NwwwnwHwmeerug

ION ALBULESCU

PEDAGOGIA COMPAruffA
Fundamente teoretice gi cadre metodologice

Cuvdnt inainte de Constantin CUCO$

INSTITUTUL EUROPEAN
2016
 Cuprins

Cuvffnt inainte 17
Introducere / 13
I. PROBLEMAIICAPEDAGOGIEI COMPARATE / 19
1. Clarificdri terminologice / 19
2. Protoistoria pedagogiei comparate / 22
3. Etape de evolutie / 26
4. Contribu{ia institufilor interna}ionale / 39
5. Specificul pedagogiei comparute / 44
6. Caracterul interdisciplinar / 52
7. Domeniul de cercetare / 58
8. Finalitatea cercetdrilor pedagogice comparative / 74

II. METODOLOGIA CERCETARII PEDAGOGICE

COMPARATTVE/83
l. Metoda comparativd / 83
2. Documentarea in cercetdrile comparative / 88
3. Etapele cercetf,rii comparative / 90
4. Metode gi tehnici arxiliare de cercetare / 101
4. 1. Metodele socio-istorice I 102
4. 2. Pr oblem-approach / 104
4. 3. Metoda anchetei / 107
4.4. Clasificarea / lll
4. 5. Metode qi tehnici statistice / 115
4.6. Anahza de sistem / 119
4. 7. Analuade confinut / 120
Bibliografie / 129
R6sum6 / 137
Abstract / 141
 I. Problematica pedagogiei comparate

1. Clarificiri terminologice
Pedagogii comparativigti intAmpind adeseori dificult[fi,
in cercetirile lor, din cauza lipsei unei terminologii unitare gi a
unor criterii de comparalie ferm stabilite gi qtiinlific fun-
damentate. in literatura pedagogicd poate fi int6lnitd atdt expre-
sia ,,pedagogie comparatd", cdt gi expresia ,,educafie com-
patatd". Prima expresie conline termenul ,,pedagogie", care
desemneazd o disciplini gtiinlificd, cea de-a doua conline
termenul ,,educa!ie", care desemneazd un proces, un fenomen
social gi nu gtiinla despre el. Din acest punct de vedere, am
putea spune cd prima expresie este mai adecvatd qi totuqi,
poziliile fala de utilizarea ei sunt diferite. Incd de la constituirea
ei ca disciplini autonom[, unii autori nu au fost de acord cu
utllizarea sintagmei,,pedagogie comparatd". S-a considerat cd o
asemenea denumire s-ar putea referi exclusiv gi restrictiv la
comparalii in materie de g6ndire, de teorie pedagogicd, ceea ce
ar indrepta abordirile mai degrabi spre doctrinele pedagogice
comparate, o componentd a istoriei pedagogieil.
in lumea anglofond s-a impus, aproape exclusiv, denu-
mirea de ,,Comparative Education", pentru a desemna aceasti

t
Maurice Debesse, Gaston Mialaret, Traitd de sciences pddagogiques,
volume 3, Pddagogie comparde, Presses Universitaires de France,
Pais,1972.

19
 PEDAGOGIA COMPARATA

qtiinld- Pedagogii din SUA au recurs qi la alte denumiri

mai
potrivitg poate, studiului sistemelor educative striine:
,,International Education', gi,,Foreign Education,,, folosite, mai
1u[say mai pufin, cu acelaqi ,"rr. in lumea francofond, Jullien
de Paris a folosit sintagma ,,Education compar6e,, pentru
a
desemna noua gtiinfd pe care o propunea. Mai apoi,
renumili
autori, precum Alexandre Vexliard sau Maurice neUesse
Gaston Mialaret au preferat sintagma
li
,,pddagogie Cornpurl";.
Totuqi, s-a folosit qi sintagma piopusd de lillien de paris,
asocialia comparatigtilor de limbe francezd numindu-se
Association Francophone d,Education Comparde. in
.outi"f
germanofon continud s[ se foloseascd diferife
denumiri. inci
Friederich Schneider a recomandat folosirea sintagmei
,, Vergleichende Erziehungswiss enschaft ', ($tiin!a
.o-pu.utiG u
educaliei), dar se folosesc frecvent qi sintagnelb
,,V.r!l"i"h*d"
lj$gogit" @edagogie comparati),,,Vergleichende frd"tt-g;,
(Educafie comparatd) 9i chiar ,,Interirational padagogii-,,
(Pedagogie internafional[). Fnrz Hilker opt"arl,,'-io
vergle.ichende Pridagogik eine Einfiihrung in ihre-
Gescitichte
(1962), pentru denumirea de ,,pedagogie comparati,',
deqi con_
siderd cd semnificalia semanticd 1
termenului ,,pedaiogie;,
(format din cuvintele grecegtipais _ bdiat gi agon:;il;;t
nu mai corespunde in prima sa parte, pentru cd educafia
cuprinde ambele sexe gi se extinde aiup.u adulfiloE iar partia
i
9:y .
deoarece
cuvdntului (agon) inseamnd mai mult a."at
"a"*fi",
include procesele de cregtere gi formare. Agadar, denu_
mirea de_ ,,Pedagogie comparatd,, s_ar referi la disciplina
care
uneqte clarificarea teoretic[ cu acfiunea practici, in
timp ce
,,!jii$_a educaliei comparate,' s-ar ocupa numai cu teoria
gtiinfificd a educafiei. Nici in spaliul hispanofon nu
s-a ajuns ra
un acord in acest sens. Juan Tusquets (Teoria y prdctici
de la

20
 Probl ematica pedago giei comparate

Pedago gia Comp arada, 1969) recomanda sintagma,,Pedagogie

comparatd", denumire folositd qi de asocialia spaniold a compa-
ratMgtilor. Federico Ferrer, in lucrarea Educaci6n Comparada:
fundamentos tedricos, metodologia y modelos (1990), igi ma-
nifestd dezacordul fald de utilizarea sintagmei ,,Pedagogie
comparatd", considerdnd cb mult mai potriviti este sintagma
,,Educafie comparatd" utllizatd deja in literatura de specialitate
din Anglia, Fran[a, Spania etc. $i in opinia lui Jose Luis Garcia
Garrido2 sintagma ,,Educalie comparatd" este cea care intru-
neqte mai multe condifii pentru a denumi aceastl gtiin!5, din
urmitoarele motive:
1) este cea mai apropiatd de terminologia folositd in plan inter-
nafional;
2) cunoagte o mai veche tradilie, care incepe in 1817 cu Marc-
Antoine Jullien de Paris;
3) este cea mai adecvatb din punct de vedere semantic, pentru
cd face referire atdt la obiectul cercetdrii, cdt qi la metoda
folosit6.
Denumirea de ,,Pedagogie comparatd" nu i se pare con-
venabili, considerdnd cd nu pedagogia, ci educafia ca sistem
social este aea care se compard cu adevirat.
in ceea ce ne privegte, optdm pentru utilizarea sintag-
mei ,,Pedagogie comparatd", care se regdsegte cu precddere in
scrierile pedagogice rom6neqti anterioare3. rJtilizarea denumirii

2
Jose Luis Garcia Garrido, Fundamente ale educaliei comparate,
traducere de Paula Braga, Editura Didacticd gi Pedagogic5, Bucuregti,
1995, pp. 83-84.
' Nici in pedagogia romdneasci nu a existat un consens cu privire la
denumirea disciplinei. Iosif Antohi a propus utillzarca demunirii de
,,qtiin{a educafiei comparate" in locul celei de ,pedagogie

21
 PEDAGOGIA COMPARATA

de ,,Fducafie comparati" in lucririle elaborate in limba englezd,

sau in cele care vor sd se ralieze terminologiei consacraie in
plan internalional prin acestea poate fi inleleasd gi prin prisma
faptului cd in limbajul pedagogiei anglo-saxone .education,,
este sinonim cu ,,pedagogie". $i atunci, arati
$tefan Bdrsinescu,
,,...e firesc ca in !6rile anglo-saxone sd se foloseascd expresia
educalie comparatd sa:u educalie comparativd, fiindcd. acolo
termenul de educalie face double emploi, denumindu-se cu el
a16t educalia ca proces cdt gi pedagogia ca teorie sau qtiinfn
despre acest proces"a. In limba romdnd se face deosebirea intre
pedagogie qi educajie, ftr6 a se ajunge la confuzii. Desigu,
abordarea comparativd este centratd pe educalie, privitd ca
fenomen social, ca o formd distinctd a conEtiinlei sociale deter-
minatd, qi determinabild prin evolulia culturali a unei naliuni,
dar gtiinla carcrealizeazi o astfel de abordare este pedagogia.

2. Protoistoria pedagogiei comparate

Demersul de a stabili identitatea qtiinfei comparative a

educaliei, prin clarificarea istoriei sale, ptesupune luarea in
consideralie a contribufiilor semnificative aduse in timp la
conturarea unei astfel de abordiri. in domeniul educaliei s-a
recurs mereu la comparafie. cele mai vechi texte referitoare la
educafie, pe care istoria ni le oferi, conlin aprecieri de naturd
comparativd. cdldtorii antichitelii s-au ardtat deseori interesali

comparatd" (vezi Iosif Antohi, ,,Obiectul qi sarcinile $tiinlei

educaliei comparate", in Revista de pedagogie, rtr. 9, 196,1 , p. iZOl'.
', $tefan Birsdnescu, ,,Reflecfii cu privire la pedagogia comparatd',, in
Revista de pedagogie,w. 12, 1968, p. 13.

