Plan de acțiune pentru

integrarea copiilor cu dizabilități

Cursant: Prof. Munteanu Oana

Școala Gimnazială „George Tutoveanu”, Bârlad
 Educaţia incluzivă este o mişcare mondială bazată pe drepturile umane de bază.
Conform principiilor drepturilor omului, fiecare copil, indiferent de apartenenţa sa sau de
nivelul de dezvoltare a capacităţilor sale, are dreptul la o educaţie de bună calitate, care să
conducă în cea mai mare măsură la dezvoltarea capacităţilor sale cognitive şi de integrare
socială. Diferenţierea şcolară pe baza apartenenţei la o anumita categorie socială sau a
nivelului de dezvoltare individuală este nedreaptă şi nu justifică excluderea din şcoala de
masă. Având în vedere că existența copiilor cu CES este o realitate permanentă, școala
trebuie să se adapteze și să ofere un mediu de învățare incluziv în care toți copiii să aibă
posibilitatea să se dezvolte. Pentru aceasta este necesar ca școala să creeze parteneriate
educaționale cu personal specializat, cu centrele de resurse și asistență educațională, ca
profesorii din școli să devină ei înșiși agenți ai educației incluzive și nu în ultimul rând o
colaborare mai strânsă cu părinții.
Elevii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat, de programe
de terapie lingvistică, de tratament logopedic specializat, de programe specifice de
predare-învăţare şi evaluare specializate, adaptate abilităţilor lor de citire, scriere, calcul,
de programe terapeutice pentru tulburări motorii. De asemenea elevii cu dizabilități
trebuie să beneficieze de consiliere şcolară şi vocaţională personală şi a familiei.
Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învăţare pentru ca
un volum mai mare de informaţii să fie acumulat în aceeaşi perioadă de timp. Acest
lucru este posibil dacă este cunoscut stilul de învăţare al copilului, dacă este făcută o
evaluare eficientă care ne permite să ştim cum învaţă copilul.
 Unii elevi au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de
psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social.
De asemenea copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor,
fiind nevoie să primească în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate.
Elevii cu tulburări vizuale, tulburări de auz, cu dizabilităţi fizice, necesită programe şi
modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative, programe de terapie, rampe de acces
pentru deplasare, asistenţă medicală specializată, asistenţă psihoterapeutică.
Elevii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificaţi astfel încât
consultarea psihologului, şi terapia să fie făcute cât mai precoce, cu implicarea tuturor
factorilor educaţionali (familie, cadre didactice). Consilierul şcolar este şi el de un real
ajutor,el oferind consilierea elevului şi a familiei. În procesul de predare-învăţare, evaluare
profesorul poate utiliza:
Strategii şi intervenţii utile:
- Crearea unui climat afectiv-pozitiv, confortabil;
- Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
- Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a
colegilor;
- Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale;
- Încurajarea eforturilor;
- Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea
dependenţă;
 - Centrarea învăţarii pe activitatea practică;
- Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
- Folosirea învăţării afective;
- Metode şi mijloace de învăţare, evaluare adaptate nivelului lor de cunoștințe;
- Sprijinirea elevului să devină membru al unui grup;
- Organizarea unor activităţi de grup care să stimuleze comunicarea şi relaţionarea
interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare, activităţi sportive, de echipă);
- Sprijin emoţional;
- Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de înţelegere;
- Instrucţiuni clare privind sarcinile şi elaborarea unor programe individuale de lucru;
- Aşezarea în prima bancă a elevilor cu deficienţe de vedere, îmbunătaţirea calităţii
iluminării, adecvarea materialelor didactice;
-Poziţia profesorului să fie astfel ca fiecare elev să-l poată vedea, iar în dialogul profesor-
elev profesorul să vorbească stând numai cu faţa spre elevi;
- Stabilirea foarte clară a regulilor şi consecinţelor nerespectării lor în clasă şi aplicarea lor
constantă;
- Aşezarea copiilor cu hiperactivitate şi deficit de atenţie în primele banci, astfel încât să nu
le distragă atenţia restul colectivului şi să fie aşezat în apropierea elevilor care sunt
acceptaţi de colectiv ca modele pozitive;
- Încurajarea oricărei tentative de comunicare, indiferent de natura ei;
- Profesorul să fie ferm, consecvent, să folosească înţelegerea şi calmul ca modalitate
de stingere a manifestării agresive a elevului;
- Să fie comentată acţiunea elevului şi nu personalitatea lui;
- Profesorul să aprecieze limita de suportabilitate a elevului (să nu-l jignească sau
umilească);
- Profesorul să folosească o mimică binevoitoare şi o atitudine deschisă (să nu
încrucişeze braţele şi să nu încrunte privirea);
- Orice activitate să fie bine planificată, organizată şi structurată;
- Profesorul să dea dovadă de consecvenţă şi corectitudine în evaluare;
Într-o abordare incluzivă toţi elevii trebuie consideraţi la fel de importanţi,
fiecăruia să îi fie valorificate calităţile, pornind de la premisa că fiecare elev este
capabil să realizeze ceva bun.
 
