Ministerul Educației și Cercetării

al Republicii Moldova

CURSUL ONLINE
FORMAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE
ALE CADRELOR DIDACTICE DE SPRIJIN
ȘI ALE PSIHOPEDAGOGILOR


Elaborat în cadrul proiectului
„Reforma educației din Moldova” (MERP),
finanțat de Banca Mondială.
 Discuții referitoare la
realizarea temelor predate
și la rezultatele Testului de evaluare sumativă
pentru Modulul 3

• Componente forte ale produselor realizate de către formabili;
• Succesele formabililor în aplicarea teoriei studiate în cadrul
Modulului 3;
• Componente ale produselor prezentate de formabili, care ar necesita
îmbunătățiri;
• Întrebări, opinii, sugestii ale formabililor;
• Recomandări pentru eficientizarea procesului formativ la studierea
Modulului 4.
 Modul IV. Organizarea procesului educațional din perspectiva
incluziunii educaționale a copiilor cu CES.
La finalizarea modulului formabilul va fi capabil :


 să determine necesitățile educaționale, punctele forte și particularitățile de
dezvoltare ale copiilor/elevilor cu CES;
 să diferențieze conținuturile și mijloacelor didactice în vederea derulării
unui proces de învățare de calitate;
 să stabilească strategiile de individualizare a procesului educațional
identificate/selectate pentru copilul cu CES, asigurând aplicarea eficientă
a acestora;
 să demonstreze atitudine pozitivă și comportament non-discriminatoriu,
privind asigurarea dreptului la educație pentru toți copiii.
 Spargerea gheții


După jumătate de curs de formare aș

dori să spun că ...

Jocul „Simon spune”



 
”…școlile trebuie să includă toți copiii, indiferent de condi țiile fizice,
intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură ale acestora.
Școlile trebuie să includă, în egală măsură, copiii cu dizabilită ți și pe cei
supradotați, copiii străzii și pe cei încadrați în muncă, copiii apar ținând
populațiilor care locuiesc în zone greu accesibile sau ducând o via ță nomadă,
copiii aparținând minorităților lingvistice, etnice sau marginalizate ”
Declarația de la Salamanca. Direcții de Ac țiune. Introducere, alin.3.
Principiile de bază care guvernează organizarea procesului educațional
din perspectiva incluziunii se referă la următoarele:
La nivel de instituție de învățământ există un consens general

privind dreptul și asigurarea accesului tuturor copiilor la educa ție.

Școala acceptă și valorifică diversitatea umană.

Școala își asumă angajamentul pentru a sprijini toți copiii.

Educația incluzivă este încorporată în toate tipurile de

planificări realizate la nivelul școlii.

Școala promovează educația incluzivă și beneficiile acesteia.

Pentru edificarea unei școli incluzive sunt evidențiate următoarele elemente-cheie:

Includerea tuturor copiilor în medii comune de învățare


Instruirea autentică, pe diferite niveluri, pentru elevi cu diferite abilități

Edificarea comunității școlare și satisfacerea necesităților copiilor cu comportament

provocator

Acordarea de suport personalului

Colaborarea cu părinții

Procesul de luare a deciziilor: leadership, democrație, împuternicire

SI 4_1_1 Principii ale organizării procesului educațional din perspectiva

Cea mai simplă tălmăcire a schimbării este necesitatea trecerii
de la probleme la soluții :


• are CES/dizabilități
• nu poate ajunge la școală
• nu poate învăța materiile școlare în
condiții generale
Copilul are • are nevoie de specialiști care să îl ajute
probleme
• necesită alte forme, tipuri de activități de
învățare
• necesită condiții fizice de mediu speciale
• nu cere și nu primește ajutor de la părinți
 • nu asigură accesul efectiv pentru toți
copiii

• nu individualizează/adaptează procesul
educațional
• nu dispune de servicii de suport
Instituția are • cadrele didactice au atitudini reticente
probleme față de accesul copiilor cu dizabilități
• mediul școlar creează bariere în calea
accesului
• nu implică părinții în procesul
educațional
• nu promovează participarea copiilor
 • accesul tuturor copiilor la educație și asistență de
calitate este asigurat
• conținuturile și tehnologiile didactice sînt flexibile,

adaptate la potențialul copiilor
• sînt instituite și funcționează servicii de suport
Instituția • cadrele didactice promovează cultura și practicile
asigură incluzive
soluționarea • designul școlar este universal (mediu și
problemei infrastructură accesibile)
• părinții sînt parte a procesului educațional
• copiii sînt consultați și participă la promovarea EI
și luarea
• deciziilor care vizează organizarea eficientă a
procesului educațional

 Invitație la film

,,Ciocolata neagră”

Ce idei cheie ați cules din filmuleț ?

