei desavarsiti se feresc indeosebi5 mai implica, de asemenea, o anumita aplecare asupra gandului si staruire asupra lui, ceea ce indeparteaza mintea de la deplina luare-aminte pe care o cere rugaciunea curata5 in sfarsit, intr-o anumita masura, se face voia diavolilor5 de aceea Sfantul 'oan de )aza il sfatuieste pe un ucenic de-al sau: "Sa nu i te impotrivesti 3gandului4. *aci aceasta o doresc ei 3diavolii4 si nu vor inceta sa te razboiasca". De aceea, celalalt mod de razboire - care este "taierea gandurilor" - trebuie privit ca mai bun, asa cum, de altfel, invata si Sfintii Parinti, pentru ca este mai direct si mai rodnic decat celalalt5 Sfantul 'saac spune ca omul care se foloseste de el, "prin aflarea cararii celei scurte, la care a a uns, a taiat imprastierea caii celei lungi". b4 Acest al doilea fel de lupta, care tine de o anumita lucrare a trezviei, consta in a nu lasa deloc gandul sa intre si a-l alunga 3Parintii mai spun si: a-l impiedica 3sa intre4, a-l taia, al taia indata, a-l taia repede, a-l lepada4 de la cea dintai ivire, adica atunci cand nu este decat o simpla ademenire. "3!omelile diavolesti4 trebuie numai sa le vedem si indata sa le taiem de cum rasar si ne ataca 3ne momesc4", invata Sfantul 'si&ie Sinaitul. 'ar Sfantul $ilotei Sinaitul spune ca "cel ce se impotriveste, sau nu se supune inceputului, adica atacului, a taiat dintr-o data toate relele". Sfintii Parinti arata limpede si in repetate randuri ca nu trebuie primita samanta vra masului, si cu atat mai mult nu trebuie sa se staruie in gandul sau nalucirea puse inainte de el. intotdeauna insa, randuiala trebuie sa fie aceeasi: "nu lasa gandurile sa zaboveasca in suflet", dupa cum invata Sfantul !axim. Adica, trebuie blocat de la bun inceput mecanismul ispitirii, pe care l-am descris mai sus. Astfel, Sfantul 'si&ie Sinaitul scrie: "Daca mintea noastra e incercata si disciplinata, avand deprinderea de a se observa si de a vedea curat si limpede nalucirile si inselaciunile amagitoare ale diavolilor, stinge cu usurinta... sagetile aprinse ale diavolului indata ce sau aratat, neingaduind fanteziei patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gandurile noastre dupa forma ce ni s-a aratat sau sa stea de vorba cu ea in c&ip prietenos, sau sa gandeasca mult la ea, sau sa-si dea invoire cu ea". Dimpotriva, a lasa sa se puna in miscare acest mecanism inseamna, daca nu c&iar pierzarea, cel putin intrarea intr-un razboi crud care ar fi putut fi ocolit. De aceea, Sfantul *&iril al 'erusalimului spune: "Nu primi samanta 3...4 inainte de a da floare, smulge raul din radacina, pentru ca nu cumva negri a de la inceput sa te faca mai pe urma vrednic de secure 3cf. !t. 7, 1:4 si foc. incepe sa te ingri esti de oc&ii tai bolnavi la vreme, ca sa nu cauti doctorul dupa ce ai orbit". Potrivit unei asemanari folosita adesea de Sfintii Parinti, daca lasi sa intre capul sarpelui, usor va patrunde apoi tot trupul. Astfel, Sfantul 'oan *asian spune: "%rebuie necontenit sa ne amintim de acea povata: "Pazeste inima ta mai mult decat orice", si, potrivit poruncii de capetenie a lui Dumnezeu, sa observam cu bagare de seama capul vatamator al sarpelui 3$ac. 7, 194, adica inceputul tuturor gandurilor rele, cu a utorul carora incearca diavolul sa se strecoare in sufletul nostru. Sa nu ingaduim sa patrunda prin nesinc&isire in inima noastra tot corpul acestui sarpe, adica incuviintarea ademenirii, care, fara indoiala, de va fi intrat, ar ucide prin otrava muscaturii lui mintea robita". 'ar Sfantul )rigorie de

NJssa da acest sfat: ,,Daca deci vrei sa te pazesti de salasluirea fiarei in tine, ia aminte la capul ei, adica la prima momeala a raului. #a aceasta te indeamna g&icitura poruncii Domnului: "Aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" 3$ac. 7, 194". -n alt Parinte talcuieste tot asa: ")andurile au un singur cap 3...4. Daca n-ai vazut de la inceput capul, ca sa-l scoti afara din tine, vei fi prins si amagit de gandurile care vin in urma lui 3...4 Daca deci vrei sa biruiesti patimile, ia aminte la capul gandurilor si, indata ce l-ai descoperit care este, razboieste numai cu el". Sfantul 'si&ie Sinaitul da acelasi sfat: de indata ce ai cunoscut pe cei ce intra 3gandurile4, "indata sa zdrobesti, prin impotrivire, capul sarpelui". Parintii numesc metaforic ademenirile "capul sarpelui", dar si "intai-nascutii in pamantul .giptului" 3.giptul simbolizand, in limba du&ovnicesc, multimea patimilor4, sau "pruncii +ailonului" 3+abilonul inc&ipuind, de asemenea, taramul patimilor locuit de diavoli4. Si atunci cand indeamna ca gandurile sa fie indata nimicite, de la ivirea lor, ei pomenesc adesea aceste versete ale Psalmului 17; 3I-84: "$iica +abilonului, ticaloasaF $ericit este cel ce-ti va rasplati tie fapta ta pe care ai facut-o noua. $ericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra". 'ar "Piatra", dupa talcuirea Sfintilor Parinti, este (ristos c&emat in rugaciune. 7ean Claude (arc%et Paza mintii sau a gandurilor

Priveg&erea si inc&iderea simturilor duc la concentrarea mintii intr-o meditatie intoarsa asupra ei insesi. Primul scop al acestei adunari in sine a mintii este sa-si observe gandurile, ca pe cele rele sa le alunge din prima clipa, iar pe cele bune sa le asocieze, indata ce apar, cu gandul la Dumnezeu, ca sa nu se abata spre rau. Prin aceasta curatire a noastra de gandurile patimase ne ridicam, dupa Sfantul !axim !arturisitorul, pe treapta a doua a nepatimirii. *um am vazut, Sfintii Parinti socotesc ca gandurile patimase sunt ridicate in constiinta noastra, de cele mai multe ori, de Satana, dar prin starnirea vreunei patimi cu care ne-am obisnuit. Diado& al $oticeii, interpretand cuvantul Domnului, ca: "din inima purced ganduri rele", arata ca inima, sau mintea noastra, nu zamisleste prin firea ei asemenea ganduri, ci, daca uneori vin si din ea ganduri rele, aceasta se datoreste unei deprinderi castigate tot prin inraurirea du&ului rau. Dar de cele mai multe ori gandurile sunt iscate in mod actual de catre du&urile rele prin starnirea unei patimi. Dar se pare ca inima are doua intelesuri. .ste o inima ca centru ascuns al mintii, ca fata a ei intoarsa spre Dumnezeu, e ceea ce am numit supra-constientul sau transconstientul. .a ramane inc&isa pentru constiinta noastra atata vreme cat ne aflam intr-o viata inferioara automata, inc&isa in orizontul vazut al lumii. De ea spune Sfantul !arcu Ascetul ca este partea dinauntru a catapetesmei, in care S-a salasluit (ristos de la +otez, si ca ea nu se desc&ide decat prin Dumnezeu si prin nade dea intelegatoare. De acolo, din "templul ascuns al inimii, ia

