Activitate “Mândru să fii român”

Profesorul face introducerea

Povestitor 1:
Bună ziua!!! Ne-am adunat cu toţii astăzi pentru a celebra un eveniment socotit ca fiind cel
mai important din istoria neamului românesc, ziua de 1 decembrie 1918, ziua Marii Uniri de
la Alba-Iulia. E datoria noastră, a tuturor, să nu uităm că la 1 decembrie 1918 s-a împlinit un
vis de secole, toţi românii şi toate teritoriile locuite de către aceştia s-au unit şi au format un
singur stat, un singur suflet : România Mare!!!

Povestitor 2:
Data de 1 Decembrie 1918 este un important moment al istoriei Romaniei. Putem afirma ca
data de 1 Decembrie este ziua in care s-a scris cea mai importanta pagina de istorie pentru
Romania. In ziua de 1 Decembrie 1918, ca urmare a votului in unanimitate al Adunarii
Nationale din Transilvania, convocata la Alba Iulia s-a confirmat unirea Transilvaniei si
Banatului cu Romania. Din 1990, in fiecare an in data de 1 Decembrie, Romania si romanii
sarbatoresc Ziua Nationala a Romaniei, aceasta zi fiind declarata oficial zi nelucratoare.

Povestitor 1:
Noi, elevi ai CNS „Cetate” Deva, vom descrie printr-o festivitate măreţia zilei de 1
decembrie şi importanţa ei pentru noi, românii!!!
La data de 1 decembrie 1918 toate provinciile locuite de către români s-au unit într-un singur
stat: România Mare.
Marea Unire a fost precum un nou născut care înaintează uşor spre o viaţă plină de
întâmplări memorabile. Zeci de mii de oameni au venit din toate părţile la Alba Iulia
strigând: ”Trăiască România Mare!!!”
Ziua Marii Uniri reprezintă pentru românii de azi un eveniment cu o foarte mare importanţă,
ei fiind mândri de faptele strămoşilor lor.

Povestitor 2:
Bucuria din inimile românilor creşte cu fiecare an, ei sărbătorind acest eveniment cu şi mai
multă dragoste şi dăruire. Prin Marea Unire înţelegem legământul de suflet dintre toate
principatele române.
Românii de azi pomenesc cu o mândrie nemărginită numele strămoşilor lor, al celor care au
participat la marele eveniment. Armonia acestei zile se transmite din suflet în suflet, toţi
românii devenind un singur suflet imens care se leagă tot mai strâns an de an. Marea Unire
va rămâne imprimată în sufletele românilor până la sfârşitul veacurilor.Acest eveniment,
măreţia lui, va fi transmisă din generaţie în generaţie copiilor şi copiilor copiilor noştri.
Povestitor 1:
Pentru început, vom deschide manifestarea noastra printr-un moment poetic. Câţiva colegi şi
colege vor prezenta câteva poezii patriotice, menite a ne face mândri de ceea ce suntem.
Suntem români!!!!
Deschidem această secţiune cu poezia „Clopotele reîntregirii” pe versurile regretatului poet
Adrian Păunescu
Poezie:
Bat clopote cantand reintregirea
Si sufletul ia foc in clopotari
Intai decembrie ne e unirea
Si stralucirea Romaniei Mari

Mihai Viteazul intra-n catedrala

Si are harta Daciei in maini
Intr-insul Burebista se rascoala
Si-apoi pe vatra lui se nasc romani

Cat flamura ros-galbena-albastra

Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal
Si iar incepe clopotul sa bata
Si sangereaza sutele de ani
In osul natiei se-aude-o roata
Muscand din Horea, Closca si Crisan

Si iar la Alba Iulia ni-i flancul

Pe care ardem si ne batem toti
Cand dinspre Apuseni rasare Iancu
Ca un Isus Cristos cu chip de mot

Cat flamura ros-galbena-albastra

Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal

Dar e un an care nicicand nu trece

Un an pe care-n veci il vom dori
O mie noua sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi

Ne fie el de-a pururea an-noul

In lupta cu problemele de azi
Cantam din Alba Iulia eroul
Pe reintregitorul cel viteaz

Cat flamura ros-galbena-albastra

Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal

Poezie
Avem o mandră ţară
Prin timpi de jale-amară
Strămoşii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singuri noi, românii
Suntem în ea stăpâni
Sus inima, români!