 
Managementul clasei din perspectivă incluzivă presupune, înainte
de toate, crearea condițiilor pentru asigurarea accesului la
curriculum. Aceasta înseamnă crearea oportunităților prin
activități, spațiu și materiale, astfel încât toți elevii să poată învăța.
 Elemente de bază în asigurarea unui mediu incluziv
în sala de clasă
Așezarea ”incluzivă” a meselor

Tehnologiile

Materialele manipulative

Dispozitivele vizuale

Sistemul de management al comportamentului pozitiiv

Elemente de bază în asigurarea unui mediu incluziv
în sala de clasă

 de interes
Cărți cu nivel ridicat

Graficul/orarul de lucru

Stocul de informații despre elevi

Jocurile
4_2_1 Managementul clasei de elevi din perspectiva incluziunii
 Strategii eficiente în managementul clasei
Crearea în clasă a unui mediu încurajator/suportiv


Aplicarea metodei ignorării selective

Concentrarea pe structură și rutină

De-escaladarea crizelor de comportament

Creșterea locusului de control al copiilor

Limitarea utilizării pedepsei

Managementul clasei presupune crearea unui

mediu de învățare bine gestionat, cu structuri și
rutine clare pentru toți.
 Principii de bază ale psihologiei copiilor

Copiii sunt diferiţi, de aceea e important să tratăm fiecare elev, fată sau băiat, în mod diferit.

Comportamentele copiilor se învaţă, aceasta înseamnă că îi putem învăţa pe copii noi

comportamente sau putem diminua frecvenţa comportamentelor negative.

Comportamentele se pot explica (au o cauză) şi pe baza cauzei comportamentelor putem găsi
metodele cele mai eficiente de a interveni.

Un comportament problematic al copilului este un semnal pe care trebuie să-l analizăm si să

intervenim asupra lui.
 Managementul clasei de elevi, din perspectivă
sociorelațională, presupune două aspecte

fundamentale:

1. Prevenirea
2. Intervenția și
comportamentelor
tratarea acestora
negative
 Abilitățile necesare unui
cadru didactic pentru a obține eficiență
Abilitatea de a transmite un feedback constructiv este crucială și probabil cea mai importantă în
interacțiunea cu ceilalți. Unele puncte generale legate de feedback pot fi folositoare, dar trebuie să aveți în
vedere faptul că, pe măsură ce practicați și deveniți mai abili în transmiterea de feed-back, o să începeți să
aveți o abordare mult mai sofisticată și mai rafinată decât cea oferită de aceste puncte generale.

Rezolvarea problemei este o altă abilitate importantă și necesară implementării acestui model. Aceasta
este abilitatea de a aduna informații, de a le sorta, de a vă gândi la opțiunile disponibile și la consecințele
legate de aceste opțiuni și apoi de a acționa.

Abilitatea de a asculta. Adesea putem interpreta greșit ceea ce spun oamenii, permitem să fim întrerupți
în timp ce dialogăm și facem presupuneri legate de ceea ce ni s-a spus, fără a reflecta și fără a verifica
dacă am înțeles corect.

Negocierea. Este foarte importantă posibilitatea de a aduna și centraliza informațiile, de a le transmite

altora, de a vedea rezultatele și de a găsi situațiile în care aveți numai de câștigat în urma unor
compromisuri.
IMPORTANT!!!

Copiii învaţă cum să se comporte (în grupă dar nu numai) prin felul în care cadrul didactic gestionează
modul de a se comporta zi de zi al copiilor şi situaţiile problematice.

