SEGREGAREA ȘCOLARĂ A

COPIILOR ROMI
Segregarea este una dintre cele mai dure forme de discriminare pe care, din
păcate, şcoala românească a recunoscut-o doar parţial în ultimii ani și are drept
consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării
în condiții de egalitate a dreptului la educație, precum și a demnității umane.

Comunitatea romă din țara noastră se confruntă cu multiple practici

discriminatorii. În domeniul educaţiei şcolare, segregarea ca mecanism al
excluziunii sociale conduce la un grad ridicat de neşcolarizare şi de abandon
şcolar, la menţinerea prejudecăţilor la nivelul populaţiei majoritare şi al celei de
romi, dar şi la scăderea calităţii educaţiei în şcolile și clasele de romi. Conceptul de
segregare a fost folosit pentru a descrie procesele care conduc la apariţia unor clase
omogene de romi sau se poate referi la existenţa unor asemenea clase independent
de procesul prin care au fost create. Segregarea este considerată cauza unor
probleme precum distanţa socială mare dintre grupurile etnice, discriminarea şi
eşecul şcolar.

Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP) susține că

discriminarea împotriva copiilor romi este o problemă economică „acută”, în timp
ce Banca Mondială descrie incluziunea romilor ca fiind o „necesitate
macroeconomică”. Fără educație copiii romi încep viața adultă cu perspective de
angajare extrem de reduse. Astfel, discriminarea împotriva copiilor romi
perpetuează ciclul de oportunități inegale și sărăcie extremă și contribuie la faptul
că, chiar și în state membre ale Uniunii Europene, „71% din gospodăriile rome
trăiesc în sărăcie extremă”, la același nivel cu cele mai sărace zone ale lumii.

1
 Ca o consecință, aspectele socio-economice ca acestea sunt importante. Cu
toate acestea, segregarea copiilor romi trebuie să fie recunoscută ca fiind o
încălcare a drepturilor consacrate în dreptul internațional. Mai mult decât atât,
eșecul de a susține dreptul copilului la educație este deosebit de dăunător, deoarece
educația este ea însăși un mijloc indispensabil prin care alte drepturi ale omului pot
fi protejate și implementate. Educația oferă copiilor posibilitatea de a îmbrățișa
multiculturalismul, să adopte valori tolerante și să învețe să trăiască în calitate de
membri ai societăților pluraliste. Prin segregarea romilor (sau într-adevăr, a
oricărui grup minoritar), atât romilor cât și ne-romilor li se refuză aceste
oportunități.

În țara noastră, potrivit studiilor realizate de UNICEF, se relevă faptul că, în

anul şcolar 2007-2008, dintr-un grup de 90 de şcoli, în 67% au fost depistate forme
de segregare şcolară. De asemenea, în 2015, un raport al Comisiei Europene
semnala că „26% dintre elevii romi din România învaţă în clase separate etnic”.
Mai mult decât atât, o monitorizare a segregării şcolare a elevilor romi în Regiunea
Nord-Est în anul şcolar 2015-2016 (la nivel de unitate de învăţământ, clădiri și
clase) atrage atenţia că într-o şcoală din cinci se manifestă cel puţin una din aceste
forme de segregare şcolară a elevilor romi.

În România, politicile educaţionale pentru romi s-au elaborat în două cadre

generale:

1. Politicile privind minorităţile naţionale.

2. Politicile privind accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate.

Acestea se structurează în politici pentru oportunităţi egale, politici privind

segregarea /desegregarea şi politici referitoare la limbă şi cultură şi la educaţia
multiculturală sau la cea interculturală în ultimii ani.
2
 Primele măsuri vizând politicile pentru oportunităţi egale au fost acţiunile
afirmative care asigurau locuri speciale pentru romi la universitate şi la liceu. Mai
departe, crearea de poziţie de inspector pentru romi la inspectoratele şcolare
judeţene şi a consilierului pentru romi la Minister , lansarea programului de
mediere şcolară „A doua şansă”, precum şi iniţiativa privind grădiniţele estivale se
înscriu în perimetrul măsurilor reparatorii care şi-au propus să îmbunătăţească
accesul copiilor de etnie romă la educaţie. Toate aceste măsuri sunt eforturi
lăudabile, dar în realitate şi în viaţa de zi cu zi ele nu întotdeauna funcţionează bine
pentru că nu sunt însoţite de investiţii financiare adecvate şi de atitudini favorabile.

