PREGĂTIREA EXAMENULUI DE TITULARIZARE

CURRICULUMUL
PENTRU
EDUCAȚIE TIMPURIE
 Ansamblul proceselor
Un concept educative şi al Ansamblul acelor documente şcolare
cheie de tip reglator în cadrul cărora se
experienţelor de învăţare
consemnează datele esenţiale privind
prin care trece elevul pe procesele educative şi experienţele de
durata parcursului său învăţare pe care şcoala le oferă
Noțiunea de ,,curriculum" şcolar elevului
desemnează: obiective,
conținuturi, metodologie,
modalități de organizare a
instruirii, materiale suport Este un proiect educativ
pentru instruire, forme de care defineşte:
evaluare CURRICULUM a) scopurile şi obiectivele
unei acţiuni educative;
UL b) căile, mijloacele,
activităţile folosite pentru
Acest concept se poate defini a atinge aceste scopuri;
printr-o familie de termeni, în c) metodele şi
cadrul căreia fiecare are propria sa instrumentele folosite
legitimitate dar nici unul, în mod Curriculum-ul nu este pentru a evalua în ce
izolat, nu este suficient pentru a un concept static, ci măsură acţiunea a dat
exprima esenţa curriculum-ului unul care cunoaşte roade”.
creşteri şi îmbogăţiri
succesive
  Ce este curriculum?
 Curriculum este un concept–cheie în teoria și practica instruirii și provine din limba
latina, de la ―curriculum, -a‖ – alergare, drum
În sensul cel mai larg, curriculum semnifică întreaga experiența de învățare dobândită în contexte educaționale formale,
nonformale și informale.
În sensul cel mai restrâns (sensul tradițional), curriculum semnifică conținuturile învățării, obiectivate în planuri de
învățământ, programe și manuale:

În accepțiunea tradițională În accepțiunea modernă

Curriculum reprezintă un set de documente școlare Vizează sistemul de experiențe de învățare directe și
care planificau conținuturile instruirii, un program de indirecte ale elevilor.
învățare oficializat, instituționalizat
 2019 – al patrulea curriculum
(etapa măsurilor subsecvente LEN/2011) Aprobat prin OMEN nr. 4694/2019

Apariția LEN/2011 – conceptul de educație timpurie (0-6 ani) este menționat pentru prima dată într-o lege a
CONTEXT
educației. Programele de guvernare acordă prioritate segmentului de educație timpurie.

- o organizare pe domenii de dezvoltare și o unitate a segmentului de vârstă 0-6 ani

- competențe generale și competențe specifice, pe cele 5 domenii de dezvoltare
- 6 teme anuale de studiu (facilitatoare ale integrării conținuturilor învățării)
CONȚINUT
- detalii privind activități de învățare și indicatori comportamentali, pe cele patru intervale de vârstă (0-18
luni, 19-36 luni, 37-60 luni și 61-84 luni) – în ghidul de aplicare
- corelareadomeniilor de dezvoltare cu domeniile experiențiale
PUNCTE
TARI - accentuarea rolului jocului liber al copilului și al activităților integrate în procesul de învățare
- trecerea de la un curriculum pe obiective spre un curriculum care are în vedere competențele viitoare ale
copilului

PROVOCĂRI - uniformizarea calificării personalului didactic din educația timpurie

- o metodologie de colaborare interinstituțională pentru asigurarea unor servicii de calitate pentru copiii sub 3 ani
CURRICULUM PENTRU EDUCAŢIA TIMPURIE - 2019
 1. Structura CURRICULUMULUI PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE - 2019

 Argumente în favoarea schimbărilor curriculare în educația timpurie

- necesitatea corelării cu prevederi și recomandări din documente promovate la nivel European
- construirea unei concepţii curriculare unitare şi coerente, având ca referinţă competenţele cheie care determină profilul
de formare al elevului;
- corelarea permanentă cu legislaţia în vigoare;
- implementarea unor măsuri din strategiile europene și naţionale de referinţă pentru domeniul educaţiei;
- necesitatea unei abordări sistemice a educaţiei timpurii, care înglobează, deopotrivă, educaţia antepreşcolară şi educaţia
preşcolară, corectânduse abordarea lor fragmentată din practica de până acum.
 2. Structura CURRICULUMULUI PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE - 2019

Principii generale care stau la baza elaborării curriculumului - indică valorile

fundamentale care stau la baza acestuia
 Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor,
trebuinţelor şi caracteristicilor
acestuia);
 Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.);
 Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și
influența modul de desfășurare a
activității);
 Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
 Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);
 Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură,
oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
 Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi
participante în proces, atât de ndividualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului/ părintelui).
 2. Structura CURRICULUMULUI PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE - 2019
 Principiile ale aplicării Curriculumului pentru educație timpurie:

- Principiul individualizării (organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a copilului, de nevoile sale,
asigurându-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini în funcţie de nevoile lor)
- Principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea copilului prin care acesta se dezvoltă natural, prin urmare trebuie să stea la
baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile)
- Principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea unui mediul educaţional de contexte şi situaţii de învăţare
diverse, care să solicite implicarea copilului sub cât mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric)
- Principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi şi individual şi a strategiilor de
învăţare
- Principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de
parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional; familia reprezintă un partener activ, nu doar receptor al
informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil; totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei,
pentru comunitate şi participarea comunităţii, în perioadele timpurii).
3. Planul de învățământ pentru educația timpurie
 Precizări privind PLANUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

 - Planul de învăţământ este valabil pentru toate tipurile de servicii de educaţie şi

îngrijire oferite copiilor de la naştere până la intrarea în învățământul primar, din unitățile
de învățământ de stat, particulare și confesionale și în care activitățile se desfășoară în
limba română, în limba minorităților naționale sau în limbi de circulație internațională.
 - Se aplică inclusiv în unitățile de educație timpurie care integrează copii cu dizabilităţi;
 - Durata activităţilor poate varia, în funcţie de particularităţile copiilor şi, implicit, de
interesul manifestat de grupul de copii. Durata unei activităţi poate crește progresiv, până
la 35 minute.
 - Activitățile de învățare pe domenii experiențiale alternează cu pauze de 10-15 minute
pentru copii (pauzele pot fi
 alocate jocului liber, jocurilor de mișcare, exercițiilor fizice, unei tranziții, unei rutine.
 - Programul zilnic de activitate efectivă cu copilul la grupă este de 5 ore pe zi, respectiv
de 25 de ore pe săptămână;
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

