ABANDONUL ȘCOLAR

În literatura de specialitate fenomenul de abandon şcolar are semnificaţia de renunţare la

studiile şcolare provocată de cauze diverse, între care, cele mai importante, sunt cauzele de
ordin material; alteori, renunţarea este determinată de faptul că elevul, neputând face faţă
sarcinilor programei de învăţământ, nu este reorientat spre şcolile adecvate posibilităţilor sale;
alteori, el suferă influenţe negative (prietenii nefaste care îi abat interesul de la şcoală) sau este
lipsit de asistenţă educativă.1

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea
obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de
studii început.2 

Institutul Național de Statistică (INS) definește rata abandonului școlar ca fiind diferența
dintre numărul elevilor inscriși la începutul anului școlar și cel rămas în evidență până la
sfârșitul aceluiași an școlar.

Comunitatea, considerată iniţial o totalitate, o entitate substanţială comparată cu societatea,

este privită astăzi ca un ansamblu de relaţii sociale complexe, analizabile din diferite puncte de
vedere. În limbajul curent, dar şi în analizele sociologice, familia, şcoala, satul, oraşul etc. sunt
calificate drept comunităţi, vorbindu-se chiar de „comunităţi virtuale”, de „comunitatea
oamenilor de afaceri”, de „comunităţi politice” etc.3

Marginalizarea este un proces al excluderii sociale ca urmare a experienței deprivării

individuale sau de grup, fie în ceea ce privește resursele fie în ceea ce privește legăturile
sociale.4

Din definițiile comunității și respectiv marginalizării, putem afirma că o comunitate

marginalizată reprezintă o grupare etnică și/sau culturală ce se află în risc de excluziune socială
din motive precum: sărăcie, analfabetism etc.

1
Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, editura Litera Internațional, București, 2000, p. 11.
2
http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/
3
Sociologie, Manual pentru clasa a XI-a, editura Corvin, Deva, 2006, p. 26.
4
Mihai Pascaru, Comunitate, identitate și marginalizare, editura Limes, 2019, p. 55.
 Protrivit Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România 5 principalele
grupuri aflate în situație de risc de părăsire timpurie a școlii, în România, sunt: minoritațile și
alte grupuri marginalizate, copiii din comunitățile rurale, elevii care repetă clasa, copiii/tinerii
cu cerințe educative speciale.

Cea mai extinsă comunitate marginalizată din România este cea romă. Potrivit Institutului
Național de Statistică, în anul 2011, în România trăiau 621.600 romi, reprezentând 3,3% din
populația totală a țării.

Potrivit Eurostat6 rata persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială la nivelul
UE a fost în anul 2018 de 21.8%, în timp ce în România rata s-a situat la 32.5%.

Tabel 1. Rata sărăciei în România comparativ cu media europeană.

50.00%

45.00%

40.00%

35.00%

30.00%

25.00% UE
România
20.00%

15.00%

10.00%

5.00%

0.00%
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Se poate observa că nivelul sărăciei în România este aproape dublu comparativ cu media
U.E. Cu toate că în ultimii ani au fost adoptate o serie de măsuri privind combaterea sărăciei și
excluziunii sociale, media la nivel național s-a situat la un nivel aproximativ constant.

5
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-
PTS-2015.pdf
6
https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=t2020_50&language=en
 Părăsirea timpurie a școlii se află pe un trend descendent la nivel european, cat și la
nivel național. Astfel că din anul 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, rata

abandonului școlar era de 17.3%, ca în anul 2019 să scadă până la 15.3%.

25.00%

20.00%

15.00%

UE
România
10.00%

5.00%

0.00%
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Tabel 2. Rata abandonului școlar în România, comparativ cu nivelul U.E.

România se situează departe de media europeană, dar există totuși o îmbunătățire

comparativ cu anul 2007. Țara noastră este a 5-a în Europa în ceea ce privește abandonul
școlar, în timp ce în Croația rata abandonului școlar este doar de 3%.7

În ceea ce privește distribuirea pe sexe, conform Eurostat8, în anul 2007 la nivel

european 17% dintre bărbați și 12,8% dintre femei alegeau să renunțe la programele școlare. În
același an, în România 17,1% dintre bărbați, respectiv 17,4% dintre femei abandonau școala.

În anul 2019 procentul părăsirii timpurii a programelor școlare a scăzut la 11,9% pentru
bărbați, respectiv 8,6% pentru femei, nivelul U.E. Același trend descendent este prezent și în
România, astfel că în anul 2019, 15,8% dintre femei, respectiv 14,9% dintre bărbați au
abandonat școala. Cu toate că la nivel european numărul femeilor care renunță la școală este
mai scăzut decât cel al bărbaților, în România fenomenul este invers.

https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&pcode=sdg_04_10&language=en&toolbox=sort
7

https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=sdg_04_10&language=en
8
 Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să
identificăm şi să studiem câteva cauze9:

Școlile  din  zonele defavorizate  sunt  caracterizate  de  izolare,  sărăcie şi   lipsa
oportunităților de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre
elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în
gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective.

Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi.

Această  stare  provoacă  deseori  exploatarea  copiilor  prin muncă de către părinți. Lipsa
interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin  dezamăgirile 
personale  ale  părinților şi prin  lipsa de cultură a comunității care poate  fi susceptibilă față de
instituțiile formale.

Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea

vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de
permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece,
indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre
abandonul şcolar.

Un alt factor care influenţează părăsirea timpurie a unităţii de învăţământ este modelul
educaţional oferit de părinţi şi fraţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie
provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi excepţii. Modelul
educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile în care există fraţi mai mari ce au
renunţat timpuriu la educaţie tind să reproducă modelul şi în ce priveşte fraţii mai mici.10

Factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi

morale, prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori
sunt alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi,
în final, abandon şcolar.

Factorii  de natură  educațională:  insubordonare  față de normele şi  regulile şcolare,

chiul, absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor

9
http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire.html
10
Erika Gyönös, Abandonul şcolar: cauze şi efecte în Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII (2011), No.
11(564), p. 43, disponibil online: http://store.ectap.ro/articole/660_ro.pdf
(de atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important
în apariția fenomenului de abandon şcolar.

 Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din
copilărie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte,
haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează
şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev
să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de
la şcoală.

Abandonul școlar este însoțit de o serie de efecte care, în cele mai multe cazuri, sunt
deosebit de grave.

În primul rand, din punct de vedere social, copiii care aleg să abandoneze școala nu au nici
calificarea profesională indispensabilă integrării socioeconomice, nici calitatea formării morale
și civile necesare exercitării rolului de părinte și a celui de cetățean al unei comunități.

În al doilea rând neavând o calificare, cei care abandonează școala sunt viitori șomeri și
reprezintă pe termen mediu și lung, o sursă de dificultăți sociale și de pierderi, care depășesc
investiția cerută de formarea inițială.

Din punct de vedere economic, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea insuficient

educată, care părăsește școala cu o formare precară sub aspect moral, intelectual sau estetic.

La nivel național există Strategia pentru reducere părăsirii timpurii a școlii 11, ce are ca
direcții de acțiune: asigurarea accesului la educație și o educație de calitate pentru toți copiii,
asigurarea finalizării învățământului obligatoriu de către toți copiii, reintegrarea în sistemul
educațional a persoanelor care au părăsit timpuriu școala și dezvoltarea sprijinului instituțional
adecvat.

Cel mai important rol în combaterea abandonului școlar îl dețin, în special, familia și
cadrele didactice. Pentru aceasta la nivelul fiecărei instituții școlare trebuie să existe:

 un parteneriat şcoală -familie -comunitate locală, bazat pe colaborare, implicare, sprijin;

 echipe comunitare pentru a interveni eficient în reintegrarea şcolară a copiilor;

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-
11

PTS-2015.pdf
  valorizarea elevilor aflaţi în dificultate prin diferite activităţi;
 activități de consiliere pentru părinți, pentru a schimba mentalitatea celor care consideră
că munca este bună pentru copii la orice vârstă;
 consilierea elevilor şi a părinţilor în vederea accesării fondurilor şi alocaţiilor legale
(burse, alocaţii, rechizite, bani pentru calculator), în vederea obţinerii actelor de identitate;
 stimularea copiilor cu rezultate bune la învăţătură;

Există o serie de legi pentru stimularea participării la programele școlare. Aceastea sunt:

1. Legea 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei – familiile cu venituri

mici beneficiază de această alocație cuprinsă între 82 lei și 408 lei, în funcție de nivelul de
venituri, numărul de copii și tipul de familie (biparentală sau monoparentală). Pentru a putea
beneficia de alocația pentru susținerea familiei, copiii peste 7 ani trebuie să fie înscriși la o
formă de învățământ și să nu depășească semestrial un număr de 20 de absențe nemotivate.
(prevederile art. 28, alin. (1), lit. d).
2. Legea 248/2015 privind stimularea participării în învățământul preșcolar a
copiilor provenind din familii defavorizate – copiii sub 7 ani din familiile ale venituri de nu
depășesc lunar 284 de lei pe membru, pot beneficia lunar, doar in perioada desfășurării
activitaților educaționale (septembrie-iunie) de un tichet social în valoare de 50 de lei. Pentru a
beneficia de tichet, nu pot avea mai mult de 3 absențe nemotivate în decursul unei luni.
3. Bursele școlare acordate în baza art. 51, alin. (2) din Legea educației naționale nr.
1/2001.
4. Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004, privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului
sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială
"Bani de liceu".
5. Sprijinul financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție
socială ,,Bursa profesională”, prevăzut de H.G. 1.062/2012, privind modalitatea de
subvenţionare de către stat a costurilor pentru elevii care frecventează învăţământul
profesional.
 Bibliografie

1. Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie, editura Litera Internațional, București, 2000

2. Gyönös Erika, Abandonul şcolar: cauze şi efecte în ,,Economie teoretică şi aplicată”,
XVIII (2011), No. 11(564), pp. 37-47
3. Pascaru Mihai, Comunitate, identitate și marginalizare, editura Limes, 2019
4. Sociologie, Manual pentru clasa a XI-a, editura Corvin, Deva, 2006

Surse online

1. http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-
modalitati-de-prevenire/
2. https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-
Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-PTS-2015.pdf

3. https://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?
tab=table&plugin=1&pcode=t2020_50&language=en
4. http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-
prevenire.html