Universitatea din București

Programul de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Anul: I, ID-IFR, grupa 102
Student: Grigore (Munteanu) Andreea
Profesor: Conf. Univ. Dr. Diana Csorba

Tema nr. 2. Eseu: Profilul de competențe al profesorului școlii incluzive

Școala incluzivă este instituția care are rolul de a integra și valoriza toți copiii, este o școală
în care cuvintele cheie sunt: toleranța, prietenia și democrația, întrucât fiecare copil este unic, are
dreptul la afecțiune, prieteni, un mediu familial și social în care să se simtă complet din toate
punctele de vedere și nu în ultimul rând are dreptul la educație. Cu alte cuvinte școala incluzivă
recunoaște dreptul fiecărui copil la educație și îi înțelege specificul de adaptare și învățare ca fiind
unul natural.
Deși drepturile copiilor sunt aceleași, aceștia se deosebesc între ei. Modul de învățare al
copiilor este diferit, unii reușesc să învețe mai repede, alții mai încet, unii excelează la anumite
discipline, iar alții la alte discipline, unii au nevoie de o perioadă mai lungă de asimilare a
informațiilor necesitând uneori și suport din partea părinților și profesorilor, fiind totodată necesară
și adaptarea materiei la cerințele acestuia.
Actorii procesului de învățămând sunt nevoiți să adopte noi roluri privind educația
incluzivă, iar acest lucru se poate întâmpla numai dacă personalul didactic beneficiază de un sprijin
direct în activitatea la clasă, pentru ca școlile incluzive să facă față acestor provocări.
Specialiștii domeniului educației s-au preocupat în mod intens pentru a găsi soluțiile optime
la toate provocările ce au apărut în fața școlii, cum ar fi dificultăți de învățare, comportamente
problematice, abandonul școlar, absenteismul și clasele incluzive, aceștia găsind astfel diverse
mijloace de explorare a unor programe eficace cu privire la toți elevii, cu precădere la cei
remarcabili, regenerarea sistemului de învățământ precum și la instruirea cadrelor didactice.
Rolul profesorului rezidă tocmai din definiția educației și anume informarea și și modelarea
conduitei, dar principalul coordonat al acestuia rămâne formarea personalității elevilor. Pentru a fi
capabil să rezolve cu succes probleme actuale cu care se confruntă procesul educațional, profesorul
trebuie să aibă o formare adecvată, inclusiv în sens managerial.