O lege avem străbună

Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost cel Sfânt tarie
Şi-n veci o să ne fie
Sus inima, români!

În ţara românească
De-a pururi să trăiască
Credinţa strămoşească
Şi graiul din bătrâni.
Spre Domnul ţării gândul
De-a pururi noi avându-l
Sus inima, români!

Poezie
Domnul Sfânt sâ ne iubească
Şi-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste ţara românească
Şi-al românilor popor!
Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de ţară
Ce strămoşii ne-o lăsară
Şi pe Domnul Sfânt de scut.

Mai făţiş mai fără veste Numai Domnul ne iubească

Ne-aţi lovit, duşmani de voi! Şi-al său Duh ocrotitor.
Dar ce-a fost, a fost poveste! Plin de pace să plutească
Dragostea de ţară este Peste ţara românească
Şi mai tare acum în noi. Şi-al românilor popor!
Poezie
Noi vrem să ne unim cu Ţara!
Bunicii noştri au decis
La Alba Iulia, punând
În fapt străvechiul nostru vis.
La –ntâi decembrie auzim
În suflet limpede şi clar
Strigarea unui neam întreg
Noi vrem să ne unim cu Ţara!

Fiinţă unică, de neam Printr-un şir sfânt de bătălii

Născut din daci şi din români, Purtate de români eroi
S-a regâsit pe-acelaşi ram S-au eliberat străbune glii
După un lung amar de ani. Să vieţuim în pace noi!

Poezie
Ardealul, Ardealul a fost şi este
Pământul nostru românesc
A suferit şi a dat de veste
Că vrea unire cu neamul românesc.
Şi iată marea împlinire
A visului dintotdeuna
La Alba Iulia strigau “UNIRE”
Să fim doar o fiinţă, una!

Şi-n vatra noastră din Ardeal

Cântece străvechi, române
Răsunau voios şi triunfal
Pentru sfânta noastră naţiune!

Poezie
Calea-i lungă, drumu-i greu
Vruta bunul Dumnezeu
Să rămâi aici stăpân
Zbuciumat, ţăran român!
Când a fost foc la hotar
L-ai zdrobit pe cel barbar
Ai făcut din arme plug
Zbuciumat, ţăran român!

Ca stejarul neclintit
Nicăieri n-ai pribegit
Pieptu-ai pus la cel pagân
Zbuciumat, ţăran român !

Poezie:
Marea zi de sărbătoare
La români între hotare
Cu cântec să-mbogăţim
Şi cu joc să veselim.
Hai să-ntindem hora mare
Fete şi feciori,
Să dansăm cu mic cu mare
Ziua aceasta-i zi preasfântă
Azi, când tot românul cântă!
Din Dobrogea, Oltenia, Banat
V-aducem cântec legânat
Din Haţeg în Maramu
Tot Ardealul cântă-acu!
Ca la sărbători!

La mulţi ani, prieteni!

La mulţi ani români de aici şi de pretutindeni!
Fie ca anul care vine să aducă-un mândru soare
Să deschidă o cale nouă de mari fapte roditoare
Pentru neamul românesc.

Povestitor 2 :
In continuare vă prezentăm prima scenetă pregătită de noi, elevii clasei a V-a A;
povestitorul primei scenete ne face părtaşii unui moment petrecut , ne-am imaginat noi,
într-un sat al anului 1918.

