Eșanu Andrei

Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Sf Andrei Șaguna ”

Anul II

Însușirea personală a mântuirii în

Epistola către Galateni

Bibliografie :.
- Noul Testament cu Psalmii - E.I.B.M.B.O.R , București , 2016
- Studiul Noului Testament - E.I.B.M.B.O.R. , București , 2002
- Tîlcuirea Epistolelor către Galateni , Efeseni , Filipeni și Coloseni - Sf Teofilact al
Bulgariei ,Ed Sophia , București
- Teologia Dogmatică , Manual pentru Seminariile Teologice - Pr Prof Dr Isidor
Todoran și Arhid Prof Dr Ioan Zăgrean , Editura Renașterea , Cluj , 2007
- Teologia Epistolei către Galateni - Pr Prof Vasile Mihoc
- Dicționar de Teologie Ortodoxă - Pr Prof Dr Ștefan Buchiu , Pr Prof Dr Ioan Tulcan ,
Ed Basilica , București , 2019
- Teologia Dogmatică Ortodoxă , Vol II - Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae , E.I.B.M.B.O.R ,
București , 1997

Cea mai importantă lucrare a Mântuitorului a fost mântuirea lumii , lucru pe care El
ni-l spune adeseori : „ n-am venit ca să judec lumea , ci ca să mântuiesc lumea .”
(Ioan XII , 47 ) . Dar concret , ce înseamnă acest cuvânt ?
Părinții Profesori Ștefan Buchiu și Ioan Tulcan , în dicționarul lor , dau o definiție
exactă a acestui cuvânt . El este : „ termen ce desemnează scopul unic și suprem de
salvare a oamenilor de la moartea veșnică , adică de la lipsa comuniunii cu
Dumnezeu , și , implicit , repunerea lor în comuniune cu Acesta sau câștigarea vieții
veșnice ” ( Pr Prof Dr Ștefan Buchiu , Pr Prof Dr Ioan Tulcan - Dicționar de Teologie
Ortodoxă , pag 555 ) . Cu alte cuvinte , mântuirea vorbește de iertarea păcatelor și
de moștenirea Împărăției Cerurilor . Învățătura de credință ne vorbește despre două
tipuri de mântuire : una obiectivă ( numită și răscumpărare) și alta subiectivă ( numită
și îndreptare ) . Prima , vorbește despre răscumpărarea Mântuitorului , realizată pe
parcursul întregii Sale activități ( de la naștere la înălțare ) . A doua în schimb ,
vorbește despre încercarea de a ne însuși activitatea răscumpărătoare a lui Hristos
cu ajutorul a trei condiții : harul ( care este condiție obiectivă a mântuirii subiective ) ,
credința și faptele bune .
Despre îndreptare ne vorbește și Sfântul Apostol Pavel , în Epistola către
Galateni . Această scriere este una de natură doctrinară . Tradiția firmă că ar
aparține chiar Apostolului Pavel . Ea este scrisă în anii 54-55 , în cadrul celei de a
treia călătorii misionare . Aceasta a fost redactată în Efes . Pavel scrie această
Eșanu Andrei
Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Sf Andrei Șaguna ”
Anul II
epistolă Bisericii din Galatia , deoarece dorea să demonstreze că mântuirea nu este
condiționată de respectarea Legii Vechi , ci se obține prin credință . Aceasta are 6
capitole și este structurată în trei părți . O structură clară a acestei scrieri este găsită
în manualele de Noul Testament , cum ar fi cel al Pr Prof Ioan Constantinescu :
prima este apologetică , a doua este dogmatică , iar a treia morală .
Tema mântuirii subiective este predominantă în această scriere . Pr Prof Vasile
Mihoc vorbește despre faptul că , în această epistolă , regăsim sensurile cuvântului
„ mântuire ” , sub diferite aspecte , cum ar fi : răscumpărarea „ Ca pe cei de sub Lege
să-i răscumpere … ” ( Gal IV ,5 ) ; îndreptarea „ Iar Scriptura , ,văzând dinainte că
Dumnezeu îndreptează neamurile din credință ” ( Gal III , 8) ; moștenitor „ iar de ești
fiu , ești moștenitor al lui Dumnezeu ” ( Gal IV , 7 ) ; urmașul lui Avraam „ dacă voi
sunteți ai lui Hristos , sunteți deci urmașii lui Avraam ” ( Gal III , 29 ) ; făptură nouă
„ în Iisus Hristos nici tăierea împrejur nu este ceva , nici netăierea împrejur , ci
făptura cea nouă ” ( Gal VI, 15 ) ; fiul făgăduinței „ fraților , suntem , după Isaac , fiii
ai făgăduinței ” ( Gal IV, 28 ) .
