ANEXA 3 – Aplicații

1. Plan de intervenţie - studiu de caz - pentru ameliorarea unei situaţii de criză

(inadaptarea şcolară)
Prezentarea cazului
Elev clasa a IX-a: - înregistreaza rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele
minimale de performanţă;
- lipsa de respect faţă de mama, dezinteres faţă de activitatea şcolară,
nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament.
Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta
având grave probleme cu alcoolul , acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru
evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de
învăţătură.
Cauze generatoare
– elevul este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
- are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
- nu vorbește în clasă decât atunci când i se aderesează o întrebare;
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroșete la față și evită să privească în
ochi profesorul cînd i se cere să răspundă oral în fața colegilor;
- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştit şi îşi deranjează colegii.
- are putini prieteni și începe foarte rar o conversație
- rămâne singur în timpul recreațiilor, ceilalți îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent.
- spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniștit
Dialog cu elevul:
Elevul pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească
El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ce face el la
un moment dat, el se supară, iar ea il lasă în pace.
“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de
mine dacâ voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine
violent.
Dialog cu mama:
Mihai este un alt copil acasă.
Mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Mihai îi este dor de
tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu
ceilalţi şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon,
dimineaţa, înainte de a pleca
Are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare
la bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos.
Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul cănd V. işi
va da seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în
normal.
Analiza datelor și stabilirea ipotezelor

1
 Inadaptarea. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească,
cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivaţie
Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp
util, el constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă ( închis
în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească
ambele situaţii.
Crearea unui program de schimbare
Fixarea obiectivelor:
Obiective pe termen lung:
- elevul va frecventa regulat toate orele.
- la şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
- activitățile scrise vor fi terminate în timp util.
Obiective pe termen scurt:
- va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
- i se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat.
Metode și strategii
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
Ajutarea elevului. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa
colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea profesorilor.
Mai puţină exigenţă din partea profesorilor în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile
în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în
competiţii, cocursuri.
Se va cere ajutorul consilierului școlar, dată fiind natura cronică a problemelor
elevului.
Aplicarea programului de schimbare
Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.
În timpul activităţilor de grup, elevul va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze
planul de acţiune după o consultare cu profesorul care trebuie să spună ce să spună şi ce să
facă în rolul respectiv.

2. Caracterizați, prezentați beneficiile activității didactice pentru elev și profesor,

dați exemple de activități într-o clasă disciplinată/indisciplinată.

Beneficiile pentru învățător / profesor și pentru elev din faptul că lucrează / învață într-
o clasă disciplinată:
- Elevii și cadrul didactic se simt confortabil să lucreze împreună și folosesc la
maximum relația didactică;
- Performanța academică a elevilor este favorizată de un mediu pozitiv de învățare;

2
 - Elevii și cadrul didactic învață sau își exersează abilități diverse de viață
independentă;
- Se dezvoltă o relație de încredere și respect între învățător / profesor și elev.
Pentru a dezvolta și a menține o clasă disciplinată este important ca prin activități să
avem în atenție și să ne asigurăm că:
* Se dezvoltă / încurajează rutini eficiente ale clasei, pentru aspectele administrative.
Acestea asigură un mediu clar și nu lasă prea mult loc situațiilor ambigue sau problematice.
Exemplu: Copiii:
- își verifică lucrurile din ghiozdan la ieșirea din clasă;
- se asigură că banca a rămas curată;
- salută;
- ies din clasă în rând etc.
Astfel de rutini sunt monitorizate și încurajate de învățător.
* Există reguli privind comportamentul în clasă.
* Metodele de disciplinare sunt ferme și corecte, și transmit un mesaj pozitiv copiilor.
* Programul de disciplinare îi învață pe elevi autodisciplina, astfel încât să nu fim
nevoiți să corectăm același comportament problematic la nesfârșit, ci să ne bazăm pe
capacitatea elevului de a-și gestiona propriile comportamente. Acest obiectiv ne orientează
spre metode care îi învață pe elevi ce să facă, și nu doar îi sancționează pentru ceea ce nu fac
bine.
* Suntem “înarmați” cu timp, efort și răbdare; un program de gestionare a
comportamentelor este un proiect pe termen lung.