II. Sceneta I (personaje: povestitor, Mihuț, Arpad, Rareș, Zulta)

Povestitor: Acum o să mergem într-un sat transilvănean al anului 1918, în Romosel, pentru
a ne întâlni cu un român al anului 1918, cu Mihuţ, argat la curtea boierului maghiar Arpad.
Acesta muncea zi lumină pe pământurile cruntului boier, aşa cum munciseră şi strămoşii lui
sute de ani pentru cei care nu ştiuseră decât să sece de putere naţia românească
transilvăneană.
Dar chinurile astea erau pe sfârşite. Prin toată zona Orastiei şi Romosului se anunţase că la
Alba Iulia, la 1 decembrie va fi o mare sărbătoare, va fi ziua în care românii vor vota unirea
cu Patria mumă România. Românii urmau să scape de jugul unguresc pe care-l purtaseră pe
umerii lor sute de ani.
Şi Mihuţ ştia asta!!!! Aflase de la ceilalţi români din Vaidei despre momentul măreţ care
urma să aibă loc la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.
În fiinţa lui Mihuţ sălăşluia ca un duh rău, o apăsare neînchipuită. Simţise plecarea
oamenilor spre Alba Iulia, locul sfânt unde se pregătea unirea cea mare a românilor.
El nu putea pleca nicicum. Stătea în uşa hambarului de la conacul boierului, cel care îi era
aşternut de noapte şi unde era pregătită masa pentru astâmpărarea foamei. De acolo se
vedeau ferestrele camerei lui Arpad, stăpânul lui cel rău. Într-un târziu se hotărî:

Mihuţ: N-o să stau aşa până vor începe să sclipească stelele şi s-o împlini unirea.

Povestitor: De la gând la faptă a fost o scânteiere de fulger. S-a trezit în pragul conacului,
cu ochii risipiţi de spaimă . L-a văzut pe Zulta, omul de casă al lui Arpad, cum îl priveşte cu
ochi duşmănoşi.

Zulta: Ce –i cu tine aicea mă sărăntocule ?

Mihuţ: Vreau să dau faţă cu stăpânul !!!

(Zulta vrea sa-l dea afară dar apare boierul )

Arpad: Lasă-l, să vedem ce are pe inimă !!!

 Mihuţ: Boierule, vreau să plec mâine la Alba Iulia, alături de toţi fraţii mei, să înfăptuim
unirea !!!
(Boierul şi Zulta râd)

Arpad: Tu, mă , robul meu, tu o să faci unirea ???

Mihuţ: Eu , şi toţi ca mine, toţi cei care suntem români! Am îndurat prea mult timp grofule,
la Alba ne vom obţine libertatea cea de secole visată de ai mei !!!

Arpad: Ascultă-mă, Mihuţ, tu eşti robul meu, o să faci ce zic eu!!! Şi eu zic că tu nu vei
merge la Alba Iulia ci vei munci la mine de dimineaţa până seara, ca să-ţi câştigi pâinea cea
de toate zilele.

Mihuţ: Grofule, te-am ascultat o viaţă, strămoşii mei i-au ascultat pe cei ca tine fără să
crâcnească. Dar eu boierule, nu te voi asculta, ci voi merge la Alba Iulia pentru a împlini şi
visul celor din neamul meu, care au suferit şi nu mai sunt.

Povestitor 1. Atunci supărarea lui Arpad nu mai cunoscu margini. Nu mai reuşi nici măcar
să îngaime ceva. Făcu un semn şi Zulta, care cunoştea înţelesul tuturor semnelor stăpânului,
îl târî pe Mihuţ până la hambar şi acolo îl legă de un stâlp.

Zulta: Aici ai să stai 3 zile, fără apă, fără hrană, până te-oi cuminţi.

Povestitor: Mihuţ ştia că peste 3 zile va fi trecând ziua de 1 decembrie 1918, ziua marii
Uniri, fără el, care era legat în conacul boierului. Nu simţea rănile cauzate de funiile
nemiloase ce-i intraseră în carne. Îl durea faptul greu al plecării oamenilor spre Alba. El
parcă ar fi fost un trădător. În afara lumii şi într-o văgăună de unde nu mai întrezărea nici o
speranţă. Deodată, în matca aceea de întuneric, uşa hambarului scârţâi şi o lumină din afară
argintie şi rece se pare a lunii, pătrunse ca o lamă de cuţit până la el. Mihuţ îl vazu în clipa
aceea pe Rareş, băieţelul care slujea şi el la conacul boierului. Se apropie şi–i şopti lui
Mihuţ.

Rareş : Te doare, nene Mihule !!!

Mihuţ : Nu mai contează, dar dezleagă-mă repede copile!!!

Rareş: Nu pot nene Mihule . M-ar omorî Arpad. Am auzit cum le spunea la oameni să fie cu
ochii pe tine.