Politicile împotriva segregării şcolare s-au conturat în urma acţiunilor unor

organizaţii neguvernamentale pentru romi care au reuşit să conştientizeze în
rândurile factorilor guvernamentali existenţa acestui fenomen şi au impus
recunoaşterea lui ca o manifestare a discriminării.

În 2004 MECT a elaborat şi publicat o notificare prin care a condamnat

segregarea şi a lansat apelul către factorii centrali şi locali privind elaborarea
strategiilor de desegregare eficiente. Din cauza structurii administrative
descentralizate , a lipsei legislaţiei şi a măsurilor de sanţionare a unităţilor şcolare
în care se înregistrase fenomenul de segregare această notificare nu s-a pus în
practică la nivelul inspectoratelor şcolare.

În 2006, Romani Criss, în raportul său către Comisia Europeană a observat

exact aceste lucruri, şi-a continuat activitatea de monitorizare a şcolilor segregate
în multe regiuni ale ţării, iar în 2007, mobilizând alte câteva organizaţii şi MECT a
lansat un Memorandum privind colaborarea instituţională în lupta împotriva
segregării. În urma acestor acţiuni în iulie 2007, a fost adoptată o ordonanţă
ministerială şi a fost explicită în definirea segregării ca formă a discriminării care

3
funcţionează ca un obstacol în calea accesului copiilor de romi la educaţie de
calitate. Ordonanţa interzice formarea claselor I şi a V-a segregate având
preponderent sau numai elevi romi şi consideră că segregarea este o formă gravă
de discriminare şi are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de
calitate, încălcarea exercitării condiţiei de egalitate, a drepturilor la educaţie,
precum şi a demnităţii umane.

Dincolo de prejudecăţile şi tratamentele discriminatorii faţă de copii romi,

care desigur nu se elimină automat de pe urma legislaţiei în domeniu, şi care
menţin / acceptă / legitimează inegalităţile între ei şi copii majoritari în raport cu
această chestiune avem de-a face şi cu concepţiile culturale despre relaţia dintre
diferenţă şi egalitate sau despre ce înseamnă să asiguri şanse egale indivizilor aflaţi
în situaţii socio – economice diferite.

Ordonanţa amintită s-a emis împreună cu alte două ordine ministeriale, unul
referitor la ocupaţia de mediator şcolar iar celălalt la asigurarea diversităţii
culturale în manualele şcolare. Drept consecinţă, au început să se creeze în şcoli
conduite pentru predarea limbii romani precum şi a tradiţiei şi istoriei romilor.
Printre acestea se află formarea în cadrul învăţământului superior a cadrelor
didactice de specialitate. Cu toate acestea se poate observa că limba romani este
subapreciată şi stigmatizată în societatea românească şi există riscul ca dreptul la
învâţământul în limba maternă, în cazul romilor, să fie manipulat în direcţia
legitimării învăţământului segregat.

Ideea de a introduce în manualele de literatură şi de istorie şi elemente de

cultură şi istorie a minorităţilor ( inclusiv a romilor ) este binevenită deoarece astfel
ar creşte şansele ca şi majoritarii să audă măcar despre acestea. Desigur, acest

4
proces va fi de lungă durată şi va necesita şi fonduri materiale ( rescrierea
manualelor existente, pregătirea cadrelor didactice în acest sens).

Practica larg răspândită a segregării etnice a fost analizată și în unele

cercetări sociologice. Cercetările în domeniu arată că printre cauzele segregării
şcolare se găsesc atât unele de natură structurală, cât şi unele care ţin de prejudecăţi
şi alte concepţii culturale privind convieţuirea între persoane de diferite etnii.
Printre primele, cu siguranţă, se află segregarea rezidenţială a comunităţilor de
romi – fenomen provocat, la rîndul său, şi de stabilirea sau mutarea lor la marginile
localităţilor.