3. Evidențiați rolul temelor pentru acasă în activitatea de învățare.

- În învățământul primar, gimnazial și liceal temele pentru acasă au misiunea de a

consolida materialul didactic studiat la lecție, contribuind la formarea competențelor-cheie ale
elevului.
- Temele pentru acasă și explicarea lor fac parte integrantă din lecție, contribuie la
realizarea obiectivelor urmărite, sunt o continuare firească a lecției, asigură utilizarea
creatoare a capacităților dobândite pe parcursul lecției.
- Rolul efectuării temelor pentru acasă rezidă în consolidarea rezultatelor învățării,
dezvoltarea abilităților de organizare a timpului de învățare și obținerea unor efecte durabile
ale învățării în traseul dezvoltării personale a elevului.
- Temele pentru acasă contribuie la consolidarea imaginii de sine a elevului, la
stimularea motivației, curiozității și responsabilității elevului, dezvoltându-i încrederea în
forțele proprii și manifestarea inițiativei în realizarea sarcinilor.
- Temele pentru acasă au rolul de a dezvolta deprinderile de lucru de sine stătător ale
elevului, precum și de a-l pregăti pentru evaluările finale la discipline.
- Temele pentru acasă au menirea de a consolida parteneriatului școală-familie, școală-
comunitate prin respectarea principiului de șanse egale, creșterea încrederii familiei în școală,
motivarea elevului pentru autodezvoltare și implicare în activități de voluntariat etc.

3
 4. Dați exemple de bună practică sau eșecuri privind evitarea discontinuității și
încetinirea ritmului din activitatea la clasă.

Evitarea discontinuității:
- schimbarea bruscă a tipului de activitate – profesorul/învățătorul intervine brusc într-
o activitate în desfășurare fără a anunța acest fapt și oferă sugestii pentru o altă activitate.
- abandonarea temporară a unui tip de activitate – profesorul/învățătorul lasă o
activitate suspendată, trece la alta și revine la activitatea inițială.
- abandonarea aparentă a unui tip de activitate și revenirea bruscă după un interval de
timp – variantă a tipului anterior de discontinuitate: profesorul/învățătorul termină în aparență
o activitate, începe alta și revine pe neașteptate la prima.
- abandonarea unui tip de activitate înainte de finalizarea acesteia –
profesorul/învățătorul abandonează o activitate, trece la alta și nu revine la prima.
Evitarea încetinirii ritmului:
- supraîncărcarea – intervine când profesorul/învățătorul este prea plictisitor.
- supraîncărcarea prin exces de explicații - profesorul/învățătorul acordă prea mult
timp indicațiilor și explicațiilor.
- supraîncărcarea prin exces de amănunte - profesorul/învățătorul devine excesiv de
preocupat de detalii, în detrimentul ideii principale.
- încetinirea ritmului prin utilizarea excesivă a materialului și echipamentelor aferente
- profesorul/învățătorul utilizează materiale didactice și echipamente în mod excesiv,
distrăgând atenția elevilor de la conținutul comunicat.
- fragmentarea inutilă a activității – o activitate este prezentată fragmentat, deși natura
ei nu implică acest tip de abordare.

5. Participarea insuficientă a elevilor la oră, menționați tehnici de contracarare a

acesteia.

Modalități de încurajare a participării elevului

Motivația de a participa la activitățile clasei crește atunci când elevii se simt
împuterniciți. Acest lucru nu înseamnă că profesorii ar trebui să predea elevilor controlul
clasei.
Înseamnă, mai degrabă că este nevoie de a ajuta elevii să își asume o responsabilitate
mai mare pentru procesul lor de învățare.
În varianta tradițională a predării, un învățător stă în fața clasei și transmite informația
elevilor aflați în bănci; elevii parcurg manualul și caietele auxiliare, memorează informația și
fac exercițiile corespunzătoare lecției predate.
Foarte rar își părăsesc locul și nu pot vorbi decât dacă sunt numiți de profesor.
În varianta modernă de predare, din fericire, lucrurile se întâmplă diferit.
Spațiul în clasă poate fi aranjat în funcție de cum consideră mai potrivit profesorul
împreună cu elevii; toată lumea se poate mișca, așeza în grupuri, discuta, împărți și folosi
resurse comune pentru o activitate sau un proiect.

4
 Renunțarea la rigiditatea tradițională se traduce într-o clasă mai vie, asemănătoare cu
viața dincolo de școală, fapt ce îi face pe elevi să se simtă mai în largul lor, crescandu-le
implicit motivația de a participa la activitățile desfășurate.

6. Particularizați principalele roluri/comportamente la clasă ale cadrului didactic

așa cum intervin ele din activitatea dumneavoastră curentă.

Categoriile de roluri generale în îndeplinirea oricărei activități :

- de receptor al diferitelor mesaje;
- de emițător de mesaje variate;
- de participant în activitățile specifice;
- de realizator, organizator, responsabil al unor acțiuni;
- de proiectant de acțiuni, strategii, programe, planuri;
- inițiator de idei, ipoteze, modele, relații;
- de agent de soluții – consilier, mediator de situații, conflicte, cazuri;
- de discriminator, transmițător de idei, soluții, conținutului;
- de decizie, în selecția obiectivelor, conținuturilor, strategiilor, resurselor;
- de sursă de informare, model de comportament, purtător de valori;
- de consiliere, ghidare;
- de apărare, protecție.