Mihuţ: Tu ţii mai mult la boier, decât la mine, Rareş?

Rareş : Cum poţi spune asta, nene Mihule ?

Mihuţ: Dacă nu mă dezlegi asta înseamnă.

Rareş : De ce te-a legat şi de ce vrei să te dezleg?

Mihuţ: Pentru că vreau să plec la Alba Iulia , la unire. Iar lui Arpad nu-i vine la socoteală. E
de datoria mea să fiu acolo , alături de ceilalţi fraţi români . Înţelegi , nu ? Te iau şi pe tine
acolo!!!

Povestitor . Rareş îl privea în tăcere. Dar Mihuţ simţi că în bietul copil e mare frământare.
Nu se înşelase. Rareş mai zăbovi o clipă . Atât. Apoi începu să desfacă funiile nemiloase. Nu
era uşor. Dar se străduia din puteri să izbutească. În timp ce lupta cu legăturile , îi zise lui
Mihuţ:

Rareş : Gata nene Mihule eşti liber !!! Poţi să mergi la Alba-Iulia!

Mihuţ: Mergem amândoi Rareş!!! După ziua de mâine vom fi liberi cu toţii şi nu vom mai
fi slugi la grofii unguri!!!! Vom fi români ai unei Românii Mari.

Rareş: Da nene Mihule !!!Şi Vom fi stăpâni pe pâmântul nostru strămoşesc!!! Aşa cum au
visat strămoşii nostri!!!

Mihuţ : Da copile !!! Să fim mândri pentru clipele pe care le trăim . No !!! Hai să mergem
că nu mai e timp de pierdut !

Rareş : Da nene Mihule !!! Să mergem !!! Alba Iulia ne aşteaptă !!!!

Povestitor . Zorii zilei îl găsiră pe Mihuţ pe calul lui, aproape de Alba Iulia. Simţea în piept
aerul curat al dimineţii, o dimineaţă cum nu mai văzuseră românii de sute de ani. Ajungând
la cetatea de la Alba , Mihuţ s-a amestecat în puhoiul de lume prezent acolo.

Povestitor 2:
Le multumim colegilor şi mergem mai departe cu manifestarea noastră prezentându-vă cea
de-a doua mini scenetă pe care am pregătit-o, scenetă având ca temă tot Marea Unire şi
importanţa actului istoric înfăptuit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

Povestitor 1:
Ne imaginăm că suntem cetăţeni români ai anului 1918. Ne imaginăm că dumneavoastră
sunteţi telespectatori ai unui post de televiziune imaginar, la Viitorul tv. Iar eu sunt cea care
vă prezintă ştirile. Şi în acest moment predau legătura reporterului nostru de teren.
 Sceneta II: (un băiat și 8 fete)
Reporter : Bună ziua ....................................... (numele colegului care e povestitor 1)!!!
Am preluat legătura !!! Stimaţi telespectatori ai viitorului ne aflăm într-o casă tărănească
alături de o mamă şi de fiicele ei !!! Haideţi să le cunoaştem mai bine!!! Le vom întreba pe
primele 2 româncuţe: Cine sunteţi voi ???

Fata 1: Eu sunt Moldova, provincia întemeiată de voievozii Dragoş şi Bogdan. Sunt palma
de pământ mult iubită de către Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare !!! Sunt partea de Est a
României !!!

Reporter : Dar Tu?

Fata 2 : Eu sunt Ţara Românească, sunt zona de sud a României, sunt Oltenia şi
Muntenia !!! Am fost condusă de mari domnitori precum Basarab I, Mircea cel Bătrân şi
alţii… Şi vreau să-i anunt pe spectatorii dumneavoastră din viitor următoarele : La 24
ianuarie 1859 eu, adică Ţara Românească m-am unit cu sora mea din est Moldova.

Reporter : Cine v-a unit şi ce a rezultat în urma acestui eveniment???

Fata 1 : Alexandru Ioan Cuza este cel care ne-a unit şi noi am devenit România Mică !!!

Reporter : Haideţi să discutăm şi o altă fetiţă . Tu cine eşti ?