Intervalele de vârstă (0 – 18 luni, 19 – 36 de luni, 37 – 60 de luni şi 61 – 72/84 de luni), care apar în planul de
învăţământ, precum şi categoriile/tipurile şi numărul de ore alocate pentru activităţi sunt rezultatul corelării realităţilor din
sistem cu Reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la 7 ani şi cu tendinţele la nivel
european și mondial în domeniu.
Copilul este un subiect activ în procesul învăţării, jocul este activitatea fundamentală a copilului, pe care se sprijină
toate tipurile de activităţi de învăţare.
Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv,
organizate şi conduse de cadrul didactic, prevăzute în Curriculumul pentru educație timpurie și care conduc la atingerea
așteptărilor pe care adulții le au de la copii în această perioadă, ca premise ale competențelor de mai târziu ale tinerilor. În
desfăşurarea acestora, accentul va cădea pe încurajarea iniţiativei copilului, pe învăţarea prin experimente şi exersări
individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară individual, în grupuri mici sau cu întreaga grupă de copii.
Tipurile de activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt: Rutine și tranziții, Jocuri și activități liber-
alese, Activităţi pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline) şi Activităţi pentru dezvoltare
personală.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Activitățile pe domenii experiențiale - ADE (nivel preșcolar) sunt activităţi integrate sau pe discipline,
desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte tematice sau în cadrul săptămânilor independente, planificate în funcţie de
temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă.
Mijloacele de realizare sunt jocul cu toate valenţele şi sub toate formele sale (liber, dirijat, iniţiat de copii, sau
iniţiat de cadrul didactic, jocul didactic, logic, de perspicacitate, de creativitate, muzical, de mişcare etc.), povestirea,
exerciţiile cu material individual, experimentele, construcţiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea,
povestirile create de copii, memorizările, precum şi alte mijloace, specifice didacticii, în funcţie de nevoile educaţionale
ale copiilor preșcolari.
Se vor avea în vedere toate domeniile experiențiale și asigurarea unui echilibru în planificarea mijloacelor de
realizare a activităților zilnice și săptămânale. Selectarea, structurarea logică a mijloacelor de realizare a acestor activități
trebuie să ţină cont de tipul de activitate: de comunicare de noi cunoștințe și formare de deprinderi şi priceperi, de
consolidare/sistematizare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, de verificare - evaluare (exemplu: activitatea de
convorbire, care se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior în alte activităţi, se organizează după activităţi de observare,
povestire, jocuri didactice, lecturi pe bază de imagini sau în contactul direct cu obiectele și fenomenele lumii
înconjurătoare). În cazul activităților integrate, mijloacele de realizare se succed și alternează în funcție de obiectivele de
atins, de temă, de alte variabile sau determinanți, cum ar fi: vârsta și potențialitățile copiilor.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Jocurile şi activităţile liber-alese – ALA sunt cele pe care, de regulă, copiii şi le aleg şi care îi ajută să socializeze în mod
progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului
citit şi scris etc. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual și pot fi abordate, în manieră integrată, cu activitățile
tematice/pe domenii experiențiale și cu activitățile pentru dezvoltare personală.
 Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor liber-alese depinde, în mare măsură, de modul în care este organizat şi
conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Materialele care se vor
regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu
tema proiectului aflat în derulare. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, cadrul didactic va acorda o atenţie
deosebită organizării spaţiului în centre, cum ar fi: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele.
Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiul existent şi de nivelul de vârstă al copiilor.
În funcţie de spaţiul disponibil, cadrul didactic poate deschide toate centrele sau cel puţin două centre de activitate, în care
pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc în funcţie de disponibilitate şi
nevoi. Copiii trebuie să se bucure de mobilitate şi de libertatea de opţiune.
Tema Jocurilor şi activităţilor liber-alese poate fi dată sub o formă generică şi comună tuturor centrelor deschise sau se pot stabili
teme diferite pentru fiecare centru de activitate, aspect ce rămâne la latitudinea cadrului didactic. În ambele situaţii, tema şi conţinutul acestor
activităţi se realizează simultan, corelându-se cu celelalte activităţi din programul zilei şi cu tema proiectului aflat în derulare, având în atenţie
atingerea obiectivelor planificate. În această perioadă, în care copiii pot să-și aleagă jocul și jucăria preferată, pot să analizeze/exploreze
obiecte/mecanisme/fenomene/idei de care se simt atrași, pot comunica și împărtăși impresii cu colegii etc., cadrele didactice au ocazia să îi
observe atent și să consemneze aspecte ale jocurilor (în Caietul de observații), preferințelor și acțiunilor libere ale copiilor, care să le
sprijine atât în procesul de cunoaștere, cât și în cel de modelare sau facilitare a dezvoltării optime a copiilor. Pentru jocurile şi activităţile alese
desfăşurate în alte spații decât spațiului obișnuit al grupei (outdoor), o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc,
cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Activităţile pentru dezvoltare personală – ADP de la nivel preșcolar includ rutinele, tranziţiile (care se află și la nivelul
antepreșcolar), o parte a activităților liber-alese din perioada dimineții (când este încurajată explorarea individuală a unui subiect de care
este interesat copilul), activităţile de dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor din perioada după-amiezii (pentru grupele
de program prelungit), inclusiv activităţile opționale și extrașcolare.
 Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului şi
contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul
dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea acasă şi se disting prin faptul
că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.
 La întâlnirea de dimineaţă, accentul va cădea pe:
 - Salutul (moment obligatoriu) – ca primă componentă a întâlnirii de dimineață. Copiii se așază, împreună cu educatoare, pe pernițe, covor ,
scăunele, în formă de cerc. Fiecare folosește numele sau un apelativ ales față de persoana căreia i se adresează. Se propagă în cerc, de la stânga
la dreapta și pregătește componenta următoare a întâlnirii, prezența.
 Tipuri de saluturi: saluturi simple ,,Bună dimineața, Dan!”, saluturi cu adăugare de cuvinte noi ,,Bună, Dan, mă bucur că ești azi la grădiniță”,
salutul însoțit de gesturi, printr-o strângere de mână, salutul cu schimbarea ordinii în care sunt salutate persoanele din cerc, din doi în doi, în
ordinea culorilor hainelor cu care sunt îmbrăcați, primele fetele, apoi băieții etc., saluturi în care folosesc formule atrăgătoare, mobilizatoare,
distractive ,,,Bună dimineața, drăgălașilor!”, salutul cu accent pe un proiect aflat în derulare ,,Bună dimineața, prieteni ai dinților”, saluturi cu
accent pe evenimentele la care participă ,,Bună dimineața, prieteni ai cărților”.
 - Prezența (moment obligatoriu) – îi ajută pe copii să se cunoască mai bine, să exerseze număratul și să se familiarizeze treptat cu literele și
semnificația lor, să așeze fotografia la panoul cu prezența.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 La întâlnirea de dimineaţă, accentul va cădea pe:

