Sunteți pe pagina 1din 19

Consilierea si orientarea carierei aspecte generaleIn realitate practica a activitatii recente si a celei viitoare in acest domeniu, justifica din

n ce in ce mai temeinic sa o numim consilierea carierei si mai putin orientarea scolara si profesionala. Cariera acopera si identifica diferite roluri in care individul este implicat: elev, angajat, membru al comnunitatii, parinte etc, modul in care actioneaza in familie, scoala,si societate si suita de etape prin care poate trece in viata. Dezvoltarea carierei semnifica toate aspectele vietii umane aflate in devenire si cu o dinamica specifica in diferite planuri: Autocunoastere si formarea deprinderilor de relationare interpersonala; Educatia si formarea profesionala initiala; Asumarea de diferite roluri in viata; Modul de integrare, traire si planificare a diferitelor evenimente ale vietii. Aceste directii ale dezvoltarii particularizate in contex scolar semnifica: Comportarea responsabila in familie, scoala, societate; Efectuarea de alegeri scolar-profesionale rationale, justificate, motivate; Utilizarea deplina a oportunitatilor oferite de scoala si comunicate pentru integrarea personala socio-pprofesionala; Intelegerea si respectul altora si al sinelui; Ameliorarea continua a comunicarii cu ceilalti. Consilierea si orientarea scolara si profesionala aspira sa-l faca pe elev coparticipant la propriul destin ( prin informare, educare, autoformare) sau in mod integral chiar autorul acestui demers de alegere si dezvoltare a carierei. Consilierea si orientarea scolara si profesionala tinde sa rezolve simultan doua aspecte extem de importante in prezent: Asigurarea echitatii sociale prin democratizarea permanenta a accesului la educatie si formare profesionala si Ameliorarea continua a bunei utilizari a resurselor umane la care dispune societatea. Reactia scolii, ca institutie de educatie, formare si orientare, la mobilitatea sociala si economica, trebuie sa fie de adaptare a continuturilor, structurilor si functiilor sale, de creare de premise favorabile pentru elevi care sa le permita integrarea sociala rapida, flexibilitatea, initiativa si rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului, a hazardului in alegerea carierei. Este de datoria scolii asumarea de sarcini sociale extreme, care sa vizeze sprijinirea integrarii pe piata fortei de munca a produselor sale, proces inteles ca o evaluare si validare a pregatirii initiale furnizate de institutiile educative prin oamenii sai. Procesul de educatie si formare profesionala desfasurat in scoala constituie puntea necesara trecerii spre lumea muncii si viata sociala adulta. Consilierea si orientarea- nou introdusa in curriculum- nu trebuie sa se constituie ca un obiect de studiu sau ca o disciplina scolara in intelesul ei cotidian, ci ca o arie de aplicatii, dezvoltari practice, experiente si atitudini care trebuie invatate a fi exersate in viata. Scolile trebuie sa treaca de la formarea unor absolventi bine instruiti, la pregatirea de absolventi direct angajabili si imediat producctivi.

Specialistii constata ca: Doua treimi din locurile de munca pot fi ocupate doar dupa cateva zile de practica/ invatare/ ucenicie/ instructaj; Un sfert din locurile de munca disponibile pot fi ocupate dupa strategii de formare care dureaza intre cateva zile si maxim sase luni; Doar 10% din posturile vacante cer o pregatire de peste sase luni. Trebuie facuta observatia ca sporirea duratei de scolaritate, cu toate ca determina o crestere a gradului de calificare a fortei de munca, nu duce, in mod necesar si la ridicarea ratei angajabilitatii in mod absolut, ci in general, doar la sporirea sansei de a gasi un loc de munca in domeniul de pregatire. Declaratia de la Philadelphia din 1994 si Conventia BIM 142 si 150 din 1975 vin sa accentueze importanta orientarii si formarii profesionale in buna gestionare si dezvoltare a resurselor umane, recomandand Statelor Membre: Sa adopte, dezvolte si sa coordoneze politici si programe de orientare profesionala si formare strans legate de piata fortei de munca; Sa contribuie la sporirea abilitatilor indivizilor de a intelege procesele socio economice in care vor munci sau muncesc; Sa spijine populatia activa sa-si dezvolte capacitatile de munca in conformitate cu interesele si aspiratiile lor; Sa dezvolte sisteme flexibile, deschise si complementare de educatie profesionala si tehnica, si cu sprijinul consilierii si orientarii, sa ofere indivizilor sanse sporite cu privire la dezvoltarea si afirmarea personala. Chiar aspiratiile si tipul alegerii profesionale sunt conditionate de contextul social-cultural al individului. Consilierea este si o forma de socializare si/sau invatare sociala prin faptul ca ofera indivizilor noi experiente si informatii prin care acestia pot sa-si contureze mai bine si sa-si dezvolte identitatea si imaginea de sine, sa se integreze cu succes si intr-un mod care sa le aduca satisfactii sau sa le faciliteze depasirea anumitor contexte critice ale vietii. Cadrul desfasurarii consilierii si orientarii carierei 1. Progresul economic si social isi pun amprenta pe dezvoltarea institutionala si functionarea eficienta a sistemului de consiliere si orientare scolara si profesionala. 2. Amploarea si directia dezvoltarii socio-economice induce si un anumit specific national, datorat istoriei domeniului consilierii si orientarii scolare si profesionale, faptelor de natura socio-culturala, realitatilor materiale si tipurilor caracteristice de cerinte in plan individual. 3. Solicitarile concrete ale pietei fortei de munca si dinamica economica nu se pot constitui in criterii unice de referinta pentru a da o anumita orientare activitatii de consiliere a carierei indivizilor, ci trebuie luate in considerare si sistemele de valori, motivatiile si interesele profesionale ale acestora.

