Contextul de viață și nevoile copiilor romi.

Măsuri
de incluziune socială – Februarie 2020
COPII ROMI ȘI ACCESUL LOR LA EDUCATIE-UNICEF
Modul de viaţă şi norme socio-culturale ale romilor
- Modul de viață al comunităților rome este puternic influențat de tradițiile și normele
socioculturale ale acestora.
- Rolurile în familie sunt clar distribuite: (tip paternist)bărbaților le revin sarcina de a asigura
latura socio-economică a familiei iar femeilor,gospodăria și educația copiilor.
- Căsătoriile timpurii reprezintă unul din factorii abandonului școlar
- Băieții romi sunt mai favorizați în familie, ăn oferirea de bunuri, împlinirea dorințelor
- Fetele rome sunt protejate de căsătoriile neagreate
- Sunt îngrijorați de: dificilă identificarea unor noi surse de venit. De asemenea, ei sunt
preocupaţi de faptul că se pierde din tradiţiile romilor şi se pune în pericol perpetuarea
neamului prin căsătorii mixte, căsătorii la vârste mai înaintate, scăderea numărului de copii
în familie. Unii lideri percep şcolarizarea copiilor ca o ameninţare în păstrarea specificului
romilor. Pag.9
Nivelul socio-economic influențează interacțiunea dintre membrii comunității rome
- cel mai pronunţat criteriu de segregare între romi este cel economic: astfel romii din familii
înstărite practic nu interacţionează cu cei din familiile sărace
- când sunt în grup se simt mai puternici , din acest motiv obişnuiesc să se adreseze în grup
pentru a beneficia de anumite servicii sau pentru a-şi soluţiona anumite probleme. Pag 9
Serviciile educaţionale
“Procesul de includere a copiilor romi în instituţiile preşcolare este dificil, marcat de
percepţii adânc înrădăcinate, potrivit cărora copiii mici trebuie să fie sub supravegherea
mamei. În opinia romilor, este ”ruşine” pentru familie să-şi dea copilul la grădiniţă din
dublă perspectivă: pe de o parte, familia este privită ca nefiind în stare din punct de vedere
financiar să-şi crească copiii, iar pe de altă parte, mama este percepută ca fiind
iresponsabilă şi neglijentă. Totodată, părinţii îşi manifestă îngrijorarea privind securitatea
copiilor în grădiniţe. Alţi factori care periclitează frecventarea instituţiilor preşcolare, se
referă la: sărăcie, programul matinal, respectarea unor reguli, timpul nefavorabil, vîrsta
înaintată a educatorilor, etc. În cazul oraşului Soroca, accesul copiilor romi la instituţiile
preşcolare este îngrădit şi de lipsa locurilor în grădiniţe, şi existenţa listelor de
aşteptare.”pag9
“Şcolarizarea este percepută de romi ca o etapă în care copiii învaţă să scrie şi să citească,
iar marea majoritate se limitează la ciclul primar de studii. O bună parte din copii nu reuşesc
din diferite motive să atingă nici obiectivul de a învăţa să citească şi să scrie.
Nefrecventarea instituţiilor preşcolare şi bariera lingvistică contribuie la adaptarea dificilă
a copiilor romi la programul şi cerinţele din instituţiile şcolare, la pierderea interesului şi
în cele din urmă, la abandonul şcolar.”pag9
 “Migraţia şi căsătoriile timpurii sunt cei mai importanţi factori ai abandonului şcolar.
Căsătoriile timpurii determină băieţii să abandoneze studiile pentru a se implica în
activităţi care aduc venit, iar fetele pentru a se ”proteja” şi pregăti să devină soţii. În marea
majoritate a cazurilor, pentru fetele ajunse la vârsta pubertăţii, este restricţionată
frecventarea instituţiilor de învăţământ. Alţi factori care contribuie la abandonarea şcolii
sunt: lipsa viziunii privind avantajele instruirii; lipsa tradiţiilor de şcolarizare şi a suportului
din partea familiei; percepţia îngrădirii libertăţii de mişcare şi acţiune; absenteismul;
programul complicat; dezinteresul şi plictiseala în mediul şcolar; relaţiile neadecvate cu
cadrele didactice şi semenii; infrastructura slab dezvoltată; instruirea în aceiaşi clasă a
copiilor de diferite vîrste etc.”pag9
SOLUȚII PENTRU ABANDONUL ȘCOLAR
- percepția importanței școlii din perspectiva unor rudenii instruite care au constatat
necesitatea studiilor, relaţia armonioasă cu cadrele didactice şi colegii de clasă;
competenţele şi activismul profesorilor; utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul
de instruire; alimentaţia gratuită
SCOPUL STUDIULUI:
Examinarea barierelor sociale şi instituţionale pentru copiii romi şi familiile acestora în accesarea
şi folosirea serviciilor şi identificarea soluţiilor pentru a creşte adresabilitatea romilor la servicii.
Obiectivele generale ale cercetării se referă la: Identificarea atitudinilor şi practicilor copiilor şi
familiilor rome de accesare a serviciilor disponibile în comunităţile cercetate;
Determinarea barierelor în accesarea de către copiii şi familiile rome a serviciilor;
Stabilirea în mod participativ a soluţiilor de îmbunătăţire a accesului copiilor şi a familiilor rome
la serviciile disponibile în comunitate. Pag.12
ASPECTE METODOLOGICE
 PARTICIPAREA LA EDUCAŢIE
A COPIILOR ROMI
PROBLEME, SOLUŢII, ACTORI