1
 Pentru ca integrarea copiilor cu nevoi speciale în viața școlară și cea socială să fie un
succes, cadrele didactice trebuie să se implice în mod direct în acest sens, acesta fiind o condiție
majoră pe care trebuie să o îndeplinească. Pentru ca integrarea să fie cât mai rapidă, profesorii
trebuie să valorifice sensibilitatea deosebită a acestei categorii de elevi, să fie disponibili să ofere
și să primească afecțiunea lor, să se apropie cu încredere de ei și fie determinați să facă tot ce e cu
putință să îi ajute în procesul de învățare.
Acest lucru se poate realiza numai dacă profesorii școlii incluzive dețin o pregătire specială
în acest sens, întrucât ei sunt factorii decizionali în realizarea procesului instructiv educativ al
copiilor cu nevoi speciale. Practic, cadrul didactic trebuie să fie un om deosebit, generos, răbdător,
să aibă dorința de a învăța pe parcursul întregii vieți și nu în ultimul rând, să fie înzestrat cu spirit
de sacrificiu.
Întrucât este responsabil pentru satisfacerea nevoilor diferite ale elevilor, profesorul școlii
incluzive trebuie să fie empatic, flexibil, pozitiv, creativ, constructiv, să acorde suport ori de câte
ori este solicitat, să colaboreze în mod eficient cu elevii, profesorii și părinții pentru ca întreg
procesul să dea randament.
Profesorul școlii incluzive este profesorul cu dragoste pentru copii, întrucât un bun profesor
este acela care are vocație interioară pentru transmiterea informațiilor, acestea fiind adaptate și
individualizare în raport cu potențialul elevilor săi. O atitudine didactică pozitivă înseamnă o
relație foarte bună cu elevii, înseamnă respect, dragoste, înțelegere, în așa manieră încât tot
procesul didactic să fie simplificat. O altă calitate pe care acesta trebuie să o dețină este empatia,
astfel, profesorul școlii incluzive trebuie să cunoască foarte bine psihologia copiilor cu nevoi
speciale, să știe cum funcționează mintea copiilor, pentru a-i putea înțelege, pentru a avea
capacitatea de a pătrunde în lumea lor interioară.
Competențele sociale sunt elemente foarte importante pe care profesorul școlii incluzive
trebuie să le dețină, astfel acesta să aibă capacitatea de a comunica într-un mod eficient cu elevii
săi, fiind astfel sociabil, deschis, abilitățile de relaționare fiind foarte dezvoltate.
Lucrul într-un mediu educațional concluziv presupune ca profesorii să dețină câteva calități
manageriale, astfel ei trebuie să aibă știe să își planifice și organizeze activitățile clasei, asigurând
un climat propice învățării. Trebuie să aibă abilitatea de a recunoaște unicitatea și individualitatea
fiecărui elev, să îi încurajeze și valorifice, să accepte diversitatea, să le evalueze comportamentele
specifice fără a pune etichete, să le încurajeze comportamentele pozitive.
Astfel pentru a implementa educația incluzivă, profesorul incluziv are o multitudine de
obligații pe care trebuie să le pună în practică, pentru ca aceasta să fie cu adevărat eficientă. Este
pionul principal de promovare a educației incluzive, asigurând deopotrivă incluziunea școlară și

2
socială a tuturor elevilor cu cerințe speciale. Cunoașterea caracteristicilor de dezvoltare a copiilor,
a necesităților fiecăruia în funcție de vârsta acestora, adoptarea diverselor strategii de intervenție
în situația în care există copii cu cerințe educaționale speciale, înștiințarea instituțiilor publice de
asistență socială specializată cu privire la situațiile care pot afecta integritatea fizică și psihică și
demnitatea elevului, adoptând toate indicațiile oferite de Serviciul de Evaluare Complexă, sunt
doar câteva din rolurile pe care trebuie să și le asume cadrul didactic.
În cazul în care se identifică la clasă un copil cu CES, profesorul trebuie să participe în
mod activ la elaborarea și implementarea Planului Educațional Individualizat. Astfel acesta va fi
responsabil cu privire la prezentarea tuturor informațiilor referitoare la rezultatele evaluării
competențelor elevului, la crearea și implementarea curriculumului individualizat, la identificarea
tuturor resurselor necesare cu privire la realizarea finalităților stabilite, la respetarea procedurilor
de evaluare a copiilor cu nevoi speciale, cu alte cuvinte, profesorul trebuie să fie la dispoziția
elevilor dar și a părinților acestora pentru a oferi consultanță în vedera parcurgerii demersului
educațional.
Cadrele didactice din școlile incluzive trebuie să adopte practici moderne de predare, să se
autoperfecționeze permanent, să îi determine tipici să îi accepte pe cei cu nevoi speciale și să le
ofere sprijin necondiționat acestora, întrucât sunt parte integrantă a societății.
Învățământul are nevoie de o redimensionare în care să se stabilească standarde
educaționale, cu alte cuvinte școala trebuie își asume responsabilitatea pentru rezultatele pe care
le au elevii, chiar dacă efortul care trebuie depus în acest sens este mai mare, atât la nivel colectiv
cât și individual. Odată ce această redimensionare are loc, școala incluzivă devine o acțiune
naturală nu una izolată. Incluziunea nu însemnă doar copii cu nevoi speciale ci ea reprezintă o
realitate a zilelor noastre prin care se recunoaște unicitatea fiecărui copil.