mintea indemnurile bune si frumoase, de la (ristos care locuieste acolo", si le prelungeste intr-o vietuire virtuoasa. Dar mai este si o alta "inima". Aceasta este subconstientul patimilor. Am putea spune ca aceasta este memoria vibratiilor si a faptelor noastre patimase, intiparita in fiinta noastra, legata de latura biologica a ei, precum supraconstientul ar fi memoria actelor spiritualizate si potenta energiilor superioare. Se numesc si una si alta inima fiindca sunt regiunile ascunse, centrale ale fiintei noastre, una a spiritului, cealalta a vietii sufletesti legata de latura biologica a noastra, si ceea ce zace mult in noi, adica in ele, ne devine propriu si iubit. 'nima este ceea ce-i mai ascuns si mai afectuos in noi. *a in fata cugetarii lui Diado& plutea intelesul unei "inimi" superioare, - deosebita de inima cealalta -, adevaratul centru al fiintei noastre, daca noi suntem in mod principal spirit, ne-o dovedesc cuvintele pe care le adauga ca sa explice de ce s-a zis ca tot din inima pornesc si cele rele: "Numai fiindca trupul iubeste pururea si fara masura mangaierile amagitoare, ni se pare ca si gandurile semanate de draci in suflet pornesc din inima". Am putea spune deci ca in minte sau in constiinta apar atat gandurile bune, pornite din supraconstientul ei propriu, cat si gandurile patimase, starnite de miscarile patimase si retinute de memoria subconstienta a sufletului legat de biologic. Numai pentru ca la inceput inima cea buna, cea a lui Dumnezeu, nu ne este cunoscuta, credem ca totul vine dintr-o singura inima, cum crede psi&ologia de azi ca toate, bune si rele, vin din acelasi subconstient. Dar pe masura ce ne intoarcem de la viata de suprafata spre adevaratele noastre adancuri, ni se desc&ide inima cea adevarata si ni se face vadit ca cele bune vin de acolo de unde este Dumnezeu in noi, iar cele rele nu vin tot de acolo, ci dintr-o zona inferioara, care numai in sens impropriu e numita inima. Asa se face ca, pe de o parte, despre inima nu se poate spune ca e rea, pe de alta, totusi se spune "om rau la inima"5 sau, pe de o parte, ca gandurile rele ies tot din inima, pe de alta, ca omul rau e "om fara inima". Aceasta, cand inima buna este inc&isa, scoasa din lucrare5 caci pe masura ce sporeste lucrarea "inimii patimase", se inc&ide inima buna, si viceversa. %oata stradania noastra in vederea curatirii gandurilor, care e un pas important spre nepatimire, se face in legatura cu inima cea buna si cu (ristos care locuieste in ea. Numai indrumand spre aceasta inima gandurile bune, care in definitiv tot din ea rasar, si numai raportandu-le la ea din prima clipa pe cele rele, putem reusi in opera de curatire launtrica a noastra. Prin aceasta luptam pentru predominarea inimii celei bune, sau a lui (ristos care locuieste in ea. *aci constiinta noastra devine un teren de lupta intre (ristos si intre du&ul cel rau, prin gandurile bune si cele rele trimise spre ea prin cele doua inimi. $iecare cauta sa castige adeziunea constiintei noastre. "aportand totul la inima buna, a utam la biruinta lui (ristos in noi, care va curati si "inima" patimasa. Prin inima buna lucreaza Dumnezeu, prin inima cea rea, du&urile rele. 6mul mereu are de-a dreapta pe ingerul bun, si de-a stanga pe cel rau, biruind uneori unul, alteori altul. Si una si alta din ele se mai numesc inima si pentru faptul ca fiecare e purtata de o aspiratie infinita. Dar inima buna priveste spre infinitul de lumina, luminandu-se de el5 "inima" cea

