Despre educaţie...

Reflecție

Educația este / înseamnă...

 Educaţia şi rolul ei
în formarea personalităţii umane
şi în dezvoltarea societăţii

2.1. Conceptul de educaţie.

Natura şi esenţa educaţiei

2.2. Caracteristici generale ale educaţiei

 2.1. Conceptul de educaţie.
Natura şi esenţa educaţiei

Education
 Literatura anglo­saxonã: acţiune de formare a omului, cât şi ştiinţa
ce studiazã această procesualitate.

Educaţie - etimologie
 education = creștere, hrãnire, formare;
 educo-educare = a crește, a hrãni, a forma, a instrui;
 educo-educere = a scoate din…, a ridica, a înãlţa, sugerând o
creştere dirijatã, stimulatã prin intervenţii din afarã.
Perspective de interpretare/definire a educaţiei
Orientarea antropocentrică / psihologistă:
natura umană este invariabilă, programatã genetic, educaţia având
doar rolul de a actualiza resursele fizice şi psihice ale
individului
(Platon, Rousseau, pedagogia experimentală, educația nouă)

Concepţia sociocentricã / sociologistă:

educaţia trebuie sã rãspundã unei comenzi sociale, având
menirea de a­l pregãti pe individ pentru exercitarea unor roluri
sociale.
(Aristotel, H. Spencer, G. Kerschensteiner, E. Durkheim etc.)

Pedagogia existenței /
pedagogia esenței
(Bogdan Suchodolski)
…
 Omul ­ realitate bio­psiho­socialã.
 Devenirea fiinţei umane trebuie raportatã atât la natural ­
individul, cu particularitãţile sale somato­psihice, cât şi la social,
la cerinţele vieţii sociale.
 Prin urmare, esenţa educaţiei se coreleazã cu natura
umanã şi cu factorul social.
 Interpretãrile psihologiste şi sociologiste sunt reducţioniste.
...
Orientarea biologistă (Ch. Letourneau, H. Spencer etc.)
­ educaţia = toate schimbãrile produse la organismele vii
pe parcursul vieţii, ceea ce înseamnã cã este proprie
tuturor vieţuitoarelor;
­ educaţia este privitã ca un fenomen natural, comun
omului şi lumii animalelor

Conştiinţa este
proprie numai fiinţei
Educaţia se umane
manifestã ca acţiune
întreprinsã deliberat, educaţia este o
conştient, orientatã activitate specific
în direcţia unor umanã, chiar dacã
scopuri dinainte procese izomorfe se
stabilite. întâlnesc şi în
lumea animalã
(dresajul).
Cum definim educația?
 … Educaţia este activitatea
de disciplinare, cultivare,
civilizare şi moralizare a
omului, iar scopul ei este
de a dezvolta în individ
Kant: toată perfecţiunea de care
este susceptibil. Tot ceea ce constituie
umanitate – limbajul şi
gândirea, sentimentele,
Olivier Reboul: arta, morala, nimic nu trece
în organismului noului
Educaţia este acea născut fără educaţie.
reconstrucţie sau
reorganizare a experienţei
care se adaugă la
înţelesul experienţei
precedente şi care
Dewey: măreşte capacitatea de a
dirija evoluţia celui care
urmează.
...
Definim/înțelegem educația:

• acțiune de transformare în sens pozitiv și pe

Ca proces termen lung a ființei umane, în perspectiva
unor finalități explicit formulate;

Ca acțiune de • dirijarea evoluției individului spre stadiul de

persoană formată, autonomă și
conducere responsabilă;
• activitate planificată, desfășurată pe baza
Ca acțiune socială unui proiect social, care implică raportarea la
un model de personalitate;

• efort comun și conștient al celor doi actanți

Ca interrelație umană educaționali;

Ca ansamblu de • explicite sau implicite, care contribuie la

influențe formarea omului ca om.