 - Calendarul naturii (moment obligatoriu) – este momentul în care copiii fac referiri la data, ziua săptămânii, luna
curentă, anotimp, anul curent, starea vremii sau la alte aspecte specifice anotimpului.
 - Secvența de înviorare / gimnastică (moment obligatoriu) – constă în câteva exerciții simple de înviorare executate cu
întreaga grupă sub coordonarea cadrului didactic sau a unui copil. Se poate folosi și versuri specifice care indică efectuarea
unor mișcări: ,,” Merg soldații în pas vioi / Tot așa mergem și noi....”, ,,Dacă vreau să cresc voinic,/Fac gimnastică de
mic”
 Momente ale ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ la alegere:
 - Împărtășirea cu ceilalți – în timpul acestui moment, copiii prezintă propriile idei, griji, experiențe și arată colegilor
obiecte care au o semnificație importantă în viața lor. Colegii pun întrebări sau fac comentarii. Numărul povestitorilor este
bine să fie limitat, la 1-2 copii pe zi.
 - O activitate de grup: un cântec, un joc, o activitate care pun accent pe tema săptămânii (de exemplu: aplicarea metodei:
Ciorchinele, pornind de la tema săptămânii ,,Flori de primăvară” prin selecția și lipirea la panou a jetoanelor care
reprezintă flori de primăvară).
 - Noutățile zilei: pot cuprinde un mesaj despre o nouă și interesantă temă de discuție, se pot face și anunțuri verbale, scurte,
clare, care fac trecerea la următoarele etape ale programului zilnic din grădiniță.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la activităţi de învăţare,
de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate
variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de competențele cadrului didactic. În
acest sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau
în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută,
concomitent cu momentul de tranziţie respectiv, un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.
 Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii includ: activităţi recuperatorii şi ameliorative pe domenii
experiențiale (din categoria/de tipul ADE), activități recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor
personale/predispozițiilor/aptitudinilor (din categoria/de tipul ADP) și activități liber-alese. Acestea respectă ritmul
propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu
celelalte activităţi din programul zilei. Se recomandă ca, în cadrul acestor activități, să se valorifice rezultatele
evaluărilor periodice (Fișa de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în clasa pregătitoare) și
rezultatele evaluărilor secvențiale și consemnările din Caietul de observații/Observator.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie
 Programul anual de studiu pentru nivelul preșcolar se va organiza în jurul a şase mari teme (teme de integrare curriculară)
 1. Cine sunt/ suntem?
2. Când, cum şi de ce se întâmplă?
3. Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?
4. Cine şi cum planifică/organizează o activitate?
5. Cum exprimăm ceea ce simţim?
6. Ce şi cum vreau să fiu?

Ordinea prezentării nu are o succesiune obligatorie și nu are nicio legătură cu momentul din anul şcolar când, pentru o temă sau alta, se pot derula
cu copiii, îndeosebi cu preșcolarii, diferite proiecte tematice. Pentru nivelul 3-5 ani, nu este obligatoriu să se parcurgă toate cele șase teme pe
parcursul unui an şcolar. În acest context, cadrul didactic se poate opri la cel puțin 4 teme anuale, în funcţie de nivelul grupei şi de dimensiunile de
dezvoltare avute în vedere.
În situaţia grupelor cu copii de 5-6 ani se recomandă parcurgerea tuturor celor 6 teme anuale de studiu. 19. Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe
de vârstă, se stabilesc proiectele/activitățile tematice care urmează a se derula cu copiii. Într-un an şcolar, la nivelul preșcolar, se pot derula cu copiii
maximum 7 proiecte tematice cu o durată maximă de 5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare (ceea ce
este recomandat), variind între 1-3 săptămâni, în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor pentru tema respectivă. De
asemenea, pot exista şi săptămâni în care copiii nu sunt implicaţi în niciun proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale independente, de interes
pentru ceea ce copiii vor să studieze. Totodată, pot exista şi proiecte de o zi (teme concurente) şi/sau proiecte transsemestriale. Pentru nivelul
antepreșcolar se recomandă abordarea tematică săptămânală.
În funcţie de nivelul grupei, de particularităţile individuale ale copiilor din grupă și de specificul situațiilor educative, cadrul didactic va decide care
este timpul efectiv necesar pentru desfăşurarea fiecărei activităţi care poate dura între 15 și 35.de minute. Activitățile integrate derulate cu copiii
preșcolari pot avea o durată care depășește intervalul recomandat, în contextul în care cadrul didactic planifică cu atenție, pe parcursul acestora,
momentele de tranziție și rutină.
 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Lectura rămâne una dintre cele mai intense, mai educative şi mai răspândite activităţi. Cu
cât apropierea copilului de carte se face mai devreme, cu atât mai importante şi mai durabile
sunt efectele ei în domeniul limbajului, al comunicării, precum şi în cel al comportamentului şi
al socializării. În acest context, pentru a potența efectul demersurilor inițiate, încă din 2002, în
cadrul proiectului național Să citim pentru mileniul III, se statuează, ca moment obligatoriu, de
10-15 minute/zi, Momentul poveștilor. Educatoarea are libertatea de a plasa acest moment în
programul zilnic al copiilor, în funcție de modul în care își gândește derularea activităților din
zi, în funcție de temele abordate, de disponibilitatea copiilor etc., respectiv: fie la Întâlnirea de
dimineață, fie ca moment de tranziție, fie la sfârșitul zilei sau a primei părți a zilei - înainte de
masă, înainte de somn, înainte de plecarea acasă etc. Această activitate nu se va opri doar
lectura unui text și la câteva întrebări şi răspunsuri pe marginea acesuia, ci poate conține, chiar
dacă în momente/etape/zile diferite, și redarea conţinutului textului citit, ca un exerciţiu eficient
de exprimare şi comunicare, în care face dovada înțelegerii textului și unde copilul ordonează şi
formulează propoziţii, operaţii în care antrenează şi gândirea.

