Sunteți pe pagina 1din 13

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE COMERȚ

LUCRARE DE LICENȚĂ
MODALITĂȚI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A
EȘECULUI ȘCOLAR

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Daniela Elena Dumitru

Absolvent:
Nicolae Elena

BUCUREȘTI
2015
CUPRINS

1. Aspecte generale ale eșecului școlar............................................................................................

1.1 Definirea termenului de eșec școlar............................................................................................

1.2 Cauze ale eșecului școlar............................................................................................................

1.3 Identificarea factorilor ce conduc la eşecul şcolar; prevenţie şi intervenţie…………………..

2. Aspecte particulare ale eșecului școlar..........................................................................................

2.1 Adolescentul față în față cu eșecul școlar....................................................................................

2.2 Optimizarea relației părinte – adolescent, ca principal factor al prevenirii și evitării eșecului
școlar................................................................................................................................................

3
INTRODUCERE

Eşecul şcolar constituie astăzi un fenomen întâlnit în toate sistemele de


învăţământ. Problematica eşecului şcolar este vastă, raportându-se nu numai la domeniile
educative, ci și la spațiile culturale, economice, politice, sociale, la opțiunile fundamentale ale
unei societăți. Eşecurile şcolare sunt rezultatul unor condiţionări multiple, unele ţinând de elevi,
altele vizând şcoala, familia sau factorii generali de ambianţă educaţională.

Prin această lucrare de licență îmi propun să prezint principalii factori care determină
apariția eșecului școlar, modalitățile de prevenire ale eșecului școlar. Pentru combaterea eșecului
școlar un pas important îl reprezintă identificarea principalelor cauze, descifrarea mecanismelor
producerii eşecurilor, cât şi găsirea unor mijloace de prevenire şi înlăturare a efectelor lor
negative (toate reprezentând teme ale diverselor discipline socio-umanecum ar fi psihologia,
pedagogia, medicina şi sociologia).Important pentru procesul educativ, cat si pentru modul de
percepere a profesorului de catre elevi, este obtinerea succesului din partea elevilor, care rezida in
faptul ca invatarea si dezvolzarea depind de ceea ce elevii stiu deja si de structurile mentale care
deja exista. Succesul indica o potrivire intre cunostintele existente la elevi si ceea ce ei invata
imediat. Lipsa succesului arata ca prapastia dintre noua si vechea invatare este atat de mare incat
face asimilarea imposibila. Ca si in cazul multor aspecte ale educatiei, nu se poate specifica un
nivel precis al succesului si se cere o judecata si decizie atenta a profesorului. Copiii mici, cei cu
achizitii scazute si cei din medii dezavantajate au nevoie de mai multsucees decat copii mari, cu
achizitii inalte si provenind din medii mai avantajate.

Lucrarea este structurată pe trei părți. Prima parte prezintă aspectele generale care conduc
la apariția eșecului școlar, definirea termenului de eșec școlar. cea de-a doua se referă la
aspectele particulare ale eșecului școlar, prezintă modalități de optimizare a legăturii dintre elevi
și părinți. Ultimul capitol….

4
CAPITOLUL I - ASPETE GENERALE ALE EȘECULUI ȘCOLAR

1.1 DEFINIREA TERMENULUI DE EȘEC ȘCOLAR

Din punct de vedere pedagogic, termenul de eşec şcolar are accepţiuni diferite, fiind în
mare măsură o problemă de atitudine şi un mod de evaluare a rezultatelor şcolare, a
calităţii performanţelor şcolare ale elevilor, de existenţă a programelor,de existenţă a unor norme
implicite sau explicite în ce priveşte reuşita şcolară.