Autori:
Mihaela Jigău – coordonator
Mihai Surdu - coordonator
Magda Balica
Ciprian Fartuşnic
Irina Horga
Laura Surdu

- Minoritatea romă este a doua ca și număr de populație după cea maghiară, și în intituțiile
publice este slab reprezentată pentru a reprezenta problemele specife
- se confruntă încă cu importante dificultăţi, formule precum excludere, marginalizare
socială şi culturală, discriminare devenind aproape un loc comun în descrierea situaţiei
minorităţii roma.
- probleme precum nivelul scăzut de educaţie, analfabetismul, lipsa de calificare, lipsa unui
loc de muncă, precaritatea stării de sănătate, sărăcia au continuat să afecteze o mare parte
a acestei populaţii.
- trebuie să se realizeze şi în domeniul educaţiei, un posibil punct de plecare în spargerea
cercului vicios sărăcie-excludere-pierderea identităţii. Ea reprezintă unul din atuurile
importante pe termen lung pentru managementul comunităţilor multi-etnice şi pentru
combaterea deopotrivă a marginalizării culturale şi a celei socio-economice.
- cu ocazia unor cercetări anterioare, s-a putut constata că există o serie de şcoli plasate în
mediul rural sau urban în care ponderea elevilor romi este foarte ridicată. În aceste şcoli,
şcoli roma, ne-a surprins, în primul rând, starea clădirilor în termeni de vechime şi aspect,
de spaţii improprii, precaritatea sau cvasi-inexistenţa dotărilor materiale.
- Se pune o serie de întrebări: sunt diferenţe între şcolile roma şi celelalte şcoli din sistem?
Se poate spune că şcolile roma sunt şcoli de “mâna a doua”? Care ar fi criteriile sub aspectul
cărora şcolile roma ar fi inferioare celorlalte şcoli din sistem?
- pornind de la observaţia că unele şcoli roma sunt mai slab dotate sub aspect material, am
vrut să vedem dacă acest lucru se regăseşte la nivelul întregului sistem sau este vorba doar
de cazuri izolate. În plus, am vrut să verificăm dacă şcolile roma sunt diferite din punct de
 vedere al calităţii educaţiei, operaţionalizată prin calificarea cadrelor didactice, prin
absenţa / prezenţa fenomenelor de fluctuaţie şi navetism ş.a. Un alt punct de interes a fost
cel al participării şcolare la educaţie. În acest sens, ne-a interesat răspunsul la întrebarea:
sunt şcolile roma diferite de ansamblul sistemului sub aspectul participării şcolare a
elevilor, abandonului şcolar şi neşcolarizării?
- pe lângă factorii socio-economici (sărăcia, marginalizarea, tipul de ocupaţie), culturali
(specific cultural diferit al populaţiei roma), familiali ş.a., există cauze intrinseci sistemului
de învăţământ care conduc la o participare şcolară mai slabă a copiilor romi şi la rezultate
şcolare substanţial mai reduse.
- În cazul educaţiei preşcolare participarea copiilor romi este de aproape patru ori mai
scăzută decât participarea întregii populaţii la acest nivel de educaţie, inegalităţile