 4. Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie

 Activităţile care privesc educația rutieră, educația ecologică, educația pentru sănătate, educația culturală, educația
religioasă, educația financiară, educația pentru valori, drepturile copilului intră în categoria activităților liber-alese , după cum pot
intra, la fel de bine, şi în categoria activităţilor de dezvoltare personală și/sau a activităților pe domenii experienţiale; totul depinde de
tipul şi tema acestor activităţi şi de cât de bine se corelează cu tema proiectului sau cu tema săptămânală.
 Activităţile extraşcolare se vor planifica şi desfăşura lunar, cu participarea părinţilor şi a altor parteneri educaţionali din
comunitate (autorităţi locale, biserică, poliție, agenţi economici, ONG-uri etc.).
 Activitatea opțională intră în norma cadrului didactic și i se acordă o plajă orară de 0-1 activitate/săptămână. Activităţile
opţionale intră în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor pentru dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului
în grădiniţă. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de
specialitate sau poate fi aleasă din oferta de programe opționale avizate de MEN sau de ISJ. Activităţile opţionale se desfăşoară în
conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru încurajarea studiului limbilor străine, în această perioadă de dezvoltare a copilului,
educatoarele pot face apel la abilitățile dobândite și atestate/certificate în perioada formării inițiale/continue și pot utiliza o serie de resurse
specifice existente pe piaţa auxiliarelor didactice.
 Activitatea de consiliere educațională a părinților susţinută, de regulă, de cadrele didactice în parteneriat cu consilierul școlar din
CJRAE se desfăşoară săptămânal, pentru a asigura o comunicare constantă, promptă și eficientă cu părinţii. Cadrul didactic trebuie să-şi
anticipeze atent această activitate, în corelare cu tema propusă. Pentru aceasta, se recomandă ca fiecare cadru didactic să elaboreze un
portofoliu care să conţină materiale-suport pentru temele de consiliere – concepute sau preluate din diverse surse (valide şi relevante). În
acelaşi timp, fiecare cadru didactic va răspunde întrebărilor şi solicitărilor uzuale ale părinţilor, chiar dacă acestea nu se încadrează în tema
planificată. În situaţia în care tema propusă de părinţi nu poate fi soluţionată atunci când a fost formulată, din cauze variate (informaţii
insuficiente, context educaţional neadaptat etc.), cadrul didactic anunţă părintele/părinţii că se va documenta şi va furniza răspunsurile
solicitate la o dată anunţată.
 5. Programa pentru educația timpurie.
Structura curriculară și modelul de proiectare curriculară promovat

 Axa Programei pentru educaţia timpurie o constituie: domeniile de dezvoltare – dimensiuni ale dezvoltării –
comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare.
 Cadrul didactic va selecta dimensiunile de dezvoltare, pe fiecare domeniu de dezvoltare specific nivelului de vârstă și
comportamentele aferente, pe care le va urmări; - va transfera în practica didactică şi va „operaţionaliza” comportamentele
selectate, prin conceperea unor activități de învăţare adecvate.
 Cele 5 domenii de dezvoltare sunt:
 CONCLUZII - SINTEZĂ

 Curriculum pentru educație timpurie aduce în centrul atenției noțiuni precum: domeniile de dezvoltare –
dimensiuni ale dezvoltării – comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare. Intervalul de vârstă
reprezintă din punct de vedere terminologic un element de noutate adus de curriculum din 2019, față de cel
din 2009.

 Momentul de lectură și cel de înviorare – reprezintă secvențe obligatorii în activitățile zilnice;