În literatura de specialitate termenul de eşec şcolar este raportat la cel de nereuşită


şcolară, desemnată ca fiind concordanţa dintre capacităţile, reuşitele, interesele, atitudinile
şcolare ale elevilor şi nivelul cerinţelor şcolii, programelor şi finalităţilor produse
de acestea. Insuccesul antrenează deprecierea individului, a şcolii şi a familiei şi,
de multe ori, el devinesinonim cu eşecul în viaţă. Insuccesul nu este doar o problemă
pedagogică, ci şi una social. Fenomenul abandonului școlar este complex, cu multiple
dimensiuni și nu poate fi ușor surprins într-o definiție. Sintagma de insucces școlar este similară
cu cea de eșec școlar. Eşecul şcolar este definit ca rămânerea în urmă la învăţătură sau la
neîndeplinirea cerinţelor programelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-
educativ, fiind efectul discrepanței dintre exigențe, posibilități și rezultate.

Formele de manifestare și criteriile de apreciere par a fi mai eficiente în exactitatea exprimării înțelesului
insuccesului școlar. Paleta largă de manifestări ale acestuia, începând cu rămânerea în urmă la învățătură și
finalizând cu repetenție și abandon, se reflectă în trăiri ale individului de intensitate, persistență și profunzime
specifice. Privit din perspectiva ariei de manifestare, se poate vorbi despre un insucces generalizat
(când elevul nu depăşeşte baremele minime la majoritatea obiectelor de studiu) sau limitat, de un
eşec de tip cognitiv (în planul cunoaşterii) sau necognitiv (în planul
i n a d a p t ă r i i l a a m b i a n ţ a şcolară). Implicând timpul în analiza fenomenului, insuccesul
poate fi episodic sau de durată. Amploarea şi persistenţa manifestărilor se reliefează şi prin
analiza fazelor pe care le parcurge. Faza premergătoare e corespunzătoare primelor goluri în
cunoştinţe şi micşorării ritmului î n v ă ţ ă r i i î n r a p o r t c u c e i l a l ţ i c o p i i , c e e a c e , d i n
p u n c t d e v e d e r e p s i h o l o g i c , d u c e l a a p a r i ţ i a nemulţumirii elevului faţă de şcoală, a

5
lipsei interesului şi dorinţei de a învăţa. Recuperarea este posibilă, dacă se intervine la timp
în eliminarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la un astfel de efect nedorit.

Faza de eşec propriu-zis presupune acumulări de goluri mari şi dependenţă în


îndeplinireasarcinilor. Aversiunea faţă de învăţătură, faţă de învăţători (profesori) şi diverse
forme de negarea activităţii şcolare, se manifestă în plan psihocomportamental în mod
vizibil, iar intervenţianeadecvată pentru rezolvarea problemei va duce la adâncirea eşecului.
Indicatorii existenţei unor forme stabilizate de eşec, după cum îi numea Riviere aduc o altă
perspectivă de reliefare a formelor de insucces şcolar:

 indicatori proprii instituţiei de învăţământ – repetenţie şi rezultate slabe obţinute


la probele competiţionale;
 indicatori exteriori instituţiei şcolare, oglindiţi în procentaj ridicat de şomaj
în rândul tinerilor sau analfabetism;
 indicatori referitori la efectele eşecului în plan individual – trăirea subiectivă
a eşecului,măsura în care se manifestă absenteismul şi abandonul şcolar.

