Curs nr.4.

NOȚIUNI GENERALE DE ETICA IN RELAȚIILE: PROFESOR-

STUDENT, PUBLICE, PROFESIONALE, DE AFACERI

Cuprins:

4.1. Etica in relațiile: profesor-student

4.2. Etica în relațiile publice

4.3. Etica profesională în instituții și firme

4.3.1. Conceptul de etică profesională în instituții și firme

4.3.2.Factorii de influență asupra conduitei profesionale

4.3.3.Stadii etice în instituții și firme

4.4. Niveluri de percepție a eticii

Test de autoevaluare

Rezolavarea testului de autoevaluare

Bibliografie

Cunoștințe și deprinderi

La finalul parcurgerii acestei unități de învățare veți înțelege:

 Relația profesor-elev din punct de vedere etic;

 Noțiuni de etică în relațiile publice;
 Conceptul de etică în instituții publice și firme.

La finalul parcurgerii acestei unități de învățare veți putea să:

o Identificați și soluționați posibile situații conflictuale cu implicații de
natură etică.
 NOȚIUNI GENERALE DE ETICA IN RELAȚIILE: PROFESOR-
STUDENT, PUBLICE, PROFESIONALE, DE AFACERI

4.1. Etica in relațiile: profesor-student

Rolul profesorului în democratizarearea relației profesor-student este de a crea un climat

școlar pozitiv, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și parteneriatul dintre cele
două componente ale actului educațional educator și educat. Într-o societate modernă, aflată
în continuă schimbare și dezvoltare, educația ocupă un rol primordial. Ea își propune 
să formeze și să dezvolte indivizi de un anumit nivel cognitiv, moral și civic, (Văideanu
G.1988, P.43).
Elementul de bază pe care se construieşte relaţia student – profesor este comunicarea.
Comunicarea poate influenţa performanţele studenţilor în procesul de învăţare. Mai mult
decât atât, adaptarea de către profesor a metodelor de predare pentru a răspunde nevoilor de
comunicare ale studenţilor este necesară în procesul de învăţare. Modul în care profesorii
transmit informaţia către studenţi, cât şi mijloacele şi metodele prin care se realizează
comunicarea cu aceştia se bazează încă în mare măsură pe sistemul tradiţional, în care
studentul este mai mult un actor pasiv, o ţintă a informaţiei de la care nu se aşteaptă răspuns
sau feedback sau acesta este solicitat foarte rar. Transmiterea informaţiei către studenţi prin
discursul tradiţional în care dinamica comunicării devine una limitată, nu mai răspunde
nevoilor şi profilului studentului secolului XXI – un student care aşteaptă să fie surprins şi
captivat prin creativitatea şi inovaţia metodelor de predare, însoţite, de preferat, de o bază
tehnologică şi exemple relevante.
Întîlnim profesori care își adaptează discursul şi modalitatea de predare la studenţi, luând în
considerare o paletă variată de elemente care stârnesc interesul şi curiozitatea sau creşte
nivelul de participare în sala de curs, cât şi profesori pentru care predarea nu a depăşit
niciodată stadiul unei comunicări uni-direcţionale. În continuare, problematica pe care aş dori
să o aduc în discuţie este reprezentată tocmai de acest din urmă mod de predare al
profesorilor, manieră care descurajează interacţiunea cu studenţii şi îi împiedică pe aceştia să-
şi atingă obiectivele de învăţare. Întrebarea este – cum ar trebui să arate un profesor? Cine
este el?