 Jocul liber apare este consemnat zilnic în planificarea calendaristică;
 Activitatea opțională, maxim una pe săptămână, intră în norma cadrului didactic;
 În planificarea calendaristică avem interval de ore;
 Evaluarea inițială poate dura între două și trei săptămâni;
 Planificarea calendaristică va fi concepută în funcție de nivelul grupei, deci pornim de la copil;
 Vom pune accentul pe responsabilizarea copiilor, dar și pe contactul cu natura, cu mediul înconjurător, ne vom
raporta la realitate;
 Experimentul reprezintă un mijloc de realizare care a fost introdus de actualul curriculum.
 Planificarea zilnică/săptămânală
 Planificarea activităţilor reprezintă o activitate de bază în aplicarea curriculumului. Ea demonstrează capacitatea
cadrului didactic de a organiza toate elementele acţiunii educaţionale într-o formă coerentă, exprimată prin
corelarea obiectivelor educaţionale cu conţinuturile, materialele şi mediul educaţional. Planificarea activităţilor
reflectă coerenţa atât pe orizontală (în cadrul unei zile de lucru), cât şi pe verticală (pe parcursul unei săptămâni,
a unei luni) a modului în care obiectivele, conţinuturile se corelează pe o durată mai mare de timp, asigurând un
continuum al acţiunii cadrului didactic în scopul stimulării dezvoltării copilului.
 Punctul de plecare în planificarea activităţilor îl constituie comportamente care să asigure premisele
dezvoltării competențelor cheie mai târziu , deoarece ele reprezintă finalităţile tuturor activităţilor care se
petrec în grădiniţă (aşa cum sunt ele prevăzute în planul de învăţământ).
 Prin diversitatea lor vizează dezvoltarea copilului sub toate aspectele, aşa cum sunt precizate în curriculum prin
domeniile de dezvoltare.
 Dezvoltarea plenară a copilului reprezintă scopul primordial al educaţiei timpurii, de aceea prin domeniile
experienţiale propuse de curriculum, urmărim stimularea dezvoltării completă a copilului.
 Planificarea activităţilor este condiţionată în cea mai mare măsură de specificitatea grupului de copii pe care îl
coordonăm. Astfel, durata atingerii unor obiective poate varia de la o grupă la alta, cum de altfel variază
în mod firesc de la un copil la altul. Cadrul didactic este cel care decide care obiective, cu ce conţinuturi,
cu ce materiale şi care metode le va utiliza pe o anumită perioadă de timp (zi, săptămână, lună).
 O durată prea mare de timp (un an întreg) pentru a realiza o planificare amănunţită poate suporta modificări,
deoarece planificarea activităţilor este un proces ce este puternic influenţat de progresul înregistrat de copii.
De aceea un rol foarte important îl joacă observarea şi evaluarea progresului copilului. Astfel, unele obiective
pentru a fi atinse de toţi copiii au nevoie de reveniri prin planificarea altor activităţi.
 Este documentul administrativ ce oferă o imagine clară şi completă a ceea ce are de făcut educatoarea zi de zi, în
scopul realizării dezideratelor curriculum-ului.
 Activităţile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învatamant,
orarului aferent nivelului de vârsta, susţinute de experienţa cadrului didactic. Educatoarea organizează şi desfăşoară
activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pentru tot timpul anului. Aceste activităţi pot fi
desfăşurate integrat după scenariu elaborat de educatoare ce începe cu întalnirea de grup, iniţiată în fiecare zi şi care
se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezenţa unui
animal, o întamplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.
 Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă posibilitatea alegerii
domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copii să manifeste, să observe, să
gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.
 Copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în microgrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante,
iniţiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
 La completarea scenariului ne pot fi de un real folos vizitele, plimbările, întalnirile cu specialişti etc. Tematica
acestora este aleasă încât prin activităţile integrate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare. În atenţia
echipei de educatoare se află în permanent, întreaga paletă de activităţi.
 Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi.
Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite,
apelându-se la conţinuturi din diferite domenii. Saptamanal se vor desfăşura minim 3 activităţi
integrate la nivelul I şi 5 activităţi integrate la nivelul II.
 Fiecare zi poate purta un nume astfel încât copiii să fie motivaţi în activitatea de învăţare, fiind expuse
pe înţelesul lor ţintele pe care ni le dorim a fi realizate, precum şi eforturile pe care trebuie să le facă
ei. În cadrul activităţii de învăţare, activitatea integrată deţine succesul pentru că într-un mod plăcut
(joc în special) se abordează conţinuturi din diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune.
Prin această modalitate copilul se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că această activitate este
„impusă‖.
 Această modalitate de lucru ne demonstrează că întreg programul de lucru pe o zi reprezintă un tot, un
întreg cu o organizare şi o structurare a conţinuturilor menite să elimine despărţirea ariilor curriculare,
având ca finalitate realizarea obiectivelor propuse.
 Nu există o reţetă după care să se desfăşoare activitătile integrate. Aceasta depinde de educatoare. De
asemenea ea va fi cea care va hotărâ care activităţi le integrează: toate dintr-o zi, doar cele pe domenii
experienţiale, cele pe grupuri mici şi una pe domenii, una pe domenii si altele din categoria jocurilor
şi activităţilor didactice alese etc.
 Când proiectăm o activitate didactică integrată, vom realiza un singur proiect şi vom preciza:
 Categoriile de activităţi de învăţare abordate: ( Activităţi pe domenii experienţiale,
Jocuri şi activităţi didactice alese, Activităţi de dezvoltare personală);
 Scenariul didactic:
- se va descrie în cuvinte simple modul de desfăşurare a activităţii integrate pe
parcursul intregii zile sau a segmentului de timp ales. Cuprinde fiecare verigă a
activităţii ce se va desfăşura : întâlnirea de dimineaţă, activitatile pe grupuri mici,
frontale, jocurile, tranziţiile şi evaluarea zilei, într-o înlănţuire logică.
 PROIECTUL TEMATIC
 Metoda proiectelor este iniţiată de J. Dewey şi popularizată de W. Kilpatrick și este fundamentată pe principiul „viaţa este o acţiune şi nu o muncă la
comandă şi şcoala, făcând parte din viaţă, trebuie să-i adopte caracteristicile‖ (E. Planchard, 1992, din Ioan Cerghit – Metode de învăţământ).
 A apărut din nevoia formării omului practic, de acţiune şi cu independenţă în gândire.
 O perioadă de timp metoda „păcătuia prin faptul că era centrată cu precădere pe proces, separând conţinutul de latura procesuală‖. Ştiinţa era izolată de
contextul disciplinelor, astfel a slăbit pregătirea ştiinţifică pentru că proiectele urmăreau acţiunea.
 În prezent se atribuie proiectelor noi semnificaţii. Pedagogia modernă a proiectelor consideră proiectul ca „o temă de acţiune-cercetare, orientată spre atingerea
unui scop bine precizat, ce urmează a fi realizată, pe cât posibil, prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu acţiunea practică.‖
 Metoda proiectului pune copiii în situaţia de a alege sau a accepta o temă de cercetare pe care să o analizeze sub variate aspecte. În felul acesta el acţionează
individual, pe grupe sau în echipe şi nu foloseşte cunoştinţele obţinute doar la o disciplină, ci la mai multe care sunt în relaţie cu tema deci metoda îi îndeamnă
spre o abordare interdisciplinară.
 Metoda proiectului asigură următoarele avantaje:
➢ urmăreşte studierea unei probleme concrete, de viaţă;
➢ copilul exersează lucrul individual, pe grupe sau în echipă;
➢ foloseşte cunoştinţe de la mai multe discipline, pe care le subordonează realizării unui scop;
➢ rezolvă situaţii reale de viaţă;
➢ exersează elaborarea răspunsurilor la întrebări şi formulare de întrebări;
➢ este îndemnat la căutare pentru a găsi răspunsuri;
➢ realizează o sarcină într-un timp determinat;
➢ lucrul în grup îi ajută pe copii să asimileze cunoştinţe în mod independent şi să-şi formeze atitudini ca: responsabilitate, iniţiativă, perseverenţă, cooperare etc.;
➢ finalităţile se concretizează în lucruri importante pentru ei care le creează satisfacţii.
 Un proiect tematic poate avea următoarea structură:

 Tema anuală de studiu:

 Tema și subtemele proiectului tematic:
 Grupa: Durata proiectului:
 Dimensiuni ale dezvoltării și comportamente vizate:
 Resurse:
 Metode și procedee:
 Inventar de probleme:
 Ce știu copiii despre tema investigată Ce nu știu și vor să afle despre tema investigată
 Harta proiectului/drecțiile de dezvoltare:
 Descrierea proiectului:
 Planificarea detaliată a activităților proiectului (pentru fiecare săptămână în parte):
 Eveniment de închidere:
 Proiect de activitate didactică (temă, scop, obiective operaționale, evenimente didactice)
Tipuri de lecţii. Proiectarea unei lecţii

 Lecţia - Forma de baza a organizării activităţii instructiv-educative din şcoală, desfăşurată cu o clasa de elevi, într-
un timp determinat, sub conducerea unui profesor în conformitate cu programa de învăţământ;
 Etapele proiectării lecţiei:
♦Etapa identificării şi dimensionării obiectivelor educaţionale ale lecţiei.
♦Etapa care vizează stabilirea resurselor educaţionale.
♦Etapa care vizează conturarea strategiilor didactice optime.
♦Etapa care vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor învăţării.
Proiectarea unei activităţi presupune realizarea unei concordanţe între trei puncte cheie:
→Obiective – Spre ce tind?
→Metode, materiale, mijloace şi experienţe sau exerciţii de învăţare – Cum să ajung acolo?
→Evaluarea – Cum voi ştii când am ajuns?
 MOMENTELE LECŢIEI

 captarea atentiei elevilor prin starnirea intereselor acestora;

 informarea cu privire la tema si obiectivele de atins;
 reactualizarea si performarea unor capacitati formate anterior;
 prezentarea elementelor de continut specifice/dirijarea invatarii;
 obtinerea performantei;
 asigurarea feedback-ului;
 evaluarea performantelor obtinute;
 tema pentru acasa
 Tipuri de lecţie:

►Lectia mixta
►Lectia de comunicare / insusire de noi
cunostinte
►Lectia de formare de priceperi si deprinderi
►Lectia de fixare si sistematizare
►Lectia de verificare si apreciere ale
rezultatelor scolare.
 Lectia mixta

Lectia mixta vizeaza realizarea, in masura aproximativ egala, a mai multor scopuri sau sarcini didactice: comunicare,
sistematizare,
fixare, verificare. Este tipul de lectie cel mai frecvent intalnit in practica educativa, indeosebi la clasele mici, datorita diversitatii
activitatilor implicate si sarcinilor multiple pe care le joaca.
Structura relativa a lectiei mixte:
• moment organizatoric
• verificarea continuturilor insusite: verificarea temei; verificarea cunostintelor, deprinderilor, priceperilor dobandite de elev
• pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostinte (se realizeaza, de obicei, printr-o conversatie introductiva, in care
sunt actualizate cunostinte dobandite anterior de elevi, relevante pentru noua tema, prin prezentarea unor situatii – problema,
pentru
depasirea carora sunt necesare cunostinte noi, etc.)
• precizarea titlului si a obiectivelor: profesorul trebuie sa comunice elevilor, intr-o forma accesibila, ce asteapta de la ei la
sfarsitul
activitatii
• comunicarea / insusirea noilor cunostinte, printr-o strategie metodica adaptata obiectivelor, continutului temei si elevilor si
prin utilizarea
acelor mijloace de invatamant care pot facilita si eficientiza realizarea acestei sarcini didactice
• fixarea si sitematizarea continuturilor predate prin repetare si exercitii aplicative
• explicatii pentru continuarea invatarii acasa si pentru realizarea temei.
 Lecţia de comunicare / însuşire de noi cunostinţe

 Acest tip de lectie are un obiectiv didactic fundamental: insusirea de cunostinte (si, pe baza acestora, dezvoltarea unor
capacitati si atitudini intelectuale), dar prezinta o structura mixta, indeosebi la clasele mici. Cand obiectivul didactic
fundamental al lectiei il constituie insusirea unor noi cunostinte, celelalte etape corespunzatoare tipului mixt sunt prezente, dar
au o pondere mult mai mica; ponderea celorlalte etape este determinata de varsta elevilor: la clasele mari, lectia de comunicare
tinde chiar catre o structura monostadiala.
 Structura generala a acestui tip de lectie este urmatoarea:
• momentul organizatoric prezent in orice lectie si prin care se asigura conditiile unei bune desfasurari a lectiei
• pregatirea pentru tema noua care consta in actualizarea, de regula prin conversatie, a unor cunostinte anterioare, necesare noii invatari
• anuntarea subiectului (titlului) si a obiectivelor lectiei, acestea din urma vor fi prezentate intr-o forma accesibila in vederea motivarii si
cointeresarii lor pe parcursul lectiei
• transmiterea cunostintelor, este etapa de baza a lectiei, care ocupa cea mai mare parte a timpului. Prin strategii specifice
profesorul/invatatorul prezinta noul continut si dirijeaza invatarea elevilor, asigurand o participare activa a acestora pana la obtinerea
performantei vizate
• fixarea cunostintelor, care se poate realiza prin conversatii sau aplicatii practice
• anuntarea si explicarea temei pentru acasa
 Lectia de formare de priceperi si deprinderi
Structura orientativa a acestui tip de lectie:
• moment organizatoric, care capata o importanta sporita in cazul in care exersarea se bazeaza pe utilizarea unor
mijloace de invatamant specifice (atelier, laborator)
• precizarea temei si a obiectivelor activitatii
• actualizarea / prezentarea, prin explicatii sau conversatie, a unor cunostinte, ce reprezinta suportul teoretic al
exersarii
• explicarea si demonstrarea modelului actiunii de executat, realizate de regula de cadrul didactic, in vederea formarii
la elevi a modelului intern al actiunii respective.
• exersarea propriu – zisa, care se realizeaza mai intai sub indrumarea cadrului didactic si apoi independent, sub forma unor exercitii variate,
dozate si gradate
• evaluarea rezultatelor obtinute.
Acest tip de lectie se intalneste la o varietate de obiecte de invatamant care au ca obiectiv formarea si exersarea deprinderilor intelectuale (matematica,
gramatica,informatica), deprinderilor motorii (educatie fizica, tehnologica, lucrari de atelier) sau capacitatilor creatoare (muzica, desen, compunere).
Adesea deprinderile nu pot fi formate intr-o singura lectie, exersarea lor realizandu-se pe parcursul mai multor ore, care se pot desfasura chiar
succesiv, in aceeasi zi.
Variante ale sale sunt: lectia in atelier, lectia in laborator, lectia de rezolvare de probleme, lectia de educatie fizica, lectia – excursie, etc.
 Lectia de fixare si sistematizare(recapitulare)

