Universitatea Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Master Antropologie, Dezvoltare regional şi Comunitară

Segregarea şcolară a copiilor romi

-studiu de caz documentarul “Şcoala noastră”-

Bucur Andreea Mădălina

Rasă şi etnicitate

Ianuarie 2013
Bucur
Andreea
Mădălina


Tema acestui proiect este segregarea şcolară a copiilor romi. Am ales aceasta temă

doarece este un fenomen prezent în şcolile din România în ciuda eforturilor de desegregare care

par a fi în van. Statisticile arată că în anul 2011, 60% din copiii romi învăţau în şcoli segregate.

În acest proiect doresc să prezint acest fenomen de segregare, măsurile legislative care au fost

luate în acest sens şi ca studiu de caz voi prezenta documentarul „Şcoala noastră”, cel care m-a

determinat să scriu despre această temă în urma vizionării lui.

Segregarea ca mecanism al excluziunii sociale – în domeniul educaţiei şcolare – conduce

la un grad ridicat de neşcolarizare şi de abandon şcolar, la menţinerea prejudecãţilor la nivelul

populaţiei majoritare şi al celei de romi, dar şi la scăderea calităţii educaţiei în şcolile/clasele de

romi. Conceptul de segregare a fost folosit pentru a descrie procesele care conduc la apariţia unor

clase omogene de romi sau se poate referi la existenţa unor asemenea clase independent de

procesul prin care au fost create. Segregarea a fost adesea evaluată pozitiv sau ambivalent. Este

considerată cauza unor probleme precum distanţa socială mare dintre grupurile etnice,

discriminarea şi eşecul şcolar, dar şi soluţia pe termen scurt pentru exact aceleaşi probleme.

Romii o condamnă, dar par să o aleagă sau să o accepte mai ales în situaţii, care par din punctul

de vedere al unui observator extern să cauzeze cele mai mari prejudicii (comunităţi de romi

închise). De exemplu, Mariana Goina (2007) analizează în detaliu situaţia şcolii segregate pentru

romi din Curtici şi opiniile împãrţite ale populaţiei. Pe de o parte creşte probabilitatea frecvenţei,

pe de altã parte o face sã fie lipsitã de sens, întrucât nu existã un conţinut educaţional adecvat.

şcoala pentru romi funcţioneazã mai degrabã ca o instituţie socialã şi, în cel mai bun caz, ca o

unitate de combatere a analfabetismului.

Page
2
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


Totuşi datele calitative şi cantitative prezintă o concluzie lipsită de orice ambiguitate

segregarea şcolară afectează dramatic calitatea experienţelor educaţionale şi sociale ale copiilor.

În ţara noastră politicile educaţionale pentru romi s-au elaborat în două cadre generale:

1. Politicile privind minorităţile naţionale.

2. Politicile privind accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate.

Acestea se structurează în politici pentru oportunităţi egale, politici privind segregarea /

desegregarea şi politici referitoare la limbă şi cultură şi la educaţia multiculturală sau la cea

interculturală în ultimii ani.

Primele măsuri vizând politicile pentru oportunităţi egale au fost acţiunile afirmative care

asigurau locuri speciale pentru romi la universitate (mai ales la specializarea de Asistenţă

Socială, la facultatea noastră, 9 locuri,) şi la liceu. Mai departe, crearea de poziţie de inspector

pentru romi la inspectoratele şcolare judeţene şi a consilierului pentru romi la Minister , lansarea

programului de mediere şcolară „A doua şansă”, precum şi iniţiativa privind grădiniţele estivale

se înscriu în perimetrul măsurilor reparatorii care şi-au propus să îmbunătăţească accesul copiilor

de etnie romă la educaţie. Toate aceste măsuri sunt eforturi lăudabile, dar în realitate şi în viaţa

de zi cu zi ele nu întotdeauna funcţionează bine pentru că nu sunt însoţite de investiţii financiare

adecvate şi de atitudini favorabile.

Politicile împotriva segregării şcolare s-au conturat în urma acţiunilor unor organizaţii

neguvernamentale pentru romi care au reuşit să conştientizeze în rândurile factorilor

guvernamentali existenţa acestui fenomen şi au impus recunoaşterea lui ca o manifestare a

discriminării.