7. Identificați trei situații educaționale specifice la nivelul clasei de elevi în care

ignorarea este mai profitabilă decât alte strategii de intervenție.

Profesorul/învățătorul trebuie să ignore un elev care poate reacționa negativ la

admonestarea verbală blândă sau al cărui comportament neadecvat nu lezează desfășurarea
orei. Profesorul/învățătorul trebuie să găsească ocazii pentru a da exemple de comportamente
responsabile și iresponsabile, să interacționeze pozitiv cu elevul și să ignore constant limbajul
verbal sau corporal neadecvat.

8. Eseu - Tehnici de menținere a atenției.

Dezvoltarea atenției la școlari sau copii în general este o problemă care necesită o
abordare multimodală, pe mai multe planuri. Nu este vorba doar de a lucra cu copilul din
punct de vedere al stimulării intelectuale sau senzoriale. Este vorba și de gestionarea cu
succes a autocontrolului adulților care lucrează cu copii, a mediului în care aceștia învață, a
comportamentelor de grup și în cadrul grupului, a comunicării cu părinții care pot asigura un
mediu educațional propice dezvoltării atenției și în afara mediului școlar.
Fenomenul lipsei de atenție pornește de la incapacitatea celor mici de a se concentra
pe o anumită activitate pentru o perioadă de timp rezonabilă. De fapt se observă că aceștia
sunt atenți numai la anumite momente izolate sau stimuli care le suscită interesul pentru un
moment și nu la o înlănțuire de momente așa cum se prezintă majoritatea activităților.

5
 Gestionarea cu succes a lipsei de atenție trebuie să pornească de asemenea de la
gestionarea autocontrolului adulților implicați în activitățile cu copiii. Ridicarea vocii sau
folosirea unui ton neadecvat față de cei mici provoacă mai degrabă teamă, afectarea stimei de
sine sau încăpățânare – creșterea vigilenței lor în a se feri de pedeapsă sau de starea de iritare
a adultului. Astfel, cu cât adulții investesc mai multă răbdare în acest proces, cu atât
rezultatele sunt mai bune din partea copiilor, care au nevoie de timp pentru a începe să țină
minte câte puțin cerințele formulate.
Capacitatea copilului de a fi atent are la bază interesul pe care îl suscită la un moment
dat un stimul sau o colecție de stimuli. Din acest punct de vedere, o tehnică bună de antrenare
a atenției se bazează pe încurajarea manifestării atenției sale ori de câte ori este atras de o
activitate care este interesantă pentru el. De aceea este utilă concentrarea atenției adultului pe
activitățile care plac și angrenează copiii. Copiii pot ajunge progresiv să experimenteze
concentrarea pe o activitate anume atunci când aceasta le face plăcere și îi captivează. Astfel,
în mod natural, copiii vor avea atenția captată și vor manifesta progresiv o putere de
concentrare din ce în ce mai mare.
Sarcinile mai mari sau mai dificile pot fi împărțite în sarcini mai mici care să poată fi
gestionate mai ușor de către copii. O sarcină mai mare și mai complexă necesită în majoritatea
cazurilor un nivel de concentrare și disciplină mai mare, ceea ce determină la nivelul copilului
o posibilă senzație de copleșire. De asemenea, avantajul sarcinilor mai mici este acela că se
creează copiilor senzația că au parte de o evoluție, de un progres, ceea ce din nou le poate
crește motivația în raport cu finalitatea sarcinii mai mari.
Un alt element important care poate contribui la menținerea atenției este reprezentat de
reducerea factorilor care le pot distrage atenția. În cadrul instituțiilor școlare acest lucru este
relativ ușor de realizat având în vedere specificul amenajării locațiilor destinate procesului de
învățare. Trebuie însă ca și în mediul familial, elevii să aibă parte de o atenție specială din
partea părinților care să le asigure un mediu de învățare la fel de bine realizat din perspectiva
lipsei stimulilor care să îi distragă.
Dezvoltarea obișnuinței de a respecta un program, un orar de lucru pentru copii este și
ea extrem de importantă. Dacă elevii sunt angrenați constant în jurul aceleiași ore în activități
intelectuale care presupun atenție și concentrare, își dezvoltă obișnuința de a deveni mai atenți
și se pot concentra mai ușor.
Implicarea alternativă în activități fizice de genul jocurilor sportive are de asemenea
efecte benefice asupra dezvoltării atenției și menținerii concentrării pentru sarcinile de lucru.
Copiii se pot relaxa activ și își pot astfel consuma surplusul de energie care uneori îi
împiedică să fie atenți.
În completarea activităților sportive, copiii pot fi angrenați și în activități de genul
jocurilor de memorie sau care le solicită concentrarea într-un mod distractiv (puzzle,
detectivul etc).
Pentru stimularea atenției și dezvoltarea capacității de concentrare optime, copiii au
nevoie și să fie angrenați în activități care să nu depășească o anumită perioadă de timp sau un
anumit nivel de intensitate. Angrenarea într-un număr mult prea mare de sarcini sau cu o
complexitate ridicată nu face altceva decât să demobilizeze copiii și să îi determine să se
refugieze în alte activități care să le ofere plăcere. De aceea se impune ca sarcinile de lucru să
fie intercalate cu activități distractive specifice jocului.