4. Practica sociala demonstreaza ca nu doar Ministrul Educatiei este furnizorul de servicii in sfera consilierei si orientarii scolare si profesionale. 5. In masura in care sarcinile si responsabilitatile in acest domeniu sunt precizate prin documente, ordine, legi, sau chiar in Constitutie, acestea trebuie asumate de institutiile vizate fapt care nu exclude si nu in practica asa se petrece initiativa privata. 6. De oferta serviciilor de consiliere si orientare scolara si profesionala, trebuie sa poata beneficia toti tinerii aflati inca in scoala, cei care au absolvit-o sau adultii. 7. Oferta de consiliere si orientare mai ales cea publica- nu trebuie sa faca diferentieri in privinta diferitelor grupuri de beneficiari, solicitanti sau populatii tinta. Oricum, eliminarea discriminarii in consiliere si orientarea scolara si profesionala, dupa criteriul gen, etnie, apartenenta politica pare a fi o conditie minimala in toate situatiile. 8. In acelasi timp, consilierea si orientarea scolara si profesionala are in vedere atat sistemul educatiei formale, cat si educatia informal, actionand permanent in beneficiul tuturor categoriilor de varsta ale populatiei activ, indiferent de nivelul de studii, gen, mediu de rezidenta, categorie socioprofesionala. 9. In conditiile mondializarii economie, sporirii comunicarii transnationale, cresterii mobilitatii persoanelor, deschiderii pietelor fortei de munca va trebui avuta in vedere in viitorul apropiat adaugarea unei noi sarcini consilierii si orientarii scolare si profesionale cea a trans-nationalitatii, a crearii de retele de consiliere si mai ales, de centre de resurse pentru aceasta noua dimensiune a consilierii si orientarii. 10. Diversificarea mecanismelor de protectie sociala si sporirea ofertelor pe piata fortei de munca permit, in prezent, ca individul sa se intrebe, mai degraba, ce cariera sa-si aleaga, cu sensul de ce stil de viata isi doreste, decat s aopteze pentru o anumita activitate simpla care sa-i furnizeze doar mijloacele de trai. 11. Legat de acest fapt, trebuie mentionat ca este de preferat ca orientarea scolara si prefesionala sa se autolimiteze la consiliere, sfatuire recomandare, etc lasand loc totdeauna pentru libera optiune, alegere sau decizie a individului. 12. Tipul concret de care dau nota generala a sedintei de consiliere constituie criteriu care face sa se opteze pentru o consiliere colectiva sau individuala si nu doar numarul de solicitanti ai serviciilor de orientare scolara si profesionala. In cele mai multe cazuri, o orientarea scolara si profesionala centrata pe individ, familie si mediul sau de viata este preferata activitatilor colective, impersonale si general valabile. 13. Decisive in conturarea unui sfat de orientare scolar-profesionala se deosebesc a fi aptitudinile, experienta si studiile individului dar si sistemul sau de valori, motivatii si interese. 14. Specialistii acestui domeniu considera ca atitudinea cea mai potrivita fata de solicitantul serviciilor de consiliere in probleme educationale si

profesionale este ce a unei neutralitatii binevoitoare a oferirii tuturor informatiilor, utilizarii unei game largi de tehnici, metode, procedee si instrumente pentru ca aceasta sa poata fi liber sa decida singur si in cunostiinta de cauza asupra viitorului sau. Respectul individului, a vietii sale personale, a sanselor egale in fata ofertelor de educatie si munca trebuie sa se constituie in elemente de baza ale codului deontologic al consilierului. 15. Activitatea de orientare scolara o precede pe cea profesionala, ambele fiind componente ale consilierii si orientarii pentru cariera. Termenul de cariera trebuie inteles in sensul sau pozitiv, de traseu educativ, profesional, social, de complexa dezvoltare personala si integrare socio-profesionala reusita a unui individ, proces derulat pe intreaga perioada a vietii. 16. Activitatea de orientare scolara se centreaza mai ales asupra celor care intra in noi etape de formare initiala; activitatea de orientare profesionala se adreseaza prioritar elevilor aflati in ultimele clase ale scolilor de orice nivel dar si adultilor care cauta un loc de munca sau doresc schimbarea acestuia. 17. Debutul la nivelul anilor scolari care marcheaza sfarsitul si inceputul ciclurilor de invatamant 18. Trebuie sa fim constienti de faptul ca exista o serie de presiuni contrare consilierii si orientarii scolare si profesionale 19. Adesea, se pune intrebarea cu privire la costuile si implicit, beneficiile activitatii de orientare scolara si profesionala in sensul efectelor sale economice si, mai putin, asupra costurilor individuale sociale ale lipsei serviciilor de consilliere a carierei. 20. Reorientare scolara si profesionala nu este un esec al consilierii, ci consecinta inevitabila a miscarii sociale, a dinamicii profesiilor si a muncii, dezvoltarii tehnologice, mobilitatii profesionale in plan teritorial, schimbarii sistemelor de valori, interese si motivatii ale individului ca urmare a dezvoltarii personale. 21. Actul de consiliere este prin excelenta o relatie interpersonala activa dinamica si mereu adaptata la evolutia comunicarii interindividuale. 22. Activitatea de orientarea scolara si profesionala, in anumite limite pot fi, chiar trebuie sa fie preluate si dezvoltate si de ceilalti profesori din scoala si nu rezervate exclusiv muncii profesorilor-consilieri. 23. Progresul reformei invatamantului de toate nivelurile are ca rezultat si reevaluarea importantei activitatii de orientare scolara si profesionala. Modulele sunt menite sa le ofere elevilor informatiile de baza necesare pentru cresterea sanselor de integrare scolara si socio-profesionala reusita. 24. Cu toate ca in etapa formarii initiale de nivel universitar, in cadrul facultatilor de profil, exista si cursuri care abordeaza consilierea si orientarea scolara si profesionala, cunostiintele oferite nu se dovedesc, intotdeauna suficiente pentru viitorul profesor-consilier care-si va desfasura activitatea intr-o scoala sau un serviciu independent in acest domeniu.