Ceea ce face sau nu face cadrul didactic transmite copiilor un mesaj de învăţare (un comportament
problematic care trece neobservat îi poate învăţa că există posibilitatea de a încălca regulile fără a-şi
asuma vreo consecinţă, dacă cadrul didactic ridică tonul pentru a fi ascultat, copiii învaţă că aceasta este
modalitatea prin care cineva se poate face remarcat sau poate rezolva o problemă;

observaţi clasele în care CD foloseşte un ton ridicat – copiii folosesc acelaşi ton ridicat între ei şi în clasă
este un nivel mai ridicat de zgomot).

Mesajele implicite (nonverbale sau paraverbale) pe care le transmite adultul au de multe ori un impact mai
mare decât cele declarate: copilul învaţă mai mult din ceea ce face CD decât din ceea ce spune acesta.
 Ce este „Disciplinarea”?
Disciplinarea se referă la un proces continuu de învăţare, prin care copilul este pregătit pentru gestionarea
propriilor resurse (comportamente, cunoştinţe, abilităţi).

Un sistem de disciplinare eficient cuprinde trei elemente-cheie: un mediu de învăţare caracterizat prin
relaţii pozitive, de încredere, între cadru didactic şi copii, şi între copii;

metode de dezvoltare şi încurajare sistematică a comportamentelor dezirabile (abordare proactivă a

disciplinării);

metode de diminuare sau eliminare a comportamentelor indezirabile sau ineficiente (abordare reactivă a
disciplinării.

A disciplina = înseamnă a sprijini copiii să înveţe comportamente noi, dezirabile, a-i ajuta să-şi
dezvolte competenţe şi simţul responsabilităţii propriilor acţiuni.
IMPORTANT!!!
Dacă un comportament nepotrivit a fost observat o singură dată, aceasta nu se califică ca
problemă de comportament (spre ex:, copilul a îmbrâncit un alt coleg, fiindcă acesta l-a umilit).

Considerăm un comportament a fi problematic atunci când el este frecvent (adică are loc de în
mod repetat), are o anumită intensitate, durată, are loc în mai multe contexte.

În intenția de a ne adapta la anumite condiții, noi toți încercăm diverse comportamente.

Când acestea nu sunt adecvate, riscă să devină problematice.

Uneori, însă ele pot fi tranzitorii și, deci, depășite, cum este în cazul adolescenților. Aceștia
manifestă adesea comportamente de opunere, neascultare, de multe ori rebele, dar care, de cele
mai dese ori, nu rămân pe întreaga viață.
Perspectiva modificărilor comportamentale în managementul clasei , presupune
din partea profesorului un set de comportamente prin care:


să promoveze și să stimuleze comportamentele adecvate
ale elevilor;

să reducă frecvența și probabilitatea apariției unor

comportamente dezadaptative;

să faciliteze relații interpersonale și un climat

socioemoțional pozitiv în sala de clasă.
 Pentru a preveni comportamentele disruptive în clasa de elevi,
profesorul trebuie să fie conștient de rolul său în determinarea
climatului clasei și a relațiilor interpersonale.


Carl Rogers (1975) a identificat mai multe atitudini ale profesorului pe care le
consideră esenţiale în facilitarea învăţării în şcoală:
• a fi tu însuţi, onest, conştient de propriile sentimente, a le
Congruenţă accepta şi a acţiona conform lor;

• profesorul manifestă o atitudine de încredere şi respect faţă

Acceptare de fiecare elev;

• respectiv înţelegerea punctului de vedere al elevului, a

Înţelegerea empatică modului în care percepe, simte şi gândeşte acesta realitate.
 

Scrieți pe o foaie un
cuvânt care vă
reprezintă la moment.
 

Completează enunțul și continuă

gândul:
Eu sunt... Și mereu voi fi așa.

 Ce este individualizarea?

 Cine poate realiza individualizarea?

Unde putem aplica individualizarea?

Când și cum facem individualizarea? De ce realizăm individualizarea?