 Lectia de fixare si sistematizare vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si completarea unor
lacune. Se realizeaza prin recapitulare; recapitularea nu inseamna reluarea intr-o forma identica a unitatilor de continut
insusite anterior. Conditia de baza a eficientizarii acestui tip de lectie o constituie redimensionarea continuturilor in jurul
unor idei cu valoare cognitiva relevanta, astfel incat elevii sa fie capabili de conexiuni care sa permita explicatii din ce in
ce mai complete si de aplicatii optime si operative in contexte din ce in ce mai largi ale cunoasterii.

Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare

 Aceasta urmareste constatarea nivelului de pregatire a elevilor, dar si actualizarea si incadrarea cunostintelor in noi cadre
de referinta si semnificare, cu consecinte importante asupra viitoarelor trasee de invatare.
 Organizarea activităților de învățare în educația timpurie:

 mediul educațional, ambianța psiho-relațională, modalități de

organizare a grupei, modele de aranjare spațială a grupei, activități de
învățare cu grupa combinată;

 - tipuri, importanță, specific, organizare,desfășurare, evaluare: activități

pe domenii experiențiale, jocuri și activități liber-alese, activități pentru
dezvoltare personală, activități integrate, activități monodisciplinare,
activități opționale, activități extrașcolare.
 Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii
prefigurează două mari tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul
cadrului didactic (educatoarei), care pun în centrul atenţiei copilul de
astăzi:
 crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a
învăţării spontane a copilului
 introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi
aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de
sine.
 Mediul educațional
Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se mişca şi se joacă, unde totul trebuie
gândit şi amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învață, un loc plăcut,
frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care le vorbește lor şi tuturor celor care îl vizitează
despre tot ce se întâmplă acolo.

Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile,interesele şi dezvoltarea
lui globală se referă la crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită dezvoltarea liberă a
copilului şi să pună în evidență dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.

Educatoarele sunt responsabile de crearea unui mediu favorabil de învăţare, fiind și ele o parte
integrantă a acestuia. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate, procesul de învăţare este
unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează direct cu materialele, cu alţi copii, cu adulţii,
individual, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului,
pe domeniile de dezvoltare fizică,sănătate şi igiena personală, dezvoltarea socio-emotională,
dezvoltarea capacităților şi atitudinilor în învăţare, dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele
citirii şi scrierii, dezvoltarea cognitive şi cunoaşterea lumii.
 Sala de grupă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă,funcţională, să invite copiii la joc şi
activitate, iar aceștia să se simtă stăpâni şi în siguranţă. Copilul trebuie să aibă libertate de mișcare şi explorare printr-un
mediu bine gândit de educatoare.Jocurile şi jucăriile trebuie așezate la îndemâna copiilor, în câmpul vizual al acestora.

Materialele expuse în sala de grupă trebuie să aibă un sens pentru procesul de învăţare în care este angajat copilul,
să fie așezate la un nivel cât mai apropiat copilului, să fie vizibile şi să fie realizate împreuna cu copiii sau în prezența
acestora.

Pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare a copiilor în toate domeniile menționate mai sus, în scopul oferirii unor
experienţe de învăţare cât mai diverse şi a unor conținuturi circumscrise de cele cinci domenii experienţiale, spațiul sălii
de grupă va fi organizat pe centre de activitate, care integrează diferite domenii de cunoaştere şi experienţe de învăţare:
biblioteca, ştiinţa, arta,joc de rol, jocuri de masă şi construcţii.

Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul în care se decorează sala
de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta,
de a face predicţii în legătură cu o temă de interes. O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de
moment al copilului, va crea disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este
recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul în care ne aflăm,
pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se desfăşoare (sau este în derulare).
  Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi competenţa
profesională a educatoarei. Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile
deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar. În acest sens, într-un program
educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului.

Din perspectiva psihosociala grupa de prescolari este studiata sub aspectul socializarii copiilor, in
vederea dezvoltarii comportamentului social si a personalitatii acestora.

Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al copilului. Viata si activitatea in
grupa de prescolari presupune interactiunea acestora, formarea fiecaruia pentru a fi capabil sa participe la
viata grupului. Aceasta inseamna dezvoltarea si antrenarea abilitatilor psihologice de adaptare si de
integrare, de participare si a aptitudinilor creative a copiilor.

La nivelul grupei de copii distingem următoarele tipuri de relaţii:

1. relaţii de intercunoaştere (interacţiuni ce vizează formarea unor imagini despre colegii din cadrul
grupului şi implicit cu privire la propria persoană);
2. relaţii de intercomunicare (schimburi reciproce de informaţii între indivizii ce compun grupul);
3. relaţii socio-afective preferenţiale (relaţii de simpatie/antipatie, de atracţie/respingere);
4. relaţii de influenţare (determinate de normele şi regulile ce reglementează activitatea grupului);
 Dimensiunile managementului grupei de prescolari

Dupa Romita B. Iucu dimensiunile managementului grupei de prescolari sunt:

1. dimensiunea ergonomica ( se refera la trei aspecte: dispunerea mobilierului,

vizibilitatea si pavoazarea salii de grupa);
2. dimensiunea psihologica ( se refera la cunoasterea si exploatarea particularitatilor
individuale ale prescolarilor);
3. dimensiunea sociala (se refera la functionarea grupei ca microgrup social, care se
caracterizeaza prin: interactiune, scopuri comune, structura,compozitie, coeziune);
4. dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si reguli care
reglementeaza desfasurarea activitatii in gradinita de copii);
5. dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor grupului fata de norme
si traducerea lor in comportamentul propriu);
6. dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor decizii care presupun
schimbarea).
 Activitatea integrată - este activitatea specifică reformei curriculare propusă de noul
Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Aceasta se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul
unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale. Procesul instructiv-
educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau echipe de
educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu
caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei
teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un
plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din
ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării
cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic,
psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor
monodisciplinare. Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu
bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la
arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.
 Activitătile integrate sunt de patru feluri în functie de elementele de conţinut. Astfel, avem:

- activitate integrată care cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile
- activitate integrată care integrează ALA (activităţi liber alese) și ADE (activităţi pe domenii
experienţiale)
- activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi
- activitate integrată în care sunt înglobate mai multe domenii experienţiale, indiferent de programul
zilei
Activitatea integrată poate fi definită ca fiind un demers coerent, global în care graniţele
dintre discipline dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu bine stabilit, în scopul
investigării unei teme. Prin aceste activităţi se va pune accentul pe dezvoltarea gândirii critice, pe
latura calitativă a formării, pe feed-back-ul pozitiv. Integrarea se va face prin împletirea într-un
scenariu bine închegat a conţinuturilor corespunzătoare ariilor curriculare implicate. În maniera
activităţilor integrate întregul program al unei zile reprezintă un tot, un întreg, având o organizare şi
structurare a conţinuturilor menită să elimine graniţa dintre domeniile de învăţare.
Abordarea integrată este, aşadar, o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă,
flexibilă, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi aplicarea
practică a celor învăţate. Săptămânal, fiecare educatoare trebuie să desfăşoare 3 activităţi integrate la
nivel I şi 5 activităţi la nivel II .
 MEDIUL EDUCAȚIONAL

Grădinița, respectiv sala de grupă reprezintă mediul, spațiul unde copiii preșcolari sunt
primiţi, care le oferă posibilitatea să se dezvolte într-o atmosferă deschisă, stimulatoare, unde 
totul este gândit şi amenajat, astfel încât să fie o sursă din care copiii se inspiră, învață, se simt
bine și în siguranță. Așadar, este un loc plăcut, frumos, care le vorbește lor şi tuturor celor care
îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo.
Prima impresie se formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru
prima dată într-o sală de grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi,
cu plăcere, la grădiniţă.
 MEDIUL EDUCAȚIONAL

Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile, interesele şi dezvoltarea lui globală se
referă la crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidență
dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale. Educatoarele sunt responsabile de crearea unui mediu
favorabil de învăţare, fiind și ele  o parte integrantă a acestuia.
Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate, procesul de învăţare este unul activ, de socializare, în care
copiii interacţionează direct cu materialele, cu alţi copii, cu adulţii, individual, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip
de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului.
 MEDIUL EDUCAȚIONAL

Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare

(aşa cum au fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei), sala de grupă
devine un cadru adecvat situaţiilor de învăţare. Prin felul în care este amenajată, ea
oferă copilului ocazia să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi
invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte
copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă.
Noul curriculum structurează experienţele copilului pe domenii
experienţiale. Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului,
nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de
activitate/interes: Bibliotecă, Ştiinţă, Arte, Construcţii, Joc de rol, Nisip şi apă.
 Centrul „Bibliotecă”
Este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea
mesajului), în timp ce comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris. Deşi se adresează preponderent
domeniului „Limbă şi comunicare”, contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include: dezvoltare
motricităţi fine, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea şi interesul, iniţiativa şi
creativitatea.
Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune, covoraşe, perne, o masă de scris şi desenat unde copiii
pot scrie felicitări. Aşezate ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă
acces la ele şi să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor.
Pentru a-i stimula pentru citit şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci
imaginile şi cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului.
Alături de cărţi, educatoarea poate îmbogăţi centru cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate din ziare,
reviste, ambalaje, pe care copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte. De asemenea copilul are la îndemână, în acest
centru, o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi neliniată. În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul
materialelor şi a păpuşilor pe degete, care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masă, copiii pot confecţiona
cărţi, scrie, dar mai ales, desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu
multă precauţie. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi nu ca un element concurent pentru
activităţile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor animate.
Centrul „Bibliotecă”
 Centrul „Știinţe”

Centrul „Stiinţe” subsumează elementele care aparţin de”Domeniul Stiinţe”, respectiv,

dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte si fenomene, exersarea capacităţii de a
rezolva probleme, familiarizarea si aplicarea cunostinţelor si deprinderilor elementare matematice sau
a celor care privesc cunoasterea si înţelegerea lumii vii.
În acest centru este util să existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din
natură (ghinde, pietre, scoici, seminţe, fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare s.a.), un loc
pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscuţe ţestoase), dar si mulaje din plastic, reprezentând
animale sau păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planse, atlase de
anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărţi s.a.
Copiii sunt oameni de stiinţă, care caută permanent să se informeze în legătură cu lumea care-i
înconjoară, de aceea este necesar să existe si un loc pentru instrumentele de investigaţie: magneţi,
oglinzi, termometru, recipienţi, clepsidră, diferite obiecte de măsurare. Totodată, în acest centru,
copiii îsi construiesc cunostinţele matematice, durabile si utile, prin utilizarea de jocuri cu numere,
dominouri, puzzle-uri, jocuri Lotto, jocuri matematice, rigle, rulete, cântare, balanţe, piese lego, table
magnetice cu numere, etc.
Centrul „Știinţe”
 Centrul „Arte”
 Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece
acestea se întrepătrund în sarcinile si tipurile de activităţi de aici si pot asigura
dezvoltarea globală a copilului. Gama de materiale din acest centru poate cuprinde:
blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile si culorile, creioane colorate, acuarele,
foarfece, pastă de lipit, plansete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară,
sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică,
muzicuţe, fluiere, tamburine.
 În acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu
buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară,
modelează, confecţionează colaje. Asadar, în amenajarea acestui spaţiu, educatorul se va
asigura de confortul și intimitatea în care copiii lucrează.