25. In conditiile cresterii somajului si a ratei sale inca mai ridicate in randul anumitor categorii de populatii activitatea de orientare profesionala este un mijloc important in cadrul politicilor active de ocupare a fortei de munca. 26. Trebuie sa fim constienti de faptul ca exista serioase dificultati in identificarea cauzelor personale care determina pe un anumit individ sa devina somer 27. Nivelul somajului este mereu mai ridicat in randul fetelor decat printre baieti. 28. Atingerea scopurilor consilierii scolar-profesionale nu va duce la un risc de suprainformare ci doar le va furniza beneficiarilor acele date si instrumente care sa le permita sa ia decizii singuri. 29. Orientarea nu se adreseaza numai tinerilor sau numai adultilor, ci este un intreg care face parte din procesul educatiei continue. 30. In prezent exista o cerere mai ridicata de educatie de nivel superior si, implicit o oferta in crestere de forta de munca inalt calificata. 31. Activitatea de orientare scolara si profesionala poate fi o componenta a curriculum-ului sau nu, poate fi un bubiect de sine statator in scoala sau poate fi legata de predarea/invatarea diferitelor discipline scolare. 32. Pe viitor, in masura in care munca de orientare scolara si profesionala capata un statut mai ferm, o consistenta sporita a activitatilor sale si o eficienta externa incontestabila, vor trebui introduse module de formare initiala a persoanelor care lucreaza in aceasta arie. 33. Activitatea de cercetare in domeniul consilierii si orientarii scolare si profesionale vine sa acopere in mai mare masura, aspectele conceptuale ale acestui domeniu, tehnico-metodologice si evaluative. 34. Cultivarea preocuparilor tinerilor pentru achizitionarea unor categorii de competente precum: limbi straine, informatica...se poate construi in avantaje serioase in arii profesionale din ce in ce mai largi. 35. Parintii au un rol important in consilierea si orientarea scolara si profesionala a fiilor lor. 36. Implicarea membrilor comunitatii in consilierea derulata in scoala se poate dovedi extrem de benefica si instructiva pentru viitorii absolventi ai anumitor etape de scolarizare. 37. In cosecinta, rolul consilierii si orientarii consista in: A acorda informatii credibile, exacte si direct utilizabile, suport moral si emotional. A ajuta tinerii sa se adapteze cu mai mare usurinta la dinamica sociala si economica prezenta. A face educatie anteprenoriala. A ajuta tinerii sa se autodescopere in planul resurselor intelectuale, abilitatilor, deprinderilor, capacitatilor, aptitudinilor, talentelor, etc A reduce distanta dintre lumea scolii si cea a muncii A nu le da celor care apeleaza la serviciile consilierilor false sperante si asteptari exzagerate, realismul caracterul practic al consilierii trebuie sa fie prevalente. A combate stereotipurile vehiculate cu privire la profesii

A invata tinerii ce si cum sa aleaga, a-i face liberi in deciziile lor pentru ca sunt in cunostiinta de cauza. A sprijini pe toti solicitantii in demersul ameliorarii imaginii de sine A reduce presiumnea emotionala a statutului de somer, deplasand atentia spre aflarea de solutii si alternative. A acorda o atentie si un sprijin special grupurilor de risc, persoanelor cu anumite forme de handicap, copiilor strazii, etc

Scurt istoric al consilierii si orientarii scolare si profesionale Inceputul orientararii profesionale din Romania este marcat de infiintarea Institutului de Psihologie Experimentala, Comparata si Aplicata de la Cluj in 1922 si de la inceputul activitatii primului Laborator Psihotehnic din tara noastra la Societatea de Tramvaie din Bucuresti in 1925. Istoria consilierii si orientarii scolare si profesionale din Romania a parcurs ambele modele posibile ale relatiei acestor procese cu sistemmul de educatie si formare profesionala: Modelul autonom: consilierea si orientarea scolara si profesionala este un proces de sine statator si exterior sistemului de invatamant, derulat in scoli si indeplinit de institutii cu functii sociale din afara sistemului de educatie; Modelul dinamic: care include consilierea si orientarea scolara si profesionala in programul de formare din scoala, ca o activitate de natura educativa, asociata celorlalte arii curriculare.

Principii generale si obiective ale consilierii carierei Thill si Chamboulant(1965) identifica urmatoarele principii ale activitatatii de orientare scolara si profesionala: 1). Activitatile de orientare scolara si profesionala sunt in conexiune cu alte demesuri de natura psihologica, psihopedagogica si psihoterapeutica; 2). Consilierul trebuie sa ia in considerare individul tinand cont de ansamblul problemelor lor scolare si de mediul sau de viata; 3). Activitatea de orientare scolara si profesionala trebuie sa fie continua si pozitiv directionata; 4).orientarea nu este o actiune unilateral sau singular, ci un ansamblu concertat de influente, informatii si exercitii de asumarea initiative si libertatii de a decide; 5). Tanarul sau adultul trebuie calauziti catre libera alegere a carierei. Prin oferirea acelor informatii care sa le dea posibilitatea sa o faca; 6). Orientarea scolara si profesionala este o continuare a demesurilor de psihologie scolara aplicata.

Gal (1966) si Leon (1957) considera ca importante principiile: Eucatiei pentru alegerea carierei; Libertatii decizie; Formarii polivalente; Informarii depline a elevului si familiei cu privire la lumea profesiilor si piata fortei de munca; Demararii timpurii a activitatilor cu intentionalitate declarata.

In termini restransi, principiile consilierii si orientarii scolare si profesionale se pot rezuma astfel: Educatia alegerii; Promovarea autideciziei in orientare; Concordanta interna si externa a alegerii scolar-profesionale; Actiunea continua si pozitiva; Deschidere spre dezvoltare personala.

In conformitate cu Declaratia Asociatiei Internationale de Orientare Scolara si Profesionala (AIOSP) adoptata la Stockholm in 1995 cu privire la obiectivele sale si ale activitatii de Orientare Scolara si Profesionala, in general, se precizeaza ca acest serviciu are menirea sa ajute tinerii si adultii: -sa se inteleaga si sa se evalueze, - sa comunice efectiv cu altii, - sa elaboreze planuri cu privire la propria cariera si la fomarea adecvata necesara, - sa aiba in vedere cariere alternative, - sa faca fata cu success diferitelor obstacole pentru a-si castiga locul in societate si pe piata muncii.

Teorii ale consilierii si orientarii carierei Sintetizand aspectele de baza a diferitelor teorii in domeniu ,remarcam unele elemente commune precum: Importanta informatiilor in procesul luarii deciziei cu privire la cariera; Oscilatia intre stilul rational si cel intuitiv/afectiv in alegerea profesiei; Plurideterminarea factoriala a maturizarii profesionale si a luarii deciziei cu privire la cariera; Dominanta psihologica, pedagogica sau sociologica, descriptive, normative etc. in explicarea fenomenului dezvoltarii carierei; Importanta succesului sau esecului professional asupra carierei.

Unele modele teoreticiene din domeniul consilierii si orientarii scolare si profesionale sau dovedit a fi mai productive pentru practicieni ( cum ar fi cele elaborate de Super si Holland), altele mai putin operationale. Super este cel care a dezvoltat o teorie a dezvoltarii imaginii de sine implicate in comportamentele specific alegerii profesionale. Optiunile pe care le opereaza un individ, sustine autorul, sunt influentate de imaginea de sine a acestuia si de informatiile pe care le are despre lumea profesiilor. In dezvoltarea modelului sau teoretic cu privire la alegerea carierei, Super porneste de la faptul ca , totodata, optiunea unui individ pentru o anumita ocupatie nu este doar un moment al deciziei ci un process si o succesiune de alegeri intermediare facute treptat pe parcursul vietii, aflate in legatura cu diferitele etape de crestere, dezvoltare, invatare si exersare a aptitudinilor, abilitatilor si deprinderilor in diferite situatii de activitate sau munca. Acelasi autor mai afirma ca procesul dezvoltarii carierei parcurge cinci stadia aflate intr-o succesiune cronologica: Stadiul de crestere (de la nastere pana la 14 ani)- se contureaza imaginea de sine ca rezultat al identificarii cu personae semnificative pentru copil, creste numarul prilejurilor de interactiune sociala. Cuprinde substadiul fanteziilor(4-10 ani) dominat de jocuri de rol imaginative, substadiul intereselor(11-12 ani) caracterizat prin conturarea aspiratiilor catre diferitele activitati, substadiul capacitatii (13-14 ani ) dominat de nevoia de activitate, munca, formare. Stadiul exploratoriu (15-24 ani) caracterizat prin autocunoastere si experimentare a diferitelor roluri. Cuprinde subetapele: cea a tentativelor (15-17 ani) de alegere a

unei ocupatii , cea de tranzitie(18-20 ani) spre primele experiente de munca, cea a incercarii, probarii activitatilor de munca si acceptarii acestora ca o ocupatie permanenta. Stadiul de stabilizare (25-44 ani) care are ca elemente specific pastrarea respective pozitii sau schimbarea acesteia. Gasim ca subetape , etapa de proba(2530 ani) in care sunt schimbate una sau mai multe slujbe, si etapa de stabilizare(3144 ani) pe un anumit post considerat acceptabil. Stadiul de mentinere(45-64 ani) in care persoana angajata cauta sa-si mentina stabile si sigura pozitia in lumea muncii. Stadiul declinului(peste 65 de ani) in care pesroana isi asuma alte roluri, indepartandu-se treptat de lumea muncii.

Fenomenul maturitatii profesionale este dependent de: Informatiile si experientele de munca pe care le au indivizii. Cunoasterea cerintelor, responsabilitatilor si continutului muncii, Conturarea unui domeniu larg de activitati dezirabile, Restrangerea ariei oreferintelor si alegerea unei profesii/ocupatii precise. In accord cu resursele personale.

Super identifica urmatoarele etape in cristalizarea imaginii de sine si orientarea stabile spre un anumit domeniu professional: Inceputul formarii conceptiei despre sine Stadiul exploratoriu Autodiferentierea de ceilalti Identificarea si simularea, jucarea rolului persoanei cu care se identifica Testarea, incercarea lumii reale Transferarea imaginii de sine in rolul occupational pentru care a optat ferm Punerea in practica, validarea imaginii de sine

John L. Holland sustine ca modul particular de constituire -in structura de personalitatea a unui individ a sistemului de interese contureaza directia orientarii profesionale, a carierei sale. Autorul identifica sase moduri specific de orientare profesionala: Realist (R) orientare spre activitatile fizice, ce solicita indemanare , desprinderi manuale (lucrul cu scule, instrumente.masini)

Investigative/intelectual (I) orientare spre activitati predomninant intelectuale ce presupune rezolvarea de problem si situatii teoretice, explicarea cauzelor si naturii fenomenelor- prefer cautarea adevarului. Ideile abstracte, sarcini mai putin concrete. Artistic(A) orientare spre relationare mijlocita cu altii prin intermediul produselor artistice, pictura, scrisul, arta dramatic, muzica , dansul. Social(S ) orientare spre profesii legate de mediul social de comunicare si sprijinul celolorlalti. Antreprenorial/intreprinzator(E) orientare spre activitati care presupun initiative personala, dezvoltatea propriei afaceri. Conventional( C )- orientare spre activitati de executie, bine precizate de altii, nu sunt deranjati de o pozitie de subordonare si prefer un loc de munca unde sunt sarcini precise si structurate.

