Universitatea din Craiova

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD)

Programul de formare psihopedagogică, nivelul II postuniversitar

PORTOFOLIULUI PENTRU EXAMEN

Disciplina: Metodologia cercetării educaționale

Student: Cîrstea -Mic Emilia Alina (Vlădășel)

1
1.Enumeraţi şi analizați cel puţin 5 aspecte ale procesului de instruire la disciplina de
specialitate, ca probleme cu care se confruntă profesorul practician

Volumul mare de informații: Geografia este o disciplină complexă, care implică învățarea
unui număr mare de concepte și informații. Profesorii de geografie se confruntă cu
provocarea de a ajuta elevii să înțeleagă și să rețină o gamă largă de informații, unele dintre
ele fiind foarte abstracte și greu de vizualizat. De asemenea, trebuie să găsească modalități de
a face legătura între aceste informații și să arate elevilor cum ele se aplică în lumea reală.
Diferențele de nivel și de stil de învățare: Elevii de la geografie vin cu diferite nivele de
cunoștințe și experiență în domeniu, iar profesorul trebuie să găsească o modalitate de a se
adapta la nevoile fiecărui elev. De asemenea, fiecare elev are un stil unic de învățare și este
important ca profesorul să identifice aceste stiluri și să își adapteze metodele de predare în
consecință.
Integrarea noilor tehnologii: Tehnologia evoluează rapid, iar profesorii de geografie trebuie
să găsească modalități de a integra aceste noi tehnologii în procesul de instruire. De exemplu,
utilizarea de hărți interactive, aplicații mobile și tehnologie de realitate virtuală poate fi o
modalitate eficientă de a face geografia mai accesibilă și interesantă pentru elevi.
Lipsa de resurse: Pentru a crea o experiență de învățare interactivă și stimulantă, profesorii de
geografie trebuie să aibă acces la resurse adecvate, cum ar fi hărți, atlase, materiale
multimedia și software educativ. Însă, adesea, școlile nu oferă bugete suficiente pentru aceste
resurse, ceea ce face dificilă găsirea resurselor necesare.
Diferențele de nivel și de stil de învățare: Elevii de la geografie vin cu diferite nivele de
cunoștințe și experiență în domeniu, iar profesorul trebuie să găsească o modalitate de a se
adapta la nevoile fiecărui elev. De asemenea, fiecare elev are un stil unic de învățare și este
important ca profesorul să identifice aceste stiluri și să își adapteze metodele de predare în
consecință.
Încurajarea interesului pentru geografie: În multe cazuri, elevii nu sunt inițial atrași de
geografie sau nu își dau seama de importanța acestei discipline. Profesorii de geografie
trebuie să găsească modalități de a încuraja interesul și angajamentul elevilor prin prezentarea
aspectelor interesante ale disciplinei și legătura dintre aceasta și lumea reală.

2
 2. PROIECT EDUCAȚIONAL DE CERCETARE

Informații generale

Titlul proiectului:
Intervenția școlii pentru sprijinirea educativă a elevilor cu nevoi
speciale
Cuvinte cheie: intervenția școlii, sprijinire educativă, elevi, nevoi speciale
Rezumatul proiectului:

COPIII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE (CES) sunt toți copiii care

întâmpină dificultăți de dezvoltare şi/sau de adaptare/integrare, cuprinși în sistemul de
învățământ. Ei solicită o educație adaptată particularităților individuale şi/sau caracteristicilor
unei anumite deficiențe de învățare, precum şi o intervenție specifică. Expresia desemnează
acele cerințe sau nevoi specifice față de educație (derivate sau nu dintr-o deficiență) care sunt
suplimentare, dar şi complementare obiectivelor generale ale educației pentru un copil.
Fără abordarea adecvată a acestor cerințe speciale nu se poate vorbi în mod real de
egalizarea șanselor de acces, participare şi integrare școlară şi socială. Această sintagmă
cuprinde un registru larg, de la deficiențele profunde la tulburările ușoare de învățare. Una
din cerințele integrării eficiente a copiilor cu CES este crearea unor servicii de sprijin,
specializate în asistență educațională de care să beneficieze atât copiii/elevii integrați cât şi
colectivele didactice din școlile integratoare.

