Câteva cugetări asupra educaţiei

Autor: John Locke

Editura: Didactică şi Pedagogică
An apariţie: 1971
Motto: Educaţia “este aceea care determină deosebiri mari între oameni. […] Se întâmplă cu
acestea, asemenea izvoarelor unui râu căruia mâna omului îi îndreaptă apele liniştite pe albii
cu totul diferite, silindu-le să curgă uneori în direcţii cu totul opuse, iar prin această abatere
dată chiar de la izvor ele merg pe căi diferite şi sosesc la şfârşit pe ţărmuri foarte îndepărtate
unele de altele. Eu cred că mintea copiilor, ca şi apele rîului, poate fi îndreptată cu uşurinţă
într-o direcţie sau alta.”

John Locke a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai
ales de societate și epistemologie. Pentru o vreme, este profesor la Oxford şi ulterior medic şi
consilier intim al contelui Shaftesbury, fiind responsabil de educarea fiului şi nepotului acestuia.
Locke a continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea
senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari
influențe, se intitulează: An essay concerning human understanding (Eseu asupra intelectului
omenesc). Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate
cunoștințele provin din experiența senzorială. După el, mintea omului este la naștere ca o foaie
nescrisă (white paper, void of all characters) (tabula rasa): În intelect nu există nimic fără să fi
fost înainte în simțuri.

Apariţia lucrării Câteva cugetări asupra educaţiei a reprezentat un moment important în

dezvoltarea pedagogiei în secolele XVIII-XIX. Prin intermediul acestei lucrări, John Locke a
preconizat educarea în familie a unui gentleman de tip nou, purtător activ al spiritului
înteprinzător burghez, mai exact a unui individ demn şi cu maniere elegante, care să conducă
sarcinile publice în mod raţional şi eficient.
Ideile cărţii au fost formulate de către John Locke sub forma unor scrisori, adresate unui
prieten, în urma rugăminţilor acestuia de a-i sugera câteva îndrumări în vederea educării
propriului copil. Autorul răspunde afirmativ acestei cerinţe, susţinând faptul că: “O bună
educaţie a copiilor este în aşa mare măsura de datoria şi în interesul părinţilor, iar fericirea şi
prosperitatea naţională depinde într-atât de ea, încât aş dori ca fiecare dintre noi să pună mai mult
suflet în această problemă” şi totodată menţionează şi rolul educatorului “[…] acei care se ocupă
de educaţia copiilor, trebuie să le studieze cu grijă aptitudinile şi să constate prin experienţe
numeroase ce anume pot prinde ei mai uşor şi ce li se potriveşte; să observe care este zestrea lor
naturală, cum se poate ea spori şi ce se poate face în acest sens. Educatorii trebuie să cunoască
lipsurile copiilor şi dacă ei sunt în stare să câştige prin muncă şi prin practică ceea ce le lipseşte” .
Punctul de plecare îl constituie problema educabilităţii, mai exact, daca ea este absolută sau
relativă. În opinia lui John Locke, educaţia are puterea de a transforma caracterul omului: fericirea
sau nenorocirea acestuia sunt, în cea mai mare parte, propria sa opera.
 Ulterior, toate aceste scrisori au fost integrate în volumul Câteva cugetări asupra
educaţiei. Aşadar, lucrarea a fost scrisă pentru educaţia unui tânăr nobil în cadrul familiei, totuşi,
interpretată în mod adecvat, concepţia sa despre educaţie oferă perspective interesante şi pentru
educaţia în şcoala contemporană.
În traducerea realizată de Mioara Cimpoieş cartea lui John Locke are următoarea
structură: Dedicaţie, Introducere (rolul şi puterea educaţiei), Educaţia fizică, Educaţia morală,
Educaţia intelectuală, Note şi comentarii, Bibliografie.
În primul capitol, intitulat Dedicaţie John Locke face următoarea mărturisire: “
Aceste Cugetări cu privire la Educație, care acum vin peste hotarele lumii, au dreptul de a vă
aparține, fiind scrise de mai mulți ani pentru binele vostru și nu sunt altele decât cele pe care le-ați
avut deja în scrisorile mele.” Asftel, este declarat faptul că scrisorile au fost formulate pentru a-i
servi bunului său prieten, în procesul de educare al fiului şi nepotului acestuia.
Introducerea (rolul şi puterea educaţiei) prezintă idea central a cărţii, cea de educabilitate a
finite umane. John Locke consideră că oamenii „sunt buni sau răi, folositori sau nu, datorită
educaţiei pe care au primit-o. Ea este aceea care determină deosebirile mari între oameni.”