rea, spre infinitul de intuneric, intunecandu-se de el. in fata fiecareia dintre ele se desc&ide un abis: in fata celei bune abisul vietii, in fata celeilalte, abisul negru, negativ, al golului, al platitudinii, care ne atrage si el, dar in c&ip patimas, inselandu-ne cu atractia unei false infinitati5 in fata celei bune, abisul fericirii nesfarsite, in fata celei rele, al scurtelor placeri urmate de nemultumirea monotona fara de sfarsit. $aptul ca fiecare dintre aceste inimi se simte atrasa de un abis infinit a facut pe misticii germani sa considere insasi inima omului ca un abis infinit. Dar ontologic omul nu poate fi infinit, ci doar in fata lui sta desc&is sufletul, ca mediu in care poate avansa, in care poate respira. in acest sens, (ristos, *are salasluieste in inima noastra, e infinitul vietii, nedespartit de adancurile noastre, deocamdata ca virtualitate. 6pus #ui, e infinitul golului care, daca Dumnezeu nu mai umple de viata subiectele create de .l, e trait de noi etern. !epatimirea ar fi astfel o completa predominare a inimii bune, desc&isa infinitului vietii, pentru ca, in timp ce inima patimasa e agitata si dezordonata, cea buna e calma, lina, dulce si raspanditoare de odi&na, &ranindu-se din odi&na vietii infinite dumnezeiesti. 'ata, dupa Sfantul !arcu Ascetul, cum trebuie sa ne ingri im si de gandurile noastre, sau cum trebuie sa le raportam pe toate la (ristos care locuieste in inima noastra. !ai intai, orice gand bun rasare in noi sa-l aducem, de la prima aparitie in cuget, ca ertfa lui (ristos, *el ce locuieste in adancul inimii noastre. "%emplul este locasul sfant al sufletului si al trupului, care e sadit de Dumnezeu. 'n sfarsit, altarul este masa nade dii asezata in acest templu. Pe ea se aduce de catre minte si se ertfeste gandul intai nascut al fiecarei intamplari, ca un animal intai nascut adus ca ertfa de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca il aduce neintinat. Dar acest templu are si un loc in partea dinauntru a catapetesmei. Acolo a intrat 'isus pentru noi ca inaintemergator, locuind, de la +otez, in noi. Acest loc este incaperea cea mai dinauntru, cea mai ascunsa si mai sincera a inimii, incapere insa care daca nu se desc&ide prin Dumnezeu si prin nade dea rationala si intelegatoare, nu putem cunoaste in c&ip sigur pe *el ce locuieste in ea si nu putem sti nici de au fost primite ertfele de ganduri sau nu. *aci precum la inceput, in vremea lui 'srael, focul mistuia ertfele, tot asa se intampla si acum. Desc&izandu-se inima credincioasa prin nade dea mai sus pomenita, Ar&iereul ceresc primeste gandurile intai nascute ale mintii si le mistuie in focul dumnezeiesc. 'ar ganduri intai nascute a numit pe acelea care nu apar in a doua cugetare a inimii, ci sunt aduse indata, de la prima rasarire in inima, lui (ristos. *aci cele ce ' se aduc din valmasagul cugetarii le-a numit Scriptura sc&ioape, oarbe si pocite, si de aceea ele nu sunt primite ca zeciuiala de catre Ar&iereul ceresc si Stapanul (ristos". Asadar, orice gand nevinovat apare in noi sa-l inc&inam lui (ristos, sau sa-l punem in legatura cu gandul la (ristos, din prima clipa, pentru ca orice gand e pandit de "fiarele din trestii" 3Ps. ;E, 714, adica de du&urile rele, sau de gandurile patimase ale noastre care se reped din ascunzisul lor si musca din el, vatamandu-i frumusetea sau rapindu-l. $elul cum un gand nevinovat care rasare in cuget este muscat si intinat indata de unul rau l-a descris pentru prima data .vagrie, cu urmatoarea pilda: "Am gandul de a primi niscai straini, si-l am intr-adevar pentru Domnul5 dar venind ispititorul, il taie si furiseaza in suflet gandul de a primi pe strain pentru slava". )andul nevinovat este, dupa .vagrie, sau omenesc, sau ingeresc. )andul omenesc aduce in minte forma simpla a unui lucru, de pilda forma aurului. )andul ingeresc asociaza forma simpla a

