Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
fundamentala a educației
G.Antonescu
Plan:
• Pedagogia –definiție,noțiuni
introductive.
• 2.Educație. Concept. Funcție;
• 3.Argumentarea pedagogiei ca obiect
de studiu;
• 3.Relația pedagogică cu alte științe.
• Etimologic, termenul
„pedagogie” provine din
cuvintele greceşti pais,
paidos(copil) şi agoge(acţiunea
de a conduce), din combinarea
celor două concepte se obţine
paidagogus, desemnîndu-se
persoana care conducea copilul
la şcoală.
Definiție:
• reflectarea în conştiinţa
comună a oamenilor
(totalitatea creşterilor
empirice, ocazionale cu
privire la realizarea
instrucţiei şi educaţiei);
Etapele pedagogiei ca știință:
• analizarea ştiinţifică a
fenomenului educaţional, a
constatărilor empirice
acumulate(din secolul XVII s- au
remarcat preocupările sistematice
pentru organizarea şi realizarea
practică a educaţiei, prin apariţia
unor teorii pedagogice).
• La noi în ţară conceptul s- a impus în
secolul al -XVIII, de către Iosif
Moesiodax în „ Tratatul despre educaţia
copiilor sau pedagogia”, unde afirma că
„……pedagogia este o metodă care
îndrumă moravurile copiilor despre
virtuţii şi le pregăteşte sufletul spre
dragostea faţă de însuşirea învăţăturilor”
( Cf. Joiţa E, 1999).
Pedagogia ca știință a educației:
• studiază şi analizează
organizarea şi structura
situaţiilor educaţiei pentru
identificarea posibilităţilor
concrete de valorificare la
maxim a potenţialului
acestora în vederea
modelării pozitive în timp a
omului.
Conceptul de educație:
• I.Kant considera
educaţia ca o activitate
de disciplinare,
cultivare, civilizare,
moralizare a omului;
• -Dewey aprecia educaţia ca o
reconstrucţie a experienţei
adăugată la înţelesul
experienţei anterioare, prin
acest mod mărindu- se
capacitatea de a dirija evoluţia
celui ce urmează;
• -Herbart insista pe
acţiunea de formare
a individului pentru
el însuşi dezvoltând
o mulţime de
interese.
Etimologie:
• Etimologic, conceptul de educaţie
cunoaşte două explicaţii, oarecum
distincte:
• educo- educare(lat.)- a alimenta, a
creşte, a îngriji;
• educe- educere (lat.)- a duce, a conduce,
a scoate.
• Prin reunirea într-un singur
concept, a celor două interpretări
obţinem sintagma „evoluţie
dirijată” cu înţelesul primar de
„scoatere din natură” iar pe de altă
parte „creştere, actualizare a unor
potenţialităţi existente doar în
stare latentă”.
Perspectivele educației:
• - perspectiva acţională,
educaţia ca un ansamblu de
acţiuni desfăşurate voit într-o
societate pentru transmiterea
la generaţiile tinere a
comportamentului şi valorilor
acumulate în timp;
• - perspectiva procesuală,
educaţia ca proces de
transformare pe termen
lung a fiinţei umane, în
perspectiva unor finalităţi
explicit formulate.
• - perspectiva relaţională, educaţia fiind o
relaţie umană şi socială între educatori şi
educaţi, relaţie în care educatorul urmăreşte
o schimbare intenţională pentru educat, în
conformitate cu un scop bine definit.
• Ioan Nicola(1980) definea
educaţia ca „o activitate
socială complexă care se
realizează printr-un lanţ
nesfârşit de acţiuni
exercitate în mod conştient,
sistematic şi organizat”
Funcțiile educației:
• Funcția culturală
• Funcția politică/civică
• Funcția economică
• Funcția de informare
• Funcția de protecție socială
• Funcția de profesionalizare
• Funcția de asistență socială
• Funcția de asistență psihologică
Argumentarea pedagogiei ca obiect de studiu: