Universitatea București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Abandonul școlar

Realizat de: Țintă Laura- Marinela

Voicu Ioana

Zamfir Florentina

Sociologie, Seria 2, grupa 4, an 2

București

2018
 Literatura de specialitate

În urma analizării literaturii de specialitate, reiese faptul că persoanele cele mai

predispuse abandonului școlar sunt persoanele de etnie romă. În cercetarea „O școală pentru
toți” , în rândul populației studiate, rata abandonului școlar în rândul romilor este de 9%, iar
principalele cauze sunt strâns legate de lipsa banilor, necesitatea de a lucra sau de a avea grijă
de frații mai mici, nepromovarea, corigențele multiple, etc. (Duminică, 2010, p. 45).

Un alt aspect identificat se referă la dotarea materială a școlilor care sunt frecventate
într-un număr foarte mare de către elevii de etnie romă, care este slab calitativă. Aparent, cu cât
numărul de elevi romi crește dintr-o școală, cu atât scade posibilitatea ca școala respectivă să
dețină laboratoare, săli de sport, calculatoare sau propria bibliotecă sau dacă există, numărul de
cărți este scăzut (Duminică, 2010, p. 61).

Cercetarea „Participare, absenteism școlar și experiența discriminării în cazul romilor

din România” surprinde relația dintre înscrierea copiilor de etnie romă la grădinițe și abandonul
ciclului primar deoarece scad șansele integrării în sistemul educațional. Conform datelor
obținute, trei sferturi (75,9%) dintre copiii romi care au abandonat educația nu au mers la
grădiniță, cauza principală fiind lipsa resurselor financiare ( Surdu, 2011, pp. 20-27).

O altă cauză a abandonului școlar în rândul copiilor de etnie romă este cea a discriminării
școlare. Copiii romi învață în grupe sau clase alcătuite în majoritate de copiii romi. Mai mult
de jumătate dintre copiii romi care sunt înscriși la grădiniță, învață în grupe segregate (peste 50
% dintre copii sunt de etnie romă), iar 12 % dintre copiii romi sunt înscriși în grupele care sunt
formate în totalitate de către copiii romi. Cel mai mare procent al segregării școlare este prezent
în ciclul primar (64, 5%), iar apoi începe să descrească de la ciclul gimnazial (53 %), probabil
din cauza creșterii numărului de copii romi care renunță la educație ( Surdu, 2011, pp. 89- 98).

O altă cercetare care abordează problema abandonului școlar este „Părăsirea timpurie a
școlii ” efectuată în anii 2011 și 2013. A fost realizat un studiu panel, care avea drept țintă elevii
din ciclul gimnazial, cât și părinții acestora. Studiul de față surprinde factorii care conduc la
abandonarea studiilor, și anume : „ suportul familiar redus, notele mici obținute, apartenența la
un grup vulnerabil, trecerea de la un ciclu educațional la altul ( după finalizarea clasei a VIII a
are loc cea mai ridicată rată de abandon școlar) și prezența unui mediu școlar neprietenos,
neincluziv (gradul în care elevului îi face plăcere să vină la școală, gradul în care elevul se simte

2
integrat în grupul de elevi din școală, poziționarea elevului în rândul de bănci, neparticiparea
sau participarea redusă la educația preșcolară)” ( Ivan, Rostas, 2013, p. 15).

Grafic nr.1. Abandonul școlar corelat cu nivelul de educație al familiei

În primul grafic ( preluat din cercetare), se poate observa corelația dintre educația
părinților și abandonul școlar al copiilor. Cu cât nivelul de educație al părinților crește, cu atât
scade riscul de a abandona școala. Copiii ai căror părinți nu au fost înscriși în sistemul de
învățământ sau care au urmat doar ciclul primar, au șanse mult mai mari să abandoneze studiile
(38 % dintre elevii în această situație au renunțat la școală) decât copiii proveniți din familii cu
studii superioare (Ivan, Rostas, 2013, p.17).

Lucrarea „Investiție în educația copiilor din mediul rural” pune accentul pe cauzele
abandonului școlar, dar și pe problemele sistemului de învățământ din mediul rural. Toate aceste
cauze împiedică procesul de învățare, rezultatele calitative și ulterior conduc la părăsirea
unităților școlare.

Problemele sistemului de învățământ din mediul rural identificate în această cercetare

sunt: numărul redus al cadrelor didactice, care sunt slab calificate față de cele din mediul urban,
numărul de computere este de 7,5 la 100 de elevi (sub 2% dintre unităţi neavând deloc
computere). Procentul elevilor cu domiciliul în altă localitate decât şcoala (învăţământ primar
şi gimnazial) care fac naveta zilnic este dublu în mediul rural faţă de cel urban, fapt care poate
3
să constituie o cauză a nefrecventării școlilor de către elevi (Fundația World Vision România,
2017, pp. 9-17).

Interpretarea bazelor de date

Pentru a înțelege și a interpreta subiectul despre abandonul școlar în România, am

utilizat bazele de date ale Institutului Național de Statistică dar și pe cele găsite pe EUROSTAT.

În primul rând, am utilizat datele de pe EUROSTAT (dintre anii 2008-2016) pentru a

compara istoric rata abandonului din România cu cea din celelalte state europene. Astfel,
observăm faptul că, cele trei țări care înregistrează cea mai mare rată a abandonului din Europa
sunt: Spania, Portugalia, Malta, urmate, la o diferenta destul de semnificativa, de România.

Mai multe informații venite din mass media, plasează România în top trei în ceea ce
privește abandonul școlar, iar sursele de pe EUROSTAT ne arată că, media abandonului in
România este mai mică în comparație cu celelalte trei state, aflate într-o situație dificilă dar
remediabilă, datorită faptului că rata abandonului cunoaște scăderi în ultimul timp, în țările care
nu de mult ne depaseasu. Titlurile unor publicații din mass media, precum: “Alarmant,
România este în top trei UE la abandon școlar” fac referire la situația actuală din România, care
este mai îngrijorătoare față de anul 2008.

Media abandonului școlar în Europa (2008-2016)

25.14
30.00
22.40
22.31
25.00
17.86
16.97

20.00
13.54
13.22
11.61
11.58
11.46
11.06
11.00
10.86
10.72
9.94

15.00
9.44
9.40
9.40
9.37
8.03
7.72
7.08
6.72
5.93
5.56
5.39

10.00
4.69
4.20

5.00
0.00
Belgia
Austria

Finland

France

Latvia

Hungary

Italy
Romania
Croatia

Poland

Denmark
Netherlands

Cyprus

Greece

Bulgaria

Spain
Czech Republic

Ireland

Germany
Slovenia

Slovakia

Malta
Luxembourg

Portugal
Lithuania

Estonia
Sweden

United Kingdom

Grafic nr.2. Media abandonului școlar în Europa (2008-2016)

Sursa: Eurostat, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat.

Ceea ce devine îngrijorător pentru România este faptul că din anul 2008 până în 2016
se poate observa o creștere constantă a abandonului școlar, în timp ce, în cazul celorlalte trei

4
țări, rata abandonului scade semnificativ, mai ales în cazul Portugaliei. În România, rata
abandonului școlar crește mai ales, începând cu anul 2010, și ajunge să depășească Portugalia
dar și Spania până în anul 2016.

Observând următorul grafic, întrebarea ce poate apărea în mintea cititorului, este: “de
ce?”; “de ce în cazul Spaniei, Portugaliei, Maltei, situația se remediază constant iar în cazul
României situația se înrăutățește de la un an la altul?”

Rata abandonului școlar în România, Spania, Portugalia, Malta

(2008-2016)
40.0
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Romania Spain Portugal Malta

Grafic nr. 3. Rata abandonului școlar în România, Spania, Portugalia, Malta (2008-2016)
Sursa: Eurostat, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat.

Răspunsul la această întrebare poate fi dat printr-o analizare mai amănunțită a situației
sociale, economice și politice a României din ultimii ani. În acest context, noi vom analiza doar
unele cauze ale abandonului școlar și poate că vom putea înțelege de ce situația este în acest
punct.

Urmărind studiul despre participarea la educație în învățământul primar și gimnazial

realizat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației, putem observa factorii ce pot determina
apariția fenomenului de abandon școlar. Prin urmare, aceștia pot fi: “factori individuali, factori
de natură socio-economică, factori școlari. (Apostu, 2012)

Conform Institutului de Științe ale Educației, cauzele individuale ce pot determina

abandonul școlar, sunt următoarele: “absenteism ridicat, dificultăți de învățare, motivație redusă
pentru activitățile școlare, stare de sănătate precară, comportament deviant.” (Apostu, 2012)

5
 Trebuie precizat că toți acești factori provin din rezultatele obținute în urma chestionării
profesorilor care au luat parte la studiul despre abandonul școlar. Factorii precum “dificultăți
de învățare” și “motivație redusă pentru activitățile scolare” ar trebui, din punctul nostru vedere,
să constituie o cauză ce poate fi remediată, iar acest lucru se poate realiza de cele mai multe ori,
prin ajutorul provenit din partea profesorilor.

Factorii de natură familială și socio-economică precizați în acest studiu sunt următorii:

“venituri la limita subzistenței, nivel redus de educație al părinților, familie dezorganizată prin
divorț/deces, familie monoparentală, atitudine negativă a membrilor familiei față de educația
copiilor, lipsa unor condiții minimale de studiu acasă”. (Apostu, 2012)

În urma analizării datelor culese, cei de la UNICEF și din Institutul de Științe ale
Educației, au redat factorii socio-economici după mediul de rezidență al elevilor, iar situațiile
întâlnite redau faptul că veniturile la limita subzistenței apar mai de ales în mediul rural decât
în urban. Totodată și nivelul redus de educație al părinților se întâlnește mai des în rural decât
în urban, aproapte toți factorii se întâlnesc mai mult în rural decât în urban, ceea ce poate
demonstra că, elevii din mediul rural sunt mai predispuși abandonului școlar.

Se poate spune că, acești factori menționați anterior, au la bază dificultățile întâlnite în
sistemul educațional din România. Lipsa unor fonduri clare și unor ajutoare suficiențe care să
determine elevii, și viitorii cetățeni, să continue studiul pot conduce la dificultăți sociale și
pierderi semnificative pentru România.

Dacă analizăm o listă cu nevoile unui elev necesare pentru un an școlar, vom putea să
observăm cât costă, de fapt învățământul gratuit. O listă cu toate nevoile, unui elev (caiete,
materiale pentru scris, penar, ghiozdan, îmbrăcăminte, încălțăminte, mâncare, cadouri pentru
profesori în diferite perioade ale anului, etc) produce cheltuieli ce nu pot fi acoperite de
majoritatea familiilor din România. Faptul că nu toți copiii pot să frecventeze școala măcar cu
minimul de nivoi acoperite, poate conduce la excluziune socială iar mai apoi la abandon școlar.

6
 Rata abandonului școlar în România (2010-2015)
12 10.7
9.7
10 8.9
7.9
8
6.3 6.1
6

4
1.6 2 1.6 1.9 1.7 1.9 1.8 2.1 1.7 2
1.1 1.3
2

0
2010 2011 2012 2013 2014 2015

Invățământul primar Invățământul gimnazial Invățământul postliceal și de maiștri

Graficul nr. 4. Rata abandonului școlar în România (2010-2015)

Sursa : Institutul Național de Statistică, disponibil la http://www.insse.ro/cms/.

În acest grafic putem observa rata abandonului în România pe niveluri de educație,

(învățământ primar, învățământ gimnazial și învățământul postliceal și de maiștri). În timp ce
rata abandonului în cadrul învățământului primar și gimnazial se menține aproape constantă pe
durata celor șase ani, în cazul renunțării la învățământul postliceal și de maiștri, rată
abandonului crește cel mai mult în anul 2014, acest lucru fiind destul de îngrijorător pentru
situația României în ceea ce privește nivelul de pregătire al cetățenilor într-un anumit domeniu
de activitate de pe piața muncii.

Riscurile la care se supun cei care sunt nevoiți sau aleg să abandoneze școala pot face
referire la ideile următoare: aceștia vor fi incapabili să dobândească calificarea profesională
necesară integrării socio-economice, nu vor dobândi calități morale și civice care să îi ajute în
îndeplinirea roului de părinte și de cetățean al unei comunități, vor fi, în general șomeri ce vor
reprezenta pe termen lung sursa unor pierderi pentru societatea Românească.

7
Bibliografie

1. Duminică, G. ; Ivasiuc, A. (2010). O școală pentru toți? Accesul copiilor romi la o educație
de calitate. Editura Vanemonde, București.

2. Surdu, L. (coord.) (2011). Participare, absenteism școlar și experiența discriminării în cazul

romilor din România. Editura Vanemonde, București.

3. Ivan, C. ; Rostas, I. (2013). Părăsirea timpurie a școlii- cauze și efecte- raport de cercetare.
[Online] Disponibil pe:

http://romaeducationfund.ro/wp-content/uploads/2015/03/Parasirea-timpurie-a-scolii-cauze-si-
efecte-studiu-OE20132.pdf. [Accesat la data de 20.05.2018].

4. Fundația World Vision România. (2017). Investiție în educația copiilor din mediul rural.
[Online] Disponibil pe:

https://fundatia-vodafone.ro/wp-content/uploads/2017/09/Investitie-in-educatia-copiilor-din-
mediul-rural.pdf. [Accesat la data de 20.05.2018].

5. Eurostat, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat [Accesat la data de 29.05.2018].

6. Institutul Național de Statistică, disponibil la http://www.insse.ro/cms/ [Accesat la data de

29.05.2018].

7. Apostu, O. (2012). Copiii care nu merg la școală. București.

8
9