O primă mențiune a îndreptării o regăsim în capitolul II , 16 -20 . De fapt ,
această poziție a lui Pavel vine în urma atitudinii lui Petru , care , mânca cu păgânii ,
iar la venirea unor oameni din partea lui Iacov , se ferea de cei cu care stătea la
masă .Apostolul spune că omul se mântuiește nu prin Legea Veche , ci prin credința
în Iisus Hristos : „ omul nu se îndreptează din faptele Legii , ci prin credința în
Hristos Iisus am crezut și noi în Hristos Iisus , ca să ne îndreptăm din credința în
Hristos , iar nu din faptele Legii , căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta . ” (
Gal II ,16 ) . Referitor la acest verset , Sfântul Teofilact al Bulgariei , ne spune „
ne-am lepădat de lege nu pentru că ar fi vicleană și rea - precum huleau maniheii- ci
pentru că e slabă și neputincioasă a ne îndrepta . Fiindcă nimeni - zice - nu putea să
îndeplinească faptele și poruncile Legii , care erau grele și cu anevoie de isprăvit nu
pentru mărimea lor , ci mai mult pentru micșorătatea lor , adică pentru luarea aminte
a îndatoririlor ei cele mici și proaste . ” ( Tâlcuirea Epistolelor către Galateni , Efeseni
, Filipeni și Coloseni , pag 34 ) . Totodată , ne arată , că obligativitatea Legii Vechi
cade . Nimeni din cei care vor să se îndrepte în Mântuitorul nu greșesc și nimeni nu
poate afirma că Mântuitorul slujește păcatului : „ Dacă însă , căutând să ne
îndreptăm în Hristos , ne-am aflat și noi înșine păcătoși , este , oare , Hristos slujitor
al păcatului ? Nicidecum ! ” ( Gal II , 17 ) . Referitor la acest aspect , Pr Prof Vasile
Mihoc ne spune : „ dacă părăsirea de către iudeo - creștini a faptelor Legii reprezintă
pentru aceștia o decădere sau un regres pe plan religios- moral , ar însemna că
Hristos a făcut din ei nu niște drepți , ci niște păcătoși ! Dar poate fi , oare , Hristos
slujitor al păcatului ? Exclamația : Să nu fie ! exprimă imposibilitatea absolută a unei
astfel de afirmații blasfemiatoare . ” (Pr Prof Vasile Mihoc- Teologia Epistolei către
Galateni II ,2 ) . Tot Pavel spune : „ eu prin Lege am murit față de Lege , ca să
trăiesc față de Lege , ca să trăiesc lui Dumnezeu . M-am răstignit împreună cu
Hristos , și eu nu mai trăiesc , ci Hristos trăiește în Mine . . Și viața mea de acum ,
în trup , o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu , Care m-a iubit și S-a dat pe Sine
însuși pentru mine . ” ( Gal II , 19-20 ) . Referitor la aceste versete , Pr Prof Ioan
Constantinescu ne spune : „ Creștinii primind jertfa Domnului Hristos , se leapădă
complet de Lege , sunt morți pentru ea . Prin jertfa Mântuitorului și prin credința în
ea ne răstignim împreună cu Hristos , trăim cu El , căci El ne-a iubit și ne-a
răscumpărat din păcat , Legea devenind inutilă .” ( Pr Prof Ioan Constantinescu -
Eșanu Andrei
Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Sf Andrei Șaguna ”
Anul II
Studiul Noului Testament , pag 240 ) . Pavel , vorbește în versetul 21 și despre har .