Profilul trebuie structurat pe patru paliere: relaţia cu studenţii; activitatea de predare,

evaluarea şi activităţile extracurriculare. Accentul se pune în special pe relaţia de comunicare
ca şi condiţie necesară de existenţă între profesor şi studenţi. Profesorul „tare”, în viziunea
studenţilor din diferite centre universitare din ţară, este cel care folosește tehnologia și
metodele potrivite de predare cu scopul de a pregăti studenții pentru integrarea în piața muncii
și mai important, pentru societatea de mâine. Un profesor „tare” analizează, răspunde nevoilor
morale, dar și etice ale studenților, știe să decodifice informația într-un limbaj corect, firesc,
apropiat; este pedagogul care lasă senzația generală de prietenie/afecțiune/apropiere, echitate
între generații. Profesorul ideal este cel care câştigă prezenţa, respectul şi atenţia studenţilor
prin creativitatea metodelor de predare adaptate stilului de viaţã al studentului secolului XXI,
prin jovialitatea şi uşurinţa cu care se lasă înţeles de către studenţi, prin darul oratoriei şi
încrederea pe care o manifestă faţă de capacitatea de dezvoltare şi înţelegere a studenţilor.
,,Proful” apreciat este cel care nu-ţi lasă timp să te gândeşti la pauza dintre cursuri. Este proful
care te surprinde mereu prin inovaţie şi creativitate.

Altfel spus, un „prof tare” în viziunea studenţilor este conştient de impactul pe care
comunicarea îl exercită asupra studentului în procesul de predare-învăţare, relaţionarea
stabilindu-se ca un proces de cunoaştere reciprocă şi interacţiune continuă. Învăţământul
centrat pe student are la bază o relaţie exemplară de colaborare profesor-
student. Parteneriatul ia adesea forma unei relaţii de tip maestru-discipol, comunicarea
directă fiind un element care influenţează performanţele studenţilor în procesul de învăţare.
Orice problemă sau conflict care apare şi se menţine în procesul de educaţie între profesor-
student, poate reprezenta o piedică în dezvoltarea academică a studenţilor.

În contrast cu acest Profesor care este mereu atent la reacţiile studenţilor săi, încercând să
obţină şi să ofere feedback atât la curs, cât şi în discuţiile informale cu studenţii săi, am
întâlnit la cursuri, nu o dată, celalată categorie de profesor.

Cred că au existat cursuri la care ați dorit să participați frecvent, chiar dacă prezenţa nu era
obligatorie, ci pur şi simplu tematica cursului vă trezea în prima fază interesul. Dezamăgirea
însă vine pe parcurs, când îţi dai seama că profesorului îi place parcă pur şi simplu să se audă
vorbind, nu încurajează deloc dialogul, nu ţi se oferă şansa de a-ţi exprima şi tu punctul de
vedere – da, într-un spaţiu destinat dezbaterilor aşa cum se presupune să sunt Universităţile,
acestea lipsesc adesea cu desăvârştire. Sau, chiar dacă reuşeşti să-ţi expui propria părere,
argumentată, concluzia finală a profesorului este că tot el are dreptate – pe principiul
„profesorul are întotdeauna dreptate” sau „nota 10 este doar pentru profesor”.

Am întâlnit această categorie de profesori în diferite situaţii. Există acea situaţie în care
profesorul intră în sală, se aşează la catedră şi îşi începe discursul – iar de cealaltă parte a sălii
sunt studenţii care scriu tot ce li se dictează. Sau situaţia în care, profesorul dicteză cursul din
cartea pe care a scris-o – iar la scurt timp (de obicei durează câteva săptămâni) se întreabă
„unde sunt ceilalţi colegi?” Şi acum probabil unii dintre voi veţi fi tentaţi spuneţi că „oricum
nici studenţii nu sunt mai presus” sau „studenţii sunt de vină, ei nu învaţă, nu merg la şcoală”.
Îmi iau libertatea de a răspunde acestui gând – dacă întreaga responsabilitate în procesul
de învăţare ar fi numai a voastră, ca studenti, atunci ar însemna că nu ați mai avea
nevoie de profesor şi că puteți singuri, să vă canalizați energia pentru a vă
autoeduca. Nu este neapărat aşa, ci aveți nevoie, ca studenti, să fiți atrasi, motivati, captivați
de profesor, direcţionați şi însoţiți în procesul de învăţare. Trebuie să-i oferim studentului
plăcerea de a veni la curs să ne audă vorbind cu entuziasm, să-l implicăm în discuţii, să-i
stârnim interesul, să-l îndrumăm spre acţiune. Dacă ne gândim de ce anume avem parte atunci
când stăm ore pe reţelele de socializare şi ce ne face să rămânem atâta timp acolo cred că nu
ar fi greşit să spunem că dinamica grupurilor, răspunsurile pe care le primim la ceea ce
postăm, ca un feedback din partea celor cărora dorim să le comunicăm ceva – acel ceva care
de multe ori devine personal – un gând, o experienţă, o nouă descoperire, o relevaţie, o idee –
iar ulterior încercăm să îl înţelegem sau să îl trecem prin sistemul nostru propriu de valori, să
tragem o concluzie sau pur şi simplu să naştem o dezbatere. Cam așa ar trebui să se întâmple
si cu comunicarea profesor-student, pentru ca educatorii să îşi lase amprenta asupra educaţiei
studenţilor lor.  Lipsa de interacţiune, de feedback, distanţa care se crează între profesori și
studenţi reprezintă bariere în formarea tinerilor din ziua de azi. În concluzie, ar trebui
încurajată comunicarea, implicit metodele şi instrumentele de comunicare folosite în comun,
de studenţi şi profesori deopotrivă.
Respectul reciproc și confirmarea relației de parteneriat în actul educațional reprezintă un real
succes.

