1.

De-a lungul istoriei ţara noastră a trecut prin sute de războaie şi din această cauză
românii au ajuns să fie împărţiţi în trei provincii: Ţara Românească, Moldova şi
Transilvania.

2. Chiar dacă trăiau în trei state diferite, ei vorbeau aceeaşi limbă- LIMBA ROMÂNĂ-,
aveau aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi credinţă ortodoxă. Şi tocmai de aceea visul lor a
fost să se unească şi să fie conduşi de un singu domnitor.

3. În anul 1914 a început un război mare, numit Primul Război Mondial, la care au
participat mai multe state, printre care Franţa, Anglia şi Rusia. Românii din Ţara
Românească şi Moldova intră în război tocmai din dorinţa de a-şi urma visul şi de a se
uni cu cei din Transilvania.

4. Mii de ostaşi au luptat pentru fiecare palmă de pământ românesc. În armata română a
luptat chiar şi o vitează fată, pe care o chema Ecaterina Teodoroiu. Ea a luptat alături
de soldaţii români şi şi-a dat viaţa pentru ţara ei.

5. După război mai multe ţări devin libere, printre care şi Transivania, care acum se putea
uni cu Ţara Româneacă şi Moldova. Atfel, că românii şi-au câştigat pe câmpul de
luptă, cu vitejie şi sacrificiu, dreptul de a se uni într-un singur stat.

6. În decursul anului 1918 Moldovei şi Ţării Româneşti i se adaugă Transilvaniei şi alte

teritorii mai mici, desprinse din trupul ţării în decursul istoriei: Basarabia şi Bucovina.

7. La 1 Dec.1918 sute de mii de români care cereau unirea, s-au adunat la Alba Iulia pe
Câmpul lui Horea. Mulţimea striga într-un glas: „VREM UNIREA!” şi cânta cele mai
înflăcărate cântece patriotice: „Pe-al nostru steag ” şi „Deşteaptă-te, române!”.

Scenetă 1:
Povestitorul: Vestea a străbătut ca fulgerul satele şi oraşele. Se anunţase Adunarea
Naţional de la Alba Iulia, unde s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu
România.
I: Români, auzit-aţi? A sosit clipa împlinirii: trupul ţării se-ntregeşte cu Transilvania.
Stăpânirea străină asupra pământului românesc, e alungată pentru totdeauna.
II: Visul de veacuri ni s-a-mplinit!
III: Haideţi, români, la Alba –Iulia!
Povstitoul: Cei din împrejurimi s-au îndreptat spre oraş pe jos şi cu căruţele. Era o
dimineaţă rece, de iarnă. Pe de o parte a şoselei se duceau spre Alba Iulia,
căruţele româneşti, iar pe cealalta parte se retrăgea armata germană
izgonită din România.
Toţi: TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ!

Sceneta 2.:
... Moş Ion Roată stă de vorbă cu boierul Limbariţă.
- Noi, boierii, dragă moşule, suntem în fruntea acestei ţări.
- Voi în frunte? Da, sigur, sunteţi în frunte. Dar nu-ţi fie cu supărare, boierule?
Pentru că tot ai grăit cu limba dumitale cea delicată cuvântul de „ţară”, aş vrea să
ştiu şi eu atâtica: de unde se trage voroava aiasta?
- ... „Ţară” vine de la cuvântul latin „Tera”, care înseamnă pământ!
- ... Aiasta vrea să zică mai departe că locuitorii ţării sunt ţăranii, adică pământenii,
cei care sunt de la pământuri şi pământurile sunt ale lor! Pământurile doar le
muncim ca să crească rodul. Iară rodul este al vostru, ca şi pământurile. Păi cum
vine aiasta, boierule?
Limbariţă se făcu roşu la faţă, negăsind vreun răspuns.
- Boier dumneata, parcă spuseşi şi altă voroavă, aceea de „patrie”.
- Cuvântul „patrie” vine de la „pater”, ce înseamnă „tată”!
- Aiasta e bine şi chiar prea bine. Că ar fi ca patria să fie tată bun şi mamă bună
pentru toţi fiii ei. Când colo, pentru voi, boierii, e mumă, iară pentru noi, ţăranii,
ciumă! Boierii sunteţi în fruntea acestei ţări şi că aşa se cade să fie. Ce fapte mari
aţi făcut ca să meritaţi acest lucru?
- Păi ... se cade ... că noi purtăm steagul prin vreme şi poporul trebuie să ne urmeze!
- Şi unde-l purtaţi voi, boierii, steagul românesc?
- Cum unde? La ... sărbători!
- Dară nu v-aţi întrebat voi, boierii, de unde vine acest steag? Vine tocmai de pe
câmpurile de luptă. Acolo se poartă steagul, nu la sărbători. Ca să ajungă la
sărbători, întâi trebuie trecut prin focurile luptei, stropit cu sânge! Purtătorii
steagului au fost talpa ţării, „prostimea” voastră care s-a avântat fără preget în
luptă. Ea, temelia pământului a înălţat steagul pentru ca el să strălucească fără
moarte! Steagul Unirii, îl vom înălţa noi, ca un cântec fără asemănare, oamenii să-l
păstreze în inima lor.

Sceneta 3.:
Povestitorul: În satul 1918, în satul Brim din Transilvania, trăia o fetiţă cam de vârsta
noastră. Locuia cu bunica. Tatăl îi murise în război, mama murise de
durere.
 Fetiţa: Bunică, ai fost aleasă să mergi la Marea Adunare de la Alba Iulia. Hai,
bunicuţo, îmbracă-mă de sărbătoare şi să mergem!
Povestitorul: Au pornit împreună cu mai mulţi săteni. Purtau steaguri tricolore în
piepturi şi în mâini. Au mers pe jos o zi şi o noapte.
Fetiţa: Am îngheţat! Dar ce? Lui Mihai Viteazul şi lui Iancu le-a fost uşor? Ei au murit
pentru Unirea noastă, iar eu să mă plâng că-mi clănţănesc o ţâră dinţii de frig?
Copil: Fraţilor! De astăzi, Transilvania se întoace la patria mumă! Vom fi o singură
ţară: ROMÂNIA!
Bunica: să nu uiţi nepoată. Azi s-a împlinit visul scump al românilor: Marea Unire!
Fetiţa: Cum aş putea să uit? Voi spune tuturor, cât voi trăi: am fost şi eu la Alba Iulia!

8. Unirea Transilvaniei cu România a însemnat pentru poporul român împlinirea unui vis
străvechi, penru că în toată istoria, românii au dus o luptă continuă pentru libertate şi
unire.

9. După Revoluţia din Dec. 1989, data de 1 Dec. a devenit Sărbătoarea Naţională a
României, iar cântecul „Deşteaptă-te, române!” este de atunci Imnul Nostru
Naţional.

 această serbare poate fi desfăşurată sub forma unei şezători, în cadrul evaluării la isorie