De remarcat este și faptul că segregarea sau omogenitatea clasei poate fi

înlocuită cu o segregare invizibilă în interiorul clasei, dacă elevii romi sunt trataţi
diferit faţă de elevii români. Toleranţa crescută faţă de eşecurile şcolare ale elevilor
romi şi atenţia scăzută acordată progreselor lor poate duce la o situaţie în care
şcoala nu înseamnă mult mai mult decât un alt tip de locuinţă.

În urma unor cercetări s-a observat că după ce s-a pus în aplicare legislaţia în
ceea ce priveşte segregarea a început să se practice o formă de segregare „mascată”
care nu putea fi sancţionată legal. Aceasta se manifesta astfel; copiii romi erau
înscrişi la şcoli cu elevi majoritari români dar în momentul în care nu ţineau pasul
cu restul clasei erau transferaţi la şcoli speciale. Astfel avea loc tot un proces de
segregare pe motiv că aceştia ar suferi de retard mintal. Unii copii erau puşi acolo
fără să fie evaluaţi, alţii erau puşi cu evaluare, dar sistemul de evaluare era bizar. În
multe locuri, singura evaluare consta din întrebarea: “Părinţii tăi au fost la şcoală
specială?” Dacă răspunsul era da, copilul intra automat într-o şcoală specială. De
exemplu, noi creştem cu cărţi în casă şi ni se dau creioane colorate. Copiii romi
cresc de multe ori fără cărţi în casă, iar creioanele nu sunt o distracţie pentru ei.

5
Faptul că un copil nu ştie să ţină un creion în mână la vârsta de 5-6 ani nu
înseamnă că are un IQ mai scăzut, înseamnă doar că a fost crescut altfel. Din
punctul de vedere al celor care făceau evaluările, de multe ori însemna că este
retardat într-un fel sau altul. Profesorii din şcolile speciale recunoşteau de multe ori
că nu li se pare că aceşti copii ar avea vreo dizabilitate. Un alt lucru care reiese din
unele cercetări este că unele locuri aveau şcoli numai pentru romi, şcoli care
mergeau după o curiculă de şcoală normală şi toată lumea ştia că aceea este o
şcoală proastă, că profesorul nu e neapărat cel mai bun, că administraţia şcolară nu
investeşte atât de mult în dotarea ei şi, teoretic, chiar dacă în acele locuri pot să
meargă şi majoritarii, nu mergea nimeni, pentru că este considerată o şcoală
proastă.

În concluzie, segregarea are consecințe atât la nivel educațional cât și la

nivel social, cum ar fi:

a) dificultăți în a atrage elevii în sistemul de educație - grad ridicat de

neșcolarizare;

b) incapacitatea de a menține elevii în sistemul de educație - grad ridicat de

abandon școlar;

c) incapacitatea de a atrage și a menține profesorii calificați în școlile respective,

fapt care afectează calitatea educației;

d) incapacitatea de a pregăti elevii la standarde necesare pentru trecerea la forme

superioare de școlarizare;

e) menținerea prejudecăților și stereotipurilor, deopotrivă la nivelul populației

majoritare și al celei de romi;

6
f) contribuția la formarea unor reprezentări negative privind capacitatea școlii de a
genera progres social.

7
Bibliografie:

 “Discriminarea în învățământ a copiilor romi „- Elaborat de către Katie

Javanaud pentru Platforma pentru Protecția Copilului - Europa de Sud, iulie
2016, Sursă: Report on Discrimination of Roma Children in Education
(2014) Publicația Comisiei Europei
 „Metodologia pentru prevenirea și eliminarea segregării școlare a copiilor
romi din 19.07.2007’
 Bănică Cerasela, Crai Eugen, Ivan Claudiu, Prisăcariu Roxana – „Segregare
sau incluziune școlară?‘ - Raport de monitorizare privind segregarea/
incluziunea școlară a elevilor romi în Regiunea Nord-Est