4.2. Etica în relațiile publice

Etica in relatiile publice implica valori precum onestitate, deschidere, cinste, respect,
integritate si comunicare deschisa. In cadrul relatiilor publice codurile etice difera, nu in
functie de tara de origine a companiilor ci in functie de organizatia care le adopta. Aprecierea
activitatii ca fiind una valoroasa, intrucat este rezultatul unei indelungate pregatiri teoretice
dar si practice, face ca profesionistii sa ocupe pozitii privilegiate in societate. Ca urmare, pe
langa eforturile depuse pentru a fi la curent cu cunostintele, ei se preocupa in permanenta
pentru a-si mentine prestigiul profesiei prin onorarea obligatiilor si valorilor sale. Aceasta
pentru ca, daca incalca relatiile de incredere, isi exploateaza in vreun fel clientii sau presteaza
servicii cu o calitate sub standarde, ei pun in pericol atat bunastarea clientului cat si a intregii
lor profesii. Pentru a proteja clientii, dar si intreaga lor activitate, specialistii în relatii publice
isi stabilesc coduri de etica si standarde de  practicare a profesiei. Pozitia privilegiata in
societate determinate de statusul si rolul profesionalistului implica si responsabilitati pe
masura: el trebuie sa indeplineasca asteptarile si obligatiile morale la nivelul societatii, nu
numai printr-un comportament corect si servicii individuale competente in practicarea
meseriei, ci si prin participarea activa la imbunatatirea societatii, ajutand clientii sa rezolve
probleme si prin perfectionarea institutiilor care administreaza acele servicii.

Aspectul social al comportamentului corect evidentiaza faptul ca atat practicienilor

individuali, cat si profesiei li se incredinteaza bunastarea societatii ca o conditie a modului in
care isi servesc clientii. Acest aspect este privit ca responsabilitatea sociala a profesiei. Atunci
cand cineva isi alege aceasta meserie isi asuma si responsabilitatea sociala a profesiei,
impreuna cu cunostintele, priceperile, increderea si privilegiile. Un specialist de relatii publice
trebuie sa informeze publicul despre evenimentele si situatiile care le pot influenta viata.

Factorii care pot influenta decizia ar putea fi urmatorii :

–          pierderea locului de munca actual daca s-ar opune deciziei superiorului
–         iar daca ar fi de acord cu decizia angajatorului, decizie care contravine moralei,
sigurantei clientului, ar insemna sa nu se respecte codul etic al specialistiilor de relatii
publice iar acest lucru ar afecta viata profesionala.

De evidențiat faptul că relatiile publice reprezinta o profesie ce este orientata spre interesul
public nu spre interesele individuale.

Conform teoriei generale a sistemelor, organizatiile sunt niste sisteme deschise, dependente de
interactiunile cu mediul inconjurator. Publicurile sunt parti vitale ale mediului inconjurator,
furnizand informatii si feed-backuri catre management. Luarea unei decizii intr-un mod etic
poate ajuta organizatia in dezvoltarea unor interactiuni de succes cu mediul . Deciziile trebuie
sa fie atent si detaliat examinate si nicidecum lasate la voia intamplarii .

De exemplu, daca nu am informa publicul despre acest aspect, ca ,,terenul pe care se vor
ridica locuintele a fost o groapa de gunoi , in viitorul apropiat, cu siguranta se va afla si se va
isca un scandal”. Mai bine prevenim o posibila criza anuntandu-i pe potentialii cumparatori de
la bun inceput de acest aspect si specificand ca in conformitate cu studiile facute urmele de
contaminare nu le afecteaza sanatatea. Partile afectate de decizia luata ( indiferent care ar fi
aceasta  ) sunt organizatia pentru care lucrați ca specialist in relatii publice si viitori
cumparatori ai locuintelor . Ca specialist in relatii publice trebuie sa-i sfatuiesti pe membrii
companiei angajatoare sa ia o decizie etica adecvata si sa urmareasca recomandarile etice si
comportamentale ale tuturor protocoalelor. In cazul in care s-ar decide ca aceasta informatie
sa fie spusa publicului larg, firma de constructii poate avea de suferit si numarul de
cumparatori s-ar diminua. Insa ar fi considerata  o firma corecta, ce nu doreste ca aiba profit
prin minciuna iar oamenii ar aprecia acest lucru. In urma dezvaluirii acestei informatii ar
putea verifica existenta studiilor prin care li s-ar confirma ca desi exista urme mici de
contaminare, nu le afecteaza sanatatea si nu s-ar razgandi in privinta achizitionarii locuintei.

Dacă se va lua decizia de a ascunde aceasta informatie s-ar incălca codul etic al relațiilor
publice și atât compania cat și specialistul de relații publice ar avea de suferit. Mergând pe
premiza ca “ minciuna are picioare scurte “ la un moment dat informația ar putea fi dezvaluită
și chiar dacă toate locuintele din acel amplasament s-ar fi vândut exista posibilitatea ca pe
viitor să fie un impediment în  a face afaceri. Publicul larg ar cauta informații despre aceasta
firma de constructii , care isi va pierde credibilitatea, si nu va dori sa colaboreze cu ea. Intr-un
final a spune adevarul este mult mai util decat a mintii, iar beneficiile pe termen lung , mult
mai mari.

Principiile care trebuie să vă ghideze in procesul deciziei sunt:

a. expertiza ( standard conform caruia membrii ai asociatiei sunt incurajati sa capete si 
sa foloseasca intr-un mod responsabil cunostiinte specializate si experienta pentru a
intelege nevoile clientiilor si pentru a atrage credibilitatea acestuia;
b. integritatea ( standard conform caruia specialisti isi vor conduce afacerile cu
integritate observand principiile si spiritul codurilor de etica intr-un asemenea mod
incat reputatia lor profesionala, a angajatorului si a profesiei de relatii publice sa fie
protejata.

Incercând să definim Etica profesionala, concluzionăm că este ansamblul principiilor

morale privind credintele, valorile,  normele si conceptiile insusite de oameni cu privire la
dezvoltarea istorica a institutiei/firmei in care lucreaza.
 Valoarea etica

            Literatura de specialitate expliciteaza ansamblul de credinte, valori, norme si conceptii

promovate in cadrul  institutiilor si firmelor folosind termenul consacrat prin locutiunile
“sistem de valori” sau “valoare etica” .

            Valoarea etica în instituții/firme se explică prin răspunsurile directe la următorul set de

intrebări: Ce este cinstit, corect, adevarat și responsabil în domeniul activitătilor
institutiei/firmei ?