Normalizarea ca proces, reprezintă modalitatea prin care se asigura accesul la

tiparele existențiale si la condițiile de viată cotidiana, pentru toate categoriile de persoane.
Transferând acest fapt in perspectiva educațională, normalizarea pleacă de la
imperativul “toți copiii au dreptul de a fi școlarizați, într-un mediu cat mai normal posibil,
iar scoală are menirea sa valorizeze capacitățile de adaptare si dezvoltare ale acestora, fara
a pune in evidenta dificultățile lor.”

Pentru a se asigura sprijinul corespunzător pentru un copil nu este suficient sa fim

informați cu privire la deficientele intelectuale si comportamentale. Cunoștințele despre
capacitățile copilului, stadiul de dezvoltare si relatia cu propriul mediu educațional si social
sunt foarte importante. Sistemele educaționale trebuie sa fie competente si răspunzătoare
pentru asigurarea unor condiții educaționale speciale atat in școlile speciale, cat si in cele
obișnuite.

Date personale:
Nume şi prenume: Cîrstea -Mic Emilia Alina
Data nașterii: 26/04/1984
Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Telefon : 0760846288
E-Mail : vladasel.alina27@gmail.com.

3
 Educația este o activitate continuă care urmărește dezvoltarea conștientă şi
performantă a potențialului individual în funcție de cerințele mediului social normat.

Elevii învață în școală lucruri multe şi diferite, însă unii copii învață mai repede, alții
mai încet, unii mai bine, alții întâmpină probleme şi necesită ajutor suplimentar. Nici un copil
nu este identic cu celălalt. Despre copiii care necesită ajutor suplimentar într-o problemă se
spune că prezintă cerințe educative speciale.

Copiii/elevii cu dificultăți de învățare care urmează ruta profesională alături de cei din
școala publică au nevoie de ajutor (de suport școlar) în vederea adaptării, integrării și
devenirii lor ca și ceilalți elevi cu succese și insuccese, cu realizări și ratări, dar și cu rezultate
încurajatoare. De acest aspect trebuie să țină seama toți partenerii ce concură la sprijinul
acordat acestui tip de elev.

Integrarea presupune egalitatea de participare socială și egalitatea de șanse în

realizarea accesului la educație. Printre valorile actuale și de perspectiva ale integrării
societății democratice din lume le consideră dominante pe următoarele:

- acceptarea tuturor diferențelor;

- respectul diversității;

- solidaritatea umană și mai ales cu persoane diferite;

- lupta împotriva excluderii și marginalizării;

- lupta împotriva inegalității sociale.

Integrarea este un proces complex care presupune:

- a educa acei copii cu cerințe speciale în școli obișnuite alături de ceilalți copii
normali;

- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educațională, consiliere școlară,

asistență medicală și socială) în școala respectivă;

- a acorda sprijin personalului didactic a1 managerilor școlii în procesul de proiectare

și aplicare a programelor de integrare ;

- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerințe speciale la programul și resursele

școlii obișnuite (săli de clasă, cabinete, laboratoare, bibliotecă, terenuri de sport etc.);

4
 - a încuraja relațiile de prietenie și comunicarea între toți copii din clasă/scoală;

- a educa și ajuta toți copiii pentru înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre ei;

- a ține cont de problemele și opiniile părinților, încurajându-i să se implice în viața

școlii;

- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu CES;

- a accepta schimbări radicale în organizarea și dezvoltarea activităților instructiv-

educative din scoală.

Profesorul din scoală integrativă va avea o serie de obiective de perfecționare și

autoperfecționare profesională, cum ar fi :

 Să fie capabil să remarce punctele forte și interesele fiecărui copil şi să le utilizeze

pentru motivarea interioară în procesul de educație;

 Să știe să stabilească obiective ambițioase dar diferențiate, adecvate elevului

respectiv, ceea ce impune evaluare diferențiată;

 Să formuleze așteptări adecvate pentru FIECARE elev, oricare ar fi capacitățile

acestuia. Această abilitate a cadrului didactic permite tuturor elevilor să devină membrii ai
clasei şi ai școlii;

 Să știe să utilizeze un stil de predare bazat mai mult pe activități decât pe intervenția
de la catedră;

 Să știe să ofere zilnic condiții pentru ca fiecare elev să aibă un succes;

Competentele utile profesorului din scoală integrativa sunt:

 Să realizeze că răspunde de fiecare copil din clasă;

 Să cunoască diferite strategii de instruire şi să știe să le folosească eficient;

 Să lucreze în echipă cu părinții şi cu alți profesioniști care se ocupă de copil;

 Să perceapă lucrul cu fiecare membru al clasei ca pe o oportunitate de perfecționare

profesională şi nu ca problemă pe care el sau alții o au de rezolvat;

 Să fie flexibil şi să demonstreze un grad ridicat de toleranță.

