Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Una dintre cele mai timpurii și stânjenitoare lecții pe care le-am primit vreodată cu privire la
onestitate s-a petrecut în timp ce familia noastră locuia împreună cu mătușa și unchiul din
Boston.
Cred că mătușa Jean avea o adevărată slăbiciune pentru dulciuri, fiindcă păstra o
grămadă de bomboane dosite într-o ascunzătoare dintr-un dulăpior din bucătărie. Ne răsfăța
tot timpul cu fel de fel de bunătăți, însă, chiar și fără să ne fi spus, Curtis și cu mine știam că
acea mare cutie cu dulciuri era a mătușii Jean și nu puteam să ne autoservim ori de câte ori
doream.
Curtis și cu mine, am luat fiecare câte una, am mâncat bomboanele și am aruncat cu grijă
ambalajele.
Nu am știut niciodată cum ne-a prins mătușa Jean. Poate că ținea într-adevăr socoteala
numărului de bomboane... sau poate cunoștea suficient de bine copiii pentru a citi vina pe
chipul lor. Cumva însă, a știut. Și nu m-am simțit niciodată mai rău sau mai plin de remușcări
ca atunci când ne-a confruntat și ne-a certat pentru că am luat bomboanele fără permisiunea
ei.
Rușinea pe care am simțit-o nu s-a comparat însă nici pe departe cu ceea ce am simțit în
momentul în care mătușa a pus-o pe mama la curent cu cele întâmplate. Am fost nevoiți să
îndurăm o muștruluială și mai aprigă din partea ei. Ne-a amintit că știam exact care erau
așteptările ei de la noi, dat fiind că mergeam în fiecare sâmbătă la biserică.
- Băieți, ne-a spus ea ca să ne deschidă mintea, mătușa Jean s-a sacrificat pentru noi și
ne-a luat sub acoperișul ei după divorț. Iar noi cum o răsplătim? Furându-i bomboanele?
Mesajul ascuns era că, dacă am fi petrecut doar ceva timp mai mult gândind, am fi ajuns
cu siguranță la o altă concluzie și ne-am fi purtata diferit. Pe lângă faptul că mama dorea să
conștientizăm modul în care comportamentul nostru fusese dovada unei lipse de respect
față de mătușa Jean, mesajul de bază cu privire la onestitate și-a atins și el ținta cu surle și
trâmbițe.
Când am ajuns acasă, aveam deja în stomac un nod de mărimea pumnului în care țineam
strâns banii. Și nu mai eram așa de bucuros de marele meu noroc...
Nu aveam nici un dubiu cu privire la ceea ce simțeam. Știam că este vorba despre
sentimentul de vină. Și știam că păstrarea banilor nu ar fi fost un lucru cinstit.
Deci, de îndată ce am pus alimentele la locul lor, m-am întors la magazin unde i-am
înapoiat casierei bacnota explicându-i cele întâmplate. Mi-a dat restul corect și am zbughit-o
din magazin cu nouă dolari mai sărac dar simțindu-mă în al noulea cer.
Experiența aceasta mi-a întărit însă în minte un adevăr chiar mai important decât virtutea
onestității. Mi-a amintit faptul că există într-adevăr un concept precum BINELE și RĂUL, și
că, atunci când faci binele, bazându-te pe principiile în care crezi, satisfacția rezultată este
mai bună decât aceea pe care ți-o dă faptul de a avea bani.
Dacă e să vorbim despre onestitate, adevăr, integritate și a face bine pentru alții, Sonya
Carson a stabilit niște standarde extrem de înalte pentru noi.
De fapt, am fost încurajat, văzând că, în ultimii doi ani, multe școli - de la școlile gimnaziale
și până la cele postuniversitare- au luat decizia conștientă de a adăuga sau de a încorpora
educația pentru valori și caracter în programa academică, cu scopul de a educa, de a
dezvolta și de a întări caracterul elevilor.
www.resursecrestine.ro