Inscrierea acestor tipuri de personalitatea pe laturile unui hexagon(R,I,A,S,E, C) permite identificarea mai usoara a celor invecinate sau compatibile (utile in caz de reorientare profesionala) sau a celor putin recomandate(situate in colturi opuse ale figurii geometrice mentionate) R C I

E S

Teoria Trasaturilor si Factorilor emisa de Holland porneste de la premise ca exista o puternica legatura intre profesie si stilul de viata asociat acesteia. Daca individual nu isi va gasi un loc de munca in concordant cu tipul sau de personalitate, el se va simti nemultumit, frustrate, relealizat, va fi in conflict cu sine sau cu partenerii de munca. Astfel elementele comportamentale specific unui individ sunt date de modul particular de interactiune dintre trasaturile sale de personalitate si caracteristicile mediului in care traieste si isi desfasoara activitatea. Ginzberg, Ginsburg, Axelrad si Helma sustin ca procesul alegerii profesiei este marcat de urmatorii factori: Ambianta din viata a fiecaruia Tipul si nivelul de educatie si formare profesionala

Caracteristicile personalitatii si afectivitatii individului Tipurile de valori la care o persoana adera.

Anne Roe dezvolta o teorie a alegerii carierei din unghiul psihologiei personalitatii. Ea sustine ca este specific fiecarui insivid sa-si utilizeze resursele personale intr-un mod care sa-i marcheze evolutia si stilul satisfacerii nevoilor in plan professional. Roe sustine ca originea interesului pentru diferite aspect ale muncii se regasesc in experientele particulare traite de o anumita persoana in copilarie. Ea afirma totodata ca in alegerea profesiei, trasaturile de personalitatae reprezinta doar unul dintre factorii de influenta si ca, originea satisfactiei in munca poate fi explicate prin relatiile intrafamiliale si pozitia individului in grup. Gysberg vede alegerea unei profesii ca un process specific dezvoltarii copilului. Autorul identifica o serie de etape caracteristice acestui process, precum: Etapa fanteziilor profesionale (construirea unei imagini mentale-personale si subiective-despre profesii), Perioada de incercare (cautarea prilejului de probare a calitatilor personale necesare indeplinirii diferitelor sarcini de munca), Perioada alegerii realiste (optiunea justificata si constienta pentru o anumita profesie).

In conceptual care priveste dezvoltarea carierei Gysberg include: - diferitele roluri indeplinite, evenimente si moduri de organizare a vietii individului, - diferitele context in care acestea se deruleaza (familie,scoala, comunitate, loc de munca), - diferitele statuturi socio-economice pe care individual le poate avea (chestiuni care tin de originea sa sociala, economica, cultural, de gen, etnie sau convigeri religioase). Reteaua de consiliere si orientare scoalara si profesionala Sistemul de consiliere si orientare scolar-profesionalaceste compusa din: Reteaua Ministerului Educatiei reprezentata de Centrele Judetene de Asistenta Psihopedagogica(C.J.A.P.) si Cabinetele Scolare de Asistenta Psihopedagogica (C.S.A.P.)-organizate in scoli cu peste 800 de elevi sau grupuri de scolI. Centre de Informare si Mediere pentru studentii si absolventii invatamantului superior, organizate in marile centre universitare; Comisiile Medicale de Orientare Scolara si Profesionala Judetene si ale Municipiului Bucuresti(pentru avizarea medicala a orientarii scolare si profesionale)

Comisiile de Expertiza Complexa (pentru psihodiagnoza si orientarea elevilor cu handicap) Centrele de Informare si Consiliere Profesionala localizate in toate judetele tarii; Centrele INFOTIN , organizate de Ministerul Tineretului, Programe si servicii de consiliere si orientare dezvoltate in urma finantarii unor proiecte e catre Programele Phare, Tempus, Leonardo da Vinci.

Marketingul activitatii de consiliere si orientare Un aspect adesea ignorat in functionarea Cabinetelor/Centrelor Judetene de Asistenta Psihopedagogica este cel al activitatii de marketing: Categoriile de informatii necesare beneficiarilor Adaptarea categoriilor de servicii oferite la nevoile reale ale pietei fortei de munca, Promovarea activitatilor Centrului la nivelul publicului si institutiilor beneficiare( elevi, parinti, profesori,scoli) Asigurarea unui parteneriat cu toate categoriile de institutii care pot creste calitatea, eficienta si utilitatea sociala a serviciilor de consiliere.

Atunci cand vorbim de facilitarea accesului la serviciile furnizate de Cabinete si Centrele de Asistenta Psihopedagogica avem in vedere urmatoarele: Institutiile care ofera servicii in domeniul consilierii carierei trebuie sa fie situate in locuri usor de identificat, accesibile clientilor, inclusive persoanelor cu handicap; Daca anumite categorii de servicii sunt suprasolicitate, trebuie luata in considerare crearea de noi puncte de lucru, cat mai aproape de beneficiary, Sporirea densitatii continutului intalnirilor cu elevii aflati in pragul unei decizii cu privire la traseele alternative de educatie si formare profesionala posibil de a fi urmate sau cu viitorii absolventi.