continuând în învăţământul primar – cu aproximativ 25% mai puţin decât ceilalţi copii – şi
gimnazial, în cazul căruia participarea şcolară este cu 30% mai redusă. Trebuie amintit şi
faptul că analfabetismul este o problemă cu care se confruntă aproape 40% din populaţia
adultă. Este şi mai grav că acest procent foarte ridicat al analfabetismului a crescut în
perioada de tranziţie comparativ cu perioada precedentă, afectând populaţia tânără cu
vârste cuprinse între 10 şi 16 ani.
- Un alt decalaj în ceea ce priveşte participarea la educaţie, în special la nivelul
învăţământului secundar inferior şi învăţământului post-obligatoriu, care afectează întreaga
populaţie de vârstă tânără se manifestă între mediul urban şi rural. Acest decalaj este
alimentat atât de anumite “condiţii generale” care situează mediul rural într-o poziţie
defavorizată faţă de urban (“gradul redus de echipare tehnico-edilitară, cantitatea şi
calitatea necorespunzătoare a infrastructurii sociale şi serviciilor, slabă dezvoltare a
sistemelor de comunicaţii, starea necorespunzătoare a reţelei de transport, în special rutier,
pauperizare accentuată a unor grupuri de populaţie”), cât şi de anumite probleme specifice
sistemului de învăţământ care se manifestă în zonele rurale: “starea necorespunzătoare a
clădirilor şi logisticii în condiţiile în care resursele disponibile pentru reabilitarea acestora
sunt mai scăzute, numărul insuficient de cadre didactice calificate” ş.a., ca să amintim
numai unele dintre cele mai semnificative.
Explicații ale neparticipării la educație a copiilor romi:

La nivel explicativ există câteva perspective generale de raportare la educaţia copiilor romi. O
primă perspectivă, care ar putea fi numită socio-economică, încearcă să explice slaba participare
şcolară a copiilor romi ca o consecinţă directă a stării de sărăcie în care se găseşte o mare parte a
acestei populaţii. Un al doilea tip de abordare, “culturalistă”, explică participarea şcolară redusă
a romilor prin diferenţele culturale, prin stilul diferit de viaţă al acestora. În acest sens, participarea
redusă la şcolarizare ar reprezenta o formă de rezistenţă a romilor la asimilarea culturală. În sfârşit,
un al treilea tip de abordare vizează eşecul instituţional, încercând să găsească cauzele participării
reduse în caracteristicile organizării sistemului de învăţământ şi în deficienţele politicilor
educaţionale promovate. O abordare pragmatică trebuie să integreze cele trei perspective şi să
răspundă la întrebarea: “ce se poate face pentru rezolvarea acestei situaţii?”
 - deoarece slaba participare la educaţie, nivelul redus de instruire şi analfabetismul se
manifestă negativ în planul dezvoltării personale a romilor, al “şanselor de viaţă”, al
oportunităţilor de mobilitate socială şi, nu în ultimul rând, al posibilităţii de exercitare
deplină a drepturilor cetăţeneşti.