5
 Procesul de integrare a copiilor în dificultate presupune din partea profesioniștilor
antrenați nu doar interes, cunoștințe și competențe – ci și o capacitate reală de a lucra în
echipă.

O echipă constituită atât în cadrul școlii, dar și o echipă la nivel interinstituțional, care
să-i includă pe toți profesioniștii care răspund de copil: educator sau asistent maternal,
asistent social, profesor diriginte, director de școala și alții.

Pentru fiecare copil aflat în sistemul de protecție este necesară elaborarea și aplicarea
unui proiect personalizat de îngrijire, educare, recuperare, (re)integrare familială și socială.

O parte importantă a proiectului personalizat este cea referitoare la proiectul de

integrare în școală și comunitate. Pentru orice copil în dificultate care urmează o formă de
învățământ preșcolar sau școlar, acest proiect se realizează în parteneriat cu grădinița/ școala
din comunitate. Managerul de caz va antrena în elaborarea și aplicarea acestui document scris
pe directorul școlii și pe educatoarea, învățătorul sau profesorul diriginte care răspunde de
educația copilului respectiv.

Procesul integrării educaționale a copiilor cu cerințe speciale în educație presupune

elaborarea și aplicarea unui plan de intervenție individualizat, centrat pe folosirea unor
modalități eficiente de adaptare a curriculumului și pe diversificarea ofertelor de învățare în
cadrul lecțiilor.

Decizia asupra integrării unui copil cu cerințe educative speciale în învățământul de

masă se ia pentru fiecare caz în parte în urma unei expertize complexe asupra copilului, a
consultării factorilor direct implicați în acest proces și a evaluării situațiilor de risc.

Educația integrată este un act responsabil, asumat de personalul școlii, de comunitate,

de familie și nu trebuie perceput ca un proces de subminare a școlilor obișnuite, ci ca un
proces de normalizare a vieții persoanelor aflate în dificultate (ajunse în această stare ca
urmare a unor evenimente independente de voința lor) și ca o măsură de conștientizare a
rolului de instituție publică al școlii, în care toți au dreptul să aibă acces în calitate de cetățeni
cu drepturi egale ai comunității.

Școala incluzivă pune în centrul atenției sale persoana umană ca ființă originală, unică
și irepetabilă, accentuând ideea ca în fiecare societate există personalități, grupuri diferite,
motivații, rațiuni și puncte de vedere diferite.

6
 In opinia mai multor autori, promovarea educației incluzive/integrate in școlile din
sistemul de învățământ trebuie să aibă la baza următoarele principii -cadru :

- toți elevii au dreptul sa participe la toate activitățile incluse in programa școlilor

obișnuite ;

- in timpul programului școlar, personalul didactic si de specialitate se va implica

direct in susținerea pe toate căile a integrării maximale a elevilor cu cerințe educaționale
speciale ;

- scoală va trebui, printr-o serie de schimbări radicale in domeniul curricu -lumului, sa

vina in întâmpinarea tuturor cerințelor educaționale ale elevilor, fara a leza demnitatea si
personalitatea acestora ;

In condițiile educației incluzive, clasele/grupele e de elevi vor include copii apropiați

ca vârstă si nivel de experiența socioculturală.