Scoala si consilierea carierei

Mobilitatea sociala ascendenta depinde nu doar de scoala, ci si de functionarea generala a societatii din punct de vedere politic, economic si cultural. In sistemul scolar actual si nu doar de la noi exista rute scolare privelegiate, adica tipuri de scoli si succesiuni de niveluri de educatie care favorizeaza maximal reusita, prin filiere academice legal prevazute a fi continuate, cat si prin calitatea profesionala a cadrelor didactice. In aceste institutii de invatamant vom descoperi totodata, oomogenitate a nivelulul invatarii (in special, prin ameliorarea relativa a rezultatelor scolare ale elevilor proveniti din mediile socio economic defavorizate). Se constata, de asemenea, ca inegalitatea in fata scolii s-a diminuat atat de-a lungul anilor, cat si incepand cu invatamantul primar si continuand cu celelalte etape, pana la nivelul invatamantului superior. Separarea puternica pe care o vedem astazi in invatamant mai ales in cel prescolar si primar intre invatare si joaca, intre munca scolara si traiere vie a realitatii ( a discuta, a simti, a atinge, a glumi, a cauta, a construi, a decsoperi, etc) se contureaza a fi din ce in ce mai neadecvata. Nominalizarea institutiei scolare, in sensul integrarii sale in faptul cotidian al realitatii, va duce la indeplinirea cu usurinta a unui deziederat mereu reclamat de societate, dar si de oamenii scolii si chiar de elevi, acela a realizarii a unei concordante firesti intre lumea invatarii institutionalizate si cerintele societatii, ale vietii reale. Unii teoreticieni ai educatiei prezente si viitoare afirma ca scoala ar trebui sa se rezume doar la a transmite in mod temeinic tehnicile de munca intelectuala, sa-i invete pe copii cum sa invete si apoi sa-i evalueze si sa le certifice nivelul la care au ajuns dupa anumite intervale de timp, restul muncii urmand a fi facuta, de fiecare copil, in concordanta cu interesele sale. Scoala ca spatiu de transfer educativ si mediu de socializare are o capacitate mai lenta de a raspunde presiunilor sociale, cat si altor exigente reclamamte de diferiti parteneri, institutii sau indivizi, fapt care determina unele institutii educative sa se adapteze, iar altele sa se refugieze in traditie. Cum poate raspunde scoala, educatia si formarea profesionala oferita de acestea, deverselor cerinte ale pietei fortei de munca? Scoala isi diversifica oferta pe masura inaintarii in niveluri de invatamant mai ridicate, existand in cadrul acestora din ce in ce mai multe tipuri, profiluri si specializari, desigur nu atatea cate profesii si meserii exista. In privinta angajarii absolventilor sai, scoala poate identifica uramtoarele situatii: absolventul si-a gasit o slujba in specialitatea in care s-a pregatit; absolventul si-a gasit o slujba in alt domeniu decat cel in care s-a pregatit; absolventul efectueaza serviciul militar; absolventul continua studiile in forme superioare de educatie si formare profesionala; absolventul efectueaza stagii suplimentare de formare profesionala de scurta durata pentru sporirea angajabilitatii sale;

absolventul nu a gasit un loc de munca si primeste un ajutor social; absolventul desfasoara dferite activitati de utilitate comunitara, in mod voluntar; absolventul efectueza diferite activitati sezoniere, ocazionale; absolventul si-a initiat propria afacere sau lucreaza in asociere. Se aduc adeasea in discutie si se incurajeaza mult, consilierea si orientarea unor de tineri spre meserii traditionale, cu observatiile de rigoare. In scoala, asa cum observa si alti autori (Ghiviriga, 1986) se face orientare scolara (in acceptiune de consiliere cu privire la oferta institutionaka de educatie si formare compatibila, macar in liniile generale, cu interesele si aptitudinile elevilor) si preorientare profesionala (ca proces de apropiere de o anumita categorie sau grupuri de profesii, prin tipul si profilul de unitate scolara aleasa). Prin faptul ca orientarea si consilierea scolara si profesionala vizeaza cu prioritate, dezvoltarea personala a individului, integrarea sa socio profesionala cu succes, acesta apare ca o consecinta si nu ca un scop al orientarii. Raportul SCANS al Departamentului Muncii din SUA (1991) precizeaza ce i se cere scolii: sa asigure/ sa pregateasca/ sa ofere tinerilor pentru ca sa aiba competentele sau calitatile personale care sa-i faca pe acestia capabili sa obtina performante in munca: identificarea, organizarea, planificarea si alocarea resurselor (de timp, financiare, materiale, etc); lucrul cu altii; obtinerea si utilizarea informatiilor; intelegerea interrelatiilor complexe; lucrul cu o varietate de tehnologii. Aceste tipuri de competente implica unele sarcini pe care scoala trebuie sa si le asume, adica sa dezvolte anumite deprinderi: de baza: (citit, scris, calculul, ascultare, exprimare); de gandire operationala: (gandire creativa, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, invatare); de aplicare in practica a calitatilor personale: (conducere, asumarea responsabilitatilor, sociabilitate, autopretuire, integritate morala, etc) Dintr-o alta perspectiva, Lunch (1991) considera a fi importante, atat pentru tinerii, cat si pentru adultii care trebuie sa se adapteze mai bine locului de munca sau vor sa reintre pe piata muncii, urmatoarele categorii de competente: utilizarea calculatorului si a noilor tehnologii; rezolvarea problemelor, gandire critica, luarea deciziei; managementul resursei (umane, materiale, financiare, de timp, etc); economia muncii si a locului de munca; aplicarea cunostintelor matematice, stiintifice din domeniul stiintelor sociale si comunicarii; planificare personala si a carierei; relatii interpersonale; manipularea datelor si informatiilor. Pentru a veni in intampinarea sansei de a alege un loc de munca trebuie multiplicate ocaziile favorabile optiunii, alegerii, deciziei scolar profesionale. Acest

demers se poate realiza si prin efectuarea de vizite in potentile locuri de munca viitoare, de intalniri informale cu oamenii de diferite profesii, inclusiv parinti ai elevilor, lectura, analiza si comentarea unor biografii ale persoaneler cu succes profesional. Stabilirea sau instabilirea aspiratiilor de-a lungul scolarizarii sau a altor etape ale vietii exprima: - profunzimea edeziunii psihomotivationale; - investitia afectiva operanta; - rezistenta individuala fata de obstacolele externe si interne aparute atingerii obiectivului propus; - aderarea la un model construit din numeroase date de natura obiectiva si subiectiv proiectiva; - modul de constituire a imaginii despre sine si a celei dorite; - evaluarea personala a jocului intre datele prezentului si viitorului Explicarea procesului de stabilizare a aspiratiilor personale din sfera carierei viitoare consta in urmatorii pasi: invatarea scolara si formarea profesionala; modul particular de conturare a imaginii de sine; maturizarea psihosociala; modelele care se impun atentiei si la care adera individul; irepetabila rezonanta psihoafectiva a mediului socio-familial; istoria personala a intamplarilor, sanselor traite de fiecare; trebuintele spirituale particulare de cunoastere, exploratorii si de expansiune intelectuala; trebuinta de autoafirmare, actiune, compensare, succes, autonomie, independenta.

