Evolutia metodicii educatiei musicale Scoala romaneasca

Se poate exprima prin vorbe ceva mai grandios? Nu este arta mai mare decat cea muzicala. Ion Luca Caragiale Evolutia generala a metodicii educatiei muzicale s-a desfasurat in linii mari,dupa planul complex al evolutiei artei muzicale romanesti,care cuprinde cele trei mari tipuri de creatie:muzica populara,muzica bisericeasca si muzica de factura culta. Trecerea in revista a principalelor momente din evolutia metodicii educatiei muzicale in invatamantul romanesc ne va oferi nu numai cunoasterea unor idei,directii,concepte,sisteme educationale etc.,ci si gasirea unor solutii adecvate societatii si culturii romanesti actuale,aceste momente reprezentand acumulari de munca si experienta. Citand informatia conform careia agatarsii,neam getic din Muntii Apuseni,invantau legile cantandu-le,Constantin C. Giurescu se intreba daca nu cumva trebuie sa vedem in aceasta modalitate de invatare a legilor prin intermediul cantecului,o prima forma de invatamant la stramosii nostri:este indraznet oare a crede ca ei puneau pe tineri sa invete aceste legi,deci aveau o forma de invatamant? O corelare a acestor stiri cu pledoaria Sfantului Niceta de Remesiana,episcop si al daco-getilor(secolul IV), pentru avantajul invatarii prin cantare,poate intari raspunsul afirmativ. Cristalizarea elementelor de baza a metodicii educatiei musicale se leaga de invatamantul religios din cele mai vechi scoli,organizate in mari manastiri,centre episcopale si mitropolitane. Evitanad capcana protocronismului,trebuie sa evidentiem,totusi,faptul ca istoria muzicii romanesti ofera si istoriei pedagogiei momente de mare importanta,necunoscute sau ignorate din motive ideologice,arta muzicala inregistrand cele mai vechi referiri la activitatea educative,primele forme de manuale,programe,si incercari de metodica. In perioada medievala scolile manastiresti si episcopale erau singurele institutii de invatamant si ele fac parte din triada educationala multiseculara: Biserica-Scoala-Comunitatea. Organizarea scolilor satesti si aparitia invatatorului pregatit special pentru aceasta activitate a dus rapid la aparitia unor solutii didactice si

metodice. Trei asemenea demersuri metodologice interesante apartin unor invatatori transilvaneni din veacul al XIX-lea,care au facut obiectul unui demers din urma cu aproape un deceniu. Invatatorii Ioan Dariu,Iului Pop si Toma Popovici,care,fara sa-si fi cunoscut preocuparile unii altora,s-au indreptat spre axcelasi domeniu al educatiei musicale,propunand colegilor lor din scoalele poporale solutii a caror valoare nu a fost atinsa de patina vremii. Invatatorul brasovean Ioan Dariu,redactor al revistei Scoala si familia,foaie pentru crestere si invatamant,in prefata colectiei numita Arion sau Culegere de canturi nationale, tiparita in 1881,prezinta urmatoarele etape pentru invatarea unui cantec:explicarea textului si invatarea lui de elevi,prezentarea de catre propunator a intregului cantec:explicarea textului si invatarea lui de elevi prezentarea de catre propunator a intregului cantec al carui text copiii il stiu,invatarea primei parti cu elevii mai talentati,pe masura insusirii melodiei cantand mai tare pana la intensitatea normala,invatarea ,dupa aceleasi principii,a partii a doua,repetarea impreuna a primelor doua parti,continuarea invatarii dupa aceleasi reguli si interpretarea finala a tuturor strofelor cantecului.Sunt aici enuntate in nuce principiile si invaetapelr invatarii unui cantec dupa auz,in forma ramasa in uz si astazi. In 1883-Cantul in scoala populara,Teorie,pracsa si canturi-invatatorul nasaudean,Iuliu Pop, realizeaza un adevarat indreptar metodic,urmarind rolul cantecului in activitatea educative,raporturile dintre fiinta cantecului si a musicei,legaturile interdisciplinare ale cantului cu poezia. In conceptia sa ,nici unul dintre obiectele de invatamant nu are un rol care sa-l poarta egala pe cel al cantecului in dezvoltarea armonioasa a individului, nici unul nu are acea potere asupra inimei copilui,ca cea ce o are cantecul,absenta cantecului determinand aparitia unor oameni straini de simtul estetic, sclavi ai patimelor ,despretuitori a tot ce e adorabil,oameni fara teama de Dumnezeu si fara mila de oameni ,surzi la glasul neamului. Patriotismul invatatorului nasaudean dovedeste cea mai pura sorginte:prin nimic nu-si poate un invatator castiga si asecura simpatiile oamenilor ,ca instruind precopii in cant,cu zelul ce reclama valoarea lui educatoare si dragostea societatii-cum conchide autorul citand versurile lui Bolintineanu:arma noastra se ne fie/canturile ce rapesc,/musica si poesia /cu parfumul lor ceresc!. Invatatorul Toma Popovici vedea in muzica principalul mijloc de realizare a educatiei nationale, bazata pe valorile traditionale .Acest prim indreptar metodologic pentru scolile primare satesti are indrazneala sa propuna abordarea notatiei musicale in paralel cu deprinderile de scris-citi literar,cu alte cuvinte,abordarea simultana a celor doua abecedare,versurile fiind si citite si scrise dar si

