Maitreyi

de Mircea Eliade
roman subiectiv modern
roman erotic modern
In studiul intitulat "Fragmentarium", Mircea Eliade (1907-1986) defineste litera
tura autenticitatii ca pe o mare creatie epica ce "reflecteaza in buna parte si
mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii si valoarea omului, cunoaster
ile stiintifice si filozofice".
Romanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura moderna" interbeli
ca si ilustreaza epicul pur, in spiritul lui Andre Gide, care creeaza eroul luci
d, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experience tra
ite: "Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in
literatura noastra" - George Calinescu.
"Maitreyi" este un roman erotic si exotic, precum si un roman al autenticitatii,
in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si nar
atiunea la persoana I.
Geneza romanului
In 1928, Mircea Eliade pleaca in India, la Universitatea din Calcutta, unde inva
ta sanscrita si studiaza filozofia hindusa cu ilustrul profesor Dasgupta. El loc
uieste o vreme in casa celebrului filozof, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Ma
itreyi. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal faptele, intamplarile, experien
ta traita in India si acesta sta la baza viitoarei creatii epice, "Maitreyi", in
care autorul esenfializeaza mitul
iubirii si motivul cuplului.
Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vremii, fiin
d considerat o adevarata izbanda literara. Exaltat, Mihail Sebastian marturisest
e: "Daca ar ajuta la ceva, v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista carte
pe care am citit-o", iar Perpessicius afirma cu entuziasm: ".... Mircea Eliade a
sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii".
Structura textului si constructia subiectului
Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca d
imensiune esentiala a experientei omenesti, ca sentiment coplesitor al sufletulu
i, vazut ca traire limita. Ca modalitate narativa, romanul este construit pe baz
a epicului pur, avand un singur plan de actiune, dominat de luciditatea analitic
a a naratorului-personaj, care ilustreaza erosul ca pe o experienta de cunoaster
e metafizica.
Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un
englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de
autor in cei trei ani petrecuti in India. Incipitul il constituie ezitarea perso
najului care ar fi dorit sa stie exact ziua cand o cunoscuse pe Maitreyi. Jurnal
ul realizat in timp obiectiv, adica in timpul real al evenimentelor, ii provoaca
personajului-narator stari de confuzie si nedumeriri, deoarece atunci cand scri
e romanul, in timp subiectiv, intamplarile nu mai au pentru el aceeasi relevanta
. Cercetand caietele, naratorul incearca sa-si aminteasca momentul cand se indra
gostise de Maitreyi, marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scr
ie romanul, "tulburarea celor dintai intalniri" cu frumoasa bengaleza. Citind in
jurnal, este uimit ca la prima intalnire, Maitreyi i se paruse urata, cu "ochii
ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici
, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt", descrie
re din care si reiese in mod direct portretul fizic al eroinei. Dialogul cu Haro
ld, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea analitica a lui Allan, carui
a ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de care m
a simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite procese obs
cure ale constiintei".
Allan, inginer englez, aflat la inceputul carierei sale in India, merge impreuna
cu un gazetar in vizita la profesorul Narendra Sen si Maitreyi i se pare acum "
mult mai frumoasa" decat atunci cand o vazuse prima oara, tanarul admirandu-i ve
stimentatia, ale carei detalii le consemnase in jurnal: "sari de culoarea ceaiul
ui palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene"
. Sotia inginerului, Srimati Devi Indira, era imbracata cu "o sari albastra, cu
sal albastru muiat in aur"si zambea intruna, fund "atat de tanara, de proaspata
si de timida", incat parea sora Maitreyiei. Chabu, cealalta fiica, avea vreo zec
e-unsprezece ani, parul tuns, rochie de stamba si fata oachesa, semanand cu "o t
igancusa". Cele trei femei "se stransesera una langa alta", tematoare si timide,
retrase, desi inginerul incerca "zadarnic sa le incurajeze".
Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-o zona de j
ungia, dar acesta se imbolnaveste de "o malarie grava" si este internat intr-un
sanatoriu din Calcutta. Inginerul Narendra Sen il invita sa locuiasca la el pent
ru toata perioada cat va trebui sa ramana in India.
Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, Allan se simte stingherit in
casa inginerului, sta retras in biblioteca, invata salutul lor traditional, "imp
reunand palmele in dreptul fruntii", apoi, incetul cu incetul, se imprieteneste
cu Maitreyi, care se intereseaza de obiceiurile europenilor, presupunand ca in t
ara lui este foarte frig, din care cauza sunt cu totii albi. Allan este fascinat
de povestea micutei Chabu, care are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecar
e zi cu "turta si prajituri, si firimituri" Traind in preajma Maitreyiei, tanaru
l european este mirat de firea inocenta si naiva a fetei, in contradictie cu fap
tul ca scria "poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore". Tanara de
saisprezece ani avea o vasta si profunda cultura, atat in domeniul literaturii,
cat si al civilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor, pe care
fata le tinea in fata unui auditoriu de intelectuali despre "esenta frumosului"
, starnind un adevarat interes.