Alternative de orientare scolara ale sistemului de educatie si formare

Orientarea scolara si profesionala consta in a-i trata pe toti elevii in mod egal, si se vor baza pe calitatile, aptitudinile si meritele personale ale fiecareia, cautand a reduce la maxim influentele parintilor sau aspiratiile particulare ale subiectilor. In conformitate cu Legea Invatamantului nr. 84/1995, republicata in 1999, completata si modificata prin Ordonanta de Urgenta nr. 130 din 30.06.2000 a Guvernului Romaniei, sistemul de invatamant are urmatoare structura: invatamantul prescolar, organizat pentru copii de 3-6 ani: - grupa mica; - grupa mijlocie; - grupa mare; - grupa pregatitoare pentru scoala. invatamantul general obligatoriu, cu durata de 9 ani (din anul scolar 2003-2004) - prmar (calsele I-IV) - secundar inferior gimnaziu (clasele V-IX) invatamantul srecundar superior * liceu structurat pe 4 filiere:

- teoretica, cu durata de 3 ani; - tehnologica, cu profilele: tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului, cu durata de 4 ani; - vocationala, cu profilele: militar, teologic, sportiv, artistic, pedagogic, cu durata de 4 ani; - profesionala, (conform Ordonantei de Urgenta amintite), cu durata de 3-4 ani. * invatamantul profesional: - scoli profesionale, cu durata de 2,3 ani/ 4ani (la cererea agentilor economic); - scoli de ucenici, cu durata de 1-2 ani. invatamant post-secundar (postliceal), cu durata de 1-3 ani invatamant superior - de scurta durata/ colegii, cu durata de 3 ani; - de lunga durata, cu durata de 4-6 ani; - postuniversitar. educatie permanenta Ca forme de organizare a invatamantului regasim cursuri: de zi; la seral; cu frecventa redusa; invatamant la distanta. Invatamantul obligatoriu: Varsta debitului scolaritatii este de 7 ani (6 ani la cererea parintilor). Acesta se desfasoara prin cursuri de zi (pentru elevii cu varste de pana la 17 ani), si in mod exceptional, invatamantul gimnazial se poate organiza si ca invatamant seral, la distanta sau cu frecventa redusa pentru persoanele care au depasit cu mai mult de 2 ani varsta corespunzatoare clasei. Studiile invatamantului general obligatoriu se considera incheiate prin sustinerea unui examen national de capacitate, in urma caruia se obtine un certificat de capacitate. La terminarea invatamantului general obligatoriu de 9 clase, in urma sustinerii sau nu a examenului de capacitate, elevii au urmatoarele alternative: daca au obtinut certificatul de capacitate, pot continua studiile in licee, scoli profesionale si de ucenici; daca nu au obtinut certificatul de capacitate pot continua studiile in scoli ucenicie sau scoli profesionale; daca au obtinut sau nu certificatul de capacitate, pot intra pe piata fortei de munca (daca au varsta legala pentru munca). Invatamantul liceal: Liceul se organizeaza ca invatamant de zi, seral sau cu frecventa redusa. Inscrierea la cursurile de zi se poate face in maxim 2 ani de la terminarea invatamantuilui obligatoriu. Filiere si profiluri: teoretic: real si umanist (clasele X-XII) tehnologic: tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului (clase X-XIII)

vocational: militar, teologic, sportiv, artistic, pedagogic (clasele X-XIII) profesional: (clasele X-XII/XIII) Studiile de nivel liceal se considera incheiate prin sustinerea unui examen national de bacalaureat, in urma caruia se obtine diploma de bacalaureat. Studiile filierelor tehnologice si vocationale se pot incheia si cu un examen de certificare a competentelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat. La terminarea liceului, in urma sustinerii sau nu a examenului de bacalaureat, elevii au urmatoarele alternative: daca au obtinut diploma de bacalaureat pot continua studiile in invatamantul superior si in toate tipurile de scoli postliceale; daca nu au obtinut diploma de bacalaureat pot continua studiile in scolile postliceale cu exceptia celor sanitare; daca au obtinut sau nu diploma de bacalaureat pot intra pe piata fortei de munca. Invatamantul profesional: Scolile profesionale: In aceste scoli se pot inscrie elevii absolventi ai invatamantului gimnazial cu certificat de capacitate. Pentru elevii care nu au promovat examenul de capacitate, admiterea se realizeaza pe baza rezultatelor scolare din clasele gimnaziale. In scoala profesionala s-a trecut de la o calificare pe meserii restranse, la o pregatire generala si de specialitate larga, de tip modular. Elevii din aceste scoli, cu certificat de capacitate, pot urma si liceul (la seral, invatamant la distanta sau cu frecventa redusa), in urma sustinerii examenului de admitere la acest nivel de invatamant. La terminarea studiilor din scolile profesionale se sustine un examen de absolvire in urma caruia se obtine diploma de absolvire. In urma sustinerii sau nu a acestui examen elevii au urmatoarele alternative: daca au abtinut diploma de absolvire pot continua studiile in invatamantul liceal, in urma admiterii (cu recunoasterea partiala a pregatirii din scoala profesionala); daca au abtinut sau nu diploma de absolvire pot intra pe piata fortei de munca. Scolile de ucenicie: In aceste scoli se pot inscrie absolventi cu sau fara certificat de capacitate (accesul realizandu-se pe baza unor probe specifice meseriei). Scoala de ucenici se incheie cu sustinerea unor probe practice pentru certificarea pregatirii profesionale. La terminarea acestei scoli, in urma sustinerii sau nu a examenului de absolvire elevii au urmatoarele alternative: daca au abtinut diploma de absolvire si aveau si certificat de capacitate la terminarea gimnaziului pot continua studiile la nivel liceal, dupa sustinerea concursului de admitere corespunzator; daca au abtinut sau nu diploma de absolvire pot intra pe piata fortei de munca. Invatamantul special: Pentru elevii cu diferite deficiente: mintale, senzoriale,fizice, de lmbaj, socoafective si de comportament sau cu deficiente asociate se organizeaza foreme speciale de invatamant in scopul instruirii, educarii, recuperarii si integarii sociale.