            Valoarea etica este relevată de următoarele aspecte:

•         serviciile si produsele instituției/firmei ca expresie a onestitatii in relatiile

profesionale si a valabilitatii standardelor de valori etice

•         managementul de vârf sau fondatorii percepuți prin corectitudinea aratată în

stabilirea și împărtirea valorii economice adăugate și în folosirea resurselor
institutiei/firmei, probitatea și comportamentul moral în cazul eșecului, prin asumarea
de la sine a riscurilor

•         salariatii institutiei/firmei ca sustinatori ai climatul de munca, de acceptare a celor

mai exigente proceduri de selectie si incadrare, de asumare a  responsabilitatilor, de
promovare a corectitudinii si profesionalismului in relatiile cu publicul etc.

•         partenerii perceputi prin satisfactiile pe care le impartasesc ca urmare  beneficiilor

pe care le asigura calitatea, tarifele/preturile si termenul de asigurare a serviciilor si
produselor oferite de institutie/firma.

•         contributia institutiei/firmei la viata comunitati locale reflectata de  aprecierea

sau desconsiderarea aratată de opinia publica în legatură cu aportul la imbunatatirea
standardelor de viata  a populatiei, prin contributiile materiale si financiare în
domeniul sănătății, educatiei si culturii la nivelul comunității locale.

Succesul în fundamentarea și asimilarea valorilor etice este posibil atunci când managerii
institutiei/firmei initiază și sustin o serie de actiuni specifice:

•         adoptarea codurilor de conduita etica profesionala, oficializate si stimulative, pentru

incurajarea comportamentului moral al salariatilor

•         organizarea si desfasurarea unor programe speciale de pregatire in spiritul valorilor

etice in profesie

•         definirea clara a obiectivelor individuale, astfel incat sa nu se ceara salariatilor

lucruri imposibile sau ambigue, ferindu-i astfel de comportamente imorale

•         comportament etic exemplar al managerilor

 •         evaluarea anuala a personalului trebuie sa aiba in vedere comportamentul etic al
salariatilor

•         promovarea unor metode de motivare si comunicare prin care sa se incurajeze

comportamentul corect al salariatilor.

4.3. Etica profesională în instituții și firme

4.3.1. Conceptul de etică profesională în instituții și firme

Comportamentul cinstit, corect, responsabil al membrilor organizatiei si al echipei

manageriale garanteaza multiplicarea relatiilor institutiei/firmei cu un numar din ce in ce mai
mare de parteneri si sporeste sansele de dezvoltare pe termen lung, cu efecte pozitive asupra
sporirii satisfactiilor sociale si stabilitatii factorilor mediului national.

4.3.2.Factorii de influență asupra conduitei profesionale

            Factorii juridici si institutionali se manifesta prin numarul si calitatea reglementarilor

legale, a gradului de concordanta cu specificul mediului national precum si prin modalitatile
de aplicare a acestor legi. Acesti factori pot favoriza sau obstructiona comportamentele
morale sau imorale din institutii si firme.

            Codurile etice ale institutiilor/ firmelor constituie adevarate carti de vizita ale

imaginii pozitive pentru asa numitele corporatii de excelenta. Aceste coduri contin elementele
definitorii ale succesului in mediul concurential prin incurajarea principiilor morale si a
sistemului valorilor etice. Ele se adreseaza atat salariatilor cat si partenerilor institutiei/firmei.

Caracteristicile individuale ale membrilor grupului organizational reprezinta un set

propriu de valori pe care il dezvolta fiecare persoana inca din copilarie. Acest set de valori
este influentat de familie, scoala, prieteni, societate etc. Fiecare persoana invata sa distinga
intre “bine” si “rau”, intre “corect” si “incorect”, structura psihica individuala si sistemul de
educatie avand cel mai puternic impact asupra stabilitatii acestui set de valori.

            Reglementarile interne ale institutiei/firmei reprezintă regulamentele  de organizare

și funcționare, regulamentele de ordine interioara, diverse norme interne specifice unor
activităti precum si fisele posturilor pe care le elaboreaza si le adopta echipele manageriale in
scopul ordonarii conduitei si activitatii salariatilor. Aceste reglementari au caracter imperativ
asupra salariatilor.