6
 Nu în ultimul rând, dozarea efortului necesar pentru îndeplinirea sarcinilor trebuie
gândită în funcție de potențialul elevului și adaptată nevoii de odihnă a acestuia. Copiii
necesită un anumit timp de odihnă noaptea, dublat de un program de somn zilnic, care să le
ofere posibilitatea de refacere completă din punct de vedere biologic.
Odată angrenați în diferitele sarcini curente, pentru managerizarea cu succes a atenției,
este necesară și stabilirea unui interval de timp pentru efectuarea unei anumite sarcini.
Redarea timpului cerut trebuie să se aloce, se recomandă a se realiza cu ajutorul unui număr
de obiecte concrete utilizate și ele în cadrul sarcinii în cauză (creioane, cuburi etc). Limita de
timp trebuie aleasă în așa fel încât să nu perturbe liniștea copiilor, în așa fel încât aceștia să nu
devină agitați și obsedați doar de trecerea timpului.
Trecerea de la o sarcină la alta trebuie să se realizeze progresiv, oferindu-se un timp de
adaptare, de acomodare cu noua sarcină. Astfel, sunt binevenite pauzele în care cu ajutorul
copiilor se poate reamenaja locul de învățare și pot fi pregătite detaliile noii sarcini care
urmează să fie implementate. Ca o regulă generală, copiii trebuie lăsați să termine sarcina
curentă, mai ales în cazul în care aceasta este vizibil că le face plăcere.
În arsenalul pedagogic care poate fi utilizat pentru creșterea gradului de atenție al
elevilor un loc important îl ocupă și utilizarea tehnicilor de relaxare. Deprinderea acestor
tehnici este extrem de utilă pentru un copil deoarece îi poate oferi nu numai un surplus de
odihnă activă dar și o capacitate sporită de concentrare. Tehnicile de relaxare vor avea la bază
exercițiile de respirație profundă, combinate cu exerciții simple de vizualizare.

9. Gestionarea problemelor disciplinare. Există mai multe modalități de

gestionare a stărilor conflictuale. Precizați care sunt acestea.

Cele mai multe conflicte sunt legate de următoarele surse :

1. nevoile fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravieţuire –
precum alimentele, apa şi aerul);
2. valorile diferite (de exemplu, oamenii ce aparţin unor religii diferite pot avea valori diferite);
3. percepţiile diferite (apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru – de
exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt
întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit);
4. interesele diferite (apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi adolescenţi ar
putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o petrecere sau la film);
5. resursele limitate (se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri– nu toţi
oamenii sunt bogaţi în lume sociale, iar deoarece banii sunt o resursă limitată);
6. nevoile psihologice (sunt când oamenii au stări precum se simt capabili, acceptaţi,
importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi).
Când oamenii se deprind să analizeze şi să evidenţieze sursele unui conflict, ei
îşi pot forma şi dezvolta deprinderi de a face faţă conflictului însuşi. De exemplu:

a) Când rădăcina conflictului este reprezentată

de valori diferite, ei ar putea să încerce să înţeleagă şi să respecte punctele de vedere ale
celorlalţi asupra situaţiei respective.

b) Dacă este vorba de percepţiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii
7
pot încerca să-şi clarifice propriile puncte de vedere şi să ofere celorlalţi informaţii corecte,
pentru a evita neînţelegerile.

c) Când este vorba de interese diferite, oamenii pot să şi le facă reciproc cunoscute şi să încerce
să găsească o soluţie care să-i satisfacă parţial pe fiecare.
În cele ce urmează vom aborda problematica conflictelor din mediul şcolar.
În şcoală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse umane care
constituie organizaţia şcolară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar, personal
administrativ), cât şi între aceste grupuri, între şcoală şi familie, între şcoală şi comunitatea
locală.
Scoala nu este doar locul unde elevii primesc informatii, ci, de asemenea, cel mai important
spatiu pentru socializarea tinerilor. Tot scoala este locul unde elevii vor avea de-a face cel mai
probabil cu conflicte.