cantata,argumentand:incercarile ce am facut pana acum m-au dus la acea convingere ca tot acel proces psihologic s-a purces in sufletul copilului cu ocaziunea acestor deprinderi care se succed in invatarea cititului. Sub influenta noilor curente de la inceputul secolului al XXlea disciplina isi schimba numele-Muzica-orientandu-se spre alte obiective descifrarea unor texte musicale,de obicei solfegii create de autorii manualelor si largirea orizontului cultural prin cunoasterea unor date despre muzicienii,curente,stiluri,genuri musicale etc. Preocuparile de metodica se ivesc din practica.Invatatorii si profesorii formuleaza diferite puncte de vedere privind modalitatile de realizare a educatiei muzicale in conditiile in care disciplina se preda dupa manuale de specialitate straine,germane,italiene,franceze etc., uneori in traduceri aproximative. Se inregistreaza preocuparile pentru integrarea muzicii in educatie copiilor,datorate profesoarei de pedagogie din Iasi,Ana Conta Kernbach,vviitoarea participanta la Congresul International de Pedagogie de la Bruxelles,din 1919.Ea va aborda in forme primare si problematica educatiei muzicale intr-un articol ce merita amintit pentru ilustrarea preocuparilor pedagogice pentru acest domeniu. Primele incercari de metodica a educatiei muzicale sunt legate de numele lui Timotei Popovici si Alexandru Voevidca. Timotei Popovici pledeaza intr-un serial din urmatorii ani pentru a-I invata pe elevi nu sa devina buni cetitori de note, ci depozitarii unui numar potrivit de cantece frumoase. Alexandru Voevidca,publica in 1923,la Bucuresti, un manual metodic pentru predarea cantului in scolile primare,alcatuitdupa principiile cele mai noi ale pedagogiei muzicale. Prima carte de acest fel din invatamantul romanesc. In prima parte a metodicii sale-singura care ne-a ramas-Voevidca stabilea doua obiective de baza ale educatiei muzicale in ciclul primar:innobilarea sufletelor copiilor si sadirea sentimentelor patriotice. El stabileste si materialul necesar pentru atingerea acestor scopuri:cantecul popular si muzica bisericeasca strabuna. Un rol exceptional in evolutia metodicii educatiei muzicale in Romania l-a avut D.G.Kiriac,rol concretizat in mai multe directii:creearea cantecelor pentru copii: -adaptarea unor metode benefice pentru educatia muzicala; -formularea unor obiective primare pentru educatia muzicala. Ideile sale s-au intalnit cu cele ale emitentului ministru,Spiru Haret,cel care scria pe 2 octombrie anul 1898 pe intampinarea muzicianului referitoare la memoriul trimis cu cateva zile mai inainte- Cantecul popular romanesc si Muzica bisericeasca orientala-cunoscuta rezolutie ce avea in vedere perfectionarea invatamantului nostru musical,care

