FACULTATEA"BABEȘ-BOLYAI" CLUJ NAPOCA

PRINCIPALELE CARACTERISTICI PRIVIND ADAPTAREA

ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIONALE LA CLASĂ

1.Acomodarea la clasă.

Este important ca profesorul să creeze un mediu propic învățări pentru copilul cu

ADHD.

Copilul cu ADHD ar trebui să fie așezat ăn fața clasei, lângă catedra profesorului, cu
spatele la colegi.

Profesorul trebuie să se asigure că scaunul copilului face parte din scaunele copiilor
din clase, este de același tip (nu este diferit de scaunele din clasă).

Aceasta poziție are avantajul (pentru copilul cu ADHD) că acesta este așezat cu
spatele la restul clasei și sunt mai puține șanse în acest fel ca ceilalți elevi să-l distragă de la
ore, să-i distragă atenția.

Astfel, vechea idee- mentalitatea de a pune un elev neastâmpărat la sfârșitul rândului

de bănci, în spatele celorlalți copiii sau de a-l lăsa să stea singur în bancă, în spatele clasei, nu
mai este valabilă în cazul copilului cu ADHD, este total neadecvată pentru el.

O altă idee bună este aceea de a așeza câte un elev bun de parte și de alta a copilului
cu ADHD , acest elev bun având rolul de model. Exemplul (modelul) este de astfel cel mai
bun profesor. Copilul cu ADHD în această situație va avea numai beneficii prin copierea
comportamentului acestor copii așezați în imediata lor apropiere, și totodată, va fi mai puțin
distras dacă colegii lui sunt bine crescuți și au deprinderi bune de muncă.

Profesorul poate folosi la maximum această situație de proximitate pentru încurajarea

colaborării dintre copii la predare și învățare.

Un cadru didactic care predă într-o clasă cu copii cu ADHD trebuie să fie capabil
să:

a.Stabilească ţinte realiste în ceea ce priveşte realizările şi progresul elevilor cu

ADHD cât şi să le adapteze în funcţie de cerinţele educaţionale şi de performanţa
acestora;
 b.Aibă o abordare individualizată(în predare, sarcini de lucru, metode de evaluare
etc.) în urmărirea obiectivelor educaţionale şi să utilizeze metode didactice adecvate;

c.Urmărească dezvoltarea unor abilităţi şi reducerea/eliminarea unor

comportamente problematice, să cultive plăcerea de a învăţa şi angajarea copilului în
interacţiuni sociale pozitive

d.Încurajeze şi să recunoascăfiecare realizare a elevilor cu ADHD, valorizând fiecare

contribuţie la lecţie a acestora;

e.Asigure o evaluare continuăşi să încerce să se informeze cu ajutorul familiei

cu privire la activităţile lor extra-şcolare care pot influenţa performanţa acestor elevi;

f.Trateze cu empatie situaţiile de neînţelegere sau greşelile pe care elevi cu

ADHD le fac în

g.Chestioneze metodele didactice atunci când elevii cu ADHD nu

înregistrează progresul aşteptat; să apeleze la diferite categorii de experţi atunci când
eforturile sale se dovedesc a nu fi suficiente;

h.Se informezeşi formeze în domenii relevante educaţiei copiilor cu astfel de

deficienţe;

i.Comunice cu echipa managerială a şcolii pentru corectarea/dezvoltarea unor

politici educaţionale adecvate la nivelul unităţii şcolare şi asigurarea tuturor resurselor
necesare educaţiei elevilor cu ADHD.

Nu în ultimul rând, este de aşteptat ca o clasă care include copiii cu ADHD să:

a.Asigure un spaţiu şi o atmosferă de lucru adecvată nevoilor copiilor cu deficit

de atenţie/hiperkinezie; să compenseze un mediu familial uneori problematic prin
existenţa unui personal calificat şi cu experienţă, prin consecvenţa unor intervenţii şi prin
resurse didactice adecvate;

b.Promoveze în mod explicit politici de incluziuneşi să iniţieze activităţi

/strategii de sprijin specifice pentru această categorie de elevi (publicaţii, campanii
de informare, evenimente speciale promovate împreună/pentru părinţi etc.)
 c.Practice atitudini pozitiveşi să identifice/elimine eventualele surse de
discriminare, indiferent de natura acestora (pedagogică, fizică, socio-economică,
etnică, religioasă etc.)

d.Investigheze în mod regulat şi sistematic opiniileelevilor cu ADHD cu privire la

integrarea lor în comunitatea şcolii cât şi cele ale părinţilor şi tutorilor (de exemplu,
prin aplicarea şi analiza rezultatelor unor chestionare de opinie, organizarea unor
interviuri individuale şi de grup etc.)

e.Creeze diferite canale de comunicare prin care atât elevii cu ADHD cât şi
membrii familiilor acestora să îşi poată exprima diferite opinii sau sugestii şi să
participe activ la procesele de decizie ale clasei

f.Identifice şi să dezbată cazurile în care intervenţiile care urmăresc nevoile

elevilor cu ADHD pot să afecteze negativ situaţia celorlalţi elevi din clasă; solicite
asistenţă în orice aspect legat de serviciile educaţionale oferite acestor elevi (din partea
părinţilor, experţilor, instituţiilor publice specializate, ONG-urilor etc.)

g.Dezvolte un sistem de verificare a eficienţei activităţilor specifice

managementului clasei şi a impactului acestora asupra elevilor cu ADHD.

