Insuccesul scolar

Stancu Iulia-Loredana
Psihologie,Anul II,seria 1,grupa 1
Scurta lucrare

Cariera profesionala,evolutia psiho-sociala,relatiile interumane pe care le

stabilim,aspiratiile pe care incercam sa le atingem-toate acestea sunt influentate de anii de
scolarizare si de modul in care am receptat si asimilat informatia,de modul in care am
prelucrat-o si folosit-o in auto-realizarea ulterioara. Interesul tuturor pentru performantele
elevilor nu este intamplator.Notele scolare,statutul de elev bun sau slab,succesul sau
insuccesul la examene influenteaza nemijlocit pozitia elevului in familie si in grupul de
prieteni,dar si prestigiul familiei,perceptia sociala a acesteia,calitatea educatiei in
familie.Chiar si scoala insasi este evaluata prin prisma notelor obtinute de elevii sau de catre
comunitatea sociala.In acest context,succesul scolar a devenit un etalon al calitatii tuturor
celor implicati in acest proces(elevi,parinti,profesori,institutii scolare si comunitati sociale),in
timp ce insuccesul ori esecul scolar antreneaza deprecierea individului,a scolii si familiei
si,de multe ori,devine sinonim cu esecul in viata.Insuccesul nu mai este,asadar,doar o
problema pedagogica,ci si una sociala.
Insuccesul este un fenomen complex,multifatetat si multidimensional,ce nu poate fi
usor surprins intr-o definitie. Conexiunile sale cu diverse alte fenomene ii contureaza
structura de concept,permitandu-ne sa-l contruim prin paralelism sau opozitie cu aceste alte
fenomene. Asadar,se considera ca intre succesul si insuccesul scolar exista o relatie dinamica
si complexa.Asa cum nu poate exista succes total si continuu,nu exista nici un insucces
definitiv si global.Cel mai adesea acestea sunt partiale. Sintagma “insucces scolar” este
utilizata alternativ cu cea de “esec scolar”,fiind considerata pana la un anumit
punct,sinonime. Totusi,cea de insucces scolar este mai neutra si cu o incarcatura afectiva mai
redusa,cu impact psihologic negativ mai mic si,totodata,ofera o perspectiva mai optimista
asupra posibilitatilor de redresare, motive pentru care am optat pentru aceasta sintagma in
cele ce urmeaza.
Notiunile de succes si insucces scolar nu sunt atemporale,ci impuse de istoria
sociala. Din acest unghi,succesul scolar consta in “obtinerea unui randament superior in
activitatea instructiv-educativa,la nivelul cerintelor programelor si al finalitatilor
invatamantului”,iar insuccesul se refera la “ramanarea in urma la invatatura sau
neindeplinirea cerintelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ,fiind efectul
discrepantei dintre exigente,posibilitati si rezultate”(Popescu,1991,p.24). Urmarind aceste
definitii,sesizam relativitatea notiunilor in discutie. Altfel spus,reusita sau nereusita elevului
la invatatura nu pot fi judecate in sine,fara raportare la exigentele normelor
scolare.Performantele elevilor,masurate si evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente
docimologice,sunt raportate la un anumit nivel de cerinte,stabilitate in functie de varsta,dar si
de exigentele specifice unui sistem educational(traditii culturale si educative ale diferitelor
tari,filierele scolare,modalitatile de trecere de la un nivel de scolaritate la altul,normele si
gradul de exigenta in ceea ce priveste calitatea instruirii).
De exemplu,unele tari au desfiintat repetentia(Danemarca, Grecia,Irlanda,Portugalia,
Marea Britanie),cel putin la nivelul invatamantului de baza,intrucat se considera ca provoaca
traume psihoafective,in timp ce alte tari considera repetentia drept un mijloc pedagogic
pozitiv,care-l poate ajuta pe elev sa atinga standardele minime de cunostinte pentru a trece in
clasa urmatoare.
In practica scolara,insuccesul scolar imbraca o gama variata de manifestari:
o Dificultati in asimilarea cunostintelor predate
o Grad scazut de adaptare si integrare
o Corigente si repetentii

