SCUFITA ROSIE

- un alt mod de a privi lucrurile -

Scufta Rosie este basmul maturizarii sexuale si a trecerii din etapa
pubertatii si stadiul de fetita in faza initierii sexuale si stadiul de femeie,
integrarea feminitatii si a principiului cresterii.
Basmul incepe printr-o incursiune in starea curenta a Scuftei Rosii, asa
afam ca Era odata o fetita fermecatoare pe care oricine, de cum o vedea, o
indragea. Astfel, Scufta Rosie isi proiecteaza feminitatea in exterior, dar nu stim
inca in ce relatii se afa cu animus-ul ei, aspect care pe parcurs se va clarifca.
Relatia cu mama este una confictuala, chiar daca din basm nu reiese
evident. Pentru ca mama, dupa ce i-a pus pe cap fetitei o scufta rosie ii atribuie o
sarcina extrem de periculoasa, care impinge trecerea ei din stadiul de fetita in cel
de femeie. In mod simbolic Scufta Rosie duce niste bunatati in cosulet,
evident un simbol pentru organele genitale feminine (placintele), respectiv
virginitatea prin vinul care este simbolul sangelui sacrifcat la deforare (in alte
basme intalnim cutia cu bijuterii, sau lada cu comori) si se aventureaza in
padurea in care misuna lupi.
Imaginea mamei este logosul prescriptiv, rational: Trebuie sa pornesti
pana nu se face prea clad, copila mea, iar cand vei ajunge in padure, vezi sa
urmezi calea stiuta, sa nu te abati din drum si sa fi atenta sa nu spargi sticla, caci
altfel nu-i vei mai putea duce nimic bunicutei. Imaginea bunicii este criteriul de
referinta extern, capatul drumului, simbol al linistii si calmului interior.
Totusi apare un prim confict intre logos ( mama) si erosul nediferentiat al
fetei: desi Scufta Rosie se aventureaza intr-o lume periculoasa si trebuie sa tina
un drum drept pentru a f in siguranta (deci scopul este protejarea ei), tocmai
scufta rosie pe care o poarta pe cap este accesoriul care o pune cel mai mult in
pericol (scufta pe care a primit-o cadou de la mama) deoarece atrage atentia
asupra ei. Astfel, asistam la un logos amestecat cu franturi de eros, pentru ca
modul de implinire a scopului presupune intrinsec din start tocmai sabotarea
scopului declarat si infaptuirea scopului mai adanc: Imaginea mamei din mintea
fetitei o impinge la maturizare, la relationarea cu sexul opus (lupii), o arunca in
universul tenebros al padurii (simbol al fricii, nesigurantei, necunoasterii, dar si
context ideal pentru mutatii semnifcative).
Dupa cum ne asteptam, cum ajunse in padure, Scuftei Rosii ii aparu in
fata lupul, lucru de altfel pe care il puteam intui inca inainte sa fe precizat acest
lucru (la ce te poti astepta atunci cand intr-o padure plina de lupi mergi intr-o
fustita scurta si cu o scufta rosie pe cap, ambele nefacand altceva decat sa atraga
atentia. Numai ca Scufta Rosie nu stia insa ce animal ticalos e el si nu se temu.
Observam ce animus dezvoltat are fetita, o resursa nepretuita pentru ea si
devenirea ei. Totusi feminitatea nu este constientizata si acceptata ca atare, mai
degraba ignorata. Astfel ca Scufta Rosie raspunde ca un adult la intrebarile
lupului, ofera informatii, fara a-si utiliza capacitatea feminina premonitorie de a
intui un posibil scenariu in derulare.
Observam o ruptura mare intre planul mental al fetitei si cel al lupului, ale
carui intentii sunt explicit mentionate in dialogul sau interior: Frageda, copila
asta, buna bucatica va f dupa ce-oi manca-o pe bunica-sa. Bunica nu este o
entitate in sine, ci chiar animus-ul, partea rationala, sfatoasa, care o data ce va f
mancata, suprimata, lupul alias barbatul care intentioneaza sa o smulga pe
fetita din copilaria ei si din universul ignoraneti pentru a o arunca in lumea
versatilitatii, a acceptarii, integrarii si cultivarii feminitatii.
In cazul lupului se poate constata un echilibru foarte bun intre logos si
eros, se cauta implinirea erosului utilizand instrumente rationale, specifce
logosului. Lupul este prototipul seducatorului experimentat, metodic, care isi
abordeaza prada intr-un mod gradat si bine-gandit. El ii arata Scuftei Rosii cat
de frumoase sunt forile, pentru a o ispiti sa nu mai asculte vocea mamei care o
sfatuia sa nu se abata de la drum, vocea rationala a animusului, ci in schimb sa
urmeze o cale hedonista, sa se ghideze dupa principiul placerii. Acesta este
punctul in care fetitei i se reveleaza existenta placerilor care o determina sa se
afunde si mai mult, ca intr-un fnal sa se rataceasca in padure. Observam
acuratetea predictiilor lupului in planifcarea actiunilor seductive.
Urmeaza episodul violent al devorarii bunicii de catre lup. Astfel el ajunge
sa suprime, dar in acelasi timp sa si contina vocea ratiunii, sa isi implineasca
foamea.
Dupa indelungi rataciri prin padure, Scufta Rosie ajunge intr-un fnal la
scopul declarat al calatoriei sale, casa bunicii. Asisstam la deghizarea lupului
seducator in bunica, laolalta cu grotescu cauzat de incompatibilitatea
continuturilor celor 2 entitati (lupul nu reuseste sa asceada in mod veridic la
imaginea bunicii, desi isi doreste acest lucru). Aici incepe un joc de explorare, pe
care il putem asimila cautarii si descoperirii celuilalt sex, precum si curiozitatii
care insoteste acest demers, concretizata in intrebarile Scuftei Rosii dar ce
mari ai. Este de remarcat faptul ca actul in sine nu se consuma la fel de brutal ca
in cazul bunicii, ci are o latura ludica foarte dezvoltata. Lupul, apasat de
complexul incompatibilitatii dintre imaginea dorita si ceea obtinuta in
deghizarea lui, constient de faptul ca lumea Scuftei Rosii ii este inaccesibila, dar
o cauta ca pe un drog, intra in jocul intrebarilor si raspunsurilor pana cand este
demascat complet, moment crucial in care nu poate accepta realitatea si cedeaza
pulsiunilor erosului, inghitind-o pe fetita. Aici putem spune ca s-a realizat
trecererea pentru Scufta Rosie, momentul maturizarii propriu-zise find cel al
salvarii victimelor de catre vanator.
Vanatorul este un alt simbol al logusului, este fgura paterna protectoare,
care de asemenea reprezinta solutia din impas. Ca si actul asimilarii (integrarii),
actul separararii este de asemenea de o violenta uriasa, astfel ca lupului i se taie
burta, de unde ies bunica si Scufta Rosie, adica fetita si animusul ei.
Constientizarea si maturizarea propriu-zise sunt marcate de remarca Vai, ce
groaznic, ce intuneric era in burta lupului!.
Initierea este completa, personajul feminin este imbogatit de aceasta
experienta, care a avut si o puternica latura traumatizanta, dar ea a reusit astfel
sa isi integreze erosul cu logosul, sa isi uneasca latura impulsiva cu latura
rationala practic intr-un proces de devenire.