            Presiunea socială reprezintă grupul de factori care au o influentă esentială asupra

eticii profesionale și a responsabilitatilor sociale asumate de instituții/firme.
 4.3.3.Stadii etice în instituții și firme

            Institutii/firme imorale sunt tributare sistemului de valori. Unicul raționament este

câstigul, adoptand, de regula, practici manageriale ilegale si fără niciun respect față de
principiile eticii. Valoarea dominantă este câștigul grupurilor de interese, iar preocuparea
pentru etică apare numai dupa ce institutia/firma a fost surprinsa ca realizează activităti
incorecte. Rațiunile invocate de manageri în acest caz sunt: “nu am știut până acum”; “toata
lumea face asa”; “salariatii trebuie sa munceasca din greu si cat mai repede”. Aceste
institutii/firme NU au un cod etic.

            Institutii/firme orientate spre respectarea prevederilor legale se disting prin

următoarele rationamente:“tot ceea ce nu este interzis prin lege este permis”,“dacă este legal,
este foarte bine; dacă nu suntem siguri punem juriștii să verifice” Aceste institutii/firme aderă
mai mult la legalitate și mai putin la etică. Principala preocupare este profitabilitatea
grupurilor de interese, iar codul etic, daca există, are caracter intern.

            Institutii/firme responsabile dispun de o cultura managerială al carei sistem de valori

se bazează pe eficienta, productivitate și legalitate. Aceste institutii/firme incep sa adopte mai
mult atitudinea “cetățeanului responsabil” iar managerii sunt mai sensibili la responsabilitătile
sociale. Aceste institutii/firme sunt preocupate de problemele eticii în scopul schimbării
imaginii nefavorabile ca urmare a unor actiuni din trecut. Cresc preocupările și pentru
satisfacerea tuturor persoanelor implicate iar codurile de conduita etică sunt orientate spre
partenerii sociali si economici. Trecerea la o asemenea conduită  este determinată de
evenimente externe institutiilor/firmelor si care le obliga sa actioneze cu metode opuse celor
anterioare.

Institutii/firme orientate spre respectarea principiilor eticii actionează pentru o

schimbare esentială în cultura managerială; se adopta valorile eticii, realizându-se un mai
mare echilibru între eficientă, eficacitate și etica. Efortul pentru crearea climatului etic este
evident prin aceea că, în solutionarea oricărei probleme, se ține seama atat de eficiența dar și
de implicațiile etice. Managerii încearcă să adopte un comportament etic, dar le lipseste
experienta. Codurile de etica devin documente active, reflectând esența valorilor firmelor.

            Institutii/firme etice se caracterizează printr-un sistem de valori proprii care

promovează echilibrul între etică, eficiență si eficacitate . Prin sistemul de sancțiuni se
urmăreste penalizarea si corectarea acelora care au un comportament gresit. Deciziile sunt
juste, cinstite si profitabile, iar la fundamentarea lor se are în vedere un set de valori etice,
care se definesc astfel: “tratează pe ceilalti, în mod curent, cu respect, preocupare și cinste,
așa cum însuti ai dori sa fii tratat; realizează servicii/ produse, astfel încat să fii satisfacut
atunci cand tu și familia ta le-ați folosi; tratează mediul natural ca si cum ar fi proprietatea
ta”. 
 4.4. Niveluri de percepție a Eticii

1.Etica în general
Antivalori (Interdicţii) - înşelăciunea, furtul, încălcarea promisiunilor, minciuna, dorinţa de
răzbunare.
Valori pozitive ce trebuie promovate - cinstea, dreptatea, imparţialitatea, adevărul, rigoarea,
loialitatea, toleranţa, altruismul, respectul pentru ceilalţi şi pentru munca lor.

2. Etica pieţei
Antivalori (Interdicţii) - violenţa, intimidarea; frauda, corupţia; privilegiile,
monopolurile; practicile antisociale
Valori pozitive ce trebuie promovate- transparenţa, justiţia; liberalizarea; ajutorul acordat
persoanelor (nu firmelor) afectate de recesiuni sau crize

3. Etica la nivel guvernamental

Antivalori (Interdicţii) - barierele la intrarea pe piaţă; competitivitatea subvenţionată;
comisioanele acordate partidelor politice; susţinerea firmelor falimentare .
Valori pozitive ce trebuie promovate - informarea; asigurarea cadrului unei competitivităţi
reale; responsabilitatea socială .

