Cauzele insuccesului scolar

1.Introducere

Fiecare traiectorie şcolară este o poveste unică, adesea percepută diferit în funcție de
perspectiva adoptată: elevul însuși, părintele sau profesorul. Această poveste conține referiri
despre performanțele elevului, reușitele și insuccese care marchează drumul său în educație 1.
(Sălvăstru,2004)

Întrebările legate de succesul și insuccesul școlar au preocupat numeroși educatori,

părinți și chiar elevi. Aceștia s-au confruntat cu dileme precum: De ce anumiți copii întâmpină
dificultăți în învățare? De ce unii copii nu se simt motivați sau nu se simt bine în mediul școlar?
Care este rolul lor ca părinte sau educator în a încuraja dorința de a învăța? În contrast, unii s-au
întrebat: Ce determină interesul și succesul în învățare pentru unii copii? De ce unii copii obțin
rezultate școlare bune și alți nu?

În dicționarul limbii române, termenul "insucces" se referă la lipsa de succes sau la

nereușite, înfrângeri sau căderi în realizarea unei acțiuni. Pe de altă parte, "succesul" este definit
ca rezultatul favorabil obținut în urma unui efort fizic sau intelectual, reprezentând o reușită. 2

Potrivit lui Bontaș, eșecul școlar este cunoscut și sub numele de nereușită sau insucces
școlar, contravine obiectivului de performanță în învățământ și se reflectă deseori în obținerea
notelor scăzute, de la 1 la 4. Analiza sa în comparație cu succesul școlar evidențiază rezultate
slabe în domeniul învățării și o lipsă a dezvoltării anumitor aspecte-cheie ale personalității
elevilor (sau studenților).3(Bontaș,2007)
1
Sălvăstru.D,Psihologia educației,2004
2
Brais.Aura.,Dicționarul explicativ al limbi române pentru elevi,2008

3
Bontaș.I,Tratat de Pedagogie,2007
 Aceste aspecte pot fi exprimate prin: capacități intelectuale și etico-civice slab dezvoltate,
manifestări de indisciplină și comportamente nedorite, lipsa de motivație, interes sau aspirații
legate de procesul de învățare și viitorul lor, dificultăți de adaptare școlară și socială, și altele.
De asemenea, la absolvirea școlii (sau facultății), lipsa anumitor calități necesare pentru
integrarea socio-profesională devine evidentă, ceea ce poate duce uneori la alienare profesională.

Etichetarea unui copil drept elev bun sau slab, precum și succesul sau insuccesul său la
examene, influențează locul său în cadrul familiei, în grupul de prieteni și felul în care este
perceput social. Toate aceste aspecte sunt strâns legate și de calitatea educației pe care o primește
în familie.

Este esențial să se înțeleagă că relația dintre insucces și succes este una dinamică,
complexă și interdependentă, iar aceste concepte se influențează reciproc.

De asemenea, aceste aspecte afectează prestigiul familiei și percepția socială a acesteia,

reflectând, într-un fel, calitatea educației primite în familie. Școala însăși este adesea evaluată de
comunitatea socială în funcție de performanțele elevilor săi.

Pentru a înțelege mai bine insuccesul școlar, este util să-l definim prin prisma opusului
său. Astfel, succesul școlar poate fi definit ca "obținerea unui randament superior în activitatea
instructiv-educativă, la nivelul cerințelor programelor și ale finalități învățământului" în timp ce
insuccesul se referă la "rămânerea în urmă în procesul de învățare sau neîndeplinirea cerințelor
esențiale ale procesului instructiv-educativ”4. (Popescu-Neveanu, 1991)

Prin urmare, percepția asupra noțiunilor de succes sau insucces în cadrul educației este
relativă, întrucât acestea sunt evaluate în funcție de standardele impuse de un anumit sistem
educațional. Aceste standarde pot fi considerate atât obiective, în conformitate cu cerințele
stabilite, cât și subiective, reflectând percepțiile individuale privind succesul sau eșecul în
învățare. Așadar, noțiunile de succes sau insucces sunt în strânsă legătură cu standardele stabilite
de sistemul educațional și cu percepțiile subiective, fie acestea propriile evaluări ale elevilor sau
percepțiile părinților în legătură cu performanțele școlare ale copiilor lor.

4
Popescu-Neveanu. :Succesul și insuccesul școlar-precizări terminologice,forme de manifestare,cause,1991
2. Forme de manifestare şi criterii de apreciere ale insuccesului şcolar

În domeniul științei pedagogice, se disting mai multe tipuri de insucces școlar, care sunt
determinate de diferiți factori. De exemplu, există insuccesul generalizat, care se caracterizează
prin faptul că "elevul se confruntă cu dificultăți în a se adapta la mediul școlar în ansamblu și nu
reușește să atingă nivelul minim cerut în majoritatea materiilor” 5. ( (Popescu-Neveanu, 1991), și
insuccesul limitat, situație în care elevul întâmpină dificultăți doar în anumite discipline sau chiar
într-o singură materie. 6

Putem distinge mai departe între insuccesul de tip cognitiv care se referă la
"neîndeplinirea obiectivelor pedagogice", manifestându-se prin rezultate slabe la examene, în
situații de corigență sau repetenție. Pe de altă parte, insuccesul de tip necognitiv reflectă
"dificultățile elevului în a se adapta la cerințele mediului școlar"7.( (Popescu-Neveanu, 1991)

De asemenea, eșecul poate fi episodic și de scurtă durată, exprimându-se printr-o dificultate

temporară în rezolvarea anumitor sarcini de învățare. Sau poate fi de lungă durată, acoperind
perioade mai extinse, cum ar fi un semestru sau chiar un an școlar întreg.

Aceste numeroase aspecte ale insuccesului școlar pot fi observate și înțelese mai în
profunzime prin analiza fazelor prin care acest fenomen trece, așa cum au fost descrise de
Konopnicky în 19788.

În prima fază premergătoare a insuccesului școlar, elevul se confruntă cu primele

dificultăți în realizarea sarcinilor școlare și în acumularea lacunelor în cunoștințe. Această
perioadă este marcată de încetinirea ritmului de învățare, scăderea interesului și a dorinței de a
participa activ la procesul educațional. Insuccesul este episodic și de scurtă durată, putând fi
corectat eficient dacă este identificat și tratat la timp.

5
Idem
6
Idem
7
Idem
8
Konopnicky, J. Etiologia insucceselor şcolare, 1978
 Următoarea etapă, faza de retrapraj propriu-zisă, este caracterizată de acumularea
masivă a lacunelor în cunoștințe și de evitarea totală a îndeplinirii sarcinilor școlare de către elev.
Elevul manifestă aversiune față de procesul de învățare, de cadrele didactice și de autoritatea
școlară în general. Această fază se traduce în perturbarea orelor, absențe frecvente și alte forme
de negare a participării la activitățile școlare. Notele slabe și atitudinea negativă sunt semne
evidente care necesită intervenții imediate. În lipsa unor soluții adecvate, eșecul se poate adânci
considerabil.

Faza finală, eșecul școlar formal, se materializează în repetarea anilor sau în abandonul
școlar, având consecințe nefaste asupra dezvoltării personale și integrării sociale și profesionale a
elevului.

Odată ce vorbim despre insuccesul școlar, apare și conceptul de inadaptare școlară, care
nu se rezumă doar la incapacitatea elevului de a ține pasul cu materia predată, ci și la dificultatea
sa de a se integra în comunitatea socială a clasei sale. Mai mult, este posibil ca un elev care
reușește să îndeplinească cu succes cerințele școlare să întâmpine dificultăți în relaționarea cu
colegii săi sau în asimilarea normelor și valorilor sociale din mediul școlar.

3.Dimensiunea subiectivă a insuccesului școlar

Dimensiunea subiectivă a insuccesului școlar este adesea neglijată când evaluăm

performanța școlară prin prisma standardelor și normelor impuse de sistemul educațional. În
această ecuație, profesorul este cel care observă și evaluează competențele și cunoștințele
dobândite de elev, utilizând diverse tehnici de evaluare, iar aprecierile emise (sub formă de note
sau calificative) ajung să influențeze parcursul educațional al elevului, ignorând rareori
perspectivele și trăirile emoționale ale acestuia.

Un studiu din anul 1997 scris de (D. Gayet,1997) evidențiază că, în școala elementară,
dificultățile de integrare în grupul școlar sunt adesea mai pregnante decât provocările de învățare
din clasă. Normele grupului par să aibă o influență mai puternică asupra elevilor decât regulile
stabilite în mediul școlar.9

9
D.Gayet., Les performances scolaires, 1997
 Aspectul subiectiv al insuccesului școlar devine evident atunci când același rezultat
școlar primește interpretări diferite din partea profesorului, elevului și părinților. De exemplu,
profesorul poate interpreta o notă de 8 ca pe un succes, în timp ce elevul o poate considera un
eșec. În aceste situații, nivelul de aspirație al elevului, care exprimă așteptările în privința
rezultatelor școlare, joacă un rol esențial. Acest nivel este influențat atât de autoevaluarea
elevului, bazată pe performanțele anterioare, cât și de influența familiei. În anumite medii
sociale, mai ales în cele cu un statut socio-cultural înalt, se impun standarde foarte ridicate în
privința succesului școlar al copiilor.

Prin urmare, un "insucces" poate fi perceput subiectiv, chiar dacă în mod obiectiv ar
putea fi considerat un succes. Insuccesul psihologic se bazează pe interpretarea emoțională a
performanței individului față de propria sa măsură de reușită, mai mult decât pe nivelul absolut al
acesteia. Elevii care experimentează astfel de "insuccese" trăiesc emoțional această situație, mai
ales când nivelul lor de aspirație este crescut.

În unele cazuri, există o situație inversă în care o evaluare obiectivă și reală, exprimată
printr-o notă slabă, nu este resimțită de către elev ca fiind un insucces. Există elevi care nu sunt
interesați de obținerea unor note înalte, ci își stabilesc ca obiectiv doar promovarea la limita
clasei, iar atunci când își îndeplinesc această țintă, ei simt un sentiment de succes. Conform unui
alt studiu din 1998 (M. Jigău,1998) o proporție semnificativă (65%) din elevii situați în zona
performanțelor minime se autoevaluează ca având rezultate bune sau medii. Acești elevi
manifestă încredere atât în reușita școlară (trecerea examenelor) cât și în succesul profesional
(peste 35%). Pentru acești elevi, rezultatele obținute sunt conforme cu așteptările și cu traseul pe
care și l-au imaginat.10

În ceea ce privește contribuția familiilor la stabilirea nivelului de ambiție al copiilor, se

observă adesea o discrepanță între așteptările părinților și aptitudinile reale ale elevilor. Această
discrepanță apare din tendința părinților de a-și proiecta propriile lor aspirații și vise neîmplinite
asupra copiilor, fără a lua în considerare potențialul și interesele reale ale acestora. Așteptările
înalte ale părinților referitoare la performanțele școlare ale copilului pot exercita presiuni asupra
acestuia și pot genera o teamă puternică de eșec.

10
M.Jigău.Factorii reușitei școlare,1998
 Această frică persistentă de a nu reuși și anticiparea subiectivă a eșecului pot crea un cerc
vicios: dorința de a atinge succesul poate alimenta frica de eșec, iar această teamă, la rândul ei,
poate afecta negativ resursele mentale și mecanismele interioare care contribuie la performanțele
școlare. Acest proces poate duce în final la insucces.

Divergențele în percepția rezultatelor școlare între elev și părinți pot avea la bază
obiective diferite ale fiecăruia. În special la nivelul școlii elementare, elevul își focalizează
adesea obiectivele pe obținerea notelor bune și pe menținerea unei relații pozitive cu părinții și
profesorii. Aceste diferențe de percepție pot influența modul în care sunt evaluate și înțelese
rezultatele școlare.

Insuccesurile școlare înregistrate de elevi reprezintă, de asemenea, o reflectare a

neajunsurilor întregului sistem educațional. Atunci când procentele scăzute de promovabilitate la
examenele naționale, cum ar fi bacalaureatul sau capacitatea, devin evidente, se ridică întrebarea
asupra eficacității generale a sistemului de învățământ. Conform unor analize, insuccesul școlar
evidențiază în special incapacitatea instituției școlare de a se adapta la cerințele specifice și
nevoile individuale ale elevilor, sugerând astfel necesitatea unei reevaluări a obiectivelor și
direcției educaționale.

În ceea ce privește impactul psihologic al insuccesului școlar, acesta devine mai profund
și mai dificil de diminuat când apare în etapele incipiente ale educației. Elevul, aflat în această
fază, se află într-o situație în care este mai puțin pregătit să gestioneze dificultățile și are nevoie
de sprijinul adulților pentru a le depăși. Mai mult, aprecierile și evaluările pe care le primește de
la profesori și părinți se integrează profund în autoevaluarea sa. Este esențial să ne întrebăm cum
reușește fiecare copil să contracareze impactul psihologic negativ al evaluărilor nefavorabile și
să-și mențină percepția pozitivă despre sine.

Pentru a-și menține o imagine pozitivă, elevii apelează la autoatribuiri, care pot fi externe
(legate de factori externi, cum ar fi dificultatea sarcinii) sau interne (referitoare la trăsăturile
personale, deși mai puțin relevante și potențial tranzitorii, cum ar fi oboseala, neatenția sau
efortul insuficient). Prin aceste autoatribuiri, elevii își pot păstra încrederea în capacitățile lor de
a depăși dificultățile, de a dobândi noi competențe și de a progresa în viitor.

4.Factorii insuccesului scolar

 Bontaș (2007) descrie insuccesul în mediul şcolar ca fiind adesea rezultatul unor situaţii
care sunt opuse în mod clar factorilor ce ar putea conduce la succesul in educatie. Identificarea şi
sublinierea specificului acestor cauze este esenţială pentru a ajuta elevii profesorii, părinţii, cât şi
elevii să înţeleagă impactul negativ pe care acestea îl pot avea asupra parcursului şcolar şi
dezvoltării personale.

Aceste cauze ale insuccesului şcolar pot fi clasificate în trei categorii: cele legate de
mediul familial, cele psihosociofiziologice şi cele de natură pedagogică.

⮚ Dintre factorii ce contribuie la insuccesul şcolar de natură familială, se pot evidenţia

următoarele:

În familiile dezorganizate, membrii trăiesc sub același acoperiș, dar relația dintre ei este
tensionată și lipsită de înțelegere, creând o atmosferă în care se simt ca niște străini. Această
situație poate fi rezultatul absenței frecvente a unuia dintre părinți de acasă, fără o despărțire
oficială, generând tensiuni în relațiile cu copiii, unul dintre aceștia devenind indiferent față de
problemele familiale și educația lor. În familiile dezorganizate care au divorțat oficial,
responsabilitatea educației copiilor revine adesea exclusiv unuia dintre părinți, celălalt
rezumându-se de cele mai multe ori la plata unei pensii alimentare și în unele cazuri ignorând
chiar acest aspect, afectând copilul.

De asemenea, lipsa condițiilor de bază pentru trai, precum hrana, îmbrăcămintea,

încălțămintea sau spațiul de locuit, este o problemă întâmpinată în astfel de familii. Absența
condițiilor necesare pentru învățare, cum ar fi spațiul de studiu, cărțile, materialele școlare și
chiar liniștea, din cauza tensiunilor și conflictelor dintre părinți, afectează negativ procesul
educațional al copiilor.

Unele probleme din sfera parentală care contribuie la insuccesul şcolar includ
comportamentul autoritar al unor părinți, caracterizat prin aplicarea unor restricții și sancțiuni
excesive care pot genera inhibiții și teamă în rândul copiilor. De asemenea, lipsa de implicare a
părinților în monitorizarea activităților școlare și extracurriculare poate duce la scăderea
motivației elevilor, unii renunțând la învățare și îndreptându-se către activități care pot fi
dăunătoare, cum ar fi vagabondajul sau chiar implicarea în infracțiuni.
 O altă situație problematică este absența unei conexiuni solide între părinți și instituția
școlară, profesori sau consilierul de orientare, ceea ce duce la o neînțelegere a rolului și
responsabilităților elevilor, lăsându-i pe părinți fără sprijin în susținerea parcursului școlar al
copiilor lor.

Exigențele excesive ale unor părinți, care solicită rezultate școlare peste capacitățile reale
ale copiilor lor, generează presiune asupra acestora, adăugând sarcini suplimentare și meditații
care pot afecta negativ sănătatea mentală a copiilor. De asemenea, indiferența părinților față de
orientarea școlară și profesională a copiilor sau influențarea forțată către anumite domenii și
instituții de învățământ care nu sunt în concordanță cu abilitățile și interesele reale ale copiilor
poate duce la eșecuri școlare sau la o performanță academică sub așteptări.

⮚ Dintre factori de natură psihosociofiziologică care contribuie semnificativ la

insuccesul școlar, se pot identifica câteva categorii de cauze interdependente:

Problemele fiziologice cuprind tulburările senzoriale, în special cele auditive și vizuale,

precum și afecțiunile sistemelor organismului specifice vârstei copilăriei, cum ar fi bolile
cardiace, digestive, endocrine și cele ale sistemului nervos. De asemenea, schimbările fiziologice
naturale asociate cu vârsta, cum ar fi modificările dentare sau ale glandelor sexuale în perioada
pubertății, împreună cu lipsa condițiilor esențiale pentru dezvoltarea fizică, precum alimentația
adecvată, exercițiile fizice regulate, odihna și igiena corespunzătoare, contribuie la această
categorie de cauze.

Tulburările psihice și comportamentale implică aspecte nevrotice, mentale, afective,

volitive și de caracter, manifestate prin obsesii, fobii, idei fixe și alte tipuri de reacții sau gânduri
care afectează subconștientul și inconștientul elevului. De asemenea, stările de instabilitate
emoțională, excitabilitate, impulsivitate sau negativismul mental pot influența abilitatea elevului
de a se adapta și de a răspunde pozitiv la cerințele mediului școlar și social.

Tulburările psihosociale includ conflicte cu normele sociale și etice, rezultate din

problemele din relațiile interpersonale în cadrul grupului social al elevului. Aceste tulburări pot
duce la o stare de insatisfacție psiho-socială și pot conduce la inadaptabilitate în mediul familial,
școlar sau social în general.
 ⮚ Printre cauzele pedagogice majore care contribuie la insuccesul școlar se numără:

Organizarea școlară inadecvată la diverse niveluri (în clase, instituții școlare etc.),
inclusiv lipsa unei adecvări între conținutul învățământului și nevoile contemporane ale
progresului științific, tehnologic și cultural. Aceasta poate include și o pregătire insuficientă a
profesorilor, fie în ceea ce privește specializarea lor, fie în metodele de predare, împreună cu o
lipsă de resurse didactice și tehnice adecvate.

Abordarea globală și uniformizată a educației, care nu ține cont de capacitățile

individuale, aptitudinile, interesele și aspirațiile elevilor. Aceasta poate împiedica dezvoltarea
adecvată a performanțelor școlare, deoarece nu se personalizează educația conform nevoilor și
potențialului fiecărui elev.

Lipsa cooperării între cadrele didactice poate conduce la suprapuneri de materie

didactică, la supraîncărcarea elevilor cu sarcini excesive și la o tratare nedreaptă sau autoritară
care poate descuraja elevii sau îi poate determina să se distanțeze de procesul de învățare.