Page
3
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


În 2004 MECT a elaborat şi publicat o notificare prin care a condamnat segregarea şi a

lansat apelul către factorii centrali şi locali privind elaborarea strategiilor de desegregare

eficiente. Din cauza structurii administrative descentralizate , a lipsei legislaţiei şi a măsurilor de

sanţionare a unităţilor şcolare în care se înregistrase fenomenul de segregare această notificare nu

s-a pus în practică la nivelul inspectoratelor şcolare.

În 2006, Romani Criss, în raportul său către Comisia Europeană a observat exact aceste

lucruri, şi-a continuat activitatea de monitorizare a şcolilor segregate în multe regiuni ale ţării, iar

în 2007, mobilizând alte câteva organizaţii şi MECT a lansat un Memorandum privind

colaborarea instituţională în lupta împotriva segregării. În urma acestor acţiuni în iulie 2007, a

fost adoptată o ordonanţă ministerială şi a fost explicită în definirea segregării ca formă a

discriminării care funcţionează ca un obstacol în calea accesului copiilor de romi la educaţie de

calitate. Ordonanţa interzice formarea claselor I şi a V-a segregate având preponderent sau

numai elevi romi şi consideră că segregarea este o formă gravă de discriminare şi are drept

consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării condiţiei de

egalitate, a drepturilor la educaţie, precum şi a demnităţii umane.

Dincolo de prejudecăţile şi tratamentele discriminatorii faţă de copii rromi, care desigur

nu se elimină automat de pe urma legislaţiei în domeniu, şi care menţin / acceptă / legitimează

inegalităţile între ei şi copii majoritari în raport cu această chestiune avem de-a face şi cu

concepţiile culturale despre relaţia dintre diferenţă şi egalitate sau despre ce înseamnă să asiguri

şanse egale indivizilor aflaţi în situaţii socio – economice diferite.

Ordonanţa amintită s-a emis împreună cu alte două ordine ministeriale, unul referitor la

ocupaţia de mediator şcolar iar celălalt la asigurarea diversităţii culturale în manualele şcolare.

Page
4
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


Drept consecinţă, au început să se creeze în şcoli conduite pentru predarea limbii romani precum

şi a tradiţiei şi istoriei romilor. Printre acestea se află formarea în cadrul învăţământului superior

a cadrelor didactice de specialitate. Cu toate acestea se poate observa că limba romani este

subapreciată şi stigmatizată în societatea românească şi există riscul ca dreptul la învâţământul în

limba maternă, în cazul romilor, să fie manipulat în direcţia legitimării învăţământului segregat.

Ideea de a introduce în manualele de literatură şi de istorie şi elemente de cultură şi

istorie a minorităţilor ( inclusiv a romilor ) este binevenită deoarece astfel ar creşte şansele ca şi

majoritarii să audă măcar despre acestea. Desigur, acest proces va fi de lungă durată şi va

necesita şi fonduri materiale ( rescrierea manualelor existente, pregătirea cadrelor didactice în

acest sens).

Practica larg răspândită a segregării etnice a fost analizată în cercetări sociologice.

Cercetările în domeniu ne arată că printre cauzele segregării şcolare găsim atît unele de natură

structurală, cît şi unele care ţin de prejudecăţi şi alte concepţii culturale privind convieţuirea între

persoane de diferite etnii. Printre primele, cu siguranţă, se află segregarea rezidenţială a

comunităţilor de romi – fenomen provocat, la rîndul său, şi de stabilirea/mutarea lor la marginile

localităţilor şi/sau de pauperizarea zonei în care trăiesc ( un exemplu foarte bun de fenomen de

segregare rezidenţială este cel din Cluj unde în decembrie 2010, 76 de familii, în cea mai mare

parte romi de pe strada Coastei din Cluj-Napoca – o zonă cu un potenţial economic substanţial –

au fost mutate în proximitatea gropii de gunoi din Pata-Rat, în 40 de locuinte construite în 10

module. La Pata-Rat mai locuiesc în acest moment alte două comunităţi de romi: una dintre ele –

Dallas– aflată la câţiva metri de cea mutată în 2010, iar cealaltă – Cantonului fără număr,

situată în vecinătatea căii ferate. Camerele pe care familiile de pe strada Coastei le-au primit la

Pata-Rat au o suprafaţă de 13-14 mp, într-o cameră ajung să locuiască şi 10 persoane, nu au apă

Page
5
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


caldă, nu au bucătărie şi un modul deţine 4 camere cu baie comună) . În condiţiile în care

înscrierea la şcoală nu mai este condiţionată de locuirea în vecinătăţile unde se află unitatea de

învăţămînt, segregarea rezidenţială în sine n-ar trebui să fie un obstacol în înscrierea copiilor

romi în alte şcoli decît cele aflate în cartierul în care ei trăiesc. Dar alte cauze, ce ţin tot de

condiţia materială a ghetoului şi a familiei (lipsa transportului în comun în aceste zone şi

imposibilitatea de a asigura transportul copiilor prin alte căi), reproduc relaţia dintre segregarea

rezidenţială şi cea şcolară. Mai departe, cea din urmă se poate datora şi faptului că părinţii

majoritari îşi retrag copiii din clasele şi/sau şcolile unde copiii romi se află într-un număr mai

mare, lucru perceput a fi „insuportabil“ pentru ei. Venind în preîntîmpinarea retragerii copiilor

români din şcolile lor, cadrele didactice, de multe ori, preferă să refuze să înscrie copiii romi.

Segregarea poate să apară şi din cauza temerii părinţilor romi de a-şi trimite copiii la şcolile

mixte şi a dorinţei lor de a-i proteja, înscriindu-i „printre cei care sunt la fel ca ei“.

Este de asemenea important de remarcat faptul că segregarea sau omogenitatea clasei

poate fi înlocuită cu o segregare invizibilă în interiorul clasei, dacă elevii romi sunt trataţi de

facto diferit faţă de elevii români. Toleranţa crescută faţă de eşecurile şcolare ale elevilor romi şi

atenţia scăzută acordată progreselor lor poate duce la o situaţie în care şcoala nu înseamnă mult

mai mult decât un alt tip de locuinţă. Datele din anchetã cu privire la analfabetismul în rândul

absolvenţilor de şcoală primară susţin acest punct de vedere. Fireşte, mai există şi alţi factori

implicaţi pe lângă neglijenţă – cum ar fi preocuparea pentru viitorul copilului dacă acesta nu este

şcolarizat, speranţa cã analfabetismul va fi în cele din urmã depăşit şi altele.

În urma cercetărilor s-a mai observat că după ce s-a pus în aplicare legislaţia în ceea ce

priveşte segregarea a început să se practice o formă de segregare „mascată” care nu putea fi

sancţionată legal. Aceasta se manifesta astfel copiii romi erau înscrişi la şcoli cu elevi majoritari

Page
6
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


români dar în momentul în care nu ţineau pasul cu restul clasei erau transferaţi la şcoli speciale.

Astfel avea loc tot un proces de segregare pe motiv că aceştia ar suferi de retard mintal. Unii

copii erau puşi acolo fără să fie evaluaţi, alţii erau puşi cu evaluare, dar sistemul de evaluare era

bizar. În multe locuri, singura evaluare consta din întrebarea: “Părinţii tăi au fost la şcoală

specială?” Dacă răspunsul era da, copilul intra automat într-o şcoală specială. În alte locuri

aplicau nişte teste de inteligenţă care erau făcute de profesori de capul lor şi care nu luau în

considerare diverse diferenţe culturale, chestiuni simple. De exemplu, noi creştem cu cărţi în

casă şi ni se dau creioane colorate. Copiii romi cresc de multe ori fără cărţi în casă, iar creioanele

nu sunt o distracţie pentru ei. Faptul că un copil nu ştie să ţină un creion în mână la 5 ani nu

înseamnă că are un IQ mai scăzut, înseamnă doar că a fost crescut altfel, din punctul meu de

vedere. Din punctul de vedere al celor care făceau evaluările, de multe ori însemna că este

retardat într-un fel sau altul. Profesorii din şcolile speciale recunoşteau de multe ori că nu li se

pare că aceşti copii ar avea vreo dizabilitate. Unii profesori tineri şi idealişti se specializau în

şcoli speciale pentru că voiau să lucreze cu romii.

Un alt lucru care reiese din cercetări este că unele locuri aveau şcoli numai pentru romi,

şcoli care mergeau după o curiculă de şcoală normală şi toată lumea ştia că aceea este o şcoală

proastă, că profesorul nu e neapărat cel mai bun, că administraţia şcolară nu investeşte atât de

mult în dotarea ei şi, teoretic, chiar dacă în acele locuri pot să meargă şi majoritarii, nu mergea

nimeni, pentru că este considerată o şcoală proastă. Mai mult, din acele şcoli, copiii nu puteau fi

transferaţi în şcolile majoritarilor, ori pentru că nu reuşesc să ţină pasul, ori pentru că li se zicea

în faţă: “Voi aveţi şcoala voastră”.

Page
7
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


Studiu de caz: Târgu Lăpuş - Documentarul „Şcoala noastră”

Acest documentar ne prezintă concret un caz de segregare scolară a copiilor de etnie

romă ce are loc în Târgu Lăpuş. Autorii documentarului vroiau să realizeze la început tip de

documentar ca un întreg portret al unui orăşel sau sat. Căutau un loc în care să vadă cum se face

integrarea şi la Târgu Lăpuş au găsit un loc favorabil în care oamenii susţineau că vor integrare,

că urmează ca copiii să fie mutaţi la şcoala din centru (cea destinată majoritarilor). Părinţii, şi

români, şi romi, voiau acest lucru. Părea ca proiectul să aibă şanse foarte mari, iar autorii căutau

o poveste de succes şi aveau de gând să filmeze un an de zile. Cam astea erau planurile când au

început să lucreze la proiectul “Şcoala noastră”.

Ca în multe alte ţări est-europene sistemul de învăţământ românesc îi plasează adesea pe

copiii romi în şcoli şi clase segregate unde au parte de o educaţie precară. În 2006 UE a pompat

subvenţii în 30 de oraşe pentru a încuraja desegregarea şcolară. Unul dintre ele a fost Târgu

Lăpuş din Maramureş. Aici Alin, Beni şi Diana trei copii romi şi-au pus speranţele în educaţia

promisă de şcoala majoritarilor din centru în care trebuia să fie integraţi.

Dacă, la început, povestea se anunţa de succes, protagoniştii s-au trezit la final într-o

şcoală pentru copii cu dizabilităţi, unde sunt şi acum. Mai mult, autorităţile locale au cheltuit

banii europeni pe renovarea unei foste şcoli numai a romilor, din cartierul periferic pe care îl

locuiau.

Ce se întâmplă în Târgu Lăpuş din ce reiese din documentar?

În Târgu Lăpuş existase o şcoală segregată pentru romi, cel puţin din anii ’30. Era o

şcoală cu o încăpere, avea o sobă care afuma tot timpul, ocazional avea apă curentă, dar nu avea

toaletă.. Era din cărămidă făcută de mână de cei din comunitatea romilor, că sunt cărămidari
Page
8
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


acolo, netencuită, vai şi amar de ea. În şcoala aceea au învăţat generaţii şi generaţii de romi.

Acolo învăţaseră părinţii romi, dar o singură persoană din comunitatea respectivă ajunsese până

în clasa a VII-a. Majoritatea sunt analfabeţi. Făceau cărămizi pe vremea când se putea face bani

din asta, dar după ’90, când au venit cărămizile, nu a mai fost nevoie de cărămizi făcute de mână.

Acum trăiesc în principal din lucrări publice, li se dau nişte slujbe temporare de la primărie, şi

curăţenie publică, măturatul pe străzi.

Părinţii înţelegeau foarte bine că şcoala din centru, a majoritarilor, e o şcoală mai bună.

Aveau speranţe foarte mari că proiectul de integrare înseamnă o şansă la o educaţie mai bună

pentru copii ca să aibă şi ei o slujbă reală, nu din astea temporare, nu ca ei. Pe de altă parte,

existau şi temeri: ce se întâmplă cu copiii mei în momentul în care ajung la şcoală cu majoritarii,

dacă râd ceilalţi copii de ei, dacă nu cumva îi trimite, ceea ce s-a întâmplat, profesorul acasă

pentru că nu sunt îmbrăcaţi sau spălaţi suficient de bine. A devenit o obsesie pentru întreaga

comunitate să îmbrace şi să spele copiii romi ca să-i poată trimite la şcoală. Iar copiii trăgeau

speranţe, ca orice copil, că se duc la o şcoală unde poate că lucrurile sunt mai interesante şi unde

îşi fac mai mulţi prieteni, voiau să aibe slujbe, ideea de a avea o slujbă care să le asigure un venit

constant era foarte atrăgătoare pentru ei şi înţelegeau foarte bine că dacă ai o anumită educaţie,

poţi să capeţi o slujbă şi un venit din care să-ţi întreţii familia. Mulţi, mai ales la vârste mici, îşi

doreau să fie poliţişti sau jandarmi. Nimeni nu se gândea la doctor, avocat, aşa ceva, dar

înţelegeau că poţi să capeţi o slujbă cu o educaţie adecvată.