Fata 3 : Eu sunt Dobrogea !!! Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră !!! Am fost unită
cu România Mică , adică cu surorile mele Ţara Românească şi Moldova, în urma
Congresului de la Berlin din iunie-iulie 1878. Acest eveniment s-a întâmplat în timpul
domniei lui Carol I.

Reporter : Mulţumesc frumos pentru interviu . Şi acum să vorbim cu o altă soră a voastră !!!
Tu cum te numeşti?

Fata 4 : Eu sunt provincia numită Cadrilater. Mă aflu în Sudul Dubrogei !!! Şi în anul 1913,
în timpul domniei lui Carol I am fost unită cu România !!!

Reporter : Înainte de a vorbi şi cu celelate persoane din această casă vreau să vă informez,
stimaţi telespectatori , următoarele :
- În septembrie 1914 regele Carol I moare, după 48 de ani de domnie. Pe tronul
românesc urca nepotul său, Ferdinand.
- În periada 1916-1918, România participă la Primul Razboi Mondial, alături de
Antanta (din care fac parte Anglia, Franţa, Rusia) şi împotriva Puterilor Centrale (din
care fac parte Germania şi Austro-Ungaria).
 - Primul Război Mondial s-a încheiat cu victoria puterilor din alianţa militară numită
Antanta!!! România se găsea aşadar în tabăra învingătorilor!!!

Şi acum să continuăm interviul nostru . Tu cum te numeşti şi care e rolul tău în această mare
familie ?

Fata 5 : Eu sunt Basarabia !!! Partea cea mai estică de pământ românesc !!! În data de 27
martie 1918 românii situaţi pe teritoriul dintre râurile Prut şi Nistru, au hotărât, la Chişinău,
unirea mea, adică a Basarabiei cu România.

Reporter : Acum vom discuta şi cu tine !!! Ne spui cine eşti ???

Fata 6 : Eu sunt Bucovina !!! Mă aflu în partea de nord a Moldovei !!! În data de 15
noiembrie 1918, românii din această parte de ţară au hotărât, la Cernăuţi, unirea mea cu
Ţara-mumă, România.

Reporter : Mulţumim pentru răspuns !!! Ş acum vom discuta cu ultima dintre aceste
copile !!! Cu tine !!! Te poţi prezenta telespectatorilor nostri viitori ???

Fata 7 : DA, Eu sunt Transilvania sunt şi Banatul, dar şi Maramureşul şi Crişana !!! La data
de 1 decembrie 1918, românii din aceste provincii au hotărât, în cadrul Marii Adunări
Naţionale de la Alba Iulia, unirea cu România.

Reporter: Şi de aceea noi la 1 decembrie sărbătorim ziua naţională a României!!! Şi în

continuarea scurtului nostru reportaj vom discuta cu mama acestor copile: cu
dumneavoastră, care vă numiti ???

Fata 8 : Mă Numesc ROMÂNIA!!! România Mare!!! Şi da e adevărat!!! Sunt mama tuturor

acestor copile-provincii!!! Toate la un loc sunt eu!!! Sute de ani ele au stat despărţite datorită
unor crunţi duşmani!!! Iar eu am suferit mult!!! Dar, cum după orice furtună răsare soare,
aşa a fost şi în viaţa mea !!!

Reporter: Ce vreţi să spuneţi ???

Fata 8 : După sute de ani, la data de 1 decembrie 1918, eu am putut să-mi reîntregesc
familia, sa le am în casa mea pe toate fetele mele, aceste provincii minunate. Pe Moldova, Pe
Ţara Românească, pe Dobrogea, pe Cadrilater, pe Basarabia, pe Bucovina, şi pe
Transilvania!!!

Reporter : O Familie Frumoasă aveţi !!! Felicitări România Mare !!! În final ne puteţi spune
ce vă doriţi pentru viitor ???
 Fata 8 : Eu, Îmi doresc ca fiicele mele, provincii româneşti, să nu mai fie despărţite
niciodaţă !!! Aşa să ne ajute Dumnezeu !!!

Reporter : Mulţumim tuturor pentru acest interviu !!! ..................................., ai legătura !!!

Povestitor 1:
Mulţumim ..................................!!! Am preluat legătura!!!

Povestitorii fac finalul …Mulţumiri tuturor