unui lucru, cu un inteles bun, du&ovnicesc. De pilda, cercetand rosturile bune ale aurului, da lauda lui Dumnezeu. Dar du&ul rau sau gandul patimas ataca aceste ganduri si asociaza la ele o patima. De pilda, daca in primul moment omul priveste simplu la o bucata de aur, sau il priveste cu gand bun, du&ul rau sau gandul patimas trezind pofta dupa aur a muscat acest gand si l-a intinat, si nu mai e intreg si nevatamat. Noi trebuie sa pazim gandul nevinovat ce a aparut in noi ca sa nu fie atras de o pofta sau prins intr-o cugetare patimasa. ")andurile veacului acesta, spune .vagrie, le-a dat Domnul omului ca pe niste oi unui pastor bun. Pustnicul trebuie deci sa pazeasca zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tal&arii. Asadar, daca gandul despre fratele nostru se invarteste in noi invaluit in ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el. Asemenea si gandul despre femeie, daca se intoarce in noi amestecat cu pofta". 'ar metoda cea mai sigura prin care putem pazi nevatamat gandul simplu, sau gandul bun aparut in noi, prin care putem sta tare pe langa el, este sa-l asociem cu gandul la (ristos, sa i-l aducem #ui ca ertfa. Prin aceasta am preintampinat rapirea si ducerea lui pe panta unei cugetari patimase. Prin aceasta am dat cugetarii si vointei noastre un spri in, incat pot ramane fidel acestei forme prime a gandului care a aparut. Altfel, patima duce cugetarea, fara sa vrem, pe cine stie ce carari, producand fenomenul asa-zis al imprastierii ei, pana ce scapam cu totul franele gandurilor din mana, ceea ce aduce si o viata externa necontrolata si patimasa. Paza gandurilor este o paza ce si-o face mintea sie insesi. Desigur, mintea nu poate fi oprita de a lucra continuu. De aceea trebuie sa veg&em mereu asupra ei. 'ar scopul acestei veg&eri este fie ca, primind gandul, sa se desfasoare intr-o cugetare pioasa, provocand asociatii de ganduri cucernice, fie ca, aparand alte ganduri ca inceputuri de alte serii, ele sa fie iarasi din prima clipa indrumate pe albia cea sanatoasa. Aceasta este o cale stramta, o cale sustinuta de un efort continuu, care la inceput e foarte grea, dar cu vremea devine tot mai usoara. Aducand mereu primele ganduri nevinovate ertfa lui (ristos, la inceput prin nade dea ca ne va face simtita prezenta #ui in inima, caci deocamdata nu-' simtim prezenta, vom sfarsi prin a simti ca e in noi, caci ni se va desc&ide inima noastra in care salasluieste .l. Pentru ca in definitiv, aceasta este inima: sensibilitatea pentru prezenta lui (ristos si sensibilitatea statornica pentru bine. in mod concret experienta ca avem o inima o vom castiga cand vom simti prezenta lui (ristos, cand ea s-a desc&is ca sa-# vedem. Pana nu vedem pe (ristos in noi, n-am dobandit "simtirea mintii", "simtirea inimii" pentru (ristos, cum spune Diado& al $oticeii, nu ni s-a desc&is inima, ca de acolo sa ni Se descopere (ristos si sa se reverse peste toata viata noastra si sufleteasca, si exterioara bunatatea si intelegerea #ui, unite cu bunatatea si intelegerea noastra. Pana nu s-a facut aceasta desc&idere, aceasta trezire a "simtirii" prezentei lui (ristos, prin minte, trebuie sa batem la usa ei cu gandurile ertfite lui (ristos, in nade dea ca vom dobandi simtirea prezentei #ui si prin aceasta ni se va desc&ide inima. . singurul mi loc prin care putem face sa ni se desc&ida inima si sa ni Se descopere (ristos in noi, singurul mi loc prin care putem afla ca avem o inima si pe (ristos in ea, prin care putem deveni "oameni de inima" in mod efectiv. %rebuie sa ne exercitam in acte de sensibilitate, ca sa dobandim sensibilitatea. *aci inima, si (ristos cel din ea, nu primeste nici un gand patimas,

invartosat, murdar, si deci nu se desc&ide la bataia acestui fel de ganduri. "*amarile acestea curate care sunt cele mai dinlauntrul sufletului si casa a lui (ristos nu primesc nimic din lucrurile desarte ale veacului acesta, fie ca sunt rationale, fie ca surit nerationale, fara numai acestea trei pe care le-a numit Apostolul: credinta, nade dea si dragostea". Dar credinta, nade dea si dragostea exprima starea de sensibilitate pentru (ristos a celui ce bate la usa inimii sale, devenita prin +otez casa a lui (ristos, cu fiecare gand intai nascut. 'nima isi are si ea strafundurile ei, precum simtirea lui (ristos salasluit in ea, intensitatile ei. Nu de la prima desc&idere a inimii experiem toate adancurile ei, sau simtim deplin pe (ristos. .xista un progres in aceasta simtire. De aceea mintea sau cugetarea ce-si duce mereu primul gand la usa inimii, trebuie de fiecare data sa caute a patrunde tot mai adanc in inima, o data ce i s-a desc&is, umplandu-se de o tot mai intensa simtire a infinitatii dumnezeiesti a lui (ristos. Am vazut ca este o paza a mintii prin ea insasi. .a are ca scop sa o fereasca de imprastiere, sa-i pazeasca fiecare gand nerapit de asociatiile intamplatoare sau patimase. Dar intrucat aceasta paza a mintii, care e tot una cu paza gandurilor, nu poate reusi in stradania ei decat daca isi duce mereu gandurile spre poarta inimii, operatia aceasta statornica se mai numeste si stra uire a inimii, nu numai in sensul de a pazi inima de ceva necurat, ci si in sensul de a fi mereu la poarta ei, cu ofranda gandurilor bune, incercand sa patrunda tot mai inauntru. Stand de stra a la poarta inimii, mintea nu face decat sa se pazeasca pe sine neratacita, caci inima nu e la urma urmelor decat adancul mintii. Propriu-zis, inima la a carei poarta se bate cu ganduri intinate, invartosate, nu se desc&ide. 6mul acela nu mai are inima, e om "fara inima". 'nima lui e atat de inc&isa, ca a devenit o simpla virtualitate. Ducand gandurile bune spre inima, nu se actualizeaza numai inima, ci se intaresc si gandurile respective in bine. "!intea trebuie sa veg&eze asupra inimii si sa o pastreze cu toata stra uirea, incercand sa patrunda in cele mai din launtru si mai netulburate camari ale ei, unde nu sunt vanturi ale gandurilor rele, ... sa veg&eze asupra inimii si sa strabata tot mai inauntru si sa se apropie numai de Dumnezeu, fara sa se scarbeasca de ostenelile trezviei si ale staruintei". Deci inima fiind locasul lui !ristos in noi, a-si indruma cineva spre inima orice gand prim nascut inseamna a-l asocia cu pomenirea lui (ristos, sau viceversa. Si mintea orientata spre inima are puterea de a-si pastra orice gand aparut, curat, nevatamat de atacurile gandurilor patimase. *aci Du&ul Sfant aflat in inima e ca un "sfesnic al cunostintei" ce lumineaza in noi. ""aspandindu-si .l lumina in camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate in minte acele mici si intunecate atacuri 3momeli4 ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina aceea sfanta si slavita". De aceea e bine ca mintea sa petreaca pururea cu atentia indreptata spre inima, adica spre *el salasluit in ea. "indata ce se departeaza de inima, da loc atacului diavolului si se face in stare sa primeasca soapta lui cea rea". Aceasta se intampla cand mintea, in loc de a fi concentrata in intimitatea sa, sau in inima sa, unde este (ristos, se revarsa intreaga in cele exterioare, in regiunile miscarilor patimase din noi, sau in lumea simturilor. Desi e necesar ca mintea sa priveasca gandurile mai din afara, aduse de pofte, atunci cand e concentrata in gandul