Cauzele conflictelor sunt foarte diverse: interpretarea diferita a realitatii, informatiile

insuficiente, prejudecati, stereotipii, comunicarea defectuoasa, lipsa de incredere, toleranta
scazuta, situatiile stresante, diferentele de temperament si de valori, invadarea spatiului personal.
Analiza cauzelor poate oferi atat modalitati de prevenire, cat si solutii ale conflictelor deja
existente.
Experienta scolii in prevenirea si combaterea fenomenelor de violenta este relativ limitata,
stereotipa, bazata pe sanctiune si mai putin pe preventie.
In clasa, conflictele pot izbucni din mai multe cauze, intre care: exacerbarea spiritului
competitiv, atmosfera de intoleranta, slaba comunicare dintre elevi si dintre acestia si profesori,
expunerea gresita a emotiilor, absenta capapcitatii de rezolvare a diferentelor, manipularea
gresita a autoritatii profesorului, etc..
Chiar daca scoala este locul in care ar trebui sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si
dezvoltarea armonioasa a personalitatii, trebuie sa precizam ca, de multe ori, conflictele si starile
conflictuale degenereaza in violenta scolara.
Dintre sursele violentei scolare putem mentiona: mediul familial, mediul social, trasaturile de
personalitate ale elevului, probleme specifice varstei adolescentei, etc.
Noi, dascalii nu trebuie sa uitam ca sala de clasa este o microsocietate a carei functionare
necesita stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului scolar.
Respectarea acestor reguli este o conditie a socializarii, care inseamna a invata sa traiasca
impreuna in relatii de respect reciproc, excluzand violenta
Este adevarat ca atat noi cat si elevii suntem martorii si senzorii din produsul manifestarilor prin
care conflictele sunt solutionate impropriu iar in aceste sens, se soldeaza cu repercursiuni asupra
tuturor persoanelor implicate.

Din ce in ce mai frecvvente in societatea de astazi dar si in universul scolii, conflictele de orice
tip reprezinta principala cauza a intreruperii comunicarii.
Diferentele de mentalitate, de nivel social, nepotrivirile intre pesonalitati sau caractere in
formare ce cauta sa se afirme, pot constitui cauze ale conflictelor dintre elevi.
O alta categorie de conflicte este generata de dorinta unor elevi de a fi recunoscuti ca lideri ai
celorlalti, manifestand o atitudine dominatoare, in incercarea de a se impune cu orice pret.
In astfel de cazuri, cadrele scolare abilitate trebuie sa intervina prin discutii, consiliere
psihologica individuala dar si prin antrenarea intregii clase in activitati in care fiecare elev sa-si
asume, pe rand, rolul de lider.
Dirigintele va trebui sa incerce mentinerea unei relatii consecvente cu elevul pe care nu trebuie
sa-l priveasca ca pe un copil cu probleme.
Pentru prevenirea conflictelor scoalre se recomanda identificarea timpurie a elevilor cu potential
violent, implicarea activa si valorificarea intereselor si aptitudinilor acestora si evitarea centrarii
8
exclusiv pe actiune.
Tacticile de negociere a solutiilor tin in mare parte de arbitrul conflictului. Un bun manager al
conflictelor va sti sa asculte fiecare parte implicata, totul tine de intelegerea obiectiva, detasata si
superioara a problemei ivite. Bunul-simt, logica, calmul si respectul sunt prioritare intr-un
asemenea “ joc” al caracterelor, care nu trebuie sa degenereze in spectacol.
De asemenea, pot apărea conflicte între grupuri ale aceleiaşi categorii de resurse umane, între
indivizi şi grup, grupuri şi manageri, ca şi între indivizi şi organizaţia şcolară în ansamblul ei .

Conflicte între elevi

Printre cele mai dese cauze se pot enunţa:

- Atmosfera competitivă a procesului educaţional;

- Intoleranţa scăzută la frustrare;
- Abilităţi comunicative scăzute;
- Incapacitatea exprimării emoţiilor negative;
- Dorinţa de afi rmare cu orice preţ;
- Invidia, antipatia reciprocă;
- Lupta pentru dominarea grupului;
- Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor;
- Utilizarea greşită a puterii de către cadrul didactic;
- Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor;
- Aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului fi zic.