4. Etica la locul de muncă

Antivalori (Interdicţii) - încălcarea regulilor de drept a libertăţii celorlalţi și a
confidenţialităţii informaţiilor;
Valori pozitive ce trebuie promovate - satisfacerea clientelei; respectarea colegilor, a
regulilor şi a secretelor firmei, relaţiile ierarhice normale; cooperarea, transparenţa, spiritul de
echipă

5. Etica la nivelul conducerii întreprinderii

Antivalori (Interdicţii) - nepotismul şi discriminările de orice fel; abuzul de putere;
climatul despotic şi autoritar, violarea regulilor interne; conflictele de interese
Valori pozitive ce trebuie promovate - ierarhia bazată pe competenţă; regulile clare;
practicile echitabile, remunerarea justă şi stimulativă a personalului; informarea, participarea
şi motivarea angajaţilor; împărţirea succesului (profitului) între participanţi; căutarea şi
promovarea competitivităţii şi a calităţii

6. Etica şi strategia adoptată

Antivalori (Interdicţii) - strategiile bazate pe: marketing abuziv; avantaje mărunte şi
efemere; beneficii pe termen scurt; coaliţii şi corupţie; privilegii oferite anumitor persoane
Valori pozitive ce trebuie promovate - strategiile de competitivitate pe termen lung bazate pe:
eforturi de progres; riscuri calculate; investiţii, cercetare-dezvoltare, comunicare, formare şi
perfecţionare a personalului, inovare

7. Etica în tranzacţiile comerciale

Antivalori (Interdicţii) - şantajul; negocierea „la un pahar”; avantajele personale oferite
de încheierea unei afaceri
Valori pozitive ce trebuie promovate - respectarea cuvântului dat, punctualitatea;
cooperarea furnizor – client pentru a obţine avantaje reciproce

8. Etica în domeniul bancar

Antivalori (Interdicţii) - acordarea de credite unor firme sau persoane nesolvabile;
reprezentarea unor agenţi economici cu o imagine deteriorată din punct de vedere etic
Valori pozitive ce trebuie promovate - consilierea clienţilor în direcţia unei gestiuni
corecte; realizarea unui audit al eticii bancare.

Test de autoevaluare
1. Care este rolul profesorului în democratizarea relației acestuia cu studentul?
2. Care sunt valorile pozitive care trebuie promovate?

Rezolvarea testului de autoevaluare

1. Rolul profesorului în democratizarea relației profesor-student este de a crea un climat
școlar pozitiv, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și parteneriatul
dintre cele două componente ale actului educațional educator și educat. Într-o
societate modernă, aflată în continuă schimbare și dezvoltare, educația ocupă un rol
primordial.

2. Valori pozitive ce trebuie promovate - ierarhia bazată pe competenţă; regulile clare;

practicile echitabile, remunerarea justă şi stimulativă a personalului; informarea,
participarea şi motivarea angajaţilor; împărţirea succesului (profitului) între
participanţi; căutarea şi promovarea competitivităţii şi a calităţii

Bibliografie:
1. Radu Emilian, pag. 250-251. Clasificare adaptată după Octave Gelinier, Ética de los
negocios, Editorial Espasa Calpe – CDN, Madrid, 1991.
2. Niţă Dobrotă (coordonator), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999,
pag. 205. 10. Gabriela Ţigu, pag. 10. 15, Alexandru Puiu, Management în afacerile
economice internaţionale, Ediţia a II-a, Editura Independenţa Economică, Bucureşti, 1997,
pag. 71.
3. Monique Canto-Sperber, Dictionnaire d`etique et de philosophie morale, PUF, Paris, 1996,
pag. 535-540, citată în Ioan Popa, Radu Filip, Management internaţional, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 250.
4. Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională, Editura Trei,
2001, pag. 13. 8