la (ristos o face aceasta in calitate de supraveg&etoare ce nu-si paraseste locul sau, adica rolul superior, disciplinator, deci nu devine sclava subordonata acelor pofte. #ucrurile acestea se petrec de obicei astfel: intai apare un gand simplu in constiinta, indata, undeva la periferie se arata un gand rau, inrudit, cu tendinta de a acapara gandul simplu aparut. 'mi vorbeste cineva de aur, facand sa-mi apara in constiinta ideea simpla a aurului. Dar indata, intr-un colt al constiintei isi ridica capul pofta de a avea aur, sau regretul ca nu-1 am. )andul simplu a starnit o pofta care se concentreaza intr-un alt gand. .u trebuie sa asociez din primul moment gandul nevinovat cu gandul la Dumnezeu. Altfel e cucerit de gandul patimii. Neutru nu poate ramane mult. Asociindu-l cu gandul la Dumnezeu, am respins atacul. Atacul apare in mod involuntar aproape la orice om, c&iar de s-ar afla pe treptele du&ovnicesti cele mai sporite. 'ar uneori, c&iar pazindu-se gandul simplu pe carel urmareste, gandul patimas persista. Aceasta se intampla cand omul e intarit in obisnuinta cu pacatul, pe care-l aduce momeala. Dar nu totdeauna putem apara gandul simlu, intai-nas-cut, de g&earele fiarei care-l pandeste. Aceasta se intampla mai ales atunci cand nu l-am ertfit indata lui (ristos, cand mintea nu s-a indreptat cu el spre inima, ci a privit, ca sotia lui #ot, indarat, spre atacul aparut, spre pofta ce si-a semnalizat prezenta in constiinta. -itand mintea putin de sine si lasandu-se atinsa de adierea de dulceata ce emana din pofta trezita, se pomeneste ca i-a fost furat gandul simplu intai nascut si a fost muscat de patimi. .a poate da lupta si acum, ca sa scape mielul cu o rana cat mai mica, sau, in orice caz, pana nu e devorat cu totul de lup. #upta e mai grea, dar tot trebuie data. 'ar a utorul tot in gandul la Dumnezeu si tot in fuga spre inima il poate gasi. Dumnezeu nu va intarzia sa ne sara intr-a utor daca il c&emam cu toata puterea. Daca vedem ca gandul la fratele nostru a fost acoperit de ura, sa nu lasam sa se desfasoare aceasta insotire mai departe, ci sa smulgem imaginea fratelui din coltii urii, fie si rnai tarziu macar. Aceasta e a doua categorie de cazuri. in acestea ni se impune ca datorie nu sa oferim gandul intai-nascut, ca ertfa lui (ristos, ci sa "curatim gandurile". Dar mai este si a treia categorie de cazuri: anume atunci cand atacul apare din senin, nu ca un ecou contrar fata de un gand nevinovat care a rasarit in prealabil in constiinta noastra. in aceste cazuri, c&iar primul gand are caracter de atac. Dar uneori e un atac asa de usor, asa de mascat, incat aproape ca nu-i putem banui caracterul de atac. .l totusi trebuie demascat de la inceput, pana nu se face, din furnica, leu, de care anevoie vom mai putea scapa. Pentru aceasta se cere o sensibilitate du&ovniceasca deosebita, castigata printr-un exercitiu statornic si printr-o indelungata stradanie de curatire de patimi. Prin aceasta, Du&ul Sfant a devenit in noi o putere actuala, revarsata din (ristos, aflat in inima ce ni s-a desc&is, incat lumineaza toate coifurile umbrite ale constiintei noastre si surprinde din prima clipa toata miscarea patimasa, fie ea cat de firava si de camuflata la inceput. Dar c&iar daca nu am a uns la aceasta sensibilitate a unei indelungate petreceri in inima, sau dupa du&, sub inraurirea si lumina lui (ristos si a Du&ului Sfant, ne putem a uta prin aceea ca orice gand care apare in constiinta il luam in primire cu numele lui Dumnezeu. De e cu totul nevinovat, prin aceasta se pastreaza ca atare5 de nu e c&iar slobod de patima, se va curati, despartindu-se imaginea simpla a lucrului, de patima5 iar