În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un

pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor
educaţionale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale
conflictului apărut.
Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către profesori va
face ca elevii să fi e capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele şi să nu le aducă de
fiecare dată în faţa profesorului. Acest lucru are efecte beneficii asupra atmosferei din clasă,
contribuind la crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.

a) Conflictele dintre profesori

Conflictele dintre profesori sunt determinate, în special de:
􀂃 lupta pentru obţinerea unor avantaje
􀂃 lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică,
membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director);
􀂃 dorinţa de a-şi satisface propriile interese (program de lucru select);
􀂃 dorinţa de afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse concursuri
şcolare).

b) Conflictele dintre cadrele didactice şi elevi

Conflictele dintre profesori şi elevi au la bază cauze multiple, printre care:
- Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.
- Stimularea, aprecierea inegală practicată în activitate.
- Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă.
- Evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a comportamentului afectiv-atitudinal.
- Acordarea unei importanţe sporite informativului şi mai puţin formativului.
- Nevalorificarea preocupărilor elevilor de studiu independent, de afi rmare a creativităţii, de
completare a cunoştinţelor prin activităţi extraşcolare.
- Redusa diversificare a metodelor activ- participative şi de implicare efectivă a elevilor în
9
activitatea de predare – învăţare.
- Folosirea abuzivă a muncii frontale care blochează afirmarea unor elevi.
- Aplicarea insuficientă a variatelor forme şi reţete de comunicare cu toţi elevii.
- Afirmarea subiectivă a exigenţei.
- Neacceptarea unor opinii opuse sau modificate exprimate de elevi.
- Recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme care se ivesc.
- Pasivitatea sau amânarea rezolvării unor probleme.

c. Conflictele între părinţi şi cadrele didactice

Principalele cauze ale acestor conflicte sunt:
• Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe
parcursul unui an şcolar;
• Conflictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor
anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor.
Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte
presupune :
• Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor
educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.
In concluzie, conflictul face parte din viata pentru ca el rezulta din diferentele dintre indivizi –
odata acestea acceptate, putem accepta si conflictul si chiar il putem transforma in oprtunitate
pozitiva, de cunoastere, echilibru si progres. Stiinta rezolvarii conflictelor nu presupune
ignorarea, negarea, eliminarea conflictului din viata.

10. Plan de intervenție privind gestionarea unei situații de criză

Vancea Alexandru 17 ani, clasa a X-a
Inadaptarea școlară manifestată prin următoarele:
- elevul înregistrează rezultate slabe la învățătură, atingând cu greu standardele
minimale de performanță;
- absenteism;
- lipsa de respect față de membrii familiei sale, dezinteres față de activitatea școlară,
nervozitate, agitație, tulburări de comportament.
Din cauza faptului că ambii părinți sunt plecați în Spania, elevul prezintă tulburări de
comportament și de învățătură. Elevul a rămas în grija bunicilor, dar aceștia nu au nici
autoritatea necesară pentru a-i impune un comportament adecvat, nici nu pot să-l înțeleagă,
intervenind adesea acele “conflicte între generații”. Elevul se simte abandonat, neînțeles și,
drept urmare, dezvoltă comportamente care nu coincid cu cerințele școlare sau sociale.
Crearea unui program de schimbare
- Fixarea obiectivelor
- Obiective pe termen lung
- Obiective pe termen scurt
- Metode și strategii

1.1 PREZENTAREA CAZULUI

Inadaptarea şcolară manifestată prin următoarele:
- elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de
performanţă;

10
- absenteism;
- lipsa de respect faţă de membrii familiei sale, dezinteres faţă de activitatea şcolară,
nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament.

1.2.ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Din cauza faptului că ambii părinți sunt plecați în Spania, elevul prezintă tulburări de
comportament și de învățătură. Elevul a rămas în grija bunicilor, dar aceștia nu au nici
autoritatea necesară pentru a-i impune un comportament adecvat, nici nu pot să-l înțeleagă,
intervenind adesea acele “conflicte între generații”. Elevul se simte abandonat, neînțeles și, drept
urmare, dezvoltă comportamente care nu coincid cu cerințele școlare sau sociale.

1.3.DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

-Elevul -este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
-are numeroase absenţe nemotivate, dar și mai multe corigențe pe semestrul I al anului
școlar în curs.
Comportamentul:
- nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
ochi dascălul când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;

- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştit şi îşi deranjează colegii;
- elevul are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- are puțini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
- rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent;
- elevul spune că acasă, nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.