El zice : „ Nu lepăd harul lui Dumnezeu , căci , dacă dreptatea vine prin Lege , atunci
Hristos a murit în zadar ” ( Gal II ,21 ) . Referitor la aceasta , Pr Prof Vasile Mihoc ne
zice „ moartea de bunăvoie a lui Iisus Hristos are o eficiență mântuitoare infinită , de
unde rezultă că a căuta alt mijloc de îndreptare echivalează cu lepădarea harului lui
Dumnezeu și cu negarea puterii răscumpărătoare a jertfei de pe cruce .” ( Pr Prof
Vasile Mihoc - Teologia Epistolei către Galateni II , 2 ) .
În Capitolul III , apostolul Pavel se întreabă cum galatenii au primit Duhul Sfânt :
prin intermediul Legii Vechi , sau prin credință . La această întrebare răspunde Sf
Teofilact al Bulgariei , în comentariul său : „ din credință , de vreme ce pe când țineați
Legea , nu făceați minuni și nu aveați Duhul Sfânt .” ( Sf Teofilact al Bulgariei -
Tîlcuirea Epistolelor către Galateni , Efeseni , Filipeni și Coloseni ,pag 40 ) . Toate
darurile Sfântului Duh și modul lor de manifestare , au fost primite de galateni , nu
datorită Legii Vechi , ci credinței . Pentru a-i asigura că prin credință vor putea
câștiga mântuirea , Apostolul Pavel îl dă ca exemplu pe Patriarhul Avraam , care s-a
mântuit prin credință : „ Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui
ca dreptate , Să știți deci , că cei ce sunt din credință , aceștia sunt fii ai lui Avraam ”
( Gal III ,6-7 ) . Astfel , Avraam a primit vestea : „ că în tine se vor binecuvânta toate
neamurile ” ( Fac XII ,3 ) . Pavel le spune apoi că toți cei care vor crede vor fi
binecuvântați de Dumnezeu , Avraam . Pavel dă exemplu acest personaj , deoarece
era considerat ca fiind un personaj important , și , datorită acestei poziții , se bucura
de notorietatea oamenilor . Teofilact al Bulgariei ne spune că prin întreruperea
legăturii cu Legea Veche , galatenii credeau că nu mai pot fi considerați descendenți
ai lui Avraam . Ei nu puteai crede că de fapt credința le oferă calitatea de fii ai lui
Avraam . Mai apoi , credința a fost înainte de a fi primită Legea , și doar aceasta l-a
putut ajuta pe Avraam să se îndrepte : „ Iar Scriptura , văzând dinainte că Dumnezeu
îndreptează neamurile din credință , dinainte a binevestit lui Avraam : Că se vor
binecuvânta toate neamurile ” ( Gal III , 8 ) . Totodată , galatenii se mai temeau de
blestemul pe care îl regăsim atât în versetul 9 , cât și în Deuteronom XXVII , 26 : „
Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii , ca să le facă
” . Teofilact al Bulgariei , ne explică înțelesul acestui verset : „ nu acei ce rămân și
păzesc Legea sînt blagosloviți , ci aceia ce o lasă și aleargă la credință ” ( Sf Teofilact
al Bulgariei - Tîlcuirea Epistolelor către Galateni , Efeseni , Filipeni și Coloseni, pag
43 ) .
Capitolul IV , aduce foarte multe argumente , care pot demonstra că oamenii
nu mai sunt supuși Legii Vechi . Pavel compară poporul evreu cu un copil al unui
dregător , care , deși va moșteni funcția tatălui său , totuși este lăsat sub grija unor
oameni spre a fi educat . Prin această comparație , apostolul vrea să arate că înainte
de Hristos , ei erau sub îndrumarea Legii Vechi , sau mai exact , după cum spune și
Teofilact al Bulgariei erau ghidați de dispozițiile acesteia . Însă , atunci „când a venit
plinirea vremii ” ( Gal IV ,4) s-a născut Iisus Hristos , care avea să ne mântuiască.