In primele luni, Allan nu avea nici un fel de sentimente pentru tanara bengaleza
, "nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitrey
iei", era tulburat numai de straniul din ochii si rasul fetei. El o invata frant
uzeste si ea il invata bengaleza, lectiile destind relatiile dintre ei, ii aprop
ie din ce in ce mai mult, iar toleranta excesiva a doamnei Sen il determina pe e
nglez sa se intrebe daca nu cumva ei voiau sa-l insoare cu fata lor, desi era im
posibil, pentru ca "ei toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit
o asemenea nunta". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest luc
ru il irita pe Allan, pentru ca i se parea anormaia "pasiunea ei pentru un barba
t de saptezeci de ani. Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incer
titudini si de autoanalize asupra sentimentelor, totul i se parea un joc, pe car
e eroul il urmarea "cu multa luciditate".
Puternic impresionat si emotionat, Allan se simte ca in fata "unei sfinte", cand
vede austeritatea in care locuieste fata, in camera ei fiind numai un scaun, do
ua perne si un pat, in care, afla cu stupoare, ca dormea Chabu, iar Maitreyi se
culca pe o rogojina, asezata pe jos. El se simte din ce in ce mai atras de Maitr
eyi, cei doi schimba autografe pe care le scriu pe carti si reviste, isi poveste
sc istorisiri insinuante, vorbesc despre casatoria indiana, fapte ce due la o ap
ropiere si o relatie mai fireasca intre ei.
Autenticitatea romanului este reflectata in continuare prin ilustrarea tulburari
i, a framantarilor interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege exact sent
imentele pe care le are pentru Maitreyi, exprimate printr-o multitudine de gandu
ri si interpretari ale unor gesturi, cuvinte si atitudini. De pilda, cintr-o sea
ra, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, care era la
ei un semn de respect, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatitudine a si
mturilor.
Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nunta
lui Mantu, un var al lui Sen si este coplesit de simpatia materna a doamnei Sen
, care "se plange ca o chem inca doamna, iar nu mama, cum e obiceiul in India".
Intre cei doi tineri se manifesta o atractie irezistibila ce scapa de sub contro
l, ea i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat pentru faptul ca
Maitreyi "se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma
de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi, dis-de-dimineaia, ce
i doi se intalnesc in biblioteca si Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii spune c
a e timpul sa plece din casa lor si ii povesteste despre iubirea pe care o avea,
de la treisprezece ani, pentru gurul ei, Robi Thakkur, relatandu-i cu detalii d
espre scrisorile primite de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase. Cu
toate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita de ia
somie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei, "ca fecioara
care daruieste o asemenea coronita unui tanar e considerata pe veci a lui, caci
schimbul acesta de flori avea valoarea unui legamant dincolo de imprejurari si d
e moarte". Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu l-a iubit,
ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seama ce este dragostea ad
evarata.
Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor si este convin
s ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou este derutat de
reactia Maitreyiei, care se opune: "Tu nu stii un lucru, imi spuse. Nu stii ca n
oi te iubim altfel (ezita si se corecta), ei te iubesc altfel, si eu ar fi trebu
it sa te iubesc tot asa, nu cum te iubesc acum... Trebuia sa te iubesc tot timpu
l ca la inceput, ca pe un frate...". Cei doi tineri traiesc o adevarata poveste
de dragoste, cu gesturi tandre, priviri si sarutar if urate. Maitreyi ii marturi
seste iubirea ei pentru pomul "cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se saruta
si caruia ii tacea versuri.
Iubirea lor culmineaza cu mirifica lor logodna, oficiata de Maitreyi dupa un cer
emonial sacru, ireal de frumos. Episodul acesta contureaza, poate, cele mai emot
ionante pagini de iubire exotica din literatura romana. Ea ii da lui Allan inelu
l de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste botezul
logodnei printr-o incantatie mistica: "Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a
lui Allan si a nimanui altuia, voi create din el ca iarba din tine. [...] Ma le
g in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea, si tot raul,
daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu, ma auzi
, mama pamantule, tu nu ma minti, maica mea". Ritualul acestei nunti compune o s
cena incarcata de vraja si de puternici trairi interioare. Dominat de o lucidita
te a autenticitatii, englezul este si usor iritat de aceasta "mascarada". Intaln
irile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care era
"fericit ca pacatul n-o deprima, ca nu vine In ceasurile de dragoste cu teama c
a face un rau", desi el trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce privest
e iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente.
Intamplator, Chabu, sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazut
a in padure intre cei doi, fapt care determina o ruptura brutaia a relatiei dint
re Allan si familia Narendra Sen.