De data mai recenta,literatura pedagogica ofera o tipologie mai nuantata asupra

insuccesului,desprinzand anumite forme si etape-faze care au la baza anumite criterii ce
opereaza intr-o asemenea tipologizare:
 Gradul de persistenta(durata)
 Amplitudinea(insuccesul limitat)
Asadar,o prima distinctie pe care o gasim in literatura pedagogica este aceea intre
insuccesul generalizat (situatie in care elevul intampina dificultati de adaptare la viata
scolara in ansamblu si nu face fata baremelor minime la majoritatea obiectelor de
invatamant) si insuccesul limitat,de amplitudine redusa(situatie in care elevul intampina
dificulati doar la unele materii de invatamant sau chiar la una singura).
O a doua distinctie este aceea intre insuccesul scolar de tip cognitiv,ce are in
vedere nerealizarea de catre elev a obiectivelor pedagogice si se exprima in rezultate
slabe la examene,corigente,repetentie, si un insucces de tip necognitiv,care se refera la
inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare.
Insuccesul scolar poate avea un caracter episodic,de scurta durata,limitat la
circumstantele unor dificultati in rezolvarea sarcinilor de invatare sau poate avea aspectul
unui fenomen de durata,exprimat in acumularea de lacune pe perioade mai mari de timp-
un semestru sau un intreg an scolar.
Aceste dimensiuni ale insuccesului scolar care privesc amploarea si persistenta cu
care el se manifesta pot fi surprinse si in descrierea fazelor pe care le parcurge fenomenul
in discutie(Konopnicky,1978,p.99; Popescu,1991,p.24-25).
 Faza premergatoare,caracterizata prin aparitia primelor probleme in
realizarea sarcinilor scolare,a primelor goluri in cunostintele
elevului,incetinirea ritmului in raport cu ceilalti elevi; in plan
psihologic,impactul acestor dificultati se exprima prin aparitia primelor
simptome ale nemultumirii elevului in legatura cu scoala,in lipsa
interesului si a dorintei de a invata;acesta e un insucces episodic,de scurta
durata,care poate fi usor recuperat daca e sesizat la timp; din
nefericire,aceasta stare de lucruri poate sa ramana necunoscuta-atat
profesorilor si parintilor,cat si elevului insusi,care nu intelege ce se
intampla si cum a ajuns sa nu mai faca fata sarcinilor scolare;
 Faza de retrapaj propriu-zis,caracterizat prin acumularea de
goluri mari in cunostintele elevului si evitarea oricarei incercari de
indeplinire independenta a sarcinilor;pe plan psihocomportamental,apar
aversiuni fara de invatatura,de profesori si de autoritatea scolara in
general,perturbarea orelor,chiulul de la ore si alte forme de negare a
activitatii scolare;notele proaste si atitudinea elevului fata de scoala sunt
simptome usor de sesizat si acum intervin primele incercari oficiale de
 rezolvare a problemei; daca aceste incercari nu sunt cele adecvate,esecul
se adanceste
Faza esecului scolar formal,care se exprima in repetentie sau abandon
scolar,cu consecinte negative atat in ceea ce priveste dezvoltarea
personalitatii,cat si integrarea sociala si profesionala.