Insuccesul şcolar nu este doar o preocupare de ordin pedagogic ci, şi una


socioeconomică.Sfera sa de cuprindere include instruirea postşcolară, nivelul de integrare
profesională şi socială.Competenţele trebuie probate prin competiţia de pe piaţa muncii.El nu
poate fi raportat numai la standarde de performanţă specifice sistemului educaţional,f ă c â n d u -
se abstracţie de dimensiunea sa umană. Odată cu aprecierea cunoştinţelor
d e c ă t r e învăţător (profesor), trebuie avut în vedere şi ceea ce simte elevul, care se
poate percepe şi îşi poate evalua rezultatele într-un mod foarte diferit de cel al
profesorului.Elevii din ciclul primar se dovedesc adesea a fi mai afectaţi din cauza
nereuşitelor i n t e g r ă r i i î n g r u p u l ş c o l a r d e c â t d a t o r i t ă r ă m â n e r i i î n u r m ă l a
î n v ă ţ ă t u r ă . A ş a d a r , n o r m e l e grupului ajung adesea a fi mai importante decât normele
şcolii. Devine evidentă dimensiunea subiectivă a insuccesului şcolar atunci când
rezultatulobţinut de elev capătă semnificaţii diferite pentru el, profesor sau părinte. O notă
mediocră poate fi interpretată de învăţător (profesor) ca un succes, de elev, ca un eşec, iar de
părinţi,ca o situație alarmantă. Fiecare dintre aceștia măsoară succesul/ insuccesul prin sensul
şi distanţa dintrere zultatele obţinute şi cele aşteptate. Este vorba, prin urmare, de un fals
insucces, de un insucces psihologic. El nu reflect nivelul de performanţă al elevului deoarece nu
6
se raportează la un nivel absolut ci reprezintă un sentiment al nereuşitei. Cu cât nivelul de
aspiraţie al celor implicaţi este mai diferit, cu atât situaţia este trăită mai dramatic. Evident că
situaţiile pot avea şi sens invers – o nereuşită să fie resimţită de elev ca unsucces.
Manifestarea este specifică aceluia care doreşte doar promovarea la limită a clasei, trăind un
sentiment de succes de fiecare dată când îşi îndeplineşte obiectivul.
Un procent foarte mare de elevi aflaţi în situaţia unor minime performanţe se autoapreciază
ca având rezultate bune sau medii, ele fiind conforme cu odirecţie pe care şi-au stabilit-o în
imaginaţie.Asemenea aspecte sunt nocive pentru performanţa copilului, iar rolul familiei în
reglareaa s p i r a ţ i i l o r elevului se face simţit. Părinţii sunt cei care îşi
p r o i e c t e a z ă î n c o p i i a s p i r a ţ i i l e , ambiţiile, visele nerealizate de ei, fără a lua în
seamă că posibilităţile reale ale acestora suntinsuficiente. În consecinţă, se poate
crea un cerc vicios – dorinţa pronunţată de succes devine premisă pentru teama de
eşec, mecanismele prin care se realizează performanțele școlare fiind supus
blocajului. Diferenţa dintre obiectivele şcolarului şi părintelui, determinată de experienţe de
viaţă diferite, justifică discordanţele dintre interpretările aceluiaşi rezultat şcolar.
Elevul de vârstăşcolară mică urmăreşte realizările pe termen scurt – mulţumirea
părinţilor, obţinerea de note bune. Adulţii familiei sunt preocupaţi de asigurarea unui viitor
fericit pentru copil. Un calificativslab sau o notă proastă poate însemna pentru ei destrămarea
iluziilor, diminuarea ambiţiilor, iar oapreciere bună întreţine impresia realizării aspiraţiilor.Cu
toate acestea, învăţătorul (profesorul) are datoria aprecierii cât mai exactă
amomentelor reuşitei sau eşecului, pentru ca fenomenul să fie tratat, la timpul
potrivit, cu toatăresponsabilitatea, de către factorii educaţionali.
Impactul psihologic al insucceselor şcolare asupra elevului este ceea ce-l interesează în mod
deosebit pe cel implicat în educaţia individului deoarece, în aceste situaţii, elevul
este maiv u l n e r a b i l . M a i m u l t e n o t e p r o a s t e v o r d e t e r m i n a o a l t e r a r e a
imaginii de sine, pierdereaîncrederii în propriul potenţial de a rezolva
s a r c i n i l e ş c o l a r e , c a r e v o r f i p e r c e p u t e , î n p l a n subiectiv, ca situaţii foarte dificile.
Supraestimarea dificultăţilor va dezvolta o atitudine fatalistă aelevului. Grupul şcolar (clasa
de elevi), care va prelua aprecierile învăţătorului (profesorului),urmează a se comporta
cu tendinţa de a-l marginaliza, de a-l respinge pe cel sortit eşecului, careîşi va forma
sentimente de culpabilitate, inferioritate, excludere. Şcoala devine o povară,

