Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Prin integrarea elevilor cu CES se urmărește transformarea elevului într-o persoană

capabilă să-şi creeze propriile procese şi strategii de raţionament utile pentru rezolvarea

problemelor reale şi apropiate. O soluție este adaptarea curriculum-ului la nivelul clasei printr-un

un grad mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze în ritmul său şi să

fie tratat în funcţie de capacităţile sale de învăţare, astfel, elevii  participă în mod activ, îşi asumă

roluri şi responsabilităţi. Selecţionarea sarcinilor de învăţare trebuie să țină cont de maturitatea

intelectuală, ritmul de lucru de posibilităţile intelectuale, de interesele cognitive şi de stilul de

învăţare al elevului. Adaptarea proceselor didactice având în vederea mărimea şi gradul de

dificultate al sarcinii prin metode de învăţare prin cooperare, metode active-participative, jocul

didactic, prin materialul didactic intuitiv, a timpului de lucru alocat, sprijin suplimentar prin

cadre didactice de sprijin. Cadrul didactic trebuie să pună un accent pe abordarea pozitivă a

comportamentului copiilor, exprimarea încrederii în posibilităţile fiecărui copil de a reuşi.

folosind metodele expozitive (povestirea, expunerea, explicaţia, descrierea), cu un limbaj

adecvat,  clar,  idei  sistematizate, cu procedee şi materiale intuitive,  dar și metodele de simulare

(jocul didactic, dramatizarea)(ex formarea şi dezvoltarea comunicării la elevii cu deficienţe

mintale şi senzoriale) sau metoda demostrației. Învățarea prin cooperare permite elevilor  să-și

împărtășească ideile, să se încurajeze, să înveţe unii de la alţii, să realizeze că au nevoie unii de

alţii pentru a duce la bun sfârşit o sarcină a grupului.

Evaluarea trebuie să vizeze identificarea progresului realizat de elev, luând ca punct de plecare

rezultatele evaluării iniţiale având ca finalitate dezvoltarea unor capacitaţi individuale ce se pot

exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale, kinestezice).

Activitățile extarcuriculare au rol terapeutic în integrarea  copiilor cu CES  prin ele se poate

realiza mai uşor socializarea acestora. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la

elevi priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că,
desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu

realitatea socială.

Este important ca integrarea copiilor cu CES să se facă în parteneriat cu părintele sau cu cel care

îl are în grijă pe copil. Cadrele didactice, colegii copiilor și părinții acestora trebuie să fie

parteneri în accentuarea calităților pozitive ale copilului.

M.O.I. are 14 ani şi este elev în clasa a VII-a, diagnosticat cu intelect liminar. Elevul provine

dintr-o familie monoparentală, cu resurse financiare scăzute şi cu un grad slab de culturalizare.

Elevul a prezentat încă din clasele primare tulburări grave de comportament, caracterizate

printr-o intensă lipsă de concentrare. Colaborează relativ bine cu adulţii dacă aceştia sunt

indulgenţi cu el. Cu toate că se dezvoltă normal din punct de vedere fizic, este un copil care are

ieșiri bruște de comportament. În prezent urmează un tratament și merge periodic la control.

Elevul M.O.I. nu este interesat de a stabili relaţii cu colegii şi nu îşi priveşte în ochi

interlocutorul. Nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni. Colegii lui nu sunt însă foarte

prietenoşi şi mereu îl marginalizează.

1. Activități cu elevii

Idei de activități:

- așezarea optimă a copilului în clasă: să stea în prima bancă, cu un coleg cooperant și empatic,

care să îl ajute la nevoie;

- materialele didactice care îl ajută în învăţare să fie la îndemâna lui;

- implicarea în activităţi extraşcolare care să stimuleze încrederea în sine și în ceilalți;

-vizionarea unor filmulețe educative, a unor povești terapeutice, întâlniri cu psihologi,

psihoterapeuți;

- activităţile în care este implicată să fie scurte şi să se pregătească mai multe variante pentru

fiecare lecţie;
- formularea instrucţiunilor într-un mod accesibil;

- alocarea de timp suficient pentru sarcinile de învățare;

- formarea unei rutine prin activităţi similare.

Strategii de învățare

- învățarea individualizată sau individualizarea unor secvențe de învățare;

- tratarea diferențiată;

- metode activ-participative şi practice (jocul de rol, jocul didactic, explozia stelară, ciorchinele,

toate fiind adaptate);

- învățarea prin cooperare: în perechi, în echipă;

- valorizarea activității în fiecare oră;

Resurse:

- fișe, scheme, desene, reviste, carioci, jetoane;

- mijloace IT (calculator, videoproiector, CD-uri);

- cărți/reviste cu imagini;

- fișe cu scheme de fixare;

- resurse educaționale deschise.

Evaluare:

- observarea sistematică a comportamentului;

- evaluări orale și scrise diferențiate și cu sprijin (indicații);

- feedback pozitiv;

- încurajări verbale.
2. Activități cu părinții

Idei de activități:

- prezentarea problemelor cu care se confruntă elevul și acceptarea acestora de către părinţi;

- măsuri şi planuri anticipative pentru a preveni/soluţiona anumite situaţii dificile;

- măsuri care pot fi luate de părinţi, de exemplu: limitarea timpului petrecut în faţa

televizorului şi controlul asupra programelor şi a conţinuturilor vizionate, ieșiri în aer liber

alături de alți copii, ședințe cu psihologi și psihoterapeuți;

- activități comune cu invitați de specialitate: psihologi, profesori de sprijin, consilieri

școlari.

Strategii de învățare: lectorate , dezbateri, workshopuri, expoziții.

Resurse:

Materiale:

- ppt-uri tematice;

- pliante/reviste/afișe informative.

Umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin.

Evaluare: observarea sistematică, chestionare, portofolii cu produsele activităților, feedback

pozitiv.

3. Activități cu alte cadre didactice

- cadrele didactice care lucrează la clasă trebuie să colaboreze cu dirigintele, să-și adapteze

activitățile la clasă ținând cont de asigurarea șanselor egale la educație a elevilor cu CES prin

flexibilizarea, îmbogățirea şi adaptarea curriculumului școlar;

- colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar;

- elaborarea unor programe ale școlii care să includă activități de consiliere a elevilor cu CES și

a familiilor acestora, posibilitatea de a-și utiliza potențialul creativ, artistic, intelectual în

activități recreative și sportive;

- activități comune părinți-profesori-elevi;

- predarea în echipă cu profesorul de sprijin/consilierul școlar.

Strategii de învățare: mese rotunde, interasistențe, lucru în echipă.

Resurse:

- pliante/reviste/afișe informative;

- lucrări de specialitate;

- acte normative (Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru asigurarea

suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare);

- materiale didactice adecvate.

Evaluare: aprecieri verbale, portofolii cu produsele activităților, încurajarea imediată a reuşitei

şcolare, oferirea de feedback pozitiv.