1.2. Obiectivele proiectului

 Oferirea unei imagini cuprinzătoare asupra cauzelor care generează participarea redusă la
educaţie a copiilor romi:
 Evaluarea situaţiei privind participarea la educaţia de bază a copiilor romi, cu accent asupra
celor situaţi în zonele rurale;
 Identificarea cauzelor care conduc la un nivel redus al participării şcolare şi la fenomene
de abandon şcolar.
 Elaborarea unei tipologii a programelor educaţionale pentru romi derulate în perioada 1990-
2000:
 Identificarea ONG-urilor care derulează proiecte educaţionale pentru romi, a obiectivelor
proiectelor, activităţilor derulate şi rezultatelor obţinute;
 Prezentarea unor practici pozitive (proiecte de succes) în domeniul educaţiei copiilor romi.
 Analiza politicilor educaţionale privind stimularea participării la educaţie a copiilor şi
elaborarea unor recomandări de politică educaţională pentru etnicii romi:
 Analiza cadrului legislativ care stă la baza politicilor educaţionale pentru romi;
 Analiza politicilor de stimulare a participării la educaţie;
 Elaborarea unei strategii privind creşterea gradului de participare la educaţie a copiilor
romi.

1.3. Metode şi tehnici de investigaţie

Cercetarea a utilizat o metodologie complexă care a permis abordarea comprehensivă a

problematicii, aceasta cuprinzând:
 analiza documentară;
 analiza secundară a datelor de tip cantitativ;
 ancheta prin chestionar;
 interviuri de grup focalizate;
 interviuri individuale;
 anchete sociale.
 Analiza documentară

Prin analiza documentară au fost studiate principalele legi şi reglementări care formează cadrul
legislativ al politicilor educaţionale din România privind stimularea participării la educaţie a
copiilor romi, precum şi documente naţionale şi internaţionale în acelaşi domeniu.

 Analiza secundară a datelor

Metoda a constat în analiza unor date provenite din cercetări anterioare care şi-au propus obiective
diferite şi ale căror date nu au fost suficient exploatate. Ne referim în primul rând la baza de date
provenită din cercetarea “Învăţământul rural din România: condiţii, probleme şi strategii de
dezvoltare”. Datele au fost culese în perioada 1999-2000, cu prilejul cercetării realizându-se,
practic, un recensământ al unităţilor de învăţământ din mediul rural. Prin analiza secundară a
acestor date au putut fi evidenţiate aspecte referitoare la:
 resursele materiale ale unităţilor şcolare cu efective de elevi care includ şi copii romi;
 calitatea resurselor umane din aceste şcoli;
 ponderea unităţilor şcolare cu elevi romi în care există cazuri de abandon şcolar sau de
copii neşcolarizaţi în aria lor de cuprindere;
 cauzele fenomenelor de abandon şi neşcolarizare;
 soluţiile adoptate la nivelul şcolii în vederea prevenirii acestor fenomene etc.

Pentru realizarea analizei secundare au fost selectate din baza de date iniţială şcolile cu elevi romi
şi a fost construită o nouă bază de date care a permis analize detaliate pentru şcolile respective.

O altă analiză secundară a fost realizată pe bazele de date ale Institutului de Cercetare a Calităţii
Vieţii construite cu prilejul cercetărilor din anii 19921 şi 19982 desfăşurate pe eşantioane naţionale
reprezentative pentru populaţia de romi.

În sfârşit, a treia analiză secundară s-a realizat pe baza de date a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei
care include informaţii desprinse din cercetarea desfăşurată în anul 2001 privind abandonul şcolar
şi neşcolarizarea, precum şi cauzele generatoare, cercetare realizată la nivelul unui eşantion
reprezentativ de şcoli care se confruntă cu astfel de probleme. Acestor şcoli le-au fost solicitate
prin intermediul unei “Fişe individuale a elevului care a abandonat şcoala” informaţii privind:

1
Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, coord. C. Zamfir, E. Zamfir, Ed. Alternative, Bucureşti, 1993.
2
Indicatori privind comunităţile de romi din România, Ed. Expert, Bucureşti, 2002.
  caracteristicile individuale ale elevilor (starea de sănătate, vârsta şi clasa în care a abandonat,
rezultate şcolare anterioare abandonului, etnia ş.a.);
 caracteristicile mediului familial (tipul şi forma familiei, nivelul de instruire şi statutul
ocupaţional, starea de sănătate a părinţilor, condiţii de locuit şi alimentaţie etc.);
 cauzele abandonului şi soluţiile de prevenire adoptate în fiecare caz.

 Interviuri focalizate de grup şi individuale

În cadrul interviurilor de grup cu părinţi şi elevi romi problemele puse în discuţie s-au referit
la următoarele aspecte:
 percepţia asupra şcolii;
 relaţia dintre încrederea în şcoală şi participarea şcolară;
 factorii care contribuie la sporirea încrederii în şcoală;
 relaţia familie-şcoală;
 cauze şi soluţii la fenomenul abandonului şi neşcolarizării;
 educaţia multiculturală şi introducerea limbii şi cultura romani în curriculum şcolar;
 modele sociale dezirabile, strategiile de viaţă de urmat.
Interviurile individuale cu cadre didactice şi directori de şcoli în care se instruiesc şi elevi romi
s-au centrat asupra unor aspecte privind:
 relaţia cadre didactice – părinţi;
 implicarea părinţilor în problemele şcolii, în stabilirea curriculum-ului la decizia şcolii
(CDS) şi efectele asupra participării şcolare;
 percepţia asupra cauzelor abandonului şi neşcolarizării;
 educaţia multiculturală şi introducerea limbii şi cultura romani în curriculum şcolar;
 soluţii privind creşterea accesului la educaţie.

 Anchete sociale

Scopul anchetei sociale, metodă care s-a aplicat în cazul familiilor copiilor romi care au abandonat
şcoala, a fost acela de a pune în evidenţă cauzele şi contextul întreruperii şcolarizării copilului.
“Istoria” întreruperii şcolarizării constituie un studiu de caz care permite lansarea de ipoteze
referitoare la cauzele abandonului şi la modalităţile de prevenire a acestuia.

 Ancheta prin chestionar

Metoda anchetei prin chestionar – chestionar lansat către diferite ONG-uri – a fost utilizată în
scopul identificării obiectivelor diferitelor programe educaţionale dezvoltate al căror grup ţintă l-
a constituit populaţia de etnie roma, a activităţilor desfăşurate, rezultatelor şi surselor de finanţare
ale acestora. Informaţiile obţinute pe baza chestionarelor au fost completate prin interviuri realizate
cu reprezentanţi ai unor ONG-uri şi manageri de proiecte şi prin accesarea site-urilor unor
organizaţii non-guvernamentale de promovare a programelor educaţionale.
Nevoi şi resurse în comunitățile de romi
Coordonator : Mălina Voicu
Romii în țara noastră, sunt o minoritate națională cu resurse mai reduse iar faptul acesta duce la un
grad mare de discriminare și excludere socială. Această minoritate a fost neglijată și s-au efectuat
puține studii sociologice până în anii 1990. După anii 1990 s-au întreprins mai multe studii asupra
gradului de excluziune socială la care sunt supuși membrii acestei etnii. Majoritatea studiilor
despre romi analizau câte o componentă a vieții lor sociale, ca de
exemplu studii privnd educația romilor, sănătatea reproducerii, locuirea sau viața de familie.1,
altă abordare cea de tip cantitativ a vizat starea generală a populației de romi propunând și măsuri
de intervenție la nivel national.
- Capitolele încearcă să găsească răspunsuri unor întrebări clare: care sunt principalele proble
me si nevoi în cadrul fiecărei comunități? Ce resurse pot fi implicate intr‐
un proiect de dezvoltare comunitară? Ce tipuri de strategii ar putea fi folosite într‐
un astfel de proiect? Cercetarea se fundamentează pe o paradigmă de dezvoltare de capaci
tăți prin care sa încercat identificarea elementelor ce pot influenta procesul de dezvoltare a comu
nității. Demersul de cercetare a fost unul de tip calitativ, bazat în principal pe interviuri, pe obser
vație directă şi pe analiza documentelor sociale.- pag4