7
iar conduita deviantă urmează a se face vizibilă prin acte de chiul, fugă de acasă, violenţe în
şcoală care sunt cunoscute ca efecte cumulative ale eşecului şcolar. Cu cât elevul este mai mic,
impactul psihologic al insuccesului şcolar e mai puternic şimai greu de împiedicat. Acum
aprecierile părinţilor sau cadrelor didactice sunt interiorizate şitransformate în
autoaprecieri.
Implicaţiile eşecului şcolar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eşecului
şcolar seregăsesc în eşecul social. Randamentul economic este scăzut datorită incompetenţei
profesionale a indivizilor. Slaba pregătire a forței de muncă induce efecte în plan social precum;
marginalizarea, şomajul, delincvenţă etc. Eşecul şcolar are în vedere şi efecte psihologice, cum
ar fi: dificultăţi de adaptare, neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate etc.
Eşecul şcolar esteindicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficienţelor întâlnite în
sistemul educațional.

1.2 CAUZE ALE EȘECULUI ȘCOLAR


Eşecul şcolar semnalizează în principal următoarele aspecte:
 divergență în conduita școlară (efort insuficient, nerentabil);
 destructurare în aptitudinea pentru școlaritate a elevului;
 situație didactogenă cronică în care elevul este implicat.

Cauzele eşecului şcolar sunt astăzi cunoscute, dar acest fapt nu uşurează combaterea lui, ci mai
degrabă, ajută la prevenirea lui. Principalele cauze pot fi:
 lacunele acumulate în pregătirea elevului, în special pentru disciplinele de învățământ cu
o structură puternic integrativă;
 scăderea motivației școlare, factor ce nu doar precede, ci și atogenerează și potențează
din interior, pe parcurs, eșecul școlar;
 supramotivarea elevului în mod atifical construită în familie;
 frauda sau tendința spre fraudă școlară din partea elevului surprins în flagrant de cadrul
didactic;
La prima vedere, eşecul şcolar pare a fi corelat cu dificultăţile de învăţare, uneori
celedouă fenomene confundându-se. Confuzia reiese mai ales din cauză că, în
evaluarea situaţiei copilului neperformant în şcoală, se porneşte pe un drum invers

8
celui firesc, adică, se pleacăexclusiv de la rezultatele învăţării şcolare şi de la nivelul scăzut
al acestora.Se pare că se ignoră, în cazul dificultăţilor de învăţare, nivelul
rezultatelor care de laînceput sunt relativ scăzute şi rămân constante, nefiind
vorba de o diminuare semnificativă faţă de un nivel iniţial superior al acestor
rezultate. Dificultăţile de învăţare nu produc contagiunea intrapersonală comparativ cu eşecul
şcolar, pentru simplu fapt că dificultăţile de învăţare apar dela început pe un anumit sector sau
sunt generalizate în întreaga activitate şcolară, exceptându-setraseele sinusoidale.În timp ce în
dificultăţile de învăţare, criteriul fundamental de identificare rămâne aceadiscrepanţă de cel puţin
50% între rezultatele aşteptate şi cele ale elevului. În cazul dificultăţilor d e î n v ă ţ a r e
întâlnim situaţii în care elevul depune un efort mare la învăţare, fără ca
s i t u a ţ i a generală la învăţătură să se amelioreze, pe când, în eşecul şcolar, de regulă, efortul în
activitateaşcolară va fi sistematic, simptomatic, diminuat de însuşi elevul în cauză.

Cauzele (în general) care stau la baza eşecului şcolar sunt numeroase. Ele au fost clasificate,
după unii specialişti, în cauze care ţin de elev, cauze şcolare şi cauze
familiale.Cauzele care ţ i n d e e l e v sunt: malformații corporale sau
deficiențe senzoriale, care pot da naștere unor complex de
inferioritate sau inhibiții puternice, ce pot determina diminuarea
f o r ț e l o r energetice şi a capacităţilor intelectuale, retardări mentale; autismul, replierea în sine,
poate avea ca urmare o gândire necritică, refuzul contactului cu lumeaexternă, inclusiv cu şcoala;
hiperexcitabilitate, crize nervoase etc. Printre cauzele de ordin şcolar se înscriu: deficienţe ale
materialului predat sau tipărit; supra sau subdimensionarea sarcinilor şcolare; deficienţe
de evaluare; nedozarea raţională atimpului pentru lecţii şi pentru alte sarcini
(cercurile pe obiecte, activităţi extraşcolare); sprijin insuficient pentru studiul
individual.Printre cauzele care ţin de familie se menţionează: neînţelegeri între părinţi;
îmbolnăviri,decese în familie, starea de alertă şi superprotecţie din partea unuia
dintre membrii familiei; dezinteresul pentru situaţia şcolară a elevului.