(I. Cerghit, 1988)

Trãsãturi caracteristice fenomenului educaţional

• educaţia este un demers specific fiinţei

1. umane;

• educaţia se realizeazã prin intermediul unor

2. acţiuni proiectate în mod deliberat;

• educaţia are un sens finalist, vizeazã

3. atingerea unui ideal de personalitate umanã;

• educaţia rãspunde atât unor exigenţe

4. sociale, cât şi unor trebuinţe personale.
Educația este...

proces

ansamblu de acţiune de
influenţe conducere

interrelaţie
acţiune socială
umană
În loc de concluzii...
Educația în citate...

Reflectați, alegeți, argumentați...

 https://www.youtube.com/watch?v=t4iErR
YJUsw
 2.2. Caracteristici generale ale educaţiei
Caracterul social-istoric al educaţiei
Educaţia este un fapt social şi individual în acelaşi timp (C. Narly).
 Apartenenţa educaţiei la categoria
 Educaţia ­ subsistem al sistemului fenomenelor sociale caracter
social. istoric.
 Comuna primitivã ­ educaţia avea
 Relaţia educaţie­societate este
un caracter difuz, copiii şi tinerii
biunivocã. fiind pregãtiţi pentru viaţã prin
 Educaţia ­ mediator, moderator între intermediul activitãţilor zilnice, riturilor
societate şi individ, favorizând astfel etc..
dezvoltarea omului prin intermediul  Educaţia desfãşuratã în Sparta
societãţii şi a societãţii prin intermediul ideal dominat de spiritul militar, pe
oamenilor (I. Nicola). când în Atena, idealul educativ
 Societatea contemporanã societate dezvoltarea armonioasă a omului
educativã. (kalokagathia).
 Evul Mediu - educaţia realizatã în
şcoli era predominant religioasã.
 Renaşterea ideal de tip umanist
(dezvoltarea personalitãţii prin
intermediul culturii umaniste).
Actualmente, educaţia şcolarã tinde spre formarea unei personalitãţi
armonioase, creatoare, deci spre valorificarea, stimularea, dezvoltarea
inteligenţei şi a potenţialului creator de care depinde tot mai mult
dezvoltarea unei naţiuni.
 Educaţia - activitate specific umanã

proiectare

comandă anticipare
socială Educația
=
interese, Conștiință
trebuințe, acțiuni
aspirații

scopuri

Acţiunea educaţionalã sens teleologic, vizând întotdeauna o finalitate

ce este anticipatã, conştientizatã de cãtre subiect (şi, în unele cazuri, chiar
şi de cãtre obiect).
În consecinţã, prin particularitãţile precizate, educaţia îşi reliefeazã caracterul
uman, fiind fundamental diferitã de alte acţiuni aplicabile altor specii (dresajul,
domesticirea, creşterea etc.).
 Naţional şi universal în educaţie
 Educația poartã amprenta experienţei,
moştenirii culturale, fizionomiei unei
naţiuni.
 Fiecare naţiune are un sistem de
educaţie propriu, pliat pe tradiţii, pe
modelele sale culturale, aspiraţiile şi
exigenţele sale.
 Simion Mehedinţi: şcoala trebuie sã
plece de la realitãţile etnice şi sã fie
mai întâi o integrare în naţiune
(Trilogii).
 Perpetuarea valorilor, obiceiurilor,
tradiţiilor unei naţiuni se realizeazã
prin educaţie. Deci existenţa unei
naţiuni, cu ceea ce are ea specific,
este dependentã, în mod hotãrâtor,
de educaţie. Tocmai de aceea,
educaţia are caracter naţional.
Educaţia trebuie sã-şi gãseascã fundamentul, originea în realitãţile naţionale
şi pornind de aici sã asimileze experienţa universalã pozitivã acumulatã.
 Deschidere, receptivitate faţã de
experienţele pozitive ale altor ţãri
în materie de educaţie...
 Orice transplant de structuri, metode,
strategii, programe şcolare etc.
trebuie compatibilizat cu modelele
culturale, tradiţiile, exigenţele sociale
şi educaţionale specifice unei naţiuni.
 Preluarea necriticã a acestora,
introducerea lor ca atare, comportã
riscul de a nu fi adecvate condiţiilor
concrete ale ţãrii care le preia şi,
în cele din urmã, de a fi respinse
de sistemul şcolar ca un “corp
strãin” care îl dezorganizeazã
 Orientarea prospectivã a educaţiei