de e cu totul patimas, se va stinge. Din toate acestea rezulta ca paza gandurilor consta propriu-zis intr-o depanare necontenita a numelui lui Dumnezeu in minte, in cautarea inimii, sau concentrarea in ea insasi. Dar aceasta nu e decat o rugaciune concentrata, neintrerupta5 ea nu e inca rugaciunea curata, despre care se va vorbi la locul sau. Parintele Dumitru Staniloae #a oamenii de ast<zi g<se>ti oriee, @n afar< de g=nduri bune, care sunt at=t de rare. +oala cea mai mare a epocii noastre sunt g=ndurile de>arte ale oamenilor, care poart< nelini>tea lumeasc<. ?i vindecarea o d< doar (ristos, fiind de a uns ca oamenii doar s< se poc<iasc< >i s< se @ntoarc< c<tre Acesta. +oala cea mai mare a omului este cugetul lui Kstricat". #a @nceputul vieAii lui du&ovnice>ti, omul alung< g=ndurile rele prin meditaAia du&ovniceasc<, prin rug<ciune, >i prin lupta lui ertfelnic<. Dup< aceea vin @n @ntregime g=ndurile cele bune. !ai t=rziu, @nceteaz< >i g=ndurile bune >i vine iluminarea dumnezeiasc<. .xperienAa du&ovniceasc< se dob=nde>te prin Ks<geAile" diavolilor, primite de osta>ul lui (ristos. @nainte s< @nceap< lupta, diavolul @ncepe Kbombardamentul" cu g=nduri. ?i rug<ciunea lui lisus este cea mai bun< arm< @mpotriva g=ndurilor. *=nd omul vede un anume lucru, s< nu udece, nici s< primeasc< g=ndurile cele de-a st=nga. .ste nevoie de mare atenAieF )=ndul vine >i tu desc&izi puAin poarta. K'a s< v<d &oAulF", zici tu, si intri @n vorb< cu el. ?i, @n loc s<-1 alungi degrab<, tu stai >i p<l<vr<ge>ti cu el, >i dup< aceea te fur<. S< nu r<m=n< g=ndul r<u mult< vreme @nl<untrul t<u, pentru c< @Ai provoac< pagub< mare. *a mintea >i inima unui cre>tin lupt<tor s< se cur<teasc<, trebuie ca acesta s< nu primeasc< g=ndurile rele, nici s< g=ndeasc< cu viclenie. S< se lupte pe c=t poate, simplu, smerit >i cu d<ruire. %oat< viata du&ovniceasc< este fundamentat< pe g=nd. Ast<zi, c=nd @n lume p<catul a devenit o mod<, omul @nAelept trebuie s<->i @ndrepte cugetul s<u >i s< evite pricinile care-1 provoac<, ca >i albinele fumul, pentru c< sufletul lui se va aprinde. )=ndurile de &ul< sunt precum avioanele care ne deran eaz< prin zgomotul lor, c=nd zboar< pe deasupra f<r< voia noastr<, >i nu putem s< le @mpiedic<m. )=ndurile de &ul< sunt toate ale diavolului >i omul nu poart< nicio vin< dac< nu le prime>te. 'ar cea mai bun< @nfruntare a lor este c=ntarea >i "ug<ciunea lui lisus. Prin g=ndurile de &ul<, diavolul @i c&inuie>te pe oamenii sensibili, ca s<-i duc< la am<r<ciune >i dezn<de de. *=nd g=ndurile v< nec< esc, s< nu le daAi absolut nicio important<. #<saAi c=inii s< latreF ?i un singur g=nd de m=ndrie dac< trece prin mintea voastr<, acesta ia av=nt >i pierde toate virtuAile voastre. Diavolul nu poate s< cunoasc< g=ndurile bune ale oamenilor. )=ndul viclean, c=nd unelte>te cu omul trupesc, face un r<u @ndoit sufletului. A>a cum

diavolul c=nd unelte>te cu omul r<u, face un r<u @ndoit lumii. $iecare udec< lucrurile dup< m<sura st<rii lui du&ovnice>ti. Dac< unul are cugetul stricat, >i Kma>ina lui este stricat<", >i c&iar aur s< pui @ntr-@nsa, va face KgloanAe de aur", ca s< ucid<. 6mul care ascult< de g=ndurile lui, dac< este mona& se r<t<ce>te, dac< este mirean @>i pierde minAile.