După jertfa lui Hristos , putem fi considerați fii ai lui Dumnezeu . Deci , Legea Veche
a fost doar „călăuză spre Hristos ” ( Gal III,24 ). Apostolul își exprimă îngrijorarea în
legătură cu faptul că oamenii s-ar putea întoarce la Legea Veche , și că a pune
accentul pe dispozițiile acesteia „ după ce ați cunoscut pe Dumnezeu , sau mai
degrabă după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu , sau mai degrabă după ce ați fost
cunoscuți de Dumnezeu , cum vă întoarceți iarăși la înțelesurile cele slabe și sărace ,
Eșanu Andrei
Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Sf Andrei Șaguna ”
Anul II
cărora iarăși voiți să le slujiți ca dinainte ? ” ( Gal IV, 10 ) . De fapt , apostolul vrea să
le spună galatenilor că de bine ce Hristos s-a răstignit pentru toți și inclusiv și pentru
ei , galatenii nu au înțeleg acest fapt și se întorc la modul lor de a se îndrepta ,
anume respectarea Legii Vechi . Acest lucru este subliniat și de către Teofilact al
Bulgariei . Totodată , același sfânt părinte ne vorbește de faptul că iudaizanții , pe
lângă circumcizie , promovau și respectarea sărbătorilor vechi și a lunilor noi . Pavel ,
încerca să le spună galatenilor că și el a fost cândva zelos pentru lege , și , dar ,
odată ce l-a cunoscut pe Mântuitorul nu a mai fost așa . El le evidențiază umilințele și
supliciile pe care le-a suportat pentru cuvântul lui Dumnezeu , dar , în pofida
acestora , ei l-au primit și l-au ascultat cu multă empatie . Totuși , nu-și putea explica
atitudinea delăsătoare a galatenilor , care , nu mai erau atât de interesați de
cuvântul lui Dumnezeu ca și înainte , atunci când „ v-ați fi scos ochii voștri și mi i-ați
fi dat mie ” ( Gal IV , 15 ) . Rămânea uimit și de faptul că deși încerca să-i îndrepte ,
totuși oamenii l-au socotit dușman , lucru afirmat și de către Teofilact al Bulgariei . Tot
Teofilact spune că cei care susțineau respectarea Legii Vechi , nu făceau altceva
decât să-i îndepărteze de la Hristos și să-i câștige ca adepți ai învățăturilor lor
greșite . Pavel vine cu un nou exemplu pentru a-i convinge pe galateni că nu este
necesară respectarea legii pentru primirea mântuirii : Avraam , Sarra și Agar
împreună cu Isaac și Ismael . Teofilact al Bulgariei explică această pericopă din Gal
IV , 22-31 . Isaac , este rezultatul unei promisiuni făcute de Dumnezeu lui Avraam și
Sarrei , căci , cei doi erau bătrâni . Ismael însă , este copilul făcut cu slujnica Agar .
Cele două femei , reprezintă cele două testamente . „ Agar este Muntele Sinai , în
Arabia , și răspunde Ierusalimului de acum , care zace în robie cu copiii lui ” ( Gal
IV,25 ) . Teofilact spune că mama lui Israel simbolizează Vechiul Testament , care a
fost dat pe Muntele Sinai . Tot el ne zice că acest munte se afla în Arabia , iar în
limba arabă este denumit „ Agar ” . În legătură cu denumirea din limba arabă ,
Teodoret zice că în zona Muntelui Sinai s-au stabilit urmașii Agarei , iar din acest
motiv muntele a fost numit după ea . Ismael și Agar erau robi , iar din acest motiv
reprezentau Vechiul Testament , căci „ în Legea Veche se află multă neslobozenie și
robie . Căci fapta bună a ucenicilor Legii se leguia și se făcea pentru plata
vremelnică și sărăcăcioasă , adică pentru bunătățile cele vremelnice ale vieții
acesteia ; la fel și depărtarea de rău se legiuia și se făcea de frica certărilor și a
morții” ( Sf Teofilact al Bulgariei - Tîlcuirea Epistolelor către Galateni , Efeseni ,
Filipeni și Coloseni , pag 67 ) . Isaac și Sarra , simbolizează Noul Testament , căci „
evanghelia din cer s-a dat , fiindcă din cer s-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli și
i-a arătat pe ei propovăduitori ai Evangheliei .” ( Sf Teofilact al Bulgariei - Tîlcuirea
Epistolelor către Galateni , Efeseni , Filipeni și Coloseni , pag 68 ) . În comparație
Legea Veche , Noul Testament este liber „ de toate luările aminte ale Legii celei
robești și toate le poruncește cu slobozenie și evghenie ( noblețe ) . Pentru că noi ,
creștini cei ce păzim numele Lui , nu facem vreo faptă bună și ispravă pentru plata
vremelnică și nu ne ferim de răutate de frica bătăilor trupești , căci făgăduințele date
nouă (...) sunt dumnezeiești și cerești (...) și certările ei se cuvin fiilor celor nobili (...)