Dar ce anume cauzeaza insuccesul scolar? Pentru a privi acest concept per
ansamblu,se impune sa studiem factorii care determina acest fenomen.Este imperios
necesar sa subliniem faptul ca,asa cum afirma M. Gilly,”rar se intampla,in afara cazurilor
unor influente masive,ca un singur factor sa fie suficient pentru explicarea esecului
scolar.Acest esec este,in general,supradeterminat de factori multipli,ale caror efecte se
imbina si se stimuleaza reciproc”(Gilly,1976,p.274).Astfel,se poate trage foarte usor
concluzia din aceasta afirmatie ca nu se poate vorbi de un factor decisiv al insuccesului
scolar,desi exista autori care privilegiaza un factor in raport cu ceilalti. Totodata,nu
trebuie uitat ca fiecare caz de insucces scolar este unic,cu particularitati proprii si poate
proveni din combinatii inedite de factori,uneori imposibil de prevazut.Astfel,se implica o
analiza diferentiata,flexibila si adaptata fiecarui caz in parte. Tipologiile identificate atat
in privinta formelor de manifestare,cat si a factorilor determinanti faciliteaza intelegerea
trasaturilor generale si pot servi ca modele de referinte,dar nu pot inlocui cunoasterea si
tratarea individualizata.
Ca in cazul oricarei alte modalitati de clasificare a unor aspecte, si in cazul
clasificarii factorilor care favorizeaza sau defavorizeaza insuccesul scolar s-au impus
anumiti autori. Cea mai ampla si completa clasificare imi pare a fi aceea in care se
studiaza toate aspectele ce pot influenta succesul scolar. Astfel,am urmarit ca aceasta sa
surprinda conditionari precum:elevul,scoala,familia si ambianta educationala.
I. In ceea ce priveste elevul,de cele mai multe ori se investigheaza rolul pe care
il pot avea unele boli organice,unele deficiente fizice si senzoriale si unii
factori psihologici individuali,de ordine endogena sau exogena,asa cum
deduceau Andrei Cosmovici si Luminita Iacob.
a) Determinarile anatomo-fiziologice: unele malformatii corporale
sau deficiente senzoriale sunt susceptibile de a da nastere unor
complexe de inferioritate sau inhibitii accentuate,cu efecte de
diminuare a energiei psiho-nervoase si a potentialului
intelectual(exemplu concret:un copil supraponderal care se simte
ironizat tot timpul de colegi si jenat in situatii de viata ca excursii
cu clasa,zile onomastice,orele de educatie fizica va resimti nevoia
de a se izola).
b) Factori psihologici de origine endogena:
 Deficienta mentala (nivelul redus al inteligentei
individuale): o scadere sau diminuare de un anumit grad a
functiilor cognitive,fapt care duce la o reducere
semnificativa a competentei sociale a celui in cauza ( la
limitari serioase in comportamentul adaptativ al
persoanei,care va face cu greu fata cerintelor vietii
cotidiene si standardelor comunitatii careia ii apartine).
-QI pt masurarea inteligentei individuale (A.Binet si
Th. Simon)→se efectueaza corelatia intre varsta
cronologica a subiectilor si varsta psihica,prin
stabilirea devierilor in plus sau in minus fara de un
standard mediu al varstei cronologice.
-deficienta mentala desemneaza toate formele de
activitate intelectuala generala situate semnificativ
sub medie(QI aproximativ 70 sau sub 70):
 retardarea mentala usoara(deficienta
mentala de granita)
- QI cuprins intre 50-55 si 70.
-cuprinde aproximativ 85% din aria
retardului mental
-acestia se mai numesc si categoria
educabililor dpdv pedagogic.

 retardarea mentala moderata(de

nivel mediu)
-QI cuprins intre 40-45 si 50-55
-cuprinde aproximativ 10% din
intreaga populatie cu retard mintal.

 retardarea mentala severa

-QI cuprins intre 20-25 si 35-40
-3-4% dintre indivizii cu retard
mintal

 retardarea mentala profunda

-QI sub 25-30
-desemneaza 1-2% din totalul
persoanelor deficiente mental.
-posibilitatile psihologice ale
acestora sunt foarte limitate:
comportamentul este un pur reflex
impulsiv,singurele activitati invatate
fiind:mersul,masticatia si unele
gesturi simple.
-majoritatea persoanelor din aceasta
categorie si cea anterioara sufera de
o afectiune neurologica,responsabila
de retardul lor mental; printre cauze
mai pot fi si:accidente
perinatale,encefalite ale noului
nascut.
 - Insa,deficienta mentala nu depinde numai de acest
scor (mai mic de 70) al coeficientului de
inteligenta,obtinut la un test standardizat.
-Aceasta poate fi provocata deci de conditii socio-
culturale handicapante(saracia mediului
familial,oportunitati educationale limitate,practici
parentale negative/abuzive)

 Autismul infantil: - trasatura psiho-afectiva

particulara,caracterizata prin profunda interiorizare a
ideilor si sentimentelor proprii,insotita de gandire
necritica,egocentrica(rupta de realitate si dominata de
fantezie si reverie).
- uneori culmineaza prin delir halucinatoriu
- are activitati stereotipe care il conduc intr-un
univers privat,cu repere stricte care face imposibile
achizitiile intelectuale sistematica,copiii care sunt
afectati de autism evoluand treptat spre o situatie
deficitara si ieversibila(dementa infantila)