 
Individualizarea instruirii –
acțiunea profesorului angajată în direcția proiectării și realizării
activității didactice/ educative în funcție de particularitățile bio-psiho-
socio-culturale ale fiecărui elev, în vederea dezvoltării și integrării sale
optime la diferite niveluri de cerințe micro și macrostructurale
înregistrate în procesul devenirii personalității umane.
Dicționar de pedagogie, Cristea, S., Editura Litera, Chișinău, 2000

SI 4.4.1 Individualizarea procesului de învățare pentru elevul cu CES

 
Acțiunea de individualizare a instruirii,
presupune adaptarea continuă a practicii de predare-învățare-evaluare la
trăsăturile generale, particulare și individuale ale personalității elevului,
cunoscute și studiate, în prealabil, prin mijloace științifice proprii
perfectibile în contextul activității de asistență psihopedagogică a tuturor
„actorilor educației”, instituționalizată la nivelul sistemului de învățământ.
 Acțiunea de individualizare a instruirii se realizează pe trei niveluri de
referință:
individualizarea obiectivelor pedagogice concrete/operaționale, care
presupune adaptarea proiectului didactic la o diversitate de „nevoi și de
cereri”;

individualizarea mijloacelor instrumentale de intervenție educațională,
care presupune adaptarea proiectului didactic la diferite „constrângeri”
obiective(spațiu-timp disponibil; calitatea bazei didactice și a
materialelor, suportul multimedia) și subiective(performanțele anterioare,
resursele interne, ritmul de învățare);

individualizarea metodelor de predare-învățare-evaluare, care presupune

adaptarea proiectului didactic la varietatea disponibilităților reale și
virtuale ale elevului, privite individual și în cadrul unei grupe sau în
contextul clasei de elevi.
 Activitate practică

Definiți noțiunea de INDIVIDUALIZARE alegând una din modalitățile de mai jos:
- printr-un desen;
- printr-o poezie;
- printr-un cântec;
- printr-un raționament cauzal (dacă... – atunci...);
- printr-o asociere cu un simbol
- printr-un eseu;
- prin elemente de pantomimă;
- printr-un argument dezvoltat despre necesitatea individualizării;
- prin stabilirea unui scop și a unor oobiective legate de concept.
 Individualizarea procesului educațional

se va realiza prin selectarea /adaptarea tehnologiilor didactice de

predare-învățare la necesitățile de învățare ale copilului/elevului.

Desigur, ce va ține cont de stilul de învățare al elevului, de

inteligențele multiple, factori importanți ai individualizării, care produc

schimbări calitative la nivel de proces didactic.

Fișa 4.4.2 Tehnologii didactice din perspectiva inteligențelor multiple
 Teoria inteligențelor multiple (TIM)


este definită prin cele nouă tipuri de inteligență: verbal/lingvistică, logică/matematică,
muzicală/auditivă, vizual/spațială, naturalistă, tactil-kinestezică, intrapersonală,
interpersonală și existențială - pledează pentru renunțarea la uniformizarea școlii în
favoarea unui autentic curriculum și a unei școli centrată pe elev și nevoile sale
educaționale; a unei „școli individualizate” care să stimuleze și să valorifice la
maximum resursele și potențialul individual al elevului.

Fișa 4.4.3 Aplicații practice în baza teoriei inteligențelor multiple/TIM

 Aplicarea TIM în câțiva pași:


cunoașterea capacităților/abilităților elevilor, proprii unui tip dominant de inteligență;

familiarizarea gradată a elevilor cu TIM;

reflecția elevilor asupra propriilor potențialități;

motivarea intrinsecă pentru a-și dezvolta inteligențele;

oferirea de experiențe pentru manifestarea inteligențelor multiple.

 Așadar, felul în care sunt combinate aceste inteligențe multiple este ceea ce ne diferentiază
ca indivizi și determină apoi modul în care rezolvam probleme și evoluăm ulterior.


 Tocmai aceste diferențe devin o provocare pentru sistemul tradițional de educație, care
presupune că toata lumea e la fel, deci învață la fel.
 Poate acesta este motivul pentru care majoritatea copiilor nu se simt stimulați sau apreciați
la adevărata lor valoare într-o activitate sau în mediul social.
 CONCLUZII:


 Abordând educaţia din perspectiva inteligenţelor multiple, CD vor conştientiza că copiii au
combinaţii diferite de inteligenţe şi pot ţine seama în activități de aceste diferenţe dintre ei.

 CD pot influenţa modul de a învăţa al copiilor, îi pot implica pe copii în situaţii adecvate de
învăţare şi în care fiecare copil pot obţine succes pentru că învaţă cu plăcere şi uşor.

 CD îi pot ajuta pe preșcolari să-şi îmbunătăţească învăţarea folosind punctele lor forte şi se
pot concentra asupra a ceea ce aceștea fac bine şi nu pe ceea ce ei nu pot face.