Insuccesul şcolar, indiferent de formă (generalizată sau specifică) şi


d e e t i o l o g i e (predominant intelectuală sau afectiv – motivaţională), exprimă o discordanţă,
mai mult sau mai puţin accentuată, între eforturile pedagogice şi cerinţele instructiv –
educative, pe de o parte, şitrebuinţele psihice şi psihofiziologice ale elevului, pe de

9
altă parte. În majoritatea cazurilor, eşecul şcolar este rezultatul unei
duble inadaptări: a copilului la activitatea şcolară şi a şcolii lafactorii interni ai
acestuia. Dacă se ţine seama de faptul că factorii interni ai copilului şi mai alescei psihologici,
poartă amprenta influenţelor externe, socio – culturale, reuşita şcolară
exprimăcondiţia psihofiziologică a elevului, perspectivele sale de dezvoltare,
precum şi eventualele stagnări ale acestei dezvoltări.

1.3 IDENTIFICAREA FACTORILOR CE CONDUC LA EȘEC ȘCOLAR


PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE

Eşecul şcolar are un caracter individual, depinzând de factori multipli


(individuali,colectivi, factori interni psihici, factori nonpsihici şi o serie de factori externi ce
acţionează prinintermediul factorilor interni).

Factori psihologici:

o inteligenţă precară (inteligenţă de limită, deficienţă mintală);


o parteneriat şcoală-familie în condiţiile în care, pentru mulţi elevi, factorii
eşecului şcolar seregăsesc în mediul familial, dar şi în şcoală.

Factori de culturalizare:

o acordarea unei mai mari atenţii importanţei şcolii, a interesului părinţilor faţă de copil;
o sprijinirea şcolii în condiţiile în care aceasta trebuie să asigure resurse
umane, materiale,corespunzătoare unui învăţământ de calitate.

Alti factori ce pot conduce la eșec școlar:

o jocurile de noroc;
o fumatul;
o drogurile;
o alcoolul;
o pericolele străzii.

10
Succesul este acela care ajută la depăşirea situaţiilor ,,penibile”, la dizolvarea
inhibiţiilor psihice, la restructurarea atitudinilor negative, fiind o cale eficientă a
prevenirii formelor deinadaptare socială.Î n d e c u r s u l c e l o r p a t r u a n i d e l a i n t r a r e a
î n c l a s a I ş i p â n ă l a s f â r ş i t u l c l a s e i a I V - a , acţiunea de cunoaştere a copilului este
realizată de către învăţător prin acumularea de numeroasedate, în raport cu obiectivele urmărite
în planul instruirii. Şi cum acestea sunt raportate mai alesla procesul învăţării, învăţătorii împart
de regulă copiii în trei categorii: buni, mijlocii şi slabi sau“cu dificultăţi în învăţare”, “care
solicită sprijin” şi “fără dificultăţi”.Cum ciclul primar are în prim plan formativul,
obiectivele sale fiind cunoscute şi fişaşcolară arată clar dimensiunile personalităţii
implicate în instruire, educare, atunci învăţatorii numai pot limita cunoaşterea şi tratarea
diferenţiată numai la nivelul cunoştintelor, al deprinderilor şi conduitei la lecţii şi acestea privite
global.

11
CAPITOLUL II – ASPECTE PARTICULARE ALE EȘECULUI ȘCOLAR

2.1 ADOLESCENTUL FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU EȘECUL ȘCOLAR

Eşecul şcolar este rezultatul unei duble inadaptări a copilului la activitatea şcolară şi
aş c o l i i l a f a c t o r i i i n t e r n i a i a c e s t u i a . S e c o n s i d e r ă c ă e ş e c u l ş c o l a r
m a r c h e a z ă î n p r i m u l r â n d „inadaptarea şcolii” la elev, şi din acest motiv
politicile educaţionale ar trebui să reconsidere obiectivele şi finalitatea învăţământului. În
sens restrâns eșecul școlar este corelat cu următoarele situații: abandonul școlar, situații de
corigență ş i r e p e t e n ţ i e , e x m a t r i c u l a r e d i n c a u z a numeroaselor abseţe sau a
conduitelor etichetate sub denumirea de „tulburări de comportament”.Întrebarea care ne vine
permanent în minte este: „Cum îl poate ajuta pe un copil mediul familialş i m a i a l e s c e l
şcolar pentru a putea depăşi insuccesele?”. Fiecare caz de eşec şcolar are
o „istorie” proprie, care evidenţiază faptul că inadaptarea şcolară nu poate fi redusă
la un singur factor cauzal. Ar putea exista o principală metodă de prevenire a
insuccesului şcolar şi anume,acceptarea necondiţionată a elevului atât de către parinţi, cât şi
de profesori.

Voi prezenta unele dintre motivele pentru care adolescenții ajung la eșec școlar: Un prim motiv
ar fi că adulţii nu ţin pasul cu modul de a gândi al adolescenţilor. Orice adolescent ne poate
învinge şi ne poate face să dăm înapoi printr-un dar special, numit percepţie socială
sporită. Adolescenţii pot imagina tot atâtea scenarii pentru a descoperi o breşăîn regulă
formulată de părinţi sau de şcoală. „Voi şi celula voastra pecerista! Regulile astea le-aţi preluat
de la sistemul comunist şi nu vreţi să mai renunţaţi la ele! Un alt motiv ar fi beţia de putere a
adolescenţilor. Atunci când copilul adolescent preiacontrolul asupra stării de spirit din
casa sau clasa noastră printr-un comportament extrem, el îşia s u m ă p u t e r e a u n u i
adult fără să fie şi pregătit pentru aşa ceva din punctul de vedere
a l dezvoltării. Al treile motiv poate fi puterea grupului de prieteni. Gaşca are o teribilă
influenţă asupra minţii, inimii şi sufletului unuiadolescent. Dacă este un grup cu valori
morale pozitive, eşecul şcolar nu mai apare! Dar când g r u p u l a r e o b i c e i u r i
d u b i o a s e ? Acceptarea în grupul de prieteni poate avea însă un preţ ridicat. Ca să nu fie dat
afară dingaşcă, fiecare trebuie să urmeze regulile spuse dar şi nespuse ale grupului,
cum ar fi să fure dinmagazine, să-şi „înfigă” bijuterii în diferite părţi ale corpului,
să bea, chiar să se drogheze. Demulte ori, adolescenţii preferă să urmeze aceste reguli decât
să rişte excluderea.

12
2.2 OPTIMIZAREA RELAȚIEI PĂRINTE – ADOLESCENT, CA PRINCIPAL
FACTOR AL PREVENIRII ȘI EVITĂRII EȘECULUI ȘCOLAR

În categoria factorilorsocio-pedagogici care influențează reușita școlară a


elevului este inclusă şi familia. Contribuţia ei la asigurarea progresului şcolar al
copilului poate fi pusă pes e a m a c l i m a t u l u i f a m i l i a l c e s e c o n s t i t u i e î n
i n t e r i o r u l a c e s t e i u n i t ă ţ i ş c o l a r e , p r e c u m ş i a colaborării ei cu şcoala. Multiple
cercetări întreprinse în ultimii ani au scos în evidenţă o serie demanifestări proprii acestui univers
microsocial. O parte dintre ele se referă la valențele educative pe care le incubă,acredintându-se
ideea că rolul familiei în dezvoltarea psihosomatică a copilului este hotărâtor, punctul de plecare
al viitorului adult aflându-se aici. Valenţele educative ale familiei sunt o expresie directă a
mediului familial, considerat ca rezultat al unei sinteze unicea tuturor relaţiilor ce se stabilesc
între membrii săi.S e c o n s i d e r ă c ă n i c i u n a l t m e d i u n u o f e r ă o d i v e r s i t a t e a t â t
d e m a r e d e r e l a ţ i i î n t r - o unitate socială atât de restrânsă. Climatul familial este
expresia funcţională a acestor relaţii ce p o a t e î m b r ă c a o i n f i n i t a t e d e n u a n ţ e
d u p ă c u m p r e d o m i n ă c o o p e r a r e a s a u t e n s i u n e a d i n t r e membrii familiei.
Ca factor al progresului şcolar, climatul familial contribuie la formarea atitudinii
copiluluifaţă de şcoală în general, faţă de învăţătură în special. Aceasta presupune,
din punct de vedere pedagogic, crearea unui substrat motivaţional adecvat.
Acţiunile educative întreprinse în acests e n s t r e b u i e i n c l u s e î n t r - u n s i s t e m m a i
l a r g c a r e s ă v i z e z e p e r s o n a l i t a t e a î n a n s a m b l u l s ă u . Aprecierile generale ale
părinţilor la adresa şcolii, cât mai ales preocuparea lor sistematică faţă der e z u l t a t e l e ş i
progresul şcolar al copiilor, stimulările şi încurajările continue, se înscriu
c a modalităţi de influenţă a acestei atitudini.
În activitatea complexă de asigurare a succesului la învăţătură al tuturor
elevilor, de prevenire a insuccesului şcolar, conducerea şcolii, învăţătorii,
profesorii diriginţi, vor accentua legătura dintre şcoală şi familie.

Principalele sarcini ce revin familiei sunt următoarele:


o Educarea la copii a unei atitudini juste faţă de şcoală şi învăţătură prin interesul pe
care-l manifestă pentru activitatea şcolară a elevului şi pentru rezultatele
sale,controlând permanent situaţia la învăţătură şi menţinând contactul neîntrerupt cu
şcoala;

13
o Asigurarea de condiţii optime pentru studiul elevului (loc de muncă
corespunzător,condiţii materiale optime, climat cultural favorabil etc.);
o Asigurarea unui regim de viaţă corespunzător, care să-i susţină efortul
de muncă alcopilului şi să-i creeze condiţii pentru creşterea randamentului în
muncă.
Familia, primul mediu de viata al copilului, exercită o influenţă considerabilă
asupradezvoltării acestuia. Cadrul general în care se formează copilul de cele mai multe ori este
bun. Osingură carenţă a familiei antrenează şi dificultăţi la învăţătură. Într-o familie
în care părinţii nus e î n ţ e l e g , c o p i l u l î n c e p e s ă s e f r ă m â n t e , î ş i p u n e t o t f e l u l
d e î n t r e b ă r i c ă r o r a n u l e g ă s e ş t e răspuns, îşi simte sufletul încărcat, îşi pierde încrederea
în ceea ce reprezenta pentru el dragostea,securitatea, liniştea, nimic nu reuşeşte să-i mai
reţină atenţia sau să-i trezească interesul. Ei frecventează în continuare şcoala, dar e
absent la ce se petrece în jurul lui. La lecţii nu mai esteatent, nu mai învaţă şi, fireşte, în
aceste condiţii este admonestat. Din acelaşi motiv, al tensiunii familiale fruntea copilului,
senină la şcoală (unde recunoaşterea eforturilor sale şi atmosferac r e a t ă d e c o l e g i
îi produc o stare de relaxare şi mulţumire), se încruntă când vine vremea
c a acesta să plece acasă.
Toate aceste aspecte enunţate mai sus constituie practic punctual de plecare în cercetarea p e
care mi-am propus-o, sperând totodată ca prin cunoaşterea cât mai exactă
a s i t u a ţ i i l o r , problemelor copiilor și modalităților de combatere a eșecului școlar.

14