La Târgu Lăpuş comunitatea pare extrem de primitoare. Şi românii, şi romii par extrem

de deschişi. Dar după o vreme a devenit destul de clar pentru ei şi nu se mai aşteaptau ca

integrarea să funcţioneze. Mai mult, din banii de integrare, administraţia locală a renovat o fostă

şcoală amărâtă, părăginită, care era a romilor. Exista o speranţă, care era la un moment

Page
9
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


solidificată aproape în certitudine în interiorul comunităţii din Târgu Lăpuş, că romii vor vrea să

se mute în acea şcoală, nouă, frumos făcută, cu două încăperi, cu băi, doar pentru ei. Proiectul

iniţial propus de şcoala de la Târgu Lăpuş prevedea mutarea copiiilor din şcoala segregată în

şcoala integrată, din centru, şi mai prevedea ca fosta şcoală segregată din cartierul romilor să fie

transformată într-un an pregătitor şi un centru de după-amiază, ceea ce ar fi fost foarte bine

pentru copiii romi. Cu vremea, însă, construcţia acestei noi şcoli a fost înţeleasă ca o construcţie

a unei şcoli pentru romi. A venit însă o decizie a Curţii Europene pentru Drepturile Omului care

spunea că segregarea nu-i bună, au mai venit şi nişte instrucţiuni suplimentare de la Ministerul

Educaţiei, iar copiii au rămas un timp în şcoala din centru, împreună cu majoritarii.

Copiii fuseseră mutaţi, însă, în şcoala mixtă fără nici un fel de pregătire şi nici un fel de

sprijin suplimentar, nici pentru copii, nici pentru profesori. Profesorii aveau resentimente majore

faţă de aceşti copii care erau mult mai prost pregătiţi decât majoritarii, aveau aşteptări foarte

reduse de la ei, iar copiii, de la bun început, au fost marginalizaţi. Cei din clasele mixte erau puşi

în ultima bancă, de obicei, şi li se dădea să facă ceva complet diferit de ce făceau majoritarii.

Majoritarii făceau lucruri vag mai interesante, citeau Amintiri din Copilărie, dădeau teste. Copiii

romi, de multe ori, pe parcursul unei întregi zile, erau puşi să facă litera a sau litera b până se

plictiseau. Mulţi dintre ei au început să chiulească foarte repede de plictiseală. Singura chestie cu

adevărat interesantă era fotbalul şi joaca cu copiii români. Interactiunea dintre copiii romi şi cei

români la şcoala a fost una buna. Copiii romi voiau să-şi facă prieteni, iar copiii români erau

foarte încântaţi că sunt mai mulţi copii în şcoală. Astfel puteau să joace fotbal fiind mai mulţi

băieţi. Mai mult, copiii romi, care trăiseră extrem de fizic până atunci, erau buni la fotbal. Aveau

muşchi, alergau, aveau energie, aveau o valoare adăugată. Nu s-au împrieteni toţi copiii cu toţi

copiii, dar mulţi dintre ei şi-au făcut prieteni şi au rămas prieteni. La nivelul copiilor, rasismul

Page
10
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


era mult mai scăzut. Mai mult, părinţii copiilor români, în afară de mici vorbe aruncate că “aştia

vin cu păduchi, nu sunt suficient de curaţi” etc., n-au avut probleme majore. În ciuda faptului că

era de aşteptat să se întâlnească o oarecare rezistenţă din partea lor se pare că nu a fost cazul.

Rezistenţa cea mai mare a venit din partea profesorilor, parţial din bagajul de rasism pe care îl

avem toţi şi parţial dintr-un resentiment bine justificat al profesorului pus să facă mult mai multă

treabă fără nici un fel de sprijin suplimentar. Din punctul meu de vedere, e o problemă foarte

mare de alocare a banilor. Banii care au fost alocaţi pentru reconstrucţia şcolii din cartierul

romilor puteau foarte bine să intre într-un salariu de profesor de sprijin la şcoala mixtă. Banii au

fost cheltuiţi pe reconstrucţia şcolii din cartierul romilor. Dar copiii n-au mers în cele din urmă la

şcoala aceasta nouă, segregată. Au rămas repetenţi şi au fost mutaţi la şcoala pentru copii cu

dizabilităţi.

Cei mai mari dintre copiii romi au fost puşi de la bun început într-o clasă separată, unde

teoria era că vor face progrese până vor fi integraţi. În practică, nu li s-au dat profesori foarte

buni, iar progresele au fost destul de mici. Iniţial era vorba de 18 copii, dar aceşti copii, mutaţi

în diferite clase, deveneau sarcina şi povara profesorului în fiecare din aceste clase. Profesorul

respectiv trebuia să se întindă, să funcţioneze pentru toată clasa care era aproape la acelaşi nivel

şi pentru cineva care era foarte în urmă. Şi nu este greu de ghicit care era prioritatea. Evident,

copiii romi nu au fost prioritatea pentru profesorii respective şi au început să rămână repetenţi.

Conform sistemului din România, dacă rămâi repetent doi ani de zile, şcoala te poate recomanda

pentru evaluare pentru şcoala specială. Au fost evaluaţi, nu se precizează prin ce tip de evaluare

au trecut şi cât de relevant era acea evaluare, dar se pare că a fost suficientă pentru a da un

verdict. Cert e că până şi directorul şcolii mixte spunea că aceşti copii nu au nici un fel de

Page
11
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


dizabilităţi intelectuale, dar s-a crezut de bună cuviinţă că se vor descurca mai bine la şcoala

specială, pentru copii cu dizabilităţi. Astfel au fost mutaţi la şcoala specială toţi cei care fuseseră

integraţi iniţial. Erau şi români, dar proporţia romilor este surprinzător de mare. Cei trei

protagonişti ai documentarului sunt acolo în continuare. Alin, cel mai mic, care avea 8 ani când

au început să filmeze, are acum aproape 14 ani şi este în aceeaşi şcoală, Beni, care are acum

aproape 18 ani, este tot în şcoala specială, iar Dana, care avea 16 ani când au început să filmeze,

are acum aproape 22 şi a părăsit şcoala mai devreme, pentru că s-a măritat.

Astfel copiii romi, care dacă ar fi avut parte de profesori care să dedice mai mult timp lor

ar fi putut să înveţe ca toţi ceilalţi, au ajuns să înveţe la şcoli pentru copii cu nevoi special. Care

ar fi soluţiile? Ar trebui puse la bătaie mai multe resurse, atât financiare, dar în principal umane.

Ar trebui mobilizată o schimbare culturală, o schimbare de atitudine la nivelul tuturor, dar în

principal al profesorilor, şi o schimbare a şcolii ca a atare. Şcoala nu este pregătită să se ocupe de

copii care sunt altfel. Ar trebui regândită pregătirea profesorilor şi felul în care şcoala se deschide

faţă de diferenţe. Cred că ar fi bine ca Ministerul să gândească o educare fundamentală a

profesorului despre rolul profesorului, care nu are de-a face doar cu performanţa academică, doar

cu marea masă a elevilor, ci are de-a face şi cu sprijinul faţă de elevii care nu merg la fel de bine

la şcoală sau au alte nevoi faţă de marea masă a elevilor. Mai ales că avem multe de învăţat de la

cei care sunt altfel decât noi.

Concluzii

Segregarea ca mecanism al excluziunii sociale – în domeniul educaţiei şcolare – conduce

la un grad ridicat de neşcolarizare şi de abandon şcolar, la menţinerea prejudecãţilor la nivelul

Page
12
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


populaţiei majoritare şi al celei de romi, dar şi la scăderea calităţii educaţiei în şcolile/clasele de

romi.

Problemele din domeniul şcolarizării nu sînt, deci, problemele romilor, ci ţin de relaţia

dintre ei şi majoritari, fiind generate de o serie de precarităţi materiale, ierarhii sociale şi

prejudecăţi culturale, care, toate împreună, îngreunează accesul la educaţie şcolară şi la

performanţele recunoscute drept adecvate în această sferă. Segregarea şcolară (împreună cu

ghetoizarea rezidenţială) cu siguranţă acutizează această problemă, făcându-i incapabili pe

indivizi să se afirme altfel decât acest sistem le permite. Mai departe, ea privează atât romii, cât

şi neromii de beneficiile diversităţii culturale. O societate şi un stat care permit ca segregarea

şcolară să existe sau nu fac totul (inclusiv prin politicile lor economice) pentru a o elimina au

mari deficienţe în asigurarea drepturilor sociale, economice şi culturale ale cetăţenilor lor.

În timp ce segregarea este în general condamnată în public atât de romi, cât şi de ne-romi

şi este considerată, cel puţin la nivel discursiv, o prioritate a politicilor publice este impusă în

practică de alegerea individuală: romii încearcă să evite stigmatizarea şi dezavantajele mai mari,

în timp ce ne-romii încearcă să evite ceea ce, în viziunea lor, ar fi nişte colegi potenţial periculoşi

pentru copiii lor. Clasele segregate aduc beneficii pe termen scurt părinţilor, profesorilor şi

elevilor –în special pentru romi. Efectele negative pe termen lung sunt adesea neglijate.

Segregarea în educaţie este un subiect foarte dezbătut. Este încă experimentată în

încercarea de a rezolva problema şcolarizării romilor sau tolerată ca efect secundar al segregării

rezidenţiale aducând confort pe termen scurt, dar având efecte negative pe termen lung.

Omogenitatea etnică este evaluată ambivalent de părţile interesate, fie ele de etnie romă sau nu,

iar acest lucru perpetuează un sistem care operează în mod vizibil în dezavantajul copiilor romi.

Page
13
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


Pentru a remedia toate aceste lucruri şi a diminua procesul de segregare este nevoie de

multă muncă şi determinare , dar şi de colaboarare din partea celor implicaţi. Dacă lucrezi doar

în drepturile omului, ai un set de unelte foarte simple care îţi determină cine este victima, cine

este făptaşul şi ce e bine şi ce e rău. Treaba asta te duce foarte departe dacă vrei să scrii rapoarte

şi să spui ce e rău şi ce trebuie schimbat, dar nu te duce foarte departe dacă vrei să spui cum

trebuie schimbat. Dacă te duci într-un sat mic, de exemplu, unul care are o şcoală de romi şi una

de români şi le zici acelora că sunt răi că-i segregează pe romi şi aduci romii de-a valma,

neinteligent, în şcoala majoritarilor, te trezeşti că faci mai mult rău decât bine. Introduci tensiuni

majore în comunitate şi te asiguri că romii vor fi daţi afară din sistem, fiind trataţi mult mai prost

în şcoala majoritarilor. Profesorii se trezesc brusc cu elevi care sunt la niveluri diferite, încep să

aibă resentimente şi, încetul cu încetul, rămân reptenţi şi sunt încurajaţi să iasă din sistem. Aş fi

foarte interesată să văd cum ar arăta un succes în materie de integrare pentru că până acum nu am

întâlnit decât proiecte care funcţionează la început dar se transformă în eşec ulterior.

Page
14
of
15



Bucur
Andreea
Mădălina


Bibliografie

1. Fleck Gabor şi Rughiniş Cosima, „Vino mai aproape. Incluziunea şi excluziunea romilor

în societatea românească de azi”, Editura Human dznamics, Bucureşti, 2008

2. Magyari-Vincze Eniko, „Excluziunea socială a romilor. Studiu de caz din Timişoara”

cercetare realizată în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţii instituţionale şi

dezvoltarea de parteneriate pentru îmbunătăţirea percepţiei şi condiţiei romilor”,

Octombrie 2007

3. Duminică Gelu şi Preda Marian „Accesul Romilor pe piaţa muncii”, Editura Cărţii de

Agribusiness, Bucureşti, 2003

4. http://www.unicef.ro/media/segregarea-scolara-a-romilor-boala-cronica-a-sistemului-de-

educatie/

5. http://www.acces-la-educatie.edu.ro/index.php/articles/c39/

6. http://ourschoolfilm.blogspot.ro/

7. http://veiozaarte.ro/video/documentare/prea-fericitii-din-groapa-de-gunoi-2.html

8. http://www.divers.ro/accent_ro?func=viewSubmission&sid=8574&wid=37454

9. http://www.tzigani.ro/?p=135

Page
15
of
15