nu va fi national si rational pe cata vreme nu va avea ca fundament genul muzical national al nostru. La 28 martie 1902,Spiru Haret inainta tuturor scolilor romanesti cunoscuta circulara,bazata pe ideile lui Alexandru Podoleanu-si D.G.Kiriac ,care aseaza educatia muzicala pe temeliile solide ale folclorului romanesc si ale valorilor occidentale. scopul introducerii studiului muzicii in invatamant nu este de a incarca pe scolarii nostril cu niste cunostinte pur teoretice,ci de a-i invata sa cante si sac ante anume de anume bucati de acele cari sa aiba puterea a-i misca.Nici un fel de compozitie nu atinge mai bine acest scop decat bucatile de muzica romaneasca.Locul principal trebuie sa-l ocupe muzica romaneasca. Alexandru Podoleanu,argumenteaza ca procesul produceri muzicii vocale este total deosebit de cel al muzicii instrumentale,unde interpretul are sunetul gata format. Constantin Constantinescu se face remarcat in anul 1929 cu un studio ce a atras atentia specialistilor timpului-Invantamantul muzical in cadrul educatiei generale,publicat in Revista de Pedagogie,Filosofie,Stiinte si Litere,ce aparea la Iasi. Gavriil Galinescu este autor a unor materiale cu implicatii metodice,publicate in presa vremii.Dintre ele se detaseaza Muzica in programul liceului,in care pledeaza pentru realizarea unei educatii complete care sa acorde locul cuvenit educatiei muzicale,c ear urma sa se dezvolte pe cel putin 3 paliere importante: -invatarea limbajului muzical,a gramaticii; -reproducrea in fata elevilor,a principalelor opera muzicale; -legarea stransa a manifestarilor culturale-muzicale cu istoria generala a culturii romanesti. El propune solutii eficiente pentru ancorarea culturii muzicale in cea generala pri intermediul disciplinelor inrudite sau cu care se interfereaza: la literatura romana nu ar mai trebui sa se studieze genurile sincretice dezmembrate de latura muzicala .( doina , colindul , cantecul de stea , balada , vicleimul , cantecul ); la istorie a trebui illustrate anumite teme , cu prezentarea unor lucrari muzicale care au pregatit , au insotit si au reflectat anumite evenimente istorice remarcabile . Nicolae Lungu , autor de manuale de muzica pentru invatamantul general , proaspat profesor de muzica la Seminarul pedagogic universitar Titu Maiorescu din Bucuresti , contura ceea ce s -ar putea numi prima incercare sistematizata de metodica de predare a muzicii in invatamantul general Indrumari metodice in predarea muzicii pe care o publica intr-un volum colectiv . Lucrarea porneste de la stablirea scopului discipliniei : sa desavarseasca cultura estetica a elevului si sa consolideze

sentimentele superioare , si anume : sentimental moral , religios , patriotic , social , rolul superior al educatiei muzicale fiind acela de a-l face pe elev sa simta trairea frumosului prin muzica . George Breazul poate fi considerat fondatorul metodicii educatiei muziale din tara noastra , disciplina numindu-se Enciclopedia si Pedagogia muzicii . Constantin Brailoiu se inscrie , alaturii marii sai contemporani . Emilia Comisel Principiile sale cu privire la rolul muzicii in formarea omului si a modul de utilizare a folclorului in scoli isi pastreaza valabilitatea pana astazi . Ca si Dimitrie Cuclin , Brailoiu semnaleaza nepotrivirea dintre teoria occidentala si modurile si ritmica muzicii noastre populare . O alta tentativa de abordare a metodicii educatiei muzicale o datoram lui Faust Niculescu. Din pacate,este doar o critica dura a situatiei disciplinei,considerata un agrement elevii invatand dupa ureche,lautareste,cateva solvegii,cantece si coruri,adaugandu-se elementele de armonie,contrapunct si istoria muzicii,cand ei nu stiau citi si scrie o propozitiune melodica-metoda ce a cultivat dezinteresul pentru muzica.Dar nu gasim propuneri de remediere a situatiei si s-ar parea ca materialul este mai vechi,doar acum dat publicitatii. Educatia muzicala din tara noastra este transformata intr-o pista de promovare a noii ideologii,cu tendintele ei proletcultiste si de omagiere a totalitarismului. In a doua parte a secolului al XX-lea au fost elaborate mai multe lucrari de metodica a predarii muzicii si s-au sustinut patru doctorate in Pedagogie,cu lucrari de specialitate,consecrate abordarii metodice a disciplinei,datorate lui Ion Serfezi,Anatolie Barca,Leonid StadnicovDunareanu si evolutiei conceptului de educatie muzicala din tara noastra- Vasile Vasile,urmate de alte doctorat in Muzica ,axate pe problematica educatiei muzicale. Momentul etalarii europene a unui system de educatie complet,crescut aidoma unui falnic stejar cu multe ramuri si cu roade urmarite in capitolele anterioare.