 Hiperexcitabilitatea(irascibilitatea):
-sta la baza criteriilor impulsive si a reactiilor de
abandon de toate tipurile,inclusiv a celui scolar
-intalnite,in general,la persoanele
hiperemotive(contrarieri minore declanseaza reactii
emotionale puternice,ca indignare,furie sau crize de
plans).
-excitabilitatea emotionala crescuta ii face pe elevii
in cauza sa fie irascibili,sa acorde situatiilor si
evenimentelor scolare curente valente afective
exagerate,punandu-se astfel frecvent in situatii de
suspiciune sau de conflict deschis cu profesorii si
colegii.

c) Factori psihologici individuali de origine exogena

-elevul este supus realizarii unor stari depresive sau de
soc,care il vor dezorganiza si inhiba sub raport intelectual si
volitional( ca de exemplu, necesitatea de a alege la un
anumit moment dat intre doua dorinte sau actiuni la fel de
tentante pentru ei le provoaca o tensiune interioara
puternica,ce este gata sa se exteriorizeze).

II. Factorii scolari:

 Rigiditatea ritmurilor de invatare,care presupune obligativitatea
asimilarii continuturilor invatamantului in unitati temporale unice
 pentru toti elevii,ignorandu-le dificultatile pe care le intampina cei
cu ritmuri mai lente
 Diferentele semnificative existente intre profesori si chiar scoli in
ceea ce priveste natura si nivelul exigentelor cognitive manifestate
fata de elevi(relevate cu ocazia transferului voluntar sau fortat al
unui elev de la o scoala sau clasa la alta,de la un profesor la altul)
 Abordarile educative de tip exclusiv frontal,care acorda prioritate
clasei sau obiectivelor generale ale predarii,dar nu si
particularitatilor psihologice ale elevilor,care stim ca
individualizeaza actul perceperii si prelucrarii informatiilor
 Marimea clasei de elevi:numarul mare de elevi dintr-o clasa face
dificila obtinerea coparticiparii elevilor la procesul predarii si al
desfasurarii lectiei
 Eterogenitatea clasei de elevi,provocata de scolarizarea obligatorie
a copiilor de acelasi nivel de varsta,facuta din ratiuni
politice,pentru a da tuturor copiilor aceeasi sansa de debut.In
aceste clase,elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioase
se simt franati in dezvoltarea lor intelectuala
 Stiluri didactice deficitare:de exemplu,suprasolicitarea intelectuala
si nervoasa a elevilor prin exces de sarcini didactice;rigiditatea
intelectuala;folosirea exclusiva la clasa a exercitiilor si procedeelor
aplicative,in detrimentul activitatilor de predare propriu-zisa a
notiunilor,principiilor,potrivit opiniei ca activitatea de informare
teoretica este mai usoara,elevul putand sa o realizeze foarte bine de
unul singur;subiectivitatea in evaluarea activitatii
elevilor(maifestarea unor preferinte sau aversiuni)
 Deficiente privind resursele scolare si managementul general al
invatamantului:absenta laboratoarelor de stiinte;calitatea precara a
echipamentelor scolare si a programelor de invatamnt;organizarea
si functionarea deficitara a zilei de scoala,a saptamanii de lucru,a
trimestrelor scolare,a vacantelor scolare;climatul tensionat din
scoala;inertia manifestata de unele conduceri scolare

III. Importanta familiei:

-este una majora,deoarece ofera o baza culturala,un mediu favorizant
sau nu pentru formarea sau consolidarea unor tipuri de
comportamente si desfasurarea unor activitati(frecventarea unor
muzee,lectura unor anumite carti,preocuparea pentru anumite
domenii)
-in familiile cu mediu defavorizant,acestea nu pot asigura copiilor
referintele culturale minime,necesare pentru a valorifica eficient
oferta scolara existenta
-in familiile sarace,copiii opteaza pentru cicluri scolare de scurta
durata si pentru profesii solicitate imediat pe piata fortei de munca
 -aceste situatii de handicap cultural si financiar fac necesare
programe de educatie compensatorie si actiuni de remediere a
handicapurilor respective

