Scufta Rosie este basmul maturizarii sexuale si a trecerii din etapa pubertatii si stadiul de fetita in faza initierii sexuale si stadiul de femeie, integrarea feminitatii si a principiului cresterii. Basmul incepe printr-o incursiune in starea curenta a Scuftei Rosii, asa afam ca Era odata o fetita fermecatoare pe care oricine, de cum o vedea, o indragea. Astfel, Scufta Rosie isi proiecteaza feminitatea in exterior, dar nu stim inca in ce relatii se afa cu animus-ul ei, aspect care pe parcurs se va clarifca. Relatia cu mama este una confictuala, chiar daca din basm nu reiese evident. Pentru ca mama, dupa ce i-a pus pe cap fetitei o scufta rosie ii atribuie o sarcina extrem de periculoasa, care impinge trecerea ei din stadiul de fetita in cel de femeie. In mod simbolic Scufta Rosie duce niste bunatati in cosulet, evident un simbol pentru organele genitale feminine (placintele), respectiv virginitatea prin vinul care este simbolul sangelui sacrifcat la deforare (in alte basme intalnim cutia cu bijuterii, sau lada cu comori) si se aventureaza in padurea in care misuna lupi. Imaginea mamei este logosul prescriptiv, rational: Trebuie sa pornesti pana nu se face prea clad, copila mea, iar cand vei ajunge in padure, vezi sa urmezi calea stiuta, sa nu te abati din drum si sa fi atenta sa nu spargi sticla, caci altfel nu-i vei mai putea duce nimic bunicutei. Imaginea bunicii este criteriul de referinta extern, capatul drumului, simbol al linistii si calmului interior. Totusi apare un prim confict intre logos ( mama) si erosul nediferentiat al fetei: desi Scufta Rosie se aventureaza intr-o lume periculoasa si trebuie sa tina un drum drept pentru a f in siguranta (deci scopul este protejarea ei), tocmai scufta rosie pe care o poarta pe cap este accesoriul care o pune cel mai mult in pericol (scufta pe care a primit-o cadou de la mama) deoarece atrage atentia asupra ei. Astfel, asistam la un logos amestecat cu franturi de eros, pentru ca modul de implinire a scopului presupune intrinsec din start tocmai sabotarea scopului declarat si infaptuirea scopului mai adanc: Imaginea mamei din mintea fetitei o impinge la maturizare, la relationarea cu sexul opus (lupii), o arunca in universul tenebros al padurii (simbol al fricii, nesigurantei, necunoasterii, dar si context ideal pentru mutatii semnifcative). Dupa cum ne asteptam, cum ajunse in padure, Scuftei Rosii ii aparu in fata lupul, lucru de altfel pe care il puteam intui inca inainte sa fe precizat acest lucru (la ce te poti astepta atunci cand intr-o padure plina de lupi mergi intr-o fustita scurta si cu o scufta rosie pe cap, ambele nefacand altceva decat sa atraga atentia. Numai ca Scufta Rosie nu stia insa ce animal ticalos e el si nu se temu. Observam ce animus dezvoltat are fetita, o resursa nepretuita pentru ea si devenirea ei. Totusi feminitatea nu este constientizata si acceptata ca atare, mai degraba ignorata. Astfel ca Scufta Rosie raspunde ca un adult la intrebarile lupului, ofera informatii, fara a-si utiliza capacitatea feminina premonitorie de a intui un posibil scenariu in derulare. Observam o ruptura mare intre planul mental al fetitei si cel al lupului, ale carui intentii sunt explicit mentionate in dialogul sau interior: Frageda, copila asta, buna bucatica va f dupa ce-oi manca-o pe bunica-sa. Bunica nu este o entitate in sine, ci chiar animus-ul, partea rationala, sfatoasa, care o data ce va f mancata, suprimata, lupul alias barbatul care intentioneaza sa o smulga pe fetita din copilaria ei si din universul ignoraneti pentru a o arunca in lumea versatilitatii, a acceptarii, integrarii si cultivarii feminitatii. In cazul lupului se poate constata un echilibru foarte bun intre logos si eros, se cauta implinirea erosului utilizand instrumente rationale, specifce logosului. Lupul este prototipul seducatorului experimentat, metodic, care isi abordeaza prada intr-un mod gradat si bine-gandit. El ii arata Scuftei Rosii cat de frumoase sunt forile, pentru a o ispiti sa nu mai asculte vocea mamei care o sfatuia sa nu se abata de la drum, vocea rationala a animusului, ci in schimb sa urmeze o cale hedonista, sa se ghideze dupa principiul placerii. Acesta este punctul in care fetitei i se reveleaza existenta placerilor care o determina sa se afunde si mai mult, ca intr-un fnal sa se rataceasca in padure. Observam acuratetea predictiilor lupului in planifcarea actiunilor seductive. Urmeaza episodul violent al devorarii bunicii de catre lup. Astfel el ajunge sa suprime, dar in acelasi timp sa si contina vocea ratiunii, sa isi implineasca foamea. Dupa indelungi rataciri prin padure, Scufta Rosie ajunge intr-un fnal la scopul declarat al calatoriei sale, casa bunicii. Asisstam la deghizarea lupului seducator in bunica, laolalta cu grotescu cauzat de incompatibilitatea continuturilor celor 2 entitati (lupul nu reuseste sa asceada in mod veridic la imaginea bunicii, desi isi doreste acest lucru). Aici incepe un joc de explorare, pe care il putem asimila cautarii si descoperirii celuilalt sex, precum si curiozitatii care insoteste acest demers, concretizata in intrebarile Scuftei Rosii dar ce mari ai. Este de remarcat faptul ca actul in sine nu se consuma la fel de brutal ca in cazul bunicii, ci are o latura ludica foarte dezvoltata. Lupul, apasat de complexul incompatibilitatii dintre imaginea dorita si ceea obtinuta in deghizarea lui, constient de faptul ca lumea Scuftei Rosii ii este inaccesibila, dar o cauta ca pe un drog, intra in jocul intrebarilor si raspunsurilor pana cand este demascat complet, moment crucial in care nu poate accepta realitatea si cedeaza pulsiunilor erosului, inghitind-o pe fetita. Aici putem spune ca s-a realizat trecererea pentru Scufta Rosie, momentul maturizarii propriu-zise find cel al salvarii victimelor de catre vanator. Vanatorul este un alt simbol al logusului, este fgura paterna protectoare, care de asemenea reprezinta solutia din impas. Ca si actul asimilarii (integrarii), actul separararii este de asemenea de o violenta uriasa, astfel ca lupului i se taie burta, de unde ies bunica si Scufta Rosie, adica fetita si animusul ei. Constientizarea si maturizarea propriu-zise sunt marcate de remarca Vai, ce groaznic, ce intuneric era in burta lupului!. Initierea este completa, personajul feminin este imbogatit de aceasta experienta, care a avut si o puternica latura traumatizanta, dar ea a reusit astfel sa isi integreze erosul cu logosul, sa isi uneasca latura impulsiva cu latura rationala practic intr-un proces de devenire.