 PLAN DE ACȚIUNE PENTRU CREAREA UNUI MEDIU DE
ÎNVĂȚARE INCLUZIV, ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN
ȘCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU C.E.S.
ELEVI

A. IDEI DE ACTIVITĂȚI
• Asigurarea unui mediu favorabil învățării
• Folosirea unor jocuri didactice pentru socializare și integrare în colectiv
• Vizionarea unor filmulețe educative, povești terapeutice potrivite vârstei și dizabilității
elevilor
• Alocarea de timp suficient pentru rezolvarea sarcinilor de învățare
•Implicarea colegilor de clasă în acordarea ajutorului de care are nevoie colegul cu
dizabilități.
•Poziția în bancă să fie cât mai aproape de tablă, alături de un coleg binevoitor și empatic.

B. STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE diferentiate:

• Întrebări de control, pentru a verifica nivelul înţelegerii conţinuturilor şi pentru a
interveni cu noi explicaţii atunci când se impune acest lucru.
• Jocul didactic- implică participarea activă a elevilor, constituind şi un mijloc de
socializare şi interrelaţionare cu colegii din jur.
• Alte metode active participative: exerciţiul, cubul, ciorchinele, turul galeriei etc
adaptate nevoilor acestor elevi cu dizabilități
• Învăţarea prin cooperare - elevii se ajută unii pe alţii, în perechi sau echipă pentru a
duce la bun sfârşit o sarcină a grupului.

C. RESURSE
• planșe tematice cu desene, scheme
• material didactic specific și ușor de manipulat de către copii- alfabetar magnetic,
bile și tije (pentru modelarea moleculelor, identificarea atomilor după culori- la
chimie), creioane, cretă colorată.
• mijloacelor audio-vizuale (în cazul elevilor cu ADHD si autism, au o influență
pozitivă- calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.)
• fișe de recapitulare simplificate

D. EVALUARE
• observarea sistematică a comportamentului;
• aprecieri verbale
• grile de observare a comportamentului, a progresului.
• fișe de constatare a activităților desfășurate
• fișele de evaluare cu indicații
• evaluarea prin metoda proiectului
 PĂRINȚII

A. IDEI DE ACTIVITĂȚI
• Consultări permanente cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan comun de
acțiune și a cunoașterii mai bine a elevului (protocolul de colaborare Școală- Familie)
• Activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin,
consilieri școlari;
• Activități comune părinți - elevi- diriginte : Două mâîni dibace, excursii, vizite,
serbări, jocuri sportive, expoziții, șezători, activități ecologice.
• Lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de temperament.
Implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile de bullying.

B. STRATEGII DE ÎNVĂȚARE
• Ședințe inviduale, la nivelul clasei sau al școlii
• Dezbateri
• Lectorate
• Mese rotunde
• Expoziții

C. RESURSE
• Filmuleţe/ ppt-uri tematice
• Umane: medici de specialitate, psihologi, logopezi, consilieri școlari, profesori de
sprijin
• Pliante/reviste/documente informative
• Manuale digitale și alte resurse informatizate

D. EVALUARE
• Observarea sistematică
• Chestionare
• Fișă de urmărire a dezvoltării relaționale în familie, care va fi confruntată cu fișa de la
școală
• Portofolii cu produsele activităților
 