IV. Factori generali de ambianta educationala:

-atrag atentia asupra rolului contextului social in care se face
educatia,respectiv asupra valorii si importantei pe care statul si
diferite alte institutii o acorda invatamantului in ceea ce priveste
integrarea,succesul profesional si social al elevilor

In abordarea acestei tematici complexe,insuccesul,trebuie analizate si

posibilitatile de prevenire,cat si de inlaturare a insuccesului scolar.Bineinteles ca,la fel
ca in orice alta problematica, este mult mai usor sa prevenim decat sa tratam. Dar
aproape niciodata nu se fac lucrurile “ca la carte”,ca tot suntem in aria psihologiei
educationale.
Insa vom mentiona cateva modalitati de prevenire a acestui fenomen.
Una dintre acestea ar fi sporirea rolului invatamantului prescolar,deoarece
statisticile pedagogice arata ca aproximativ jumatate dintre esecurile scolare constatate
in ciclul primar si gimnazial isi au originea in diferentele prezentate de copii in debutul
scolaritatii,in ceea ce priveste capacitatea verbala,gradul sociabilitatii,cunostintele si
deprinderile minime necesare insusirii scris-cititului,familiarizarea cu rigorile unui
program scolar organizar.
O alta masura ar fi stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si
familie,deoarece pentru multi elevi,factorii esecului scolar se situeaza in familie si nu in
contextul scolar(parintii sa se dovedeasca interesati de formarea profesionala a copiilor
si sa le asigure un cadru cultural adecvat).
Sprijinul scolii este important atunci cand se iau in considerare resursele materiale
si umane corespunzatoare unui invatamant de calitate;dotarea cu laboratoare si
echipamente moderne;cadrele didactice calificate si motivate in activitatea
lor;programele scolare de calitate,periodic revazute si imbunatatite;climatul scolar
tonifiant,stimulat pe care ar trebui sa le asigure.
Profesorul este un fel de piatra unghiulara a fenomenului,deoarece ar trebui sa
dispuna nu numai de o buna pregatire de specialitate,dar si de o competenta psiho-
pedagogica in a stabili factorii si metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptarii
sau a insuccesului scolar.
Insuccesul scolar ar putea fi prevenit prin proiectarea unor actiuni de orientare
scolar-profesioanala adecvate pe tot parcursul scolarizarii,dar mai ales la sfarsit de
cicluri si la trecerea in viata activa. In realizarea acestor actiuni ar trebui sa primeze
interesele elevilor,dar si cererea pietei muncii.
Asa cum am specificat anterior,activitatea de inlaturare a esecului este mult mai
dificila si mai complexa decat cea de prevenire. Deoarece fiecare persoana este unica si
irepetabila,asa cum sustine orice ramura a psihologiei si referindu-ne in special la
personalitatile copiiilor,si tehnicile abordate de pedagogi ar trebui sa fie personalizate
pentru fiecare dintre acestia. Dar,bineinteles,momentan,in orice forma de
invatamant,acest lucru este aproape imposibil,lasand aceasta portita deschisa celor care
isi permit efortul financiar al meditatiilor facute in particular.
 Pentru a reveni la general,adica la ceea ce se intampla in realitate,vom prezenta
cateva metode posibile de a inlatura insuccesul scolar sau,in anumite cazuri,chiar esecul
elevilor.
Prima metoda ar fi aceea de elaborare a unor strategii de tratare diferentiata si
individualizata a elevilor aflati in acest pericol.Insa exista si deficienta metodei reprezentata de
faptul ca se impune o buna cunoastere a particularitatilor psihologice ale elevilor in cazul
tentativei de aplicare a unei asemenea strategii.Aceasta ar putea facilita identificarea unor
dimensiuni psihologice care ar putea permite realizarea unei dezvoltari ulterioare ale elevului
cu dificultati scolare sau a unor compensari eficiente.Variatiile mari de ritm intelectual si stil