Dialog cu elevul:
Elevul pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească. El refuză să recunoască
faptul că lipsa părinților lui îl afectează realmente. Afirmă că bunicii nu îl înțeleg, că sunt prea
bătrani pentru a accepta noile tendințe. Bunica lui il mustră atunci cand îl vede fumand, dar el o
ignoră. Singurul de care îi este teamă este bunicul care aplică pedepse fizice atunci cand elevul
nu ascultă. Toate aceste lucruri l-au făcut să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, ceea ce îl
face incapabil să socializeze, să comunice, să se exprime într-o manieră adecvată.
11
Dialog cu mama
- Marius este un copil care resimte cu siguranță lipsa părinților. Mama este conștientă de acest
lucru, dar nu are de ales. Lipsa unor perspective care să le ofere o siguranță financiară în
Romania, îi obligă să stea în continuare departe de copilul lor.
- Mama ne spune că îi este greu de când a plecat în Spania și, avand un sentiment de culpă, nu
poate să îl mustre pe elev atunci cand ar trebui, elevul exploatand această sensibilitate a
mamei. Pentru a evita anumite conflicte, pentru a-și proteja puiul, mama refuză să le
comunice tatălui sau bunicilor băiatului detalii despre comportamentele inadecvate ale
elevului, astfel încurajandu-l să acționeze greșit în continuare.
- Elevul are un comportament ostil şi agresiv faţă de bunica sa. Vorbeşte urât și de multe ori
încearcă să o sensibilizeze pe aceasta pentru a obține anumite avantaje.
- Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul cand elevul îşi va
da seama că greşeşte şi nu va mai avea un comportament inadecvat, iar când cei doi se vor
întoarce, totul va intra în normal.

1.4.ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

» Inadaptarea elevului la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să

reuşească, cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de
mine?”
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivaţie
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în
timp util, el constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (
închis în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi
permit să stăpânească ambele situaţii.

1.5.CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

Fixarea obiectivelor
Obiective pe termen lung
1. Elevul va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.

12
 4. Elevul va participa la toate activitățile extrașcolare alături de colegii săi.
5. Elevul va fi implicat în tot felul de sarcini de lucru care au la bază munca în
echipă, fapt care va ajuta la integrarea elevului în colectivitatea din care face
parte.

Obiective pe termen scurt

1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat.

Metode şi strategii
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
Ajutarea elevului de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa
colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea prof.diriginte.
Mai puţină exigenţă din partea profesorilor în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească
aptitudinile în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea
sa în competiţii, cocursuri.
Se va cere ajutorul consilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor elevului.

2.6. APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

În timpul unei întâlniri la care au participat mama, diriginta, directorul şcolii,
elevul a acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.

Responsabilităţi
I se cere elevului să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia
clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.

Participarea în clasă
Profesorul/dirigintele îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări
care va fi pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă,
micşorându-i teama de a răspunde în faţa colegilor.

13
 Rolul jucat de prof. Diriginte va scădea în funcţie de progresul înregistrat de
elev, astfel încăt să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea elevului la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări
speciale. Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o
recompensă “ Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”

Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei
evaluări sumative.

Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, elevul va avea ca sarcină să dirijeze sau să
coordoneze planul de acţiune după o consultare cu prof.diriginte care trebuie să spună ce să
spună şi ce să facă în rolul respectiv.

Şedinte de consiliere

• O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.

• O dată pe lună va participa un membru al familiei sale (avand în vedere că
părinții sunt plecați și nu pot veni decat de cateva ori pe an, bunica sau bunicul
elevului vor fi cel mai des prezenți în cadrul acestor întruniri)

1.7.EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu
elevul, un membru al familiei şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile
spontane dintre elev și persoanele din imediata apropiere a acestuia.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această
temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băitului.
Spre exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început
să participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.

14
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge (întârzia,
dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând
ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui V.A. cu consilierul şcolar şi cu prof.diriginte au
arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu
ceilalţi.

1.8.REZOLVAREA PROBLEMEI

» Diriginta a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine

cât mai flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui V.A. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul
doamnei diriginte, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe
săptamână în afara orelor de clasă.
» Bunica continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte
că V.A. depune mai mult efort pentru a colabora.

1.9.CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V.A. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa
lui de a epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei de
comunicare atât cu părinții cât şi cu bunicii. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se
ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv faţă de bunica lui arată faptul că elevul se simte
abandonat de părinții lui. El încearcă astfel să atragă atenția, chiar și într-un mod
negativ. El are nevoie să i se acorde atenție, să se simtă important pentru cineva.
Bunica, fiind aproape de el în fiecare zi și nereușind să se impună, devine ținta
atacurilor elevului, care simte nevoia să găsească un vinovat. De ce să îmi spună ea ce
să fac, că doar nu este mama mea?, se întreabă elevul. Și astfel, aflat la mijloc între o
bunică ce nu poate să se impună, ce nu îl înțelege și o mamă care, simțindu-se vinovată
de abandonul fiului, nu poate să facaă vreun reproș, elevul nu este îndrumat în direcția
corectă.
În continuare şi consilierul şcolar, şi dirigintele vor aplica tehnici experimentale
pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru V.A.

