www.referat.

ro

Abandonul şcolar

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului scolar abandonul şcolar,
excluderea socială şi profesională, analfabetismul.
Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii înaintea
obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului
de studii început. De multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă, cu
recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată.
Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde
copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în
gospodărie.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa identificam si sa

studiem cateva cauze:

a) Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa

oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi
dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana
de ajutor in gospodariile proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.

Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi

copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor
prin munca de catre parinti. Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate
nu valorizeaza pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru
scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale
parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi susceptibila fata de institutiile
formale.

Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre scoli din
asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de instruire existente, prin
asigurarea unei infrastructuri care sa asigure transportul elevilor dar, si asigurarea hranei
pentru elevi care au domiciliul la distante mari de scoala.

b) Cultura de origine a elevilor – cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca

mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante
variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta
atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea
surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a
tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.
 Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi
nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită
faţă de restul copiilor.
Una dintre marile probleme cu care se confruntă mediile politice, şi socio-
economice din România o reprezintă educaţia copiilor rromi.
Din păcate, cei care nu frecventează sau abandonează şcoala sunt deseori discriminaţi –
învaţă în clase sau şcoli separate, puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă,
agresaţi verbal de către copii sau profesori, traiesc în orfelinate, în instituţii pentru copii
cu handicap sau, pur şi simplu, pe străzi şi în canale. Estimativ, jumătate din romii care
trăiesc în România sunt analfabeţi. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie are
ca scop prevenirea şi combaterea marginalizării şi excluderii sociale prin îmbunătăţirea
ratei de participare la educaţie.
În condiţiile prezentate mai sus, se impun câteva reguli ce vor duce la
soluţionarea problemelor existente:

+ elevii rromi să frecventeze anterior grădiniţa;

+copii rromi vorbitori doar ai limbii materne să fie ajutaţi de educatoare să acceadă la
lexical minimala românesc;

+dacă în şcoală există mai multe clase I, să se distribuie echilibrat copiii rromi care nu au
frecventat grădiniţa;

+în cazul în care şcolarii cunosc doar limba maternă, posibilităţile de integrare se bazează
pe următoarele:solicitare sprijinului mamelor pentru “traducere”, a profesorilor rromi, a
voluntarilor traducători, procurarea de “dicţionare”-“Vocabularul trilingv ilustrat”,
completarea cunoştinţelor despre rromi.

c) Climatul familial – are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar. Astfel,

dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul familial conflictual si
imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a
parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva
aspecte care conduc spre abandonul scolar.

d) Factor de natura sociala si economica – cum ar fi: crize politice, economice, sociale si
morale, prabusirea sistemului de protectie sociala, confuzia sau absenta unor norme sau
valori – iata alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul
educational si in final – abandon scolar.

e) Factorii de natura educationala – insubordonare fata de normele si regulile scolare,

chiul, absenteism, repetentie, motivatii si interese slabe in raport cu scoala, greselile
dascalilor (de atitudine si relationare, competenta profesionala, autoritate morala) – au si
ei un rol important in aparitia fenomenului de abandon scolar.

f) Anturajul – de proasta calitate debusoleaza elevii cu un psihic labil datorat unor carente
din copilarie – dorinta de a scapa de sub tutela educationala sau familiala, dorinta de a
capta obiecte, haine sau mancare prin cai ocolite, necurate – iata alte cauze pentru care
elevul abandoneaza scoala.

Se impun masuri de prevenire a abandonului scolar:

• Determinarea conştientizării de către părinţi a importanţei educaţiei în formarea

copilului şi implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a
elevului cu risc de abandon şcolar

• Realizarea unei apropieri între elevi şi mediul şcolar

• Creşterea încrederii în forţele proprii a elevilor

• Un impact pozitiv privind perspectiva asupra încadrării pe un loc de muncă şi a

unui standard de viaţă decent

• Schimbarea perspectivei părinţilor asupra rolului pe care îl are şcoala în educaţia

copiilor

• Vizite ale unui mediator şcolar la locuinţele copiiilor neşcolarizaţi şi a celor care
au abandonat şcoala în scopul de a convinge părinţii să îşi lase copii la şcoală şi
de a convinge copii să îşi urmeze cursurile

• Achiziţionarea de manuale şi rechizite pentru copii defavorizaţi deoarece sărăcia

este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de
vârstă şi învăţare.

• Asistentă, consiliere şi control cu privire la procesul instructiv-educativ.

• Psihologii si consilierii şcolari trebuie sa încerce să cunoască mai bine elevii prin
activităţi educative şi de consiliere.

Abandonul şcolar are un impact şi asupra economiei şi efectele pozitive , atunci cand
acest fenomen începe să dispară, se văd şi la nivelul economiei datorită recuperării forţei
de muncă calificată şi scăderii somajului

O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l

desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin
intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali, familiali, şcolari.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un
rol decisiv în formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari şi viitori şcolari.
Comunicarea copilului cu educatoarea fiind extrem de importantă, comunicarea verbală
şi cea non-verbală.

Şcoala a ajuns să fie abandonată,şi pentru că, în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu
e percepută ca valoare în sine.
Nu se vorbeşte de asemenea de încrederea populaţiei în instituţia şcolară, în valorile
dobândite, ierarhizate prin cantitatea de învăţătură înglobată în ele. De aceea, o campanie
serioasă de combatere a abandonului şcolar trebuie să însemne, la urma urmei, o
extragere a şcolii din abandonarea în care se găseşte.

Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare educatoare în
parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare
să înveţe şi să se dezvolte.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate