PROFESORUL EFICIENT

Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii

THOMAS GORDON

NOEL BURCH

Eseu
Hanganu Ana-Maria

În prim plan cartea oferă informații despre relațiile dintre copii și părinți din
perspectiva autorului. Părinții mereu vor binele copiilor , dar intenționat aceștia
dimpotrivă, îi rănesc . De aceea unii părinți au crescut cu această carte ,
cunoscând destul de multe porți pentru a se deschide propriilor copii.
De multe ori se depune un efort enorm pentru ca profesorii, părinții dar și
asistenții sociali, să devină prieten cu copii,e frustrant faptul că unii copii nu
sunt foarte activi mintal și de multe ori nu acordă atenție pentru a fi atenți la
spusele acestora. Dar metoda de predare și de ascultare în primul rând trebuie sa
fie una ca la carte, una sigură pe ea, una înțeleasă mai întâi de toate.
Un profesor în primul rând trebuie să aibă aptitudinile de comunicare, de asta e
nevoie de multă practică,trecând de la un copil la altul , având răbdarea necesară
pentru a dezvolta acete aptitudini. Spre exemplu un profesor trebuie să știe să-și
laude elevul. Trebuie să știe când să îl asculte iar ,, Fii un bun ascultător,, trebuie
ignorat.
Elevul de fiecare dată va avea tendința să se plictisească , indiferent de
materie, dar dacă profesorul știe să-i facă atenți , acest lucru va dispărea.
Deseori se întâlnesc prin școli problemele profesorilor create de către elevi, pe
care profesorii nu le pot rezolva , din cauza elevilor rebeli în cele mai multe
cazuri.
 Se poate spune că personalul didactic, prin contactul direct cu elevii şi
familiile lor, este cel care înţelege cel mai bine toate transformările care s-au
petrecut în structura familiei în ultimii ani . Totodată cadrele didactice sunt
martorele faptului că unii dintre elevi şi familiile lor sunt victimele
marginalizării sau discriminării din cauza satutului lor socio-economic sau al
apartenenţei la un grup etnic minoritar, şansele lor de a reuşi în viaţa socială şi
profesională depinzând în mare măsură şi de cât de multă voinţă şi interes există
din partea comunităţii pentru a-i sprijini.

Cadrele didactice joacă un rol cheie în aceste situaţii, atunci când vorbim
despre coeziune socială şi despre responsabilitatea civică de a dezvolta o reţea
de comunicare ce ar putea conduce la implementarea unor reale acţiuni de
sprijinire a elevilor şi familiilor lor.

Sursa de nemulţumire a elevilor îşi are originea în comportamentul unor cadre

didactice, în imaginea deformată pe care unii elevi o au despre profesori şi
profesorii despre ei. Utilizarea noilor tehnologii didactice, instruirea programată,
duc în cele din urmă tocmai la selecţionarea şi întărirea comportamentelor
adecvate, la realizarea în condiţii optime a conexiunii inverse, la aprecierea
performanţelor şcolare ale elevilor pe baze ştiinţifice şi în condiţiile unei
obiectivităţi ştiute.
Indiferenţa faţă de personalitatea elevului ameninţă nevoile şi trebuinţele
spirituale de bază ale acestuia faţă de sine, nevoia de răspuns afectiv din partea
celor din jur, nevoia de securitate pe termen lung, de succes, precum şi nevoia
de a aparţine unui grup şi a fi acceptat de acesta.
Pentru o comunicare eficientă trebuie să ţinem seama de câteva reguli simple
şi anume: dorinţa de a înţelege şi a asculta, să ştii să asculţi, disponibilitate,
implicare, discernământ şi obiectivitate în evaluarea comportamentelor elevilor,
onestitate, bunăvoinţă, încredere reciprocă, respect reciproc, flexibilitate în
gândire, toleranţă, complementaritate, sentimentul de dăruire, găsirea unui
limbaj comun, altruism, interese comune, preocupări comune, cooperare, curaj,
îndrăzneală, să dai celuilalt putere, simţul umorului.
 Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin
organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii
convingerilor privind toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci când
formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la persuadare, prin care
întelegem influentarea persoanei mai mult decât prin formare de convingeri, prin
argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci cât apelam la
flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea însoteste convingerea atingând
atât ratiunea cât si sentimentele.
Testul de evaluare didactica se constituie ca o proba complexa formulata
dintr-un ansamblu de itemi, care in urma aplicarii ofera informatii pertinente
referitoare la modul de realizare a obiectivelor didactice, la progresul scolar etc.

O altă metodă modernă care asigură participarea tuturor elevilor (sau aproape
a tuturor elevilor) la actul comunicării este metoda „Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am
aflat”. Poate fi aplicată, spre exemplu, atunci când se introduc date despre un
autor sau opere noi ale unui autor care a mai fost studiat într-un an anterior.
Fiecare elev va putea participa, dacă nu la copletarea rubricii „Ştiu”, atunci la
completarea uneia din următoarele rubrici „Vreau să ştiu” sau „Am aflat”.
Primele două rubrici se completează interactiv cu elevii într-o primă oră în clasă,
pentru completarea celei din urmă lăsându-se timp elevilor să caute răspunsuri,
să se documenteze, urmând ca aceasta să fie completată într-o oră ulterioară,
stabilită  împreună cu elevii. Iată cum arată tabelul completat cu elevii unei clase
a VI-a în urma aplicării acestei metode care i-a stimulat în mod deosebit în a
căuta informaţii suplimentare despre cel supranumit „Luceafărul poeziei
româneşti”
Profesorii de multe ori nu reușesc să ajute la rezolvarea problemelor elevilor,
majoritatea sunt sensibili când vine vorba despre problemele elevilor.
Un profesor eficient nu trebuie să se oprească din procesul său de învățare. El
trebuie să fie în permanentă căutare de informații, de tehnici și modalități de
lucru la clasă, cu elevii pentru a le menține acestora interesul crescut la școala,
chiar dacă materia nu este neapărat digerabilă. Mulți spun acest lucru despre
fizică, chimie sau matematică: nu sunt materii digerabile, dar sunt necesare. Eu
cred că asta se datorează în primul rând faptului că, elevilor nu li se prezintă
beneficiile: cu ce îi va ajuta în viață, în scurt timp sau pe o perioadă mai
îndelungată, ceea ce învață? Unde vor găsi aplicația practică a informațiilor din
astfel de materii? Pentru că nu înțeleg sensul, nu reușesc să găsească o
aplicabilitate în viața proprie apare dezinteresul față de anumite materii, precum
și din cauza lipsei motivației profesorului de a o preda. Chiar dacă se predă
aceeași materie an de an, doar puțin îmbunătățită, profesorul eficient spre
deosebire de cel neeficient, știe că modalitățile de predare trebuie să fie diferite.
E important să se țină minte ce anume a funcționat anul anterior, dar trebuie să
existe și întrebarea: anul acesta va funcționa? Elevii pe care îi am acum sunt
interesați? Vor fi la fel de plăcut surprinși ca și cei de anul trevut dacă folosesc
metoda similară?
 
Adaptarea la nevoile clasei, nevoile elevului, pe structurarea materiei este
deosebit de importantă. Tot aici aș aminti și crearea unei ambianțe plăcute, de
cooperare și colaborare între membrii unei clase, ambianță pe care un profesor
eficient știe să o producă. În plus este important ca un profesor să fie un ghid nu
doar prin materie, elevului, ci și prin viață. Prin faptul că predă informațiile într-
un mod, pe înțelesul elevilor, dar știe să transmită și un mesaj, un sens pentru
ceea ce se învață, acest tip de profesor se diferențiază de ceilalți. La fel de
important este entuziasmul cu care are loc predarea materiei, a informațiilor. O
atitudine pozitivă, exaltată, un spirit cercetător, plin de intuiție, care să
stârnească curiozitatea elevilor este foarte important.
 
Un profesor eficient se remarcă și prin natura temelor de casă pe care le
oferă elevilor. Dacă știe cum să puna în practică ceea ce predă, cum să-l implice
pe elev într-un mod activ la realizarea temei și nu doar transcrierea unor texte ori
prin a răspunde pur și simplu la câteva întrebări, acest profesor va rămîne în
aminitirea elevilor. Nu este necesară păstrarea mediului fizic în care se
realizează de obicei predare; cu cât vorbim și de o altfel de interacțiune, de
activități extrașcolare, de ieșiri organizate și în scop educativ, cu atât elevii se
vor simți mai atrași de domeniu, dar și de profesorul care îi ghidează spre
cunoaștere. Consider că un profesor eficient înseamnă o combinație de trăsături
de personalitate precum: extraversie, deschidere spre noutate, agreabilitate,
empatie, alături de o bună pregătire teoretică și practică, cu interes pentru
meseria pe care o are și cu plăcere de a preda copiilor.
  Le prezinta elevilor care sunt cele mai inalte performante, in anumite limite
rezonabile, la care se asteapta ca ei sa se ridice in realizarea diferitelor activitati
care le sunt propuse;
Identifica si concepe activitati de invatare care sunt relevante pentru contextele
reale de viata cotidiana a elevilor;
Manifesta preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor prin selectionarea
unor strategii de instruire si a unor materiale de invatare care sunt adecvate
varstei, pregatirii anterioare, valorilor culturale si nevoilor individuale de
educatie ale elevilor;
 Creeaza si mentine in sala de clasa un climat de lucru care favorizeaza
invatarea, motivatia intrinseca a invatarii si dorinta de a realiza sarcinile de lucru
propuse; acesta presupune o serie de competente de management al clasei,
incepand cu cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel incat sa se
inlesneasca interactiunea dintre profesori si elevi, stabilirea impreuna cu elevii a
unor limite rezonabile in care trebuie sa se inscrie comportamentul fiecaruia si
terminand cu cele legate de crearea unei atmosfere de lucru, destinse,
incurajarea preocuparii elevilor de a se autocontrola continuu si competentele de
tratare corespunzatoare a manifestarilor de indisciplina;

Incurajeaza interactiunea sociala a elevilor in discutarea si realizarea

diverselor activitati de invatare legate de tema supusa studiului;

Ofera elevilor o structura de lucru de natura sa ghideze activitatea de invatare

a elevilor si comportamentul lor in timpul lectiei;

Inlesneste elevilor prelucrarea/procesarea intelectuala a informatiilor 

punandu-i in situatia de a desfasura activitati care implica procese cognitiv ce ii
vor ajuta sa invete si sa-si reaminteasca informatia. De exemplu, evidentierea
legaturilor logice dintre anumite informatii, solicitarea elevilor in a realiza
extrapolari sau in a stabili implicatii posibile ale unui fapt constatat, incurajarea
exprimarii in maniere diverse - grafice, simbolice, semantice;

Ii ajuta pe elevi sa stapaneasca esentialul - acele cunostinte si deprinderi care

sunt de baza pentru studierea la nivel superior a unui domeniu, cerinta care
implica ea insasi din partea profesorului capacitate de esentializare;

Ofera elevilor sarcini de lucru, provocatoare, interesante, de natura sa

stimuleze dezvoltarea lor intelectuala; de exemplu, sarcini care ii pun pe elevi in
situatia de a-si testa ceea ce au invatat efectiv si a stabili ce urmeaza sa invete;
sarcini care presupun exersarea unor strategii de solutionare a unei anumite
categorii de probleme dificile sau a unor strategii prin care isi pot dezvolta
anumite competente;

Propune activitati de invatare care solicita elevilor activitati intelectuale de un

inalt nivel de complexitate;

Elevul sfidător este copilul care are atitudini agresive, își provoacă profesorii
și face întotdeauna invers decât i s-a spus. Dacă cadrul didactic o să îi ceară să
nu mai alerge prin clasă el o să alerge și mai tare. De multe ori copiii sfidători
încearcă să se opună autorității didactice și oricărei alte autorități. Părinții
acestor copii sunt la fel de exasperați ca și profesorii de atitudinea pe care
micuții o arată.
 Elevul anxios pare că permanent se află în fața unei probleme care este de
nerezolvat pentru el și are nevoie de liniștire și de încurajare (multă!) din partea
cadrului didactic. El nu are deloc autonomie în rezolvarea problemelor, se teme
de pericole prezente și viitoare și poate să fie problematic pentru că o să
consume foarte mult din energia și timpul cadrului didactic. Unui elev anxios
trebuie să-i reconstruiți – cu răbdare – un anumit grad de autonomie (fără să-l
forțați pentru că o impunere agresivă a regulilor o să-l împingă să se ascundă și
mai mult în carapacea de anxietate).
Elevul manipulativ „vânează” temerile și slăbiciunile cadrelor didactice
pentru a le exploata în propriul avantaj. Dacă profesorul este „blând” el se
preface un elev model, dacă profesorul este dur/excesiv de autoritar o să încerce
să îl lingușească.
Proiectul de lectie este un instrument de lucru si un ghid pentru profesor, el
oferind o perspectiva de ansamblu, globala si complexa asupra lectiei.
In viziune moderna, proiectul de lectie are caracter orientativ, avand o
structura flexibila si elastica.
Lectia duce la bune rezultate instructive si educative, daca profesorul
stabileste cu claritate si precizie scopul pe care-si propune sa-l realizeze cu
ajutorul ei. Acest scop constituie pivotul in jurul caruia se axeaza intreaga lectie.
Alegerea metodelor si procedeelor, alegerea continutului lectiei si reliefarea
unor parti din acest continut, structura lectiei si imbinarea modului de munca
individuala cu cel colectiv depind de scopul urmarit prin lectie.
Scopul unei lectii exprima esenta instructiv-educativa a acesteia. Intr-o lectie
se urmaresc de obicei mai multe scopuri, dar unul este dominant. Celelalte sint
subordonate lui.
Orice lectie, din orice disciplina de invatamint, urmareste in primul rind
realizarea unui scop apropiat, particular, care decurge din tema acelei lectii. O
anumita lectie concreta de matematica, literatura, istorie, desen, trebuie sa
dezvolte personalitatea elevului sub anumite aspecte, sa-1 ajute sa progreseze in
anumite directii. Acesta este scopul principal al acelei lectii. Cind se fixeaza
acest scop apropiat al lectiei, se tine seama ca prin realizarea lui se contribuie si
la realizarea alter scopuri mai indepartate, mai cuprinzatoare, cum ar fi : scopul
urmarit de predarea acelui obiect de invatamint la clasa respectiva si in scoala
respectiva, scopul urmarit de gradul de invatamint respectiv, pregatirea pentru a
face fata unor sarcini actuale si de perspectiva ale societatii, contributia la
dezvoltarea unor aspecte intelectuale, morale, estetice ale elevului si, in sfirsit,
contributia acestei lectii la dezvoltarea multilaterala a personalitatii elevului.
Intre aceste scopuri exista o legatura indisolubila. Scopurile mai indepartate
ajuta la precizarea scopulul apropiat al lectiei ; iar realizarea scopului apropiat
constituie un pas spre realizarea scopurilor mai indepartate. De aceea este
deosebit de importanta fixarea cu claritate si precizie a scopului lectiei.
Spre a fixa in mod corect scopul unei lectii, profesorul trebuie sa tina seama
de trei elemente: continutul temei pe care o va preda, nivelul actual de
dezvoltare a elevilor si sarcinile mai apropiate si mai indepartate in directia
carora trebuie dezvoltata personalitatea elevilor. Tinind seama de aceste
elemente profesorul poate stabili cu precizie ce cunostinte si deprinderi pot fi
formate sau consolidate cu ajutorul continutului temei, in functie de virsta si de
pregatirea anterioara a elevilor, care vor fi aspectele educative realizabile in mod
neformal prin acest continut. Prin continutui temei, posibilitatile actuale ale
elevilor sint ajutate si stimulate sa se dezvolte in directia unor cerinte mai inalte,
sociale si individuale. Deci, intr-o lectie, profesorul isi propune sa dezvolte
personalitatea elevului, atat cit permit continutul de informatii pe care le da si
nivelul actual de dezvoltare a elevului. Intr-o lectie buna, concomitent cu
realizarea sarcinilor instructive se realizeaza si sarcinile ei educative, sarcinile
informative se impletesc cu cele formative. Transmitind elevilor cunostinte
stiintifice, formandu-le priceperi si deprinderi se realizeaza si dezvoltarea
gindirii si a spiritului de observatie, memoria si imaginatia, sentimentele si