Este deosebit de important să subliniem că metoda educaţiei imaginative are un foarte

mare succes nu numai în menţinerea nivelului de atenţie al elevilor cu ADHD ci şi în
cazul apariţiei unor dificultăţi de învăţare specifice (probleme de exprimare orală sau
scrisă, dificultăţi de realizarea a unor calcule matematice etc.). Prin această abordare nu se
intervine numai la nivelul dispoziţiei pentru a învăţa ci şi la nivelul eficacităţii şi eficienţei
învăţării.Există o cheie pedagogică în înţelegerea specificului elevilor cu dificultăţi de
învăţare, şi în mod deosebit a elevilor cu ADHD, a modului în care ei învaţăşi
performează. Aceasta este oferită de abordarea brain-compatible teaching strategies
(strategii de predare compatibile cogniţiei), dezvoltată de Rife şi Himburge (2006) care ţine
seama de:

-învăţarea printr-o varietate de surse, medii şi mijloace;

-importanţa participării active a elevilor la învăţare şi a creării unor deprinderi de a-şi

dezvolta şi împărtăşi ideile, familiarizându-se cu perspectivele diferite ale colegilor;

-existenţa unor mijloace variate şi alternative de evaluare

 -nevoia de formare a profesorilor în predarea diferenţiată: conştientizarea nevoii
de a oferi celor care învaţă sprijin în a parcurge un curriculum sau un set de
informaţii, indiferent de nivelul lor

-strategiile bazate pe rezultatele unor cercetări relevante şi importanţa

adaptărilor la condiţiile clasei de elevi

-importanţa sensului şi înţelegerii profunde în predare/învăţare, dincolo de

strategiile didactice eficiente în sine

-existenţa opţiunilor şi a unor noi arii de alegeri în cazul elevilor, învăţării prin
experienţăşi utilizarea tehnologiei pentru dezvoltarea unor noi deprinderi sau a achiziţionarea
unor noi cunoştinţe

-curriculumul, predarea şi evaluarea au la bază standarde şi există o presiune asupra

elevilor de a le depăşi

-deschiderea la nivel de sistem în a oferi sprijin atât în domeniul academic cât şi în cel
comportamental, chiar dacă iniţiativele locale sunt în continuare cele mai eficiente în a
interveni cât mai devreme posibil (prin familie, reprezentanţi ai comunităţii).

Soluții educaționale pentru elevii cu ADHD: educația imaginativă.

După cum se poate vedea și din rezultatele cercetării întreprinse de autorii

acestui ghid în câteva din școlile pilot din Romania, putem spune ca una dintre
cauzele importante ale hiperactivității este plictiseala și lipsa de angajare în
activitățile din clasă. Un mod de a ajuta elevii hiperactivi să se implice în activitățile de la
clasă este de a face informația, învățarea și activitățile didactice, interesante și pasionante.
Educarea elevului hiperactiv este un proces dificil, care presupune un efort comun,
bilateral, în care sarcinile și responsabilitățile revin deopotrivă elevului și adultului care
educă. Pentru a motiva elevul să depună efort pentru a ajunge la autocontrol este
necesar să facem lecțiile pasionante, activitățile din clasă relevante și interesante, iar
angajarea imaginației are întotdeauna forțe suprinzător de puternice, așa cum multi
dintre cei care educă dejaștiu foarte bine. Educația imaginativă oferă– pe baza
curriculumului oficial – un set de metode de predare și învățare care facilitează tocmai
eliminarea rutinei și a plictiselii, implicarea activă a imaginației elevilor în ceea ce fac și
obținerea unor rezultate care îi motivează pentru următorii pași
 Tipurile de înțelegere și procesul educației imaginative

Primul tip este înțelegerea– (sau etapa) –somatică. Aceasta se raporteazăla modurile
fizice, pre-lingvistice prin intermediul cărora Laura începe să cunoascălumea în care face
primii pași în viață. Ea înțelege experiențele sale prin intermediul simțurilor: văzul, auzul,
pipaitul, gustul și mirosul. Totodată, ea cunoaște în mod esențial lumea înconjurătoare
prin intermediul sentimentelor și emoțiilor asociate simțurilor și experiențelor sale. Ea
experimentează lumea și senzațiile de balans, mișcare, elasticitate, durere și așa mai
departe, prin intermediul modurilor în care corpul ei intra în contact cu persoanele și
lucrurile care o înconjoară.

