Educabilitatea fiintei umane

Concepte de baz: Fiecare stiinta are un obiect propriu de cercetare. Obiectul de cercetare al pedagogiei este educatia. Educatia consta n dezvaluirea si consolidarea a ceea ce se afla, nca de la nastere, n natura umana. "Totul este bun cnd iese din minile Creatorului, totul degenereaza n minile omului." "Cea dinti educatie trebuie sa fie, asadar, pur negativa. Ea consta nu n a transmite virtutea sau adevarul, ci n a pazi inima de viciu si spiritul de eroare." "Copiii trebuie sa fie copii nainte de a fi oameni, iata ce vrea natura. i J. J. Rousseau Educatie = 1. ansamblu de actiuni desfasurate n mod deliberat ntr-o societate, n vederea transmiterii si formarii la noile generatii a experientei de munca si de viata, a cunostintelor, deprinderilor, comportamentelor si valorilor acumulate de omenire pna n acel moment; 2. efect al activitatilor desfasurate n vederea formarii oamenilor conform unui model propus de societate; 3. proces prin care se formeaza, se dezvolta si se maturizeaza laturile fundamentale ale fiintei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul; cognitivul, afectivul, volitivul; proces de devenire a omului "fiinta n sine" n "fiinta pentru sine". (Dictionar de pedagogie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979) Din punct de vedere etimologic, termenul educaie poate fi dedus din latinescul educoeducare (a alimenta, a ngriji, a crete - pante sau animale). Cu nelesuri similare ntlnim, la francezi, n secolul al XVI-lea, termenul ducation, din care va deriv i cel romnesc educaie. Termenul mai poate fi dedus i din latinescul educo-educere, care nseamn a deduce, a conduce, a scoate. Se pare c ambele traiecte concura la o decantare semiotic destul de precis. Ct privete determinarea realitii acoperite de termenul n discuie i a coninutului noional, apar multiple dificulti, ntruct muli pedagogi vor nelege educaia n mod difereniat. Vom exemplifica printr-o scriere de definiii n care se ncerca surprinderea esenei fenomenului discutat:ii A educa nseamn a cultiva curenia sufleteasc i buna-cuviin a copiilor i tinerilor, a-l crete pe copil moral i n evlavie, a avea grij de sufletul lui, a-i modela sufletul lui. Educaia este asemenea unei arte: arta mai mare dect aceasta nu exist, pentru c, dac toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaiei se svrete n vederea accederii la lumea viitoare.

(Ioan Hrisostom, aput D. Fecioru, 1937, p.9) Educaia este activitatea de disciplin, cultivare i moralizare a omului, iar scopul educaiei este de a dezvolta n individ toat perfeciunea de acre este succesibil. (Kunt, 1992, p.17) Educaia constituie aciunea generaiilor adulte celor inei, cu scopul de a le forma, acestora din urm, anumite stri fizice, intelectuale i mentale necesare vieii sociale i mediului social pentru care sunt destinate. (Durkheim, 1930, p.79). Educaia este acea reconstrucie i reorganizare a experienei care se adug la nelesul experienei precedente i care mrete capacitatea de a dirija evoluia celei care urmeaz. (Dewey, 1072, p.70). Educaia este voina de iubire generoas fa de sufletul altuia pentru a i se dezvolt ntreaga receptivitate pentru valori i capacitatea de a realiza valori. (Spranger, 1930, pp. 341-344) Educaia este integrarea: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vedere adaptri la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiinei sociale i corporale, pentru dezvoltarea complet a personalitii individuale. (Herbart, 1965, p.58). Educaia este activitatea contient de a-l influena pe om printr-o tripl aciune: de ngrijire, de ndrumare i de cultivarea n direcia cercetrii valorilor culturale i a sensibilizrii individului fa de aceasta. (Brsnescu, 1935, pp.159-164

Conceptul pedagogic de educabilitate Conceptul pedagogic de educabilitate defineste capacitatea personalitatii celui educat de dezvoltare complexa, ca urmare a actiunilor si influientelor formative ale unor factori de natura iologica, dar cu deschidere psihologica ( ereditara), sociala ( mediul social) si pedagogica ( educatia).Analiza se poate fi realizata la nivel de model pedagogic si de concept pedagogic fundamental care trebuie construit in cadrul teoriei genetale a educatiei.Ca model pedagogic al

dezvoltarii biopsihosociale a personalitatii celui educat, educabilitatea defineste si valorifica resursele specifice ereditatii, mediului si educatiei. Resursele ereditatii sunt valorificate ca premise ale dezvoltarii personalitatii celui educat, exprimate prin actiuni primare, sustinute biologic, dar si psihologic prin calitatile maturizate sau pe cale de maturizare ale sistemului nervos. Resursele mediului sunt valorificate in calitate de conditii naturale si mai ales sociale ale dezvoltarii celui educat, exprimate prin actiuni secundare, mediate cultural, in mod spontan si organizat, intr-un context deschis, la nivel institutional ai comunitar, promovate in special prin scoala si familie. Resursele educatie sunt valorificate ca actiuni tertiare determinate pentru dezvolatea complexa a personalitatii, in masura proiectarii si realizarii calitative in raport cu potentialuloferit de ereditate si de mediu si cu propriul potential formativ superior, in plan psihologic ( cognitiv si noncognnitiv) si social ( cultural, civic, profesional, comunitar etc). In calitate de concept pedagogic fundamental, educabilitatea defineste o realitrate formtiva superioara, exprimata la nivel normativ si prescriptiv. La nivel normativ, educabilitatea poate fi inteleasa ca o axioma sau ca un postulat cuprins in educatie ca virtualitate a omului de a persevera in existenta sa, de a dibandi experenta, de a realiza perfectiunea de care este capabil( Planchard, 1976, p. 8). In sens epistemiologic, ereditatea este promovata ca principiu de baza al procesului de formare si dezvoltare a personalitatii in contextul optimizarii raporturilor dintre premisa ereditatii, conditia mediului si actiunea determinata a educatiei. In sens logic, ereditatea reprezinta un enunt considerat fundamental intr-un sitem deductiv, construit la nivelul raporturilor pedagogice ierarhice dintre actiunile tertiare a educatiei-secundara a mediuluiprimara a ereditatii. La nivel prescriptiv, educabilitatea poate fi interpretata in limitele oricarui postulat care include nu doar un adevar fundamental, ce nu mai trebuie demonstrat ca principiu de baza sau enuntat logic ci si o cerere sau un deziderat de urmarit in insistenta si perseverenta( Dictionar Enciclopedic Ilistrat, 1999, p. 775).

i ii

Victor Tinrcovnica, Vasile popeaga, Manual pentru liceele pedagogice, EDP, Bucuresti, 1971, pp.5-6. Constantin Cucos, Pedagogie