Integrarea şcolară este un proces de includere în şcolile de masă/ clase obişnuite, la

activităţile educative formale şi nonformale, a tuturor copiilor fie sau nu consideraţi ca având
cerinţe educative speciale. Dreptul de a fi educaţi în acelaşi fel şi în acelaşi context social ca şi
ceilalţi copii este apreciat a fi un drept universal de care să se bucure orice copil indiferent de
particularitățile sale. Copiii cu cerințe speciale au nevoie doar de un climat adecvat (afectiv
pozitiv), de sprijin și suport moral din partea colegilor, a cadrelor didactice, a specialiștilor
(logopezi, consilieri vocaționali, medici), a familiei, pentru a se integra în colectivitate și a
asimila noțiunile instructiv-educativ de bază. Ce strategii și intervenții ajută la atingerea acestui
obiectiv?
• stimularea încrederii în sine și a motivației pentru învățare

• încurajarea sprijinului și cooperarii din partea colegilor

• încurajarea independenței, creșterea autonomiei personale

• încurajarea eforturilor

• sprijin și apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor, fără a crea dependență

• folosirea frecventă a sistemului de recompense/laude, astfel încat să fie evidențiat

și cel mai mic progres

• centrarea învățării pe activitatea practică

• împărțirea sarcinilor în etape mici, realizabile

• adaptarea metodelor și mijloacelor de învățare

• evaluarea dinamică (personalizată, nu standardizată)

• folosirea învățărarii afective

• dezvoltarea educației cognitive - elevul este ghidat să învețe și să gândească

pornind de la realitățile dezvoltarii sale psihice, elementul cheie care facilitează
acest proces fiind atitudinea corectă a profesorului

Potrivit principiului normalizarii încetățenit, în ultimul timp, tot mai insistent în

relațiile sociale, "persoanele cu dizabilități au dreptul să ducă o viață cât mai normala și să-și
păstreze, pe cât posibil, o conduită personală față de normele culturale ale comunității".
Educația incluzivă vizează, deci, problematica școlarizării copiilor cu dizabilități (nevoi
speciale/cerințe educaționale speciale) în contextul principiului mai sus-menționat - încadrarea în
instituții școlare obișnuite sau în structuri școlare cât mai apropiate de școlile de masă.

Școala incluzivă este unitatea de învățământ în care se desfășoară o educație care nu recurge la
discriminare și care include toți copiii. Ea vine în sprijinul multitudinii de nevoi educaționale și a
particularităților unice de învățare și dezvoltare bio-psiho-socială a elevilor. În instituțiile de
învățământ în care se desfășoară procesul instructiv-educativ dupa criteriile metodologiei
incluzive, copiii beneficiază de un plan educațional individualizat - un model adaptat la
programele în vigoare, care materializează interacțiunea echilibrată și armonioasă între
obiectivele curriculare, interesele, necesitățile și sugestiile copiilor, părinților și ale cadrului
didactic spre a favoriza, stimula și asigura dezvoltarea individuală a acestora. Învatatorul este
acela care trebuie să observe și să evalueze nivelul de pregătire, interesele și necesitățile speciale
ale elevilor, sî identifice ce pot face singuri sau cu ajutor din partea adultului. Iar cel mai
important sprijin pentru cadrul didactic în misiunea sa este, fără îndoială, familia, primul factor
educațional în formarea copilului. Relația dintre părinți, cadre didactice și copii cu CES trebuie
privită pozitiv. Părinții sunt consultați și participă la luarea deciziilor de încadrare educațională,
cunosc programele de intervenție și progresele pe care le realizează copilul. Trebuie redusă
izolarea acestora, punându-i în legătură cu alți părinți aflați în situații similare, promovând o
abordare eficientă a creșterii și disciplinării copiilor. Numai prin unirea forțelor părinților,
cadrelor didactice și a unității de învățământ se poate face o mai bună integrare a elevilor cu
CES.
Consider că nu există "reţete" pentru integrarea copiilor cu CES în învăţământul de masă.
Cei care manifestă deschidere pentru integrarea acestora vor găsi şi strategiile potrivite. Fiecare
copil are dreptul la educaţie şi merită să i se acorde o şansă. Indiferent de diferenţele pe care le
manifestă copiii unii faţă de alţii, cand vin la şcoală ei trebuie sprijiniţi să înveţe. Mulți copii se
confrunta cu probleme la un anumit moment al vieții lor. Unele dintre acestea se rezolvă, altele
necesită sprijin continuu. Pentru noi, profesorii, este important să ştim că toti copiii trebuie să
beneficieze de educație şi să gasim calea pentru a face posibil acest lucru.