anticipare

educație
pentru viitor
prospectiv
educație
în viitor

educație pedagogie
prospectivă prospectivă
Quo vadis, Educația...?
Educație pentru viitor,
educația în viitor...
 democratizarea educaţiei ­ egalizarea şanselor de acces;
 diversificarea programelor şcolare;
 utilizarea unui sistem de metode şi tehnici cu accent asupra
mijloacelor de comunicare în masã şi computerelor;
 individualizarea educaţiei;
 evaluarea cât mai precisã a eficienţei activitãţilor educative;
 transformarea educaţiei autoritare într­o educaţie democratică,
participativã, bazatã pe cooperarea dintre educator şi educat;
 stabilirea obiectivelor şi metodelor de învățământ în raport de
“viitori posibili“; anticiparea schimbãrilor şi a implicaţiilor acestora
asupra individului şi societãţii;
 deplasarea accentului pe activitãţile menite sã dezvolte
creativitatea, spiritul de inovare, capacitatea de adaptare la
schimbãri;
 conştientizarea necesitãţii de a se realiza o educaţie permanentã,
desfãşuratã pe parcursul întregii vieţi a individului;
 dezvoltarea autoeducaţiei etc..
 Bibliografie
 Apostol, P. – Prospectiva educaţiei şi învãţãmântului , în Probleme fundamentale ale pedagogiei
(coord . Todoran , Dimitrie ), Bucureşti, E.D.P.,1982.
 Barna, A. – Autoeducaţia , probleme teoretice şi metodologice, E.D.P., Bucureşti, 1995.
 Berger, G. – Omul modern şi educaţia sa, traducere de F. Brunea – Fox şi Lisette Daniel,
E.D.P., Bucureşti, 1993.
 Cerghit, I., Vlãsceanu, L. (coord.)­ Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 1988.
 Cristea, S. – Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.
 Cristea, S. – Pedagogie, Ed. Hardiscom, Piteşti, 1996.
 Cucoş, C. – Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996.
 Cucoş, C. (coord.) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,Ed.
Polirom, Iaşi, 1998.
 Dave, R. H. (sub red. ) – Fundamentele educaţiei permanente, E.D.P., Bucureşti, 1991.
 Herivan, M. – Educaţia în timpul viitor, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976.
 Hummel, Ch. – L’ education d’ aujourd ‘ hui face au monde de demain, Paris, Presses
Universitaires de France, 1977.
 Jinga, I., Istrate, E. – Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti, 1998.
 Kant, Im. – Tratat de pedagogie. Religia în limitele raţiunii, Ed. Agora, Iaşi, 1992.
 Manolache, A., Muster, D. ş.a. – Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979.
 Nicola, I. ­ Pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1994.
 Niculescu, R. – Pedagogie generalã, Ed. Scorpion, Bucureşti, 1996.
 Popescu-Neveanu, P. – Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978.
 Stanciu, I. Gh. – Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX , E.D.P., Bucureşti, 1995.
 Toma, S. – Autoeducaţia. Sens şi devenire, E.D.P., Bucureşti, 1983.
 Vãideanu, G. – Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politicã, Bucureşti, 1988.
 Cvintet

Elaboraţi un cvintet cu titlul Educaţia, respectând structura de mai

jos și încercând să răspundeți la întrebarea Ce înseamnă pentru
mine educația?
 Primul vers: 1 cuvânt care precizează subiectul;
 Al doilea vers: 2 cuvinte care descriu subiectul;
 Al treilea vers: 3 cuvinte care exprimă acţiuni;
 Al patrulea vers: 1 propoziţie, formată din patru cuvinte care exprimă o
idee, o definiţie sau sentimente faţă de subiect;
 Al cincilea vers: 1 cuvânt care exprimă esenţa subiectului.
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU PARTICIPARE ȘI IMPLICARE!