Aplicarea acestor principii in practica scolii pentru diversitate presupune, din partea
personalului didactic si de specialitate, o serie de calități, cum ar fi :

- sa aibă responsabilitatea recunoașterii nivelului de competenta profesională si

dorința de perfecționare a capacitaților de lucru in condițiile educației integrate si ale scolii
incluzive;

- să manifeste o atitudine critica si constructivă, prin propuneri con crete si realiste, in

sprijinul includerii copiilor cu cerințe educative speciale in clasele unde isi desfășoară
activitatea ;

- să demonstreze o implicare totala in procesul didactic, astfel încât sa satisfacă într-o

măsură cat mai mare cerințele educaționale ale elevilor din clasa ;

- sa trateze elevii cu demnitate si respect si să dea dovada de considerație fata de

situația particulară in care se afla copiii cu cerințe educative speciale ;

- să aibă convingerea ca educația integrate si scoală incluziva presupun cu necesitate

activitatea in echipe de specialiști (profesori, educatori, profesori de sprijin, consilieri școlari,
asistenți sociali, psihopedagogi specializați in activități cu diferite categorii de copii cu
cerințe speciale).

7
 Metodele şi procedeele de predare-învățare trebuie să fie selectate în raport cu scopul
şi obiectivele activității didactice, conținutul lecției şi particularitățile elevilor (vârsta, nivelul
dezvoltării psihice, tipul şi gradul deficiențelor/ tulburărilor, tipul de percepție al elevilor –
analitic sau sintetic) , stilul de lucru al educatorului.

În activitățile didactice destinate elevilor cu CES se pot folosi metodele expozitive,

(povestirea, expunerea, explicația, descrierea) dar trebuie respectate anumite cerințe:
 să se folosească un limbaj adecvat, corespunzător nivelului comunicării verbale;
 prezentarea să fie clară, precisă, concisă;
 ideile să fie sistematizate;
 să se recurgă la procedee şi materiale intuitive;
 să se antreneze elevii prin întrebări de control pentru a verifica nivelul înțelegerii
conținuturilor de către aceștia şi pentru a interveni cu noi explicații atunci când se
impune acest lucru.
Pentru elevii cu deficiențe mintale utilizarea povestirii ca metodă didactică trebuie să fie
însoțită de suporturi ilustrativ - sugestive sau imagini filmate, deoarece se captează mai ușor
atenția şi este facilitată implicarea afectiv-motivațională a elevilor în secvențele lecției.
Metodele de simulare (jocul didactic, dramatizare ) pot fi aplicate cu succes atât în ceea
ce privește conținutul unor discipline cât şi în formarea şi dezvoltarea comunicării la elevii cu
deficiențe mintale şi senzoriale. Implicarea lor cât mai directă în situații de viață simulate,
trezesc motivația şi participarea activă, emoțională a elevilor, constituind şi un mijloc de
socializare şi interrelaționare cu cei din jur.
Metoda demonstrației ajută elevii cu dizabilități să înțeleagă elementele de bază ale unui
fenomen sau proces . Alături de metoda demonstrației, exercițiul constituie o metodă cu o
largă aplicabilitate în educația specială, mai ales în activitățile de consolidare a cunoștințelor
şi de antrenare a deprinderilor.
În activitatea educativă a copiilor cu cerințe educative speciale se poate folosi cu maximă
eficientă învățarea prin cooperare. Lecțiile bazate pe învățarea prin cooperare permit
evaluarea frecventă a performanței fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume
personal sau în numele grupului, elevii se ajută unii pe alții, încurajându-se şi împărtăşindu-şi
ideile, explică celorlalți, discută ceea ce știu, se învață unii pe alții, realizează că au nevoie
unii de alții pentru a duce la bun sfârșit o sarcină a grupului.

8
 Educația integrată îi va permite copilului cu CES să trăiască alături de ceilalți copii, să
desfășoare activități comune, dobândind abilități, indispensabile pentru o viață cât mai
apropiată de cea a valizilor, pentru o adecvată inserție socială.
Cu certitudine, elevii cu dificultăți de învățare au nevoie de ajutor în vederea adaptării,
integrării şi devenirii lor ca şi ceilalți elevi – cu succese şi insuccese, cu realizări şi ratări dar
şi cu rezultate încurajatoare.
Analizând particularitățile specifice procesului de învățare a copiilor cu diferite tipuri de
deficiență, se ajunge la concluzia că una dintre calitățile esenţiale ale curriculum-ului școlar
vizează un grad cât mai mare de flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze
în ritmul său şi să fie tratat în funcție de capacitățile sale de învățare. Pentru aceasta este
nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea conținuturilor instruirii, modalitățile de
transmitere a informatiilor în clasă şi evaluarea elevilor să se facă diferențiat.