Un mediu școlar dezorganizat și neunitar poate afecta negativ progresul academic al

elevilor. Evaluarea subiectivă și incorectă a rezultatelor școlare, orientarea necorespunzătoare
către alegeri educaționale și profesionale și lipsa de interes sau de susținere adecvată pentru
pregătirea școlară și profesională reprezintă factori care contribuie la insuccesul școlar și pot
descuraja elevii să-și urmeze interesele și să se implice în învățare.

Implicarea inadecvată a mass-mediei și a altor instituții educaționale, cum ar fi societățile

comerciale, organizațiile culturale și asociațiile de tineret, în sprijinirea rolului esențial al școlii și
în conștientizarea importanței unei educații de calitate pentru tineret. De asemenea, lipsa
eforturilor socio-educative pentru dezvoltarea abilităților necesare integrării sociale și
profesionale eficiente la absolvirea școlii sau facultății reprezintă un aspect major. Aceasta poate
duce la o stare de alienare profesională a tinerilor.

Absența recunoașterii și sprijinului limitat pentru dezvoltarea învățământului ca domeniu

social prioritar din partea factorilor decizionali la nivel macro-social reprezintă o altă cauză
esențială. De asemenea, lipsa asigurării unui loc de muncă adecvat conform pregătirii școlare și
profesionale la absolvirea studiilor reprezintă o problemă critică. Toate aceste aspecte pot
contribui la realizarea doar la un nivel minim a potențialului educațional sau chiar la eșecul în
mediul școlar, din cauza incertitudinii legate de îndeplinirea aspirațiilor și găsirea unei orientări
profesionale potrivite.

5.Strategii şi condiţii ale prevenirii şi înlăturării insuccesului şcolar

În lumea educației, nereușita școlară a elevilor este adesea influențat de mai multi factori,
printre care relațiile dintre părinți și instituția școlară, aspectele psihosociofiziologice și metodele
pedagogice aplicate în procesul de învățare.

Unul dintre pilonii importanți ai performanței școlare este legătura strânsă dintre părinți și
școală. Lipsa acestei conexiuni poate fi o cauză majoră a dificultăților de învățare ale elevilor.
Soluționarea acestei probleme poate implica eforturi susținute pentru a implica și educa părinții
în menținerea unei comunicări eficiente cu instituția școlară și cadrele didactice, acordând o
atenție deosebită colaborării active cu profesorul diriginte. O astfel de implicare poate juca un rol
esențial în sprijinirea elevilor pentru a-și atinge potențialul maxim în cadrul sistemului
educațional.

În cazul aspectelor psihosociofiziologice, cum ar fi tulburările nervoase sau cele

psihosociale, psihoterapia este o soluție importantă în prevenirea și depășirea problemelor legate
de performanța școlară. Acest set de metode terapeutice folosește diverse tehnici, precum
persuasiunea, sugestiile, procedeele catartice și analiza conflictelor interne, având ca scop
conștientizarea și depășirea influențelor subconștiente și inconstiente. Prin intermediul
comunicării directe și relațiilor interumane dintre profesori și elevi, aceste tehnici terapeutice pot
juca un rol semnificativ în sprijinirea elevilor pentru a depăși dificultățile întâmpinate în procesul
de învățare.

În ceea ce privește cauzele pedagogice, precum strategiile inadecvate de predare sau lipsa
de adaptabilitate la specificul și vârsta elevilor, pot contribui la dificultățile lor în învățare.
Soluția poate fi găsită în adoptarea unor metode active și participative de predare, cum ar fi
problematizarea, modelarea, studiul de caz sau experimentele practice. Aceste strategii
încurajează implicarea activă a elevilor în procesul lor de învățare, facilitând înțelegerea
conținutului și aplicarea mai eficientă a cunoștințelor.
 Pe de altă parte, suprasolicitările psiho-nervoase pot afecta în mod direct performanța
școlară, generând stări subiective asociate oboselii cronice. Soluția pentru aceste situații necesită
măsuri de igienă a muncii intelectuale și protecție afectivă generală pentru elevi. Ajutându-i pe
aceștia să-și gestioneze mai bine timpul de lucru, să acorde atenție rutinelor individuale de
muncă intelectuală și să își alterneze activitățile abstracte cu cele recreative, se pot creea condiții
favorabile pentru a compensa suprasolicitările la nivelul activității corticale.