De aici, romanul prezinta, dupa povestea de iubire extatica, nefericirea profund
a si bulversanta a celor doi indragostiti. Allan se retrage in Himalaya pentru a
se vindeca intr-o singuratate deplina. In numele iubirii, Maitreyi lupta cu toa
te mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe, apoi "a plecat
la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea spera ca
va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-l urmeze pe Allan. Dar Sen nu vre
a cu nici un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna: "De ce nu ma dati la caini?
De ce nu ma aruncati in strada?". De altfel, drama intregii familii este cutremu
ratoare: pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotului,
in noaptea nuntii, relatia amoroasa cu englezul si va compromite intreaga famil
ie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. Tatal
a lovit-o peste fata, umpland-o de sange si trantind-o la pamant, dupa care a a
vut si el un atac si a fost dus la spital, urmand sa fie operat. Pe Maitreyi au
inchis-o in camera, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in f
ata ei, pana cand a cazut in nesimtire, iar Chabu, avand sentimentul de vinovati
e, a Tncercat sa se sinucida.
O noua scrisoare a lui Narendra Sen pecetluieste definitiv incompatibilitatea ce
lor doua lunti, a celor doua civilizatii si religii, imposibilitatea casatoriei
intre un alb european si o bengaleza, in numele iubirii sublime.
Allan are o relatie amoroasa cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte de
zgustat de aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geur
tie, la care se mutase "pentru ca nu mai aveam ce manca".
Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinova
tiei pe care-l exprima in cuvintele asezate ca moto la roman: "Iti mai amintesti
de mine, Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?".
Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage in m
untii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este sugestiv p
entru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa stie
daca Maitreyi il iubise cu adevarat: "si daca n-ar fi decat o pacaleala a drago
stei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As. vrea sa privesc ochii Maitreyiei."
"Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor s
au moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne in
vata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare
absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai prive
asca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesig
uranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului inchei
at?" (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe")
Caracterizarea personajelor
Caracterizarea lui Allan
Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza tipul indragostitu
lui lucid si analitic, care traieste o poveste de iubire exotica si ciudata pent
ru un european. Allan, un englez de 24 de ani, este personaj-narator, deoarece e
l relateaza la persoana I sentimentul de iubire reciproca dintre tanarul inginer
si Maitreyi, o bengaleza de saisprezece ani. Intamplarile sunt povestite pe baz
a insemnarilor facute de Eliade in cei trei ani petrecuti in India. Allan este u
n personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate
fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate
a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui
Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu feb
rilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar d
e incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, anal
izeaza fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant, fiind mereu surprins d
e imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie.
Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, ca
re analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitatii traite. Caldura cu care es
te primit in casa inginerului Sen, grija afectuoasa si onoarea cu care este trat
at de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropie
rea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice. De pilda, lectiile
de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Se
n incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc., comport
area afectuoasa a mamei, toate acestea par consimtiri subintelese privind eventu
ala lor unire, Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atit
udinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adopt
asera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia l
or.
Lucid si analitic, Allan o vede, uneori, pe Maitreyi "rece si dispretuitoare", d
ar alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am
sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Dupa ce i se daru
ieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletul
indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul e
xact al acestei contopiri.
Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage in m
untii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este sugestiv p
entru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini, care ar vrea sa stie
daca Maitreyi il iubise cu adevarat: "si daca n-ar fi decat o pacaleala a drago
stei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As. vrea sa privesc ochii Maitreyiei."
Caracterizarea lui Maitreyi
Maitreyi, o tanara bengaleza de saisprezece ani, este o imbinare de nevinovatie
virginala si un rafinament de iubire patimasa. Ea se indragosteste definitiv de
europeanul Allan, un inginer englez venit sa lucreze in India Portretul fetei es
te conturat numai prin ochii iubitului, care relateaza la persoana I toata poves
tea iubirii exotice dintre ei. Maitreyi are un comportament ambiguu, care il con
trariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudin
ii ei. Maitreyi se extaziaza de dragostea pentru pomul ei numit "7 frunze", ii d
a lui Allan flori presate. Pe de alta parte, tanara este inteligenta si cultivat
a, pe englez surprinzandu-l seriozitatea ei de a tine conferinte, cu teme profun
de, la care vine un auditoriu elevat. Acestea alcatuiesc universul ei misterios
si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei de a
se casatori si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o mitologie peste put
inta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si neintelesi".
Romanul "Maitreyi", de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al fericiri
i prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romana.
Despre manifestarea sentimentului de dragoste in proza lui Eliade, Gabriel Dimis
ianu remarca faptul ca "erosul pentru personajele lui Mircea Eliade este o zona
de confruntare maxima intre vointe si terenul predilect de experimentari morale,
de traire-limita la care il forteaza pe indivizi, acel prea plin al sufletului
si al biologiei, aflat in expansiune".
In concluzie, in proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezinta insasi substanta nar
ativa a romaneior "Maitreyi" si "Nunta in cer", dragostea fiind inteleasa ca un
act integral, ca un proces al reintregirii umane prin faptura nou creata din fuz
iunea barbatului cu femfiia - recompunand perechea ideala.