Sunteți pe pagina 1din 2

Metode de eliminare a obstacolelor in calea invatarii active

Pan nu demult, copiii erau impartiti in categorii precum: educabili, needucabili si


neinstruibili. La originea acestei clasificaria fost dorinta de a folosi aceste etichete pentru a stabili
ce ne asteapta pe noi ca dascali in plan social, de la elevi.
In prezent, nevoia de sprijin suplimentar este un proces continuu, ce cuprinde toti elevii,
indiferent de varsta si de toate tipurile de nevoi de invatare, oricat de diversificate ar fi acestea. Exista
multe cazuri de elevi care au de depasit bariere in invatare si in realizarea sarcinilor scolare,.care au
nevoie de sprijin suplimentar permanent, pe tot parcursul procesului de invatare.
Intelegerea conceptului de bariere in invatare a avansat spre recunoasterea faptului ca acest
concept include orice factor care obstructioneaza invatarea. Barierele in invatare nu sunt neaparat o
caracteristica a individului ( ca de exemplu conditia sa sociala, emotionala sau fizica a acestuia ), ci
acestea reprezinta caracteristici ale sistemului social si educational, care obstructioneaza accesul
total al individului la invatamantul de masa
Multe dintre barierele de invatare pot fi depasite prin utilizarea la clasa a metodelor de
invatare activa care sunt actiuni pedagogice prin care se permite elevului satisfacerea nevoilor sale
de activitate, de creativitate, de comparare si de intelegere a cunostintelor prin el insusi sau in
colaborare cu alti elevi, fara sa primeasca totul de la profesor sau din manualul scolar.
Metodele active constituie o legatura intre invatarea individuala si cea colectiva care
genereaza o forma puternica de intelegere, deoarece invatarea apare din experienta participantilor.
Predarea/invatarea bazata pe metodele active raspunde acestei nevoi si, promoveaza crearea unor
grupuri armonioase si a unei atmosfere colegiale si de colaborare in cadrul grupurilor.
Invatarea activa ii determina pe elevi sa-si formeze propria lor intelegere a materialului si
propria perspectiva. Cand invatarea este pasiva", creierul nu face aceste legaturi. Un computer nu
retine informatia procesata decat daca actionam butonul salvare". Creierul uman trebuie sa testeze
informatia sau sa o explice altcuiva pentru a o stoca. Daca elevilor nu li se ofera ocazia discutiei, a
investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.
Folosirea frecventa si bine aplicata a metodelor activ- participative, implica:
Dezvoltarea pe termen lung a relatiilor de colaborare
Dezvoltarea capacitatii elevilor de a gandi critic
Stimularea invatarii independente
Asumarea responsabilitatii elevilor fata de propriul proces de invatare
Intelegerea logicii argumentelor
Sintetizarea unor idei provenite din surse diferite
Formarea unor opinii argumentate.
Avantajele metodelor de invatare activa sunt
: transforma elevul din obiect in subiect al invatarii
; elevul este coparticipant la propria formare;
angajeaza intens toate fortele psihice de cunoastere;
asigura elevului conditii optime de a se afirma individual si in echipa;
dezvolta gandirea critica; dezvolta motivatia pentru invatare;
permite evaluarea propriei activitati
Ca urmare, ideea necesitatii realizarii, in scoala, a unei invatari active care sa-l situeze pe
elev in centrul relatiei pedagogice constituie, in invatamantul actual, un principiu fundamental.
Cu toate avantajele prezentate, totusi aceste metode nu pot fi aplicate intotdeauna din cauza
urmatoarelor bariere:
influenta puternica a traditiei in invatamant;
auto-perceptia si autodefinirea rolurilor profesorilor si/sau elevilor;
disconfortul si anxietatea produse de schimbare;
timpul limitat al orelor de curs;
posibilitatea cresterii a timpului de pregatire;
dificultatea potentiala a utilizarii invatarii active cu grupuri mari de cursanti;
lipsa de materiale, echipamente sau alte resurse necesare.
Din pacate, noi ca si simpli dascali, nu putem face multe lucruri pentru depasirea acestor
obstacole: nu putem mari numarul de ore alocate unui curs (putem doar sa le redistribuim de la o
tema la alta), nu putem modifica programele scolare (in sensul usurariiacestora dar si al corelarii
continuturilor unora cu altele) , nu putem modifica normele cu privire la efectivele scolare.
Putem insa sa ne schimbam mentalitatea, sa incercam sa ne adaptam la nou si poate ceea ce
este cel mai important, sa-i invatam pe elevii nostri cum sa invete, arta de a dobandi noi cunostinte,
de a si le insusi si de a le integra in ansamblul cunostintelor pe care le poseda deja.
Creierul uman tanjeste mereu dupa noutate, el cauta permanent numai lucruri neobisnuite,
ciudate, neasteptate, care ies in evidenta. Astfel, creierul se ocupa numai cu lucruri interesante si
inmagazineaza doar informatiile care conteaza, eliminand si ignorand lucrurile obisnuite, normale, de
rutina sau plictisitoare, pe care le intalneste. Trucul pentru a retine anumite informatii, dar si pentru o
concentrare mai buna, pentru o intelegere mai usoara si mai rapida a unui material nou, precum si
pentru a-l retine timp indelungat, este acesta: creierul trebuie convins ca acele informatii sunt
deosebit de importante,!
Cum se realizeaza aceasta? Punand neuronii la treaba ! Adica trebuie facute anumite lucruri,
care sa intensifice activitatea creierului, lucruri care sa activeze neuronii din ambele emisfere
cerebrale lucruri care sa provoace, sa motiveze, sa antreneze, sa inspire sa ajute la rezolvarea de
probleme, la tragerea unor concluzii si la descoperirea de noi cunostinte.
Pe de alta parte, elementul esential care sporeste atentia (concentrarea), intelegerea si
memorarea, este incarcatura emotionala a materialului studiat. Se retine mult mai repede atunci cand
materialul te face sa simti ceva. Cu cat sunt mai puternice sentimentele avute in timp ce inveti, cu
atat se vor retine mai repede, mai bine si pentru un timp mai indelungat acele informatii. De aceea, se
recomanda includerea in activitatea de invatare a unor lucruri care sa uimeasca, sa distreze, sa
starneasca curiozitatea, sa entuziasmeze sau sa creeze orice alt sentiment placut / neplacut. Pentru
asta e nevoie de intrebari, exercitii, provocari si activitati care sa stimuleze activitatea cerebrala si
emotiile, cel mai bine la aceasta raspunzand metodele de invatare activa.
Eu folosesc adeseori la clasa astfel de metode atat in faza de dobandire de noi cunostinte cat si
in cea de evaluare pentru ca am constatat ca intr-adevar elevii retin mult mai bine datorita faptului ca
s-au jucat ( ei asa percep multe dintre metode si ii las sa creada asta ) sau pentru ca au avut bancile
asezate altfel sau pentru ca au folosit calculatorul etc.
De pilda la tema Comunicarea in marketing (Marketingul afacerii-clasa a-XI-a ) pentru a ma
convinge ca au inteles care este rolul emitatorului, al receptorului, cum trebuie sa fie mesajul pentru o
buna comunicare, le propun urmatorul joc
Elevii clasei se impart in grupe de cate 4
In fiecare din grupele formate unul dintre elevi va face un desen care sa reprezinte o
casa, un chip, etc (orice) , acest desen fiind realizat doar din figuri geometrice (pentru
uurina). Ceilali membri ai echipei nu vad la momentul acesta desenul realizat.
Se desemneaza apoi unul dintre elevi ca i emiator, un al treilea ca i receptor, urmand
ca al 4-lea, la sfarit sa interpreteze i sa traga concluziile
Emiatorul va incerca sa descrie cat mai fidel desenul realizat de colegul sau, iar
receptorul pe baza explicaiilor (fara a vedea desenul) va trebui sa-l reproduca.
Ultimul elev va compara cele doua desene i va trage concluziile:
daca seamana (in proporie de 80%-85%, atunci comunicarea celor doi a fost buna;
daca nu seamana, gasete explicaia!
Cine a greit: emiatorul, receptorul, mesajul (desenul) a fost prea complicat, contextul
nefavorabil, etc ?
Concluziile vor fi prezentate in faa clasei
Elevii stiu ca la sfarsitul jocului nu exista invingator sau invins dar stiu ca pot fi laudati sau
dimpotriva criticati in functie de modul in care si-au indeplinit sarcina de lucru si atunci sunt motivati si
se staduiesc sa lucreze cat mai bine