Plan de intervenţie pentru o situaţie de criză educaţională

Etape:
1. Contextul problemei: descrierea şcolii, clasei, elevilor implicaţi. Cine a semnalat situaţia de criză
(profesor, elevi, părinţi, conducerea şcolii, diriginte, consilier, personal auxiliar) şi în ce condiţii?
În anul școlar 2019-2020 în clasa a III-a sunt un număr de 18 elevi din care 8
băieți și 10 fete. Atmosfera în clasă era una de colaborarea între elevi și profesori nu au
fost probleme pe perioada clasei I-îi și a II-a. Cu toate acestea, în clasa a III-a, s-a
constatat creșterea numărului certurilor, a amenințărilor și a violenței fizice și verbale,
între 2 elevi continuând în mod sistematic și din ce în ce mai des. Conflictele din clasă
sunt aplanate, stinse dar cei doi elevi fiind vecini de cele mai multe ori continuau șicanele
în drum spre casă precum și la locul de joacă și în cercul lor de prieteni.

2. Problema – definirea problemei (obţinerea informaţiilor din perspectiva elevilor, cadrelor

didactice, familiei şi prietenilor sau colegilor) (Ce s-a întâmplat?)

Mama elevului H. D. a venit la școala revoltată și nemulțumită de comportamentul

colegului de clasă R.A. Mi-a spus că a găsit un bilet în poartă, iar în bilet erau scrise
lucruri defăimătoare la adresa fiului ei. Scria că H.D. nu stie tabla înmulțirii,că este prost
la matematică și că ar fi bine să învețe tabla înmulțirii. Biletul defăimător I l-a dat tatălui
lui R.A. Iar tatăl a zis că biletul va ajunge la soția lui respectiv mama elevului R.A pentru
că mama este cea care ia decizii și cu siguranță îl va pedepsi pentru că este scrisul
copilului lui.
A doua zi a venit la școala mama lui R.A pentru a-mi spune că nu are ce să-i facă
pentru că nu ascultă, dar și H.D. vorbește urât acasă pentru că l-a auzit cu urechile ei.

3. Identificarea cauzelor problemei (De ce s-a întâmplat aşa?) –factori individuali, factori ce țin de
grup, factori sociali, factori organizationali
 Deoarece cei doi elevi nu se mai manifestasera agresiv pana atunci, am facut o
scurta ancheta ,încercand să mă informez pe rand de la ei, despre cele întâmplate.
Considerand ca aceste manifestari nu sunt foarte grave , pentru moment am
încercat să-i sensibilizez prin faptul că ei se cunosc de mici si sunt prieteni, să își ceară
scuze reciporc și să șteargă cu buretele totul.
Se pare ca masurile luate nu au fost suficiente, deoarece conflictul a continuat si
dupa plecarea acasă, cand R.A l-a împins pe H.D. iar acesta s-a lovit la gură, având o
sângerare ușoară.
Instiintata de cele intamplate , a doua zi am intervenit mai ferm .

4. Strategii de intervenţie:
Scopul intervenţiei:
Pentru inceput am luat decizia de a purta o discutie mai serioasa cu cei 2 elevi, pe
baza căreia sa stabilim corect cauzele care au condus la conflict si ce este bine sa facem
pentru ca asemenea comportamente sa nu mai apara.
Am stabilit, in urma dezbaterii situatiei create, că vinovati de cele intamplate sunt
ambii elevi, deoarece s-au abatut de la regulile pe care trebuie să le respecte în drum spre
casă.
Despre faptul ca s-a ajuns la violenta, le-am explicat copiilor care sunt
consecintele unui asemenea comportament nu numai pentru cel agresat, ci si pentru
agresor.
In acest context am luat decizia de a stabili pedepsele pentru cei implicati in acest
conflict, cărora le-am interzis jocul în pauză dar și de orice fel de interacțiune pana la
constatarea schimbarii atitudinii lor. Daca voi constata ca exista tendinta de a se schimba ,
voi reveni asupra pedepsei aplicate.
Pe termen lung am stabilit ca fiecare abatere de la normele si regulile de
comportare valabile la nivelul clasei va atrage dupa sine pedepse ca: instiintarea
conducerii școlii, instiintarea familiei, nu vor avea dreptul să meargă în excursii etc.

Obiectivele intervenţiei pe termen scurt şi mediu:

Ca masuri de interventie imediata am stabilit ca :
-cei doi să promita ca nu vor mai fi agresivi in relatiile cu colegii, indiferent de
provocarile celorlalti;
-in perioada imediat urmatoare toata clasa, va urma un program mai strict in ceea ce
priveste jocurile din pauză, incluzandu-i si pe cei doi in jocul lor, iar zilnic unul dintre
copiii care se vor comporta cel mai frumos va fi desemnat responsabil cu disciplina,
avand grija ca jocurile să se desfasoare in cele mai bune conditii.

Identificarea soluţiilor alternative de soluţionare a situaţiei de criză (Ce se poate face?)

Am vorbit pe rând cu mamele celor 2 elevi. Am încercat să le fac se pună fiecare în

pielea celeilate. Am apelat la expresia ,, fiecare cioară își laudă puiul,, ceea ce ilustrează
lipsa de obiectivitate pe care o manifestăm atunci când ne referim la oamenii de care
suntem legați sufletește, mai ales de copiii noștri. Nu o să auzim vreun părinte întreg la
cap să-și critice copilul sau să-l înjosească în public. Dimpotrivă îil va prezenta deștept,
cuminte chiar dacă nu e chiar așa. Ce are de spus mai puțin laudativ se consumă în cadrul
familial.

Evaluarea soluţiilor şi luarea deciziei (Ce e de făcut?) – Modalităţi de intervenţie

Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca majoritatea copiilor au acceptat noile

reguli ale “jocului”, “agresivitatea” celor doi manifestandu-se la inceput sub masca
imbufnarii si a dispozitiei rele, care au disparut pe masura implicarii lor in activitati ce
presupuneau raspundere (ambii au fost stimulati prin investirea cu raspunderea de a fi
responsabili cu spalarea buretelui și ștersul tablei, responsabili cu distribuirea cornului si
laptelui atunci cand am constatat ca respectau regulile). Usor s-a instalat o atmosfera
apropiata de normalitate.

Mama elevului H.D. va veni să-l ia de la școală pentru a elimina eventualele șicane ce pot
apărea în drum spre casă.
Rezultate obţinute (Ce am obţinut? Cum am rezolvat situaţia de criză?)

In cazul particular al clasei de elevi cu care lucrez, strategia expusa mai sus a dat
rezultate și in alte situatii de criza, eficienta ei atribuind-o faptului ca situația de criză cu
cât e identificată mai repede ( ucis răul din fașă) se poate soluționa mai ușor, elevii si-au
insusit reguli si norme de comportare in colectivitate , exercitiul zilnic fiind deosebit de
util.
Cu tact si rabdare, cadrul didactic poate apela la strategii manageriale experimentate
deja sau poate iniția noi strategii pentru a ajuta copilul să se simtă confortabil pentru a
deveni deschis comunicarii. Odată ce copilul comunica problemele lui interiare, se poate
demara planul de rezolvare a crizei.