 CD pot stimula dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligențe la copii ținând cont de

necesitățile fiecărui copil, formularea sarcinilor individualizate în corespundere cu stilul de
învățare individuală.
 Stilul de învățare –nu este o modalitate rigită, ci este
modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informației.

După modalitatea senzorială implicată - trei stiluri de învățare: auditiv, vizual,
kinestezic, care dezvoltă, în parte, comportamente specifice de învățare.
Cunoașterea dominantei stilului de învățare al copilului/elevului cu CES oferă
posibilitate cadrului didactic de a individualiza procesul didactic prin adaptarea
stilului de predare, alegerea strategiilor didactice, a sarcinilor de învățare, a
materialelor didactice cu scopul de a stimula învățarea elevilor.
Fiecare individ simte și gândește diferit și are nevoie de o tratare specifică.
Fișa 4.4.5 Strategii didactice din perspectiva stilurilor de învățare
 Stilurile de învățare

Stilul de învățare - modalitatea preferată de receptare, prelucrare,


stocare şi reactualizare a informației.

AUDITIV VIZUAL KINESTEZIC

 Tipologia stilurilor de învățare conform modalității
senzoriale implicate în procesul de învățare
• învață vorbind şi ascultând; este eficient în discuțiile de grup;

Stilul auditiv 
învață din explicațiile învățătorului/celui care prezintă
materialul; zgomotul este distractor, dar, în același timp,
reprezintă şi mediul în care se simte bine

• preferă să vadă lucrurile sau desfășurarea proceselor pe care

Stilul vizual le învață; învață pe bază de ilustrații, hărți, imagini,

diagrame, scheme; este important să vadă textul/materialul
scris;
• are nevoie să atingă şi să se implice în activitatea de

Stilul învățare; învață din situațiile în care poate să experimenteze;

își manifestă entuziasmul sărind; lipsa de activitate determină
manifestări kinestezice, fiind de multe ori confundate cu
kinestezic tulburări de comportament; îi place să construiască
modele/şabloane/schiţe;
Tipologia stilurilor de învățare conform funcției
emisferei cerebrale

•Parcurgerea materialului înainte de a începe studiul

Global aprofundat al acestuia, pentru identificarea

subtitlurilor, cuvintelor - cheie şi a rezumatului care poate
să ofere perspectiva de ansamblu de care are nevoie.

•Rescrierea notițelor în manieră logică

Analitic şi ordonată, utilizarea sublinierilor şi
a fragmentării materialului.
 
A doua activitate sincronă
 Invitație la film

TED „Fiecare copil are nevoie de un
campion”
https://www.youtube.com/watch?v=SFnMTHhKdkw

Ce idei cheie ați cules din discursul

audiat?

 

Cum trebuie să fie strategiile didactice?

 
Strategiile didactice interactive se caracterizează prin
flexibilitate, deoarece pot fi ușor adaptate la situațiile şi
condițiile concrete de învățare. Această restructurare adaptivă
depinde în mare măsură de creativitatea şi de spontaneitatea
cadrului didactic, de capacitatea lui de a identifica necesitățile
elevului, de a valorifica punctele lui forte.

Fișa 4.3.1. Strategii didactice de predare-învățare-evaluare

 
Pentru copiii cu CES, în particular, este valoroasă strategia
învățării centrate pe elev – activitatea de construire individuală a
cunoaşterii; subiectul se informează, selectează, apreciază, analizează,
compară, clasifică, transferă, descoperă, rezolvă, concluzionează etc. -
elevul construieşte traiectoria/traseul propriu de învăţare în raport cu
potenţialul individual şi cadrul interacţional.
 
În asistența copiilor cu CES, o preocupare permanentă ar trebui să
fie dezvotarea competențelor de metacogniție, stimularea acestora
pentru a reflecta asupra propriului proces de cunoaştere, astfel încât
ei să devină conştienţi de punctele lor tari, dar şi de punctele lor slabe, pe
care le pot compensa prin modurile personale de valorificare a
informaţiei, prin managementul personal al informaţiilor şi al
cunoştinţelor, gestionându-şi astfel eficient propria cunoaştere.
Elevii realizează demersuri constructiviste în măsura în care profesorul se

asigură că procesul de predare, învăţare şi evaluare nu se rezumă la


furnizarea de informaţii (ce să înveţe), ci sprijină/ îndrumă/ajută/ elevii să

înveţe (cum să înveţe) şi să gândească, exersându-şi deprinderi de gândire

logică, analitică, critică, în activități de analiză, sinteză, evaluare şi

rezolvare de probleme.
 