CADRELE DIDACTICE

Referitor la cadrele didactice, acestea trebuie să pună accent pe abordarea pozitivă

a comportamentului copiilor, să țină permanent legătura cu profesorul diriginte. Dirigintele
trebuie să prezinte cazul în consiliul clasei, al părinților și să propună strategiile de predare,
evaluare, de dezvoltare ale copilului.Va arăta colegilor rezultatele diagnosticului de
specialitate și recomandările acestuia, apoi va propune realizarea de programe adaptate,
pentru ca elevul să aibă acces la un program didactic diferit, necesar posibilităților lui.
A. IDEI DE ACTIVITĂȚI

• Colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (pentru realizarea PIP sau

PSI);
• Observarea directă a copilului și discuții cu părinții, pentru cunoașterea
competențelor reale ale elevului, pentru a depista tipul de inteligență care primează,
• modul
Plan dedeintervenție
învățare, aspecte care îlcomun
personalizat motivează în viața de
cu profesorii zi cu
care zi. la clasă în funcție de
predau
curriculum adaptat realizat de cadrul didactic pentru predarea, învăţarea, evaluarea
diferenţiată , prin:
- conținuturi adaptate atât calitativ cât și cantitativ
- selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare şi remediere şcolară
- adaptarea activităților didactice având în vederea mărimea şi gradul de dificultate al
sarcinii,
- metodele de predare - învăţare prin cooperare, metode activ-participative, jocul
didactic
- materialul didactic adaptat, de nivel ușor, timpul de lucru alocat, nivelul de sprijin
(sprijin suplimentar prin cadre didactice de sprijin);
- adaptarea procesului de evaluare, având ca finalitate dezvoltarea unor capacitaţi
individuale ce se pot exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale,
kinestezice).
• Participarea la simpozioane/conferințe/cursuri de formare vizând integrarea
copiilor cu CES;
• Ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul comisiei metodice, cercurilor pedagogice;
• Activităţi frontale, sau individuale, cu sarcini de lucru care să ţină seama de
dificultăţile lor.
• Sarcinile de lucru trebuie să fie în concordanţă cu însuşirile de personalitate,
implicând efort fizic și psihic diferențiat prin activități comune părinți- profesori-
elevi : jocuri sportive, expoziții, șezători, activități ecologice, serbări școlare )
• Mese rotunde
• Work-shop-uri
• Interasistențe

B. STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE
• Metodele expozitive (povestirea, expunerea, explicaţia, descrierea)
• Metoda demonstraţiei ajută elevii cu dizabilităţi să înţeleagă elementele de bază ale
unui fenomen sau proces.
• Învăţarea prin cooperare - permite evaluarea frecventă a performanţei fiecărui elev
care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului
• Jocul - jocuri didactice
• Activităţi extracurriculare– excursii, vizite, drumeții etc.
• Concursurile cu tematică diferită (sportive, artistice, pe discipline de studiu etc.)
dezvoltă la elevii cu CES, spiritul de competiţie, de echipă, încrederea în forţele
proprii, îi mobilizează la cooperare.
C. RESURSE
• Pliante/reviste/afișe informative
• Tehnologii informatizate
• Fișe de lucru adaptate
• Jocuri ( alfabetar magnet) , software educativ (manuale digitale)
D. EVALUARE
• proiecte,
• portofolii,
• jurnal reflexiv,
• albume
• fișe/grile de constatare a activităților desfășurate cu elevii,
• fișele de evaluare a rolurilor și responsabilităților asumate.
Bibliografie:

1. Albu A., Albu C. “Asistenţa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic”,

Iasi, Poliron, 2000
2. Ionescu S “Adaptarea socioprofesională a deficienţilor mintal”, Bucuresti, Ed
Academiei, 1975
3. Popescu G, Plesa O “Handicap, readaptare, integrare”, Bucuresti, Pro Humanitate,
1998
4. Verza E, Paun E “Educaţia integrată a copiilor cu handicap”, Unicef, 1998
5. Weihs T J “Copilul cu nevoi speciale”, Ed Triade, Cluj Napoca, 1998
6. Arcan P, Ciumageanu D “Copilul deficient mintal”, Ed Facla
7. Nicola I “Pedagogie”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994
8. Internet
 
 
 
 
„Copiii, aceste flori pe care pământul le naște spre frumusețe și candoare,
au nevoie de lumina și căldura sufletelor noastre, pentru a crește și a se împlini
purtând cu ei visuri și speranțe.”
(H. Wallon)