Astfel, învățarea activă și participativă poate contribui la înțelegerea mai bună a

conținutului și la prevenirea dificultăților de performanță școlară, în timp ce gestionarea adecvată
a suprasolicitărilor poate îmbunătăți starea psiho-nervosă a elevilor și implicit rezultatele lor
școlare.( Cosmovici A. et al 1999 )11

6.Concluzii:

Insuccesul școlar din perspectivă psihologică este o problemă complexă influențată de

multiple variabile emoționale, mentale și comportamentale. Dincolo de factorii educaționali și
socio-economici, aspectele psihologice joacă un rol crucial în înțelegerea și gestionarea acestei
probleme.

Cauzele psihologice ale insuccesului școlar pot include probleme legate de stima de sine,
anxietate, depresie, stres, tulburări de învățare sau dificultăți în adaptare și gestionarea emoțiilor.

Un factor important este legătura dintre sănătatea mentală a elevilor și performanțele

școlare. Problemele de sănătate mintală precum anxietatea sau depresia pot afecta capacitatea
elevilor de a se concentra, de a învăța și de a reține informații, influențând în mod direct
performanța lor școlara.

De asemenea, relațiile și interacțiunile dintre elevi, cadrele didactice și familia acestora

pot juca un rol esențial în succesul școlar. Lipsa unui suport emoțional sau a unor relații
sănătoase poate afecta modul în care elevii percep școala și învățarea.

11
Cosmovici, A.Psihologia școlară,1999
 Soluțiile pentru prevenirea și depășirea insuccesului școlar din perspectivă psihologică
implică implementarea unor strategii care să vizeze sănătatea mentală și emoțională a elevilor,
sprijinirea relațiilor pozitive și susținerea unei abordări personalizate în educație. O atenție
deosebită acordată gestionării stresului, dezvoltării abilităților socio-emoționale și oferirii de
suport psihologic adecvat pot contribui semnificativ la îmbunătățirea performanțelor școlare și la
bunăstarea generală a elevilor în cadrul sistemului educațional.
7.Bibliografie
1. Bontaş, I :Tratat de pedagogie, Ed Bic.All, Bucureşti,2007,p.270-275
2. Brais,Laura: Dicționarul Explicativ al limbi române pentru elevi,Ed.a-6-
a,Rev,Coresi,Bucuresti,2008,p.192- ISBN 978-973-608-879-7
3. Cosmovici, A. Jacob L: Psihologie şcolară,Ed.Polirom.,Iași,1999,p.224- ISBN 973-683-
048-9
4. Gayet,D: Les performances scolaires;, Comment on Ies explique?,Ed.
L'Harmattan.,Frances,1997,p.47 -ISBM 2738449328
5. Jigău,M: Factorii reușitei școlare,Ed. Grafoart, Bucureşti,1998,p.73- ISBN 9739054153
6. Konopnicky, J: Etiologia insucceselor şcolare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1978,p. 99
7. Popescu-Neveanu.P:Succesul și insuccesul școlar-precizări terminologice,forme de
manifestare,cause, Revista de pedagogie ,12, 1991,p 24-25 - ISSN: 0034-8678
8. Peptișor Cristina-Laura,Lect.univ.dr-Dișciplina:Psihologia Educațională-disponibil pe
Google Crassrom(accesat la 18.12.2023)
9. Sălăvăstru, D :Psihologia Educației,Ed.Polirom,Iași,2004,p. 211- ISBN: 973-681-553-6