Spune-mi și am să uit,
Arată-mi și îmi voi aminti,
Implică-mă și voi cunoaște!
(proverb chinezesc)
presupun munca Ca strategiiade
în colaborare grup,organizaţi
elevilor strategiile didactice
în microgrupuri sauinteractive:
echipe de lucru în vederea atingerii unor obiective preconizate (soluţii la o
problemă, crearea de alternative);

se bazează pe sprijinul reciproc în căutare-cercetare şi învăţare, stimulează
participările individuale, antrenând subiecții cu toată personalitatea lor
(abilităţi cognitive, afective, volitive, sociale);

solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă de opiniile,

părerile colegilor, dezvoltând capacităţile autoevaluative.
 Principiile care stau la baza promovării strategiilor interactive sunt:

Construirea propriilor înțelesuri şi interpretări ale conținuturilor instruirii.


Discutarea şi negocierea, nu impunerea obiectivelor.

Promovarea alternativelor metodologice de predare-învăţare-evaluare.

Solicitarea informațiilor trans-disciplinare şi analizele

multidimensionale ale realității.
Evaluarea mai puţin criterială şi mai mult reflexivă, prin metode
alternative de evaluare.

Promovarea învăţării prin descoperire şi rezolvare de probleme.

 

Invitație la lectură:
„Dilema puiului de cămilă”
O că milă și puiul ei stă teau întinși la umbra unui copac.
La un moment dat, puiul de că milă o întreabă pe mama sa: „Mama, de ce noi, cămilele, avem
cocoașă?”
Mama că milă îi explică atunci puiului să u: „Dragul meu, noi suntem animale care tră im în deșert,

așa cum știi, și avem nevoie de aceste cocoașe pentru a ne ține în ele proviziile de apă , care ne
ajută să supraviețuim că ldurii din deșert.”
Puiul de că milă se gâ ndește câ teva momente, apoi spune: „Bine…atunci, de ce avem picioarele așa
de lungi și copitele rotunjite?”
Mama îi ră spunde: „Le avem așa pentru a putea merge prin nisipul din deșert.”
Puiul a tă cut atunci. După puțin timp acestuia îi mai venise o întrebare. „Mama, de ce avem genele
atât de lungi? Uneori mă și încurcă…”
Mama îi ră spunde: „Aceste gene lungi pe care le avem ne protejează ochii de nisipul din deșert
atunci câ nd bate vâ ntul.”
Atunci, puiul de că milă a ră mas pe gâ nduri câ teva minute și apoi îi spune mamei sale: „Am
înțeles. Deci avem cocoașa pentru a depozita apa atunci câ nd suntem în deșert, picioarele lungi
le avem pentru a ne deplasa ușor prin deșert, iar genele ne protejează de nisipul din deșert. Ș i
atunci de ce suntem la gră dina zoologică ?”
MORALA: Calitățile și abilitățile pe care le avem ne sunt folositoare doar atunci când suntem la
locul potrivit, în momentul potrivit. În alt context, acestea nu își au rostul.
 Pași de urmat după această sesiune:

1. Realizarea sarcinilor pentru studiul individual expuse în Google
Classroom
https://classroom.google.com/u/0/w/MTI4NzUyNTY0OTkx/t/all
și transmiterea temei către formator;
2. Realizarea activității practice expuse în Google Classroom
https://classroom.google.com/u/0/w/MTI4NzUyNTY0OTkx/t/all
și transmiterea temei către formator;
3. Pregătirea întrebărilor, comentariilor, sugestiilor pentru a doua
interacțiune sincronă din cadrul Modulului 2;
4. Pregătirea pentru Testul de evaluare sumativă la Modulul 2.
 
 Concluzii;
 Opinii;
 Comentarii;
 Sugestii;
 Recomandări;
 Confuzii, dificultăți;
 Întrebări;
 Etc.