Pe măsură ce Laura crește și învață limbajul verbal, înțelegerea ei asupra lumii

se extinde și începe să își dezvolte un al doilea tip de înțelegere, numităînțelegerea
mitologică. În această fază a vieții ei nu mai este limitată la modul de înțelegere strict
senzorial, prin simțuri. Laura poate acum să se bazeze pe utilizarea limbajului pentru a purta
discutii, pentru a reprezenta și înțelege chiar și lucrurile pe care nu le-a experimentat în mod
direct.

Câțiva ani mai tarziu, Laura începe să învețe și să înțeleagă experiențele sale prin
intermediul limbajului scris. În acest moment, ea își dezvoltă cea de-a treia modalitate
de înțelegere, numităînțelegerea romantică. În toată această etapă, ea începe să își
conștientizeze independența fațâ de o lume care îi apare tot mai complexă. Ea se
raportează acum la extremele realității, se compară cu eroii și caută să găseasca sensul
lucrurilor care o inconjoară, umanizâdu-le.

De când este adolescentă, Laura a început să fie mai atentă asupra conexiunilor
dintre lucruri. Ea a început să vadă că sunt legi și teorii care unificăși explică
fenomentele din jurul său și o ajută să vadă înțelesul a ceea ce inițial considera a fi
detalii și experiențe separate. În această etapă a vieții sale, Laura își dezvoltă înțelegerea
sistematică asupra lumii, care poarta numele de înțelegere filosofică.

După câțiva ani, Laura începe să înțeleaga faptul că sunt limite ale gândirii
sale sistematice. Ea începe să considere teoriile și chiar limbajul pe care se baza a fi prea
limitate și primitive pentru a surprinde tot ceea ce este cu adevarat important în lume. De
asemenea, ea se familiarizează cu faptul că modul ei de a percepe lumea este dependent de
propria ei perspectivă culturalăși istorică. În acest stadiu, Laura este pe cale de a-și dezvolta a
cincea cale de înțelegere, numita înțelegere ironică.
 Ca adult, Laura și-a dezvoltat toate cele tipuri de înțelegere. Ea
conștientizează faptul că fiecare dintre ele aduce o contribuție distinctăîntregii sale cunoasteri
și că acestea aduc cele mai bune și profunde rezultate dacă sunt utilizate combinat.

Tipurile de înțelegere nu ni le dezvoltăm în mod "natural", la o anumităvârstă,

ca o parte a unui proces inevitabil. Mai degrabă, procesul descris mai sus cu ajutorul Laurei
apare atunci cand formele corespunzatoare ale educației imaginative sunt utilizate în mod
adecvat. Profesorii Laurei s-au concentrat din primii ani de școală pe implicarea activă
a imaginației și emoțiilor sale în cunoașterea lumii și in dezvoltarea capacității sale de a
utiliza un larg evantai de instrumente cognitive.

Instrumentele cognitive. Cum putem dezvolta cele cinci tipuri de înțelegere

Profesorii Laurei s-au bazat pe abordarea prin care elevii pot să-și dezvolte cu
succes aceste cinci tipuri de înțelegere prin achiziția unor seturi de "instrumente ale gândirii".
In educația imaginativă acestea sunt numite "instrumente cognitive". Aceste instrumente au
fost inventate și dezvoltate de strămoșii noștri pentru a dobândi o înțelegere a lumii care
facă posibil ca ei ca ei să poata acționa eficient în cadrul ei. Exemple de instrumente cognitive
includ:

•povești, care îi ajută pe oameni să își reamintească lucrurile, făcând cunoașterea mai
angajantă;

•metafore, care ajută oamenii să înțeleagă un lucru prin prisma unor termeni
specifici altuia mai familiar;

•opozițiile binare ca bine/rău, care ajută oamenii să organizeze și să structureze

cunoașterea.

Poate părea ciudat să ne referim la cele de mai sus ca la niște "instrumente", dar
termenul încearcă să reflecteze faptul că acestea sunt mecanisme mentale care ne ajută să
gândim și să facem lucrurile mai eficient.Când ne uitam în jur putem vedea că aceste
instrumente cognitive, ca multe altele, au devenit o parte a culturii noastre. De fapt, ar fi
foarte greu să ne imaginăm viata fără instrumente cognitive cum ar fi poveștile și
metaforele. Fiecare dintre noi poate învăța cum să utilizeze aceste instrumente cognitive
pentru a-si spori puterea de a gândi și de a înțelege sau putem să avem un eșec în
planul învățării utilizarii lor.
HOJDA IOANA ROXANA ANUL I- ID

FACULTATEA DE PSHIOLOGIE ȘI ȘTIINTELE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR