Dafina Bârcă

Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”
Teologie Pastorală, an II, semestrul I

PEDAGOGIE II
Evaluare pe parcurs

1. În calitate de viitori profesori, (făcând un exercițiu de imaginație) cum

veţi reuşi să stimulaţi motivaţia şi interesul elevilor pentru învăţare?
Întocmiţi o listă de soluţii, recomandări.

Din punctul meu de vedere, în ziua de astăzi, aceasta este principala

problemă cu care se poate confrunta un profesor: lipsa de motivație și de
interes a elevilor săi. Pentru a veni în întâmpinarea acestei realități dureroase,
aș încerca să pun în aplicare următoarele metode:
● Iubește ceea ce faci! Interesul elevilor crește sau scade și în funcție de
modul în care profesorul se raportează la disciplina sa. Dacă acesta va
expune cu pasiune și interes materia pe care trebuie să o predea, va
reuși să capteze atenția.
● Dă un sens informațiilor pe care le predai! Cred că fiecare persoană
care a trecut prin școală s-a întrebat cel puțin o dată: „La ce-mi
trebuie mie să învăț asta?”. Într-o lume în care tinerii caută mereu
întrebuințări practice și imediate ale informațiilor care le sunt
comunicate, cred că este necesar ca profesorul să le coreleze pe
acestea cu situații concrete ale vieții în care sunt de ajutor/necesare.
● Apleacă-te asupra preocupărilor elevilor! Fiecare generație are
anumite preocupări. Indiferent cât de îndepărtate sunt acestea de sfera
de interes a materiei, reușind să faci din când în când mici legături
între aceasta și elemente îndrăgite de elevi, care fac parte din mediul
lor, o lecție plictisitoare poate deveni interesantă, iar niște informații
greu de asimilat vor putea fi reținute ușor, fiind asociate cu elemente
familiare elevilor.
● Încurajează-i! Un elev care a obținut o notă mică într-o evaluare nu
este de blamat, de desconsiderat și de certat. O vorbă bună, un cuvânt
de încurajare și o atenție sporită îndreptată asupra lui în viitor pot face
minuni în cazul unui elev mai „slab” la învățătură, care, pur și simplu,
nu-și găsește motivația necesară sau are traume și dureri personale
peste care nu a putut trece.
● Interacționează cu clasa! Nimic nu este mai plictisitor decât un
profesor care vorbește fără să se oprească de la începutul până la
sfârșitul orei. Alternarea predării propriu-zise cu un dialog atractiv cu
elevii, implicarea lor în discuții pe marginea temei lecției îi vor face să
îndrăgească atât subiectul predat cât și pe dascăl.
● Fii uman! Mulți profesori uită că, de fapt, rolul lor este de a educa, nu
de a-și etala cunoștințele în fața unui auditoriu care încă nu le deține.
Profesorul nu trebuie să-și creeze un piedestal de pe care să nu se
Dafina Bârcă
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”
Teologie Pastorală, an II, semestrul I
poată coborî la nivelul elevilor, iar ei să nu-l atingă, ci ar trebui să se
aplece la nivelul lor pentru a-i ridica.

2. Evidenţiaţi importanţa relaţiilor interpersonale din clasa de elevi în

stabilirea tipului de experienţe de învăţare propuse de profesor. Cum
pot influenţa relaţiile interpersonale alegerea unei strategii sau a alteia?

Înainte de a ne stabili strategia pe care vrem să o abordăm, cred

că este foarte important să analizăm clasa și să comunicăm cu elevii
pentru a stabili care este nivelul de adaptare al acestora la mediul în
care trebuie să ne desfășurăm ora, care este relația dintre aceștia, ce ar
fi de îmbunătățit și la ce este de lucrat pentru ca misiunea să se poată
desfășura la maxima ei capacitate.
Relațiile interpersonale pot influența alegerea unei strategii sau
a alteia întrucât aceste relații indică care sunt nevoile clasei și ajută să
ne adaptăm la situația concretă prin combinarea optimă a metodelor și
mijloacelor didactice.
Strategiile didactice sunt utile și personificabile după
înzestrarea profesorului și viziunea sa pedagogică, având ca scop
implicarea elevilor în procesul de acumulare a cunoștințelor. Iar ca să
descoperim care este „rețeta” perfectă pentru captarea atenției elevilor
tăi, trebuie să-i cunoaștem, atât individual, cât și împreună, prin
legăturile ce se stabilesc între ei.
De exemplu, profesorul stabilește felul strategiei pe care vrea să
o abordeze (inductivă/deductivă, analogă, dirijată sau algoritmică/
liberă sau euristică) în funcție de atenția pe care aceștia o au, de
dorința lor de a se implica în cadrul orei, de frecvența și calitatea
întrebărilor pe care le pun, de dezbaterile care iau naștere între colegi
pe marginea subiectelor.