Plan de acțiune

Copiii cu CES (cerinţe educative speciale) au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor, pentru
a avea acces la educaţie. Şcolile trebuie să ofere şanse egale la educaţie fiecărui copil, indiferent
de posibilităţile sale de învăţare, participare şi dezvoltare. Comunitatea trebuie și ea pregătită să
accepte nevoile acestor copiii.
Din categoria copiilor cu CES fac parte atât copiii cu deficiențe propriu-zise - la care,
cerințele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cât și copiii fără deficiențe, dar care prezintă
manifestări stabile de inadapatare la exigențele școlii. Din această categorie fac parte: – copiii cu
deficiențe senzoriale: vizuale, auditive, locomotorii etc, – copiii cu deficiențe mintale, – copiii cu
tulburări afective (emoționale), – copiii cu handicap asociat.
Elevii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat diferenţiat, de programe de terapie
lingvistică, de tratament logopedic specializat, de programe specifice de predare-învăţare şi
evaluare specializate, adaptate abilităţilor lor de citire, scriere, calcul, de programe terapeutice
pentru tulburări motorii. De asemenea elevii cu dizabilități trebuie să beneficieze de consiliere
şcolară şi vocaţională personală şi a familiei.
Consilierul şcolar este şi el de un real ajutor,el oferind consilierea elevului şi a familiei.
În procesul de predare-învăţare, evaluare profesorul poate utiliza:
Strategii şi intervenţii utile:
- Crearea unui climat afectiv-pozitiv, confortabil;
- Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
- Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a
colegilor;
- Încurajarea independenţei, creşterea autonomiei personale;
- Încurajarea eforturilor;
- Sprijin, încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare, fără a crea dependenţă;
- Centrarea învăţarii pe activitatea practică;
- Sarcini împărţite în etape mai mici, realizabile;
- Folosirea învăţării afective;
- Metode şi mijloace de învăţare, evaluare adaptate nivelului lor de cunoștințe;
- Sprijinirea elevului să devină membru al unui grup;
- Organizarea unor activităţi de grup care să stimuleze comunicarea şi relaţionarea
interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare, activităţi sportive, de echipă);
- Sprijin emoţional;
- Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului şi nivelului lui de înţelegere;
- Instrucţiuni clare privind sarcinile şi elaborarea unor programe individuale de lucru;
- Stabilirea foarte clară a regulilor şi consecinţelor nerespectării lor în clasă şi aplicarea lor
constantă
ELEVI
IDEI DE ACTIVITĂȚI
 Asigurarea unui mediu favorabil învățării
 Folosirea unor jocuri didactice pentru socializare și integrare în colectiv
 Vizionarea unor filmulețe educative, povești terapeutice potrivite vârstei și dizabilității
elevilor
 Alocarea de timp suficient pentru rezolvarea sarcinilor de învățare
 Implicarea colegilor de clasă în acordarea ajutorului de care are nevoie colegul cu
dizabilități.
 Poziția în bancă să fie cât mai aproape de tablă, alături de un coleg mai înțelegător și care
dorește să-l ajute
STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE diferentiate:
 Întrebări de control, pentru a verifica nivelul înţelegerii conţinuturilor şi pentru a
interveni cu noi explicaţii atunci când se impune acest lucru.
 Jocul didactic- implică participarea activă a elevilor, constituind şi un mijloc de
socializare şi interrelaţionare cu colegii din jur.
 Alte metode active participative: exerciţiul, cubul, ciorchinele, turul galeriei etc
adaptate nevoilor acestor elevi cu dizabilități
 Învăţarea prin cooperare - elevii se ajută unii pe alţii, în perechi sau echipă pentru
a duce la bun sfârşit o sarcină a grupului.
RESURSE
 planșe tematice cu desene, scheme
 material didactic specific și ușor de manipulat de către copii- alfabetar magnetic,
bile și tije (pentru modelarea moleculelor, identificarea atomilor după culori- la
chimie), creioane, cretă colorată.
 mijloacelor audio-vizuale (în cazul elevilor cu ADHD si autism, au o influență
pozitivă- calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.)
 fișe de recapitulare simplificate
. EVALUARE
 observarea sistematică a comportamentului;
 aprecieri verbale
 grile de observare a comportamentului, a progresului.
 fișe de constatare a activităților desfășurate
 fișele de evaluare cu indicații
 evaluarea prin metoda proiectului
PĂRINȚII
IDEI DE ACTIVITĂȚI
 Consultări permanente cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan comun
de acțiune și a cunoașterii mai bine a elevului (protocolul de colaborare Școală-
Familie)
 Activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin,
consilieri școlari;
  Activități comune părinți - elevi- diriginte : Două mâîni dibace, excursii, vizite,
serbări, jocuri sportive, expoziții, șezători, activități ecologice.
 Lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de temperament.
 Implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile de bullying.
STRATEGII DE ÎNVĂȚARE
 Ședințe inviduale, la nivelul clasei sau al școlii
 Dezbateri
 Lectorate
 Mese rotunde
 Expoziții
RESURSE
 Filmuleţe/ ppt-uri tematice
 Umane: medici de specialitate, psihologi, logopezi, consilieri școlari, profesori de
sprijin
 Pliante/reviste/documente informative
 Manuale digitale și alte resurse informatizate
EVALUARE
 Observarea sistematică
 Chestionare
 Fișă de urmărire a dezvoltării relaționale în familie, care va fi confruntată
cu fișa de la școală
 Portofolii cu produsele activităților

Este necesară o bună colaborare a învățătorului cu părinții elevului, cu profesorii clasei,

întrunirea acestora în cadrul Consiliului profesoral al clasei, împreună cu profesorul consilier
școlar, profesorul de sprijin, pentru a putea realiza o bună informare asupra problemelor
copilului, a progreselor făcute, propuneri de îmbunătățire a activității la clasă. Fiecare copil este
diferit și nu funcționează aceleași strategii, aceleași metode pentru toți.
IDEI DE ACTIVITĂȚI
o Colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (pentru realizarea PIP sau
PSI);
o Observarea directă a copilului și discuții cu părinții, pentru cunoașterea
competențelor reale ale elevului, pentru a depista tipul de inteligență care
primează, modul de învățare, aspecte care îl motivează în viața de zi cu zi.
o Plan de intervenție personalizat comun cu profesorii care predau la clasă în
funcție de curriculum adaptat realizat de cadrul didactic pentru predarea,
învăţarea, evaluarea diferenţiată , prin:
- conținuturi adaptate atât calitativ cât și cantitativ
- selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare şi
remediere şcolară
 - adaptarea activităților didactice având în vederea mărimea şi gradul de
dificultate al sarcinii,
- metodele de predare - învăţare prin cooperare, metode activ-participative,
jocul didactic
- materialul didactic adaptat, de nivel ușor, timpul de lucru alocat, nivelul de
sprijin (sprijin suplimentar prin cadre didactice de sprijin);
o Participarea la simpozioane/conferințe/cursuri de formare vizând integrarea
copiilor cu CES;
o Ateliere de lucru/mese rotunde în cadrul comisiei metodice, cercurilor
pedagogice;
o Activităţi frontale, sau individuale, cu sarcini de lucru care să ţină seama de
dificultăţile lor

STRATEGIILE DE ÎNVĂȚARE
 Metodele expozitive (povestirea, expunerea, explicaţia, descrierea)
 Metoda demonstraţiei ajută elevii cu dizabilităţi să înţeleagă elementele de
bază ale unui fenomen sau proces.
 Învăţarea prin cooperare - permite evaluarea frecventă a performanţei
fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în
numele grupului
 Jocul - jocuri didactice
 Activităţi extracurriculare– excursii, vizite, drumeții etc.
. RESURSE
 Pliante/reviste/afișe informative
 Tehnologii informatizate
 Fișe de lucru adaptate
 Jocuri ( alfabetar magnet) , software educativ (manuale digitale)
. EVALUARE
• proiecte,
• portofolii,
• jurnal reflexiv,
• albume
• fișe/grile de constatare a activităților desfășurate cu elevii,