În capitolul Educaţie fizică autorul descrie metode şi mijloace pentru păstrarea şi întărirea
sănătaţii: călirea fizică a copilului, obişnuinţa cu frigul, prin baile în apă cu pojghiţă de gheaţă, sau
cu căldura aproape insuportabilă; autorul pledează pentru practicarea înotului şi a jocului în aer
liber, aer curat. Tot în acest capitol menţionează efectele alimentaţiei, somnului, vestimentaţiei sau
cele ale constipaţiei sau medicamentelor.

Capitolul despre Educaţia morală susţine educarea corpului şi a minţii prin formarea
deprinderii de înfrânare a dorinţelor. Pentru aceasta, John Locke recomandă să se folosească
metoda exemplului, dar şi pedepsele. Defectele ce trebuie sa fie combătute sunt: dorinţa de
dominare, pîra, lenea, minciuna sau violenţa. În schimb, trebuie să stimulăm valori precum
generozitatea şi spiritul de dreptate.

Educaţia intelectuală este socotită de către autor partea cea mai puţin importantă a educaţiei,
susţinându-şi punctul de vedere prin următoarea afirmaţie: “O să vă surprindă poate că vorbesc
despre instrucţie abia la urmă şi mai cu seamă dacă adaug că într-adevăr o şi socotesc partea cea
mai puţin importantă a educaţiei.[…] Instrucţia este necesară, dar numai în al doilea rînd şi numai
slujind celelalte calităţi mai mari.[…] învăţătura poate să vină şi ea, chiar în condiţii foarte uşoare,
socot eu, prin metode ce pot fi găsite.” El argumentează că “Adevăratul mijloc pentru a-i învăţa pe
copii constă în a le trezi dragostea şi gustul faţă de tot ceea ce presupuneţi că ar trebui să înveţe, iar
acestea, la rândul lor, vor atrage după ele preocupare şi sârguinţă din partea copiilor.”
 Lucrarea ne prezintă cu suficientă claritate concepţia autorului ei asupra educaţiei. Intâlnim
în lucrarea lui John Locke patru noţiuni care, împreună, configurează idealul educaţional:

1) virtutea, prin care întelege acordul voinţei cu normele, pe care le impun raţiunea, legea
civilă şi religia;

2) întelepciunea, prin care întelege simţul practic, prudenţa, chibzuinţa, îndemânarea, care ne
calauzesc în viaţa de zi cu zi;

3) buna creştere, prin care înţelege modul de a ne comporta în lume, bunele maniere (este
calea de exteriorizare, de manifestare a unor însuşiri sufleteşti cu caracter moral, în primul rând a
virtuţilor);

4) instruirea (ştiinţa), adică transmiterea şi asimilarea de cunoştinte prin intermediul

sistemului de învatamânt.

Consider că această operă are în acelaşi timp puncte tari şi puncte slabe. Unul dintre punctele
slabe pe care l-aş sublinia ar fi concepţia autorului despre îndrepratea comportamentului copilului
prin aplicarea pedepselor corporale. În acelaşi timp, consider că ideea conform căreia ar trebui să
le dăm copiilor să bea “doar puţină bere” nu îşi gaseşte un fundament în procesul de educaţie al
zilelor noastre, consumul de alcool trebuind exclus cu stricteţe din dieta copiilor.

Cu toate acestea, cartea este un pilon important de dezvoltare a pedagogiei în care putem găsi
şi foarte multe puncte tari, pe care le putem aplica şi în zilele noastre în procesul de învăţământ. De
exemplu, concepţia autorului despre educaţia timpurie se rezumă astfel: “Chiar şi cele mai
neînsemnate şi imperceptibile impresii, dacă sunt primite în frageda copilărie au urmările cele mai
importante şi de lungă durată.” Astfel, autorul atenţionează educatorii cu privire la faptul că orice
valoare insuflată copilului la vârste fragede, îi va orienta totalitatea acţiunilor viitoare. Totodată
John Locke susţine că “Greşelile în materie de educaţie ar trebui să întâmpine mai puţină
indulgenţă decât oricare altele. […] greşelile în educaţie lasă pete de neşters în toate crâmpeiele şi
etapele vieţii. ”, subliniind rolul primordial pe care îl au educatorii şi învăţătorii în vederea formării
viitorilor adulţi, cât şi uriaşa responsabilitate a acestora.

În opinia mea, opera Câteva cugetări asupra educaţiei poate reprezenta un model pentru cei
ce se pregătesc să devină cadre didactice. Consider că fiecare profesor trebuie să aibă acces la
informaţiile prezentate în aceasta operă şi prin puterea de selecţie pe care o avem să luăm ideile
care ne pot ajuta să devenim din ce în ce mai buni în domeniul nostru de activitate şi să evităm
utilizarea concepţiilor care nu sunt de actualitate şi pot produce greşeli în educaţia copiilor.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Locke
https://www.scribd.com/document/366658419/Cugetari-Cu-Privire-La-Educatie