de lucru,de rezistenta la efortul de durara,de abilitati comunicationale si nevoi
cognitive,existente in general intre elevi,impun actiuni de organizare diferentiata a procesului
de predare-invatare,pe grupuri de elevi,in care sa primeze insa sarcinile individuale de invatare
sau de lucru. Emile Planchard isi exprima foarte bine acest deziderat al unei pedagogii
individualizate : “Randamentul optim al actiunii educative din scoala este in functie de formula
urmatoare:unei psihologii diferetiale sa-i corespunda o pedagogie
individualizata”(1976,p.100).
Un alt aspect important al activitatii de inlaturare a esecului scolar il reprezinta
crearea unor situatii speciale de succes pentru elevii cu dificultati scolare,deoarece succesele si
recompensele dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile
posibilitati. Pentru aceasta,este necesar ca profesorul sa stie sa dozeze in asa fel dificultatile
sarcinilor propuse elevilor,incat acestia sa fie dispusi sa abordeze fara teama si cu sanse reale
de reusita. Dar poate cea mai buna cale de a-l pune pe elev in situatie de succes scolar este de
a-l ajuta sa treaca de la simpla postura de receptor al informatiilor la cea de folosire eficienta a
rationamentului stiintific,prin intermediul caruia el va prelucra si aplica intr-un mod adecvat
informatiile primite la ore. Realitatile scolare curente arata,de altfel,ca succesul scolar are o
pronuntata dimensiune intelectuala si motivationala,el neputand fi obtinut de un elev care nu
si-a dezvoltat judecata criitica,nu si-a format deprinderi de lectura personala si care nu are
curiozitatea de a cerceta,de a afla lucruri sau explicatii noi. Un elev pasiv,dezinteresat sau
neobisnuit sa gandeasca si sa discute logic nu dispune in fond de acele premise psihologice(sau
instrumente operationale) care alcatuiesc substanta activitatii intelectuale de invatare.
O mare parte dintre elevii cu insucces scolar stabilizat au ajuns in acest stadiu datorita
suprasolicitarii lor psiho-nervoase. Fenomenul suprasolicitarii este periculos,deoarece
genereaza,mai devreme sau mai tarziu,stari subiective penibile,specifice oboselii cronice.
Pentru astfel de situatii sunt necesare masuri de igiena a muncii intelectuale si de protectie
afectiva generala a elevului.Acesta va fi ajutat sa-si organizeze cat mai bine timpul zilnic de
lucru,acordand atentie ritmurilor individuale de munca intelectuala si necesitatii de a alterna
activitatile abstracte cu cele recreative,pentru a crea astfel conditiile necesare realizarii unor
fenomene compensatorii la nivelul activitatii corticale.
Aceasta prezentare succinta a fenomenului de insucces scolar,din pacate,destul de des
intalnit, nu este menita sa schimbe nimic,ci doar sa traga un semnal de alarma macar acelora
care nu erau inca la curent cu amploarea acestuia. Unii dintre noi care fac si modulul pedagogic
poate vor lua masuri pe viitor si sunt sigura ca toti le vom fi recunoscatori,pentru ca acesti
oameni ne vor educa urmasii...generatiile urmatoare. Cu totii vedem directia in care evolueaza
societatea noastra. Cu totii ne lovim de superficialitatea invatamantului,fie ca este la nivel de
prescolar sau la nivel superior,de facultate sau doctorat. Este un fenomen real,dar caruia i se
acorda prea putina importanta,pentru ca,asa cum ne spunem cand auzim ca cineva are o boala
grava “imi pare rau pentru el”,insa undeva in sinea noastra ne bucuram ca nu suntem noi cei
despre care se vorbeste! .

Bibliografie

Anucuţa,L. (1999) Psihologie şcolară, Editura Excelsion,Timişoara

Bârzea, C. (1996) Combaterea eşecului şcolar:o provocare pentru construcţia

europeană, Editura Alternative

Cosmovici,A.,Iacob,L. (2005) Psihologie şcolară, Editura Polirom

Golu,P.,Golu,I. (2003) Psihologie educaţională, Editura Miron,Bucureşti

Sălăvăstru,D. (2004) Psihologia educaţiei ,Editura Polirom