Hartă conceptuală – Educație timpurie

-Identifică startul dezvoltării

individuale;
-Construieşte premizele 1990 - an de referinţă în
socializării şi participării sociale; delimitarea conceptului de
Cuprinde activități și servicii de
-Egalizează şansele la educaţie timpurie.
Concept si paradigmă îngrijire, nutriție, asistență
dezvoltare, participare şi medicală, stimulare și învățare,
promovate la nivel global,
integrare;
pentru reglementarea educație și consiliere parentală,
-Responsabilizează educatorii,
familia, comunitatea şi politicilor educaționale și asistență
socieatatea; sociale vizând vârste psihopedagogică și socială.
-Propune şi proiectează anterioare școlarități.i
parteneriate educaţionale Educaţia prenatală a familiei;
având în centru grija pentru - Educaţia şi consilierea părinţilor şi
dezvoltarea armonioasă a familiei în general;
fiecărui copil. - Educaţia copilului mic (0-1 AN)
- Educaţia copilului între 1-3 ani
- Educaţia preşcolară sau
Procesul de învăţare începe încă de
preprimară;
la naşterea copilului.
- Educaţia educatorilor pentru
vârstele mici ale copiilor;
- Educaţia comunităţii;
Venituri economice - Educaţia pentru sănătate şi educaţia
egale cu aproximativ nutriţiei ca parte a acesteia;
de cinci ori costurile - Educaţia prevenirii şi remedierii
sale . tulburărilor de dezvoltare şi
intervenţia timpurie.

Importanța deosebită a primilor ani Ø 0- 8/9 ani

Premisele de la care pornește
conturarea domeniului E.T.
sunt conceptele de
dezvoltarea optimă și de
sprijin.
de viață pentru dezvoltarea Ø 0- 6/7 ani
Consiliul European a stabilit
personalităţii. Acest argument se
pentru prima dată obiective
fundamentează pe progresele
pentru asigurarea îngrijirii
științelor medicale, mai ales în
copiilor în întreaga Uniune
domeniul neurologiei, și pe teoriile
Europeană
psihologice și sociologice privind
dezvoltarea umană. Busuioc Elena Cosmina
 Rolul Educatorului în Educația Timpurie
Fiecare copil este diferit, acest lucru este ceea ce îl face special. În schimb, toți copiii au nevoie de câteva lucruri esențiale,
precum: dragoste, hrană bună, nevoia de securitate, sprijinul nostru ca să învețe, să crească și să se dezvolte sănătos. De altfel,
toți parcurg aceste etape, dar ritmul în care o fac îi deosebește. Progresele copiilor trebuie privite individual, pentru ca fiecare
are ritmul lui propriu. Important este să nu neglijăm niciun domeniu. Domeniile sunt: fizic, intelectual, social și emoțional,
toate sunt în strânsă legătura, și se influențează reciproc.
Copiii sunt unici şi, de aceea, interacţiunea cu fiecare dintre ei trebuie să reflecte această unicitate. A respecta copilul
înseamnă a ne adresăm copilului folosind întotdeauna ca apelativ, numele lui: „Mihai, răspunde tu!”
Să comunicăm cu copiii frecvent de-a lungul zilei, prietenos şi interesat, să identificăm ceva plăcut la fiecare copil, de fiecare
dată când comunicăm cu el, să-i acordăm atenţie copilului când acesta vorbeşte, să-l încurajăm pe copil când acesta încearcă
să facă ceva, fără însă a-i cere perfecţiune, să nu-i trădăm încrederea.
Comunicarea pe care o avem cu copilul să se realizeze pe baza dorinţei noastre de a cunoaşte specificul individualităţii lui.
Să vorbim cu copiii, folosind o voce blândă; să ne uităm în ochii lui când vorbim, să ne adresăm pe prenumele lui cu căldură,
dar şi cu fermitate când este necesară stabilirea unor limite. Interacţiunea copil-educatoare se construieşte în jurul cuvintelor
cheie: comunicare – cooperare – prietenie.
Dacă privăm copilul de comunicare, îl transformăm într-o fiinţă introvertită. Trebuie să fim toleranţi în comunicare! O
obligaţie foarte importantă a cadrului didactic. Să nu presupunem, să ne formăm opinii, înainte de a asculta.ă nu judecăm după
primul contact.ă acceptăm că există diferenţe culturale, mai mult sau mai puţin accentuate între grădiniţă şi familie, între noi şi
părinţi, ele putând determina erori de interpretare cu consecinţe grave asupra copilului. Să ne păstrăm calmul şi simţul
umorului într-o situaţie conflictuală datorată lipsei de comunicare.
Oricare ar fi dificultăţile în comunicarea dintre educatoare şi copil, niciodată nu trebuie să ridicăm tonul. Nu tonul ridicat
rezolvă problemele apărute, ci mai degrabă le agravează.
 Rolul centrelor în activitățile integrate
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea centrelor oferă atât părinţilor cât şi educatoarelor oportunitatea de
a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea cu materialele, cu alţi copii sau cu adulţii.
Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale (vocabular, gramatică,
sintaxă, înţelegerea mesajului), în timp ce comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris. Deşi se
adresează preponderent domeniului „Limbă şi comunicare”,
Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de”Domeniul Ştiinţe”, respectiv, dezvoltarea gândirii logice,
înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, exersarea capacităţii de a rezolva probleme, familiarizarea şi aplicarea
cunoştinţelor şi deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii.
Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece acestea se întrepătrund în
sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot asigura dezvoltarea globală a copilului. Gama de materiale din acest
centru poate cuprinde: blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece,
pastă de lipit, planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate,
casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuţe, fluiere, tamburine.
Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin. Aici, copilul se regăseşte
într-un mediu ideal şi poate să înveţe cu plăcere. Prin jocul în acest centru,copiii refac locuri, evenimente, imită
comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor persoane cunoscute; reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă,
reinterpretează, reproduc şi retrăiesc experienţe. Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile,
să comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea.
Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică, dar şi iniţiativa, creativitatea şi
perseverenţa, prin activităţile individuale sau de grup. Spaţiul alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare
pentru ca un grup de copii să poată lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca şantierele lor să se intersecteze. E
de preferat să existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de blocurile de lemn sau cele
de plastic în cădere, iar copiii şi adulţii vor putea sta mai comod.