22
 Problemqtica p edagogiei comparate

de activitdlile educative ale popoarelor pe care le-au vizitat,

compardndu-le cu ale lor. In Antichitatea greacd, pentru atenieni
comparatiile in plan educativ cu spartanii constituiau o
obignuinli, a$a cum o atest6, de exemplu, Platon. Elemente de
analizA comparativd intilnim gi in scrierile lui Xenofon, Aristotel,
Plutarh, Cicero, Tacitus $.a. in Antichitatea greco-romani
recursul la comparalie era frecvent, inclusiv in ceea ce priveqte
educalia, abordare preluatd, mai apoi, intr-un fel specific, gi de
Sfinlii Pdrinfi ai Bisericii cregtine. Clement Alexandrinul, de
exemplu, in lucrarea Pedagogul s-a ardtat deschis fa16 de
cultura anticd greacd, incercdnd chiar o conciliere a filosofiei
grecegti cu doctrina cregtin[, considerdnd cd filosofia greacd ii
este necesard creqtinismului pentru intdrirea credinlei sale.
Fic6nd o comparalie intre elenism gi cregtinism, el ii imputi
celui dintdi numeroase erori, recunoscdndu-i doar cdteva adev6-
ruri r[mase in germen, adevdruri pe care doar cregtinismul le
poate desdvdrgi. In domeniul moralei, Clement Alexandrinul
opunea caracterului eminamente practic al comportamentelor
etice, promovat de filosofii greci, principiul universalitilii
moralei cregtine. Interesul pentru comparalii s-a estompat, mai
apoi, in Evul Mediu, cultura cregtind de atunci pundnd un mai
mare accent pe unitate, decAt pe diversitate. O evidenti tendinfi
uniformizatoare se reglsea in majoritatea manifestdrilor
educative. in timpul Renagterii, interesul europenilor pentru tot
ce era exterior culturii din care fiecare frcea parte incepea,
incet-incet, sd se amplifice. RespingAnd autoritatea autorilor
medievali, umanigtii renascentigti, de la Peftarca qi Pico della
Mirandola pAnd la Galilei qi Da Vinci, au fbcut, prin
preocupirile lor, si renascd numeroase idei qi doctrine apa\i-
ndnd antichitdlii greco-latine, precum platonismul, stoicismul,
epicureismul, atomismul etc. Operele anticilor, privite ca fiind
sursa inlel ep ciuni i, er au analizate, comp arat e, v alor izate.

23
 PEDAGOGIA COMPARATA

Relatdrile de cdldtorie cu privire la modul in care se

fbcea educalie ?n diverse rocuri au iporit in epoca modernd.
La
sfhrpitul secolului al XMII-lea se producea insd o importantd
schimbare in interesul pentru comparaliile rcalizate in mod
deliberat qi sistematic, extinse la aproape toate ariile sau sferele
activitdlii umane qi, mai ales, la institufiile sociales. Motivatia
acestui interes pentru comparalie trebuie ciutatd in izvoarile
Iluminismului. unul dintre acestea a fost rafionalismul. La
aproape toli iluminqtii, aratd Jose Luis Garcia Garrido, intdlnim
preocuparea pentru comparafie, ca o consecinla a inclinafiilor
lor ralionaliste. Putem spune cr adevdratul motor al tend#elor
comparatiste, care de atunci s-au dezvoltat continuu, s_a aflat in
L'Esprit des Lois (1748) de Montesquieu, care, ftrd indoiald, a
deschis calea pentru ceea ce mai tdrziu se vor numi politica
comparatd gi dreptul comparat. Tot Montesquieu esie con_
siderat, de cdtre Maurice Debesse, drept un precursor al
Etiinlei
comparative a educatiei6. in ultimele decenii ale secolului'al
XVI[-lea gi mai ales in primele decenii are secolului al XIX-lea
a inceput sd fie folosit termenul ,,comparat, sau
,,comparati,, in
titlul unor lucrdri gtiinlifice aparlindnd unor domeniii precum
anatomia (de exemplu, Johann Wolfgang Goethe, primi schild
la o.introducere generctld fn anatoiia comparatd, 1775),
lingvistica (de exemplu, Frar.o Bopp, $tiinta lingvistic'ii
comparate, 1816), literatura (de exemplu, Nodl_Laplace, Curs
de literaturd comparatd,1816). in acest context inielectual au
apdrut qi lucriri care, intr-un fel sau altul, se refereau la educafia
comparatd.

5
Jose Luis Garcia Garrido, op. cit., p. 22.
u
Debesse, ,,eu,est--ce que i,dducation compar6e,, in Bulletin
Yuyt:.
de la Societefranqaise de p6dagogie,nr. 125, 195g.
,

24