CONSTANTIN NARLY. (1938). PEDAGOGIE GENERALĂ.

BUCUREȘTI: CULTURA
ROMÂNEASCĂ

Educația este un act complex, în care, fiind dată posibilitatea ei, un om sau un grup de oameni
întreprind asupra altora, cu cari dimpreună alcătuesc o comunitate cu un înțeles caracteristic,
o acțiune de influențare conștientă, deci prin mijloace cît mai adecvate, cu atenția de a
desăvîrși în ei un ideal, a cărui ultimă esență, gîndită conștient sau nu, este tendința spre
personalitate. (p. 45)

Educația este menită să alunge mereu mai mult din omenire fantoma a ceea ce el crede că e
destin, și care nu este decît opacitatea materiei în fața spiritului, pe de-o parte, încătușarea
spiritului de către suflet pe de altă parte. (p. 143)

Educația, prin intervenția ei, prin înăbușirile unor tendințe și sprijinirea altora, nu face decît
să reintegreze pe om în libertate, să-i redea libertatea pe care a pierdut-o sau era pe cale s’o
piardă. (pp. 147, 148)

Personalitatea este un ideal al educației, eminamente moral. (p. 255)

Educația, așa cum presupune o comunitate a educatorului și a educatului, deci doi termeni,
presupune și două procese colective: a educa și a fi educat. (p. 259)

Fericirea, îngrijirea, informarea și formarea, sunt momentele pe cari putem să le deosebim atît
cînd este vorba de educația fizică, cît și de educația inteligenței, sentimentelor și voinței.
(p. 268)

Educația tinde în desăvîrșirea omului. Această desăvîrșire nu poate fi ajunsă decît prin
propria lui activitate. (p. 284)

Important este să nu dăm copilului de-a gata adevărurile ce pot fi scoase de el pe baza celor
deja știute, să-l lăsăm să lucreze singur la elaborarea lor. (p. 285)

Orice educație trebue să fie autoeducație. Adultul, educatorul, trebue să sprijinească acest
proces de desăvîrșire al copilului prin libera manifestare a sa. Aici este tot meșteșugul său.
(p. 286)

Adevăratul isvor al sugestiilor productive pentru educația din școală, trebuește căutat în
cîmpul larg al vieții din afara ei. (p. 292)