și cu această singură certare să ne îndreptăm ” ( Sf Teofilact al Bulgariei - Tîlcuirea
Epistolelor către Galateni , Efeseni , Filipeni și Coloseni , pag 68 ) .
Observăm că între capitolele II-IV , Apostolul Pavel pune accentul pe
credință , una dintre condițiile îndreptării . Această poziție a lui Pavel , este
comentată de Pr Prof Dr Dumitru Stăniloaie „ Sfântul Apostol Pavel pune ca temelie
Eșanu Andrei
Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Sf Andrei Șaguna ”
Anul II
a mântuirii credința în Hristos , dar nu credința în importanța juridică a morții lui
Hristos , ca echivalent al păcatelor noastre , ci credința ca legătură personală cu
Hristos , prin care iradiază în om puterea lui Hristos ” ( Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae -
Teologia Dogmatică Ortodoxă , Vol II , pag 241 ) .
În continuare , Apostolul ne vorbește despre următoarea condiție absolut
necesară îndreptării , și anume faptele bune .
Această temă , este abordată din capitolul V . Pavel , îi îndeamnă pe galateni
să nu se mai abată de la Dumnezeu prin respectarea Legii Vechi , și că
predispozițiile ei nu le vor folosi la nimic . Mai apoi , Apostolul vorbește despre
credința care lucrează prin iubire : „ Căci în Iisus Hristos nici tăierea împrejur nu
poate ceva , nici netăierea împrejur , ci credința care este lucrătoare prin iubire ” (
Gal V , 6 ) . De fapt , Pavel subliniază aici necesitatea faptelor bune , spunând că
fără dragoste , credința nu este una adevărată . Tot el mai menționează acest aspect
în mai multe locuri din epistolă : „ Deci dar , până când avem vreme , să facem binele
către toți , dar mai ales către cei de o credință cu noi ” ( Gal VI,10 ) ; „ Purtați-vă
sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos ”. ( Gal VI , 2 ) ; „ Că toată
Legea se cuprinde într-un singur cuvânt : Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți ”
( Gal V , 14 ) . Trebuie să înțelegem că faptele bune sunt o modalitate prin care ne
demonstrăm credința . Fără acestea , nu putem zice că avem credință . Aceste
aspecte le regăsim și în Epistola Sobornicească a Sfântului Aostol Iacov . Și acesta
ne spune că o nu doar credința ne mântuiește , ci și faptele noastre „ Ce folos frații
mei , dacă zice cineva că are credință , iar fapte nu are ? Oare credința poate să-l
mântuiască ? ” ( Iac II ,14 ) , iar „ credință fără fapte moartă este ” ( Iac II , 20 ) .
Pentru a ne face să înțelegem cum trebuie realizată îndreptarea , acesta oferă două
exemple . Primul este Avraam , care , și-a arătat credincioșia față de Dumnezeu
,când dorea să-și jertfească fiul , pe nume Isaac . Al doilea este desfrânata Rahav ,
care , a adăpostit în casa sa pe spionii trimiși în Canaan de către Iosua . Pr Prof Dr
Dumitru Stăniloaie , ne vorbește despre absența iubirii și consecințele acestei lipse „
Credința fără iubire e încruntată , pentru că e efort individual , nu comuniune ; ea
poate fi trufașă , poate ascunde în ea un individualism . Dragostea e opusul
individualismului rigid , e smerită . ( … ) Credința în Hristos e iubirea față de Hristos
și însușirea iubirii lui Hristos față de oameni . Altfel , nu e adevărată credința . Căci
credința adevărată este ea însăși începutul altei deschideri și încrederi în infinitatea
iubirii lui Hristos ” ( Pr Prof Dr Dumitru Stăniloae - Teologia Dogmatică Ortodoxă , II )