Invatamantul postsecundar: Scolile postliceale si de maistri. In scolile postliceale se pot inscrie absolventii de liceu cu sau fara diploma de bacalaureat (cu exceptia celor sanitare) Studiile postliceale asigura o pregatire profesionala de nivel avansat, cu ponderi mai ridicate ale activitatilor de tip practic in timpul perioadei de formare. Acestea se incheie cu un examen de absolvire si obtinerea unui certificat de competente profesionale. La terminarea scolii postliceale, in urma sustinerii sau nu a examenului de absolvire, elevii au urmatoarele alternative: daca au obtinut sau nu certificatul de absolvire pot continua studiile in invatamantul superior; daca au abtinut sau nu diploma de absolvire pot intra pe piata fortei de munca. Invatamantul superior: universitati, institute, academii de studii si scoli de studii postuniversitare. Invatamantul superior de lunga si scurta durata (colegii) se desfasoara prin cursuri de zi, serale, fara frecventa sau la distanta. Admiterea se face prin concurs la care pot participa absolventii de liceu cu diploma de bacalaureat. Invatamantul superior de scurta durata se incheie cu examen de absolvire si obtinerea unei diplome (cu specificarea domeniului specializarii dobandite), iar cel de lunga durata se incheie cu un examen de licenta sau de diploma si cu obtinerea titlului de licentiat in profilul si in specializarea urmate. La terminarea invatamantului superior, absolventii au urmatoarele alternative: daca au abtinut diploma de absolvire pot continua invatamntul superior de lunga durata; daca au obtinut titlul de licentiat pot urma a 2 specializare, fara concurs de admitere; daca au abtinut sau nu diploma de absolvire pot intra pe piata fortei de munca. Invatamantul postuniversitar: Acest tip de invatamant asigura specializarea intr-un anumit domeniu sau extinderea si perfectionarea pregatirii atestate prin diploma de licenta sau de absolvire. Invatamantul postuniversitar se realizeaza prin: studii aprofundate de specialitate; masterat; studii academice postuniversitare; doctorat; studii postuniversitare de specialitate; cursuri de perfectionare postuniversitare. Admiterea se face prin concurs (pentru master, doctorat si studii academice postuniversitare) sau la cerere (pentru studiile de specializare si cursurile de perfecionare). Absolvenii diferitelor forme de educatie si formare profesionala care nu reusesc sa se integreze pe piata fortei de munca beneficiaza de un ajutor de integrare profesionala. In mod concret, acest sprijin se acorda: absolventilor institutiilor de invatamant preuniversitar si universitar care, intr-o perioada de 60 zile de la absolvire, nu au resit sa se incadreze in munca; tinerilor care inainte de efectuarea stagiului militar nu au fost incadrati in munca si care, intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra, nu s-au putut angaja;

absolventii scolilor speciale pentru handicapati care nu au loc de munca. Invatamantul la distanta si consilierea carierei: Un aspect nou al consilierii carierei este acela al furnizarii acestui serviciu la distanta, tot asa cum este deja operationala educatia la distanta. In acest proces, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte (Cahill, Martland, 1997): caracteristicile comunitatii (din mediul rural, zone izolate, cu acces relativ limitat la informatii, cu un anumit specific economic); caracteristicile pietei muncii (mai restransa, centrata pe ocupatii traditionale); tranzitia socio-economica si culturala specifica zonei (mediul rural sau mici comunitati izolate). Problemele de consiliere a carierei la distanta utilizeaza toata gama de resurse de comunicare cunoscute: posta sau alte mijloace tehnologice de informare: telefon, fax, email, radio-televiziune, internet. Educatia la distanta are urmatoarele categorii de scopuri: largirea accesului la educatie; extinderea ofertei de educatie; sporirea calitatii educatiei; cresterea eficientei utilizarii resurselor existente; nivelul de satisfactie a beneficiarilor educatiei la distanta. Mijloacele tehnice avute in vedere sunt: receptor radio (alimentat cu baterii sau de la reteaua electrica); televizor (cu antena comuna, receptie cu antena parabolica-via satelit,semnal receptionat prin cablu); telefon; fax; calculator (mesaje transmise prin e-mail); informatii inregistrate electronic pe dischete, transmise prin posta; informatii tiparite (transmise prin posta. Principalele dificultati ale consilierii la distanta, sunt in principal cele care privesc dificultatile de comunicare si fragilitatea si specificul comunicarii la distanta fata de cea directa, de tip fata-n fata. La aceasta se adauga: accesul limitat sau lipsa accesului la majoritatea mijloacelor si facilitatile enumerate mai sus; lipsa feed-back-ului sau decalarea excesiva in timp a interactiunii intre formatori si studenti/elevi; costurile relativ ridicate ale comunicarii mediate; lipsa accesului la mijloace suplimentare de informare; lipsa electricitatii telefonului, a unui televizor, aparat de radio sau serviciilor postale; lipsa posibilitatii de interactiune, comunicare, schimb de informatii, idei, etc. In aceste conditii, ramane esentiala abilitatea si deschiderea spre comunicare efectiva a formatorului/ tutorelui cu toti cursantii pe parcursul derularii diferitelor etape de educatie la distanta.