vointa lor. In orice lectie buna elevii se obisnuiesc sa fie disciplinati si atenti, sa
fie perseverenti si constiinciosi in munca.
Cind fixeaza scopul unei lectii, profesorul are in vedere contributia specifica,
particulara pe care acea lectie o are la instruirea si educarea elevilor. Scopul
lectiei sintetizeaza esentialul acestei contributii.
Spre a realiza o lectie buna profesorul trebuie sa aleaga pentru fiecare parte a
lectiei materialul cel mai potrivit, care sa asigure atingerea scopului urmarit. De
exemplu, daca urmareste sa formeze la elevi o notiune noua, le va prezenta
exemple tipice si caracteristice in acest sens ; daca urmareste ca elevii sa ajunga
la o concluzie corecta pe baza unor comparatii, el selecteaza obiectele care vor fi
comparate si precizeaza criteriul de comparatie ; daca urmareste sa formeze
anumite priceperi, alege exercitii adecvate acestui scop.
Cu privire la cantitatea de material care sa fie insusit de elevi in decursul
lectiei, e bine sa se evite exagerarile: sa nu se dea nici prea mult material, nici
prea putin. Programele scolare precizeaza volumul de informatii pentru o lectie.
Daca se da prea mult material, elevii nu vor retine decit o parte din el si nu este
sigur ca vor retine tocmai ceea ce este esential. Daca elevii sint prea putin
solicitati, daca li se ofera prea putin material, lectia nu are randament.
 La alegerea materiei de invatamant se tine seama si de locul pe care il ocupa
acea lectie in sistemul de lectii din care face parte. Orice lectie trebuie privita ca
o veriga dintr-un lant : ea continua si imbogateste pregatirea anterioara a
elevilor, dar totodata pregateste pe elevi spre a intelege mai temeinic
cunostintele care vor fi predate in lectiile urmatoare. Profesorul care are clara
perspectiva pregatirii viitoare a elevilor sai stie asupra caror cunostinte din lectia
de zi sa insiste, spre a asigura succesul elevilor in viitor.
Alegerea judicioasa a metodelor si procedeelor didactice ajuta la reusita
lectiei. In decursul unei lectii se folosesc de obicei mai multe metode potrivit
sarcinilor didactice urmarite. Fiecare sarcina didactica se realizeaza mai bine
prin utilizarea anumitor metode. Spre a realiza o lectie buna, profesorul alege
din fiecare grupa de metode pe cea sau pe cele care sint in concordanta cu
scopul urmarit, cu virsta si pregatirea anterioara a elevilor. Utilizarea judicioasa
a fiecarei metode, la locul si timpul cel mai potrivit, in conditii variate de la o
clasa la alta, de la o tema la alta, contribute la sporirea eficientei lectiei.
Diferitele activitati care alcatuiesc lectia sint desfasurate intr-o succesiune
logica, spre a asigura realizarea scopului ei. Fiecarei activitati i se acorda o
durata care contribuie la obtinerea unui maximum de randament. Nici un minut
din lectie nu trebuie irosit si nici o secventa din lectie nu trebuie tratata
superficial. Practica instructiv-educativa pune la indemina multe cazuri
negative: efectuarea unor activitati formale, necerute de lectia respective,
conversatii introductive prea lungi, insistenta asupra unor cunostinte pe care
elevii le poseda deja, prezentarea unui material didactic prea bogat etc.
Buna organizare a lectiei depinde de respectarea principiilor didactice, in
conditiile concrete de activitate cu clasia respectiva.
O lectie bine organizata antreneaza la activitate pe toti elevii. Particularitatile
individuale fac insa ca acestia sa nu lucreze in acelasi ritm, sa nu obtina aceleasi
rezultate. Profesorul prevede aceste situatii si pregateste mijloacele potrivite spre
a obtine de la fiecare elev randamentul maxim, fie altenand munca indrumata cu
cea independenta, cand poate veni in sprijinul elevilor mai slabi, fie imbinand
lectia clasica cu forme de instruire programata, care asigura desfasurarea
activitatii fiecarui elev in ritmul sau propriu.
O lectie este metodic organizata cind toate activitatile desfasurate constituie
un tot unitar, servesc atingerea scopului urmarit.
 Pregatirea unei activitati didactice nu inseamna aplicarea unui “tipar", a unei
scheme prestabilite la un continut anume; proiectarea activitatii didactice
inseamna anticipare, deci reflectie prealabila asupra a ceea ce ar fi de dorit sa se
intample, imaginarea unui scenariu al activitatii
Lectiile asigura o informare ampla si sistematica a elevilor in diferite
domenii, si ii ajuta la formarea personalitatii lor. Ele contribuie la dezvoltarea
gindirii si imaginatiei elevilor, la formarea sentimentelor superioare, la
fortificarea vointei, la obisnuirea elevilor cu munca organizata si cu disciplina,
le cultiva progrestiv aptitudinile si talentele, ii ajuta sa-si insuseasca tehnica
muncii independente. Aceste avantaje pe care le ofera au validat lectia ca forma
principala, forma de baza in organizarea procesului de invatamint.