15
 11.Matricea de rezolvare a unei situații

Nr. Obiective specifice \ Cauze \ factori Solutii posibile\Ipoteze\ Efecte asteptate \

Crt. Cuvinte cheie \ Dificultati Consecinte
Intrebari
1. - sa foloseasca un limbaj -Mediul familial Cultivarea respectului reciproc, Ameliorarea
adecvat atat in relatiile -Anturajul a cooperarii; climatului de lucru la
cu ceilalti elevi, cat si in -Bravarea Angrenarea in activitati clasa;
diferitele relatii de -Lipsa educative cu un bogat continut Imbunatatirea
comunicare cu cadrele sprijinului moral: acte de caritate, comunicarii elev-
didactice, personalul afectiv concursuri pe teme de interes, elev, elev – profesor;
scolii, evitand injuriile, -Climatul proiecte de mediu, antiviolenta, Intensificarea
etichetarea, invectivele, educational actiuni comunitare diverse etc. cooperarii;
violenta nonverbala si - Stare precara Care pot valoriza aspectele Acceptarea reciproca;
verbala etc. financiara pozitive ale temperamentului Intarirea respectului
cuvant cheie – - Dezinteres elevilor si care estompeaza de sine
comunicarea asertiva - Lipsa tendinta spre violenta si Recunoasterea
respectului respingere a valorilor morale ale comunitatii si a
pentru sine comunitatii din acre fac parte. colectivului;
- Denaturarea Dificultati Initiative cu finalitati
relatiilor sociale Dezinteres, refuzul de cooperare, moral-educative
Infractionalitate respingerea colectivilui de elevi,
- Caracteristici denaturarea si afectarea
psiho- respectului de sine, probleme de
temperamentale natura psiho-comportamentale.
2. - sa participe la -Blocaj Implicarea ca si colaboratori ai Imbunatatirea
concursul Eu si emotional programului, cu desenarea de comunicarii elev-
imaginea mea din - Climatul responsabilitati clare ce le va da elev, elev – profesor;
oglinda, pe tema educational recunoastere, incredere, Intensificarea
antiviolenta in scoli, - Stare precare valorizare, spirit de unitiativa cooperarii;
concurs de creactii financiara etc., strategie ce vaestompa Acceptarea reciproca;
plastice- desene, postere, - Lipsa tendinta antisociala manifestata Recunoasterea
videoclipuri, graffitti, respectului initial. comunitatii si a
sloganuri etc. Care pentru sine colectivului;
urmareste dezvoltarea - Denaturarea Dificultati Initiative cu finalitati
capacitatii de relatiilor sociale Dezinteres, refuzul de cooperare, moral-educative;
autocunoastere, de Infractionalitate respingerea colectivilui de elevi, Ameliorarea
acceptare reciproca, de - Caracteristici denaturarea si afectarea climatului de lucru in
colaborare si susutinere, psiho- respectului de sine, probleme de scoala
de initiativa intr-un temperamentale natura psiho-
domeniu cu scopuri comportamentale,probleme de
educative bine conturate natura tehnica etc.

16
 12.Diagrama de analiza a unui caz

PREZENTAREA CAZULUI : Eleva L. M.- Copil de etnie rromă

Problema educativă a elevei L.M. ține de inadaptarea școlară , manifestată prin
atitudini respingătoare față de cerințele școlii, prin sfidarea învățătorului și a colegilor de
clasă. Menționez că are și un număr mare de absențe nemotivate. Din punctul de vedere al
dezvoltării intelectuale, eleva are capacități reduse de abstractizare și generalizare în raport cu
vârsta. Are o pregătire școlară precară cu mari lacune în cunoștințe și deprinderi acumulate
din clasele anterioare, este submotivat pentru învățătură , acești factori explicând în mare
parte și situația școlară foarte slabă. Gradul de maturizare psihică este scăzut, copilul are
dificultăți de adaptare atât la mediul școlar cât și la cel familial.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Lipsa de afecțiune din partea părinților, dezinteresul total al acestora față de cei trei
copii, lipsa supravegherii parentale si maternale (părinții alcoolici, plecați la muncă în sat,
lipsind zile și nopți de lângă copii); condiții materiale insuficiente, majoritatea timpului și-l
petrece cerșind de la vecini lipsind de la școală aproape jumătate din anul școlar 2008- 2009,
au dus la repetenție. Lipsa motivației de învățare s-a observat din primele clase și are la bază
în cea mai mare parte indiferența părinților față de educația copiilor în general. Astfel situația
școlară s-a menținut în zona mediocrității spre slab, eleva mulțumindu-se că a promovat clasa.
Elevul U. A. a urmat cursurile claselor I și a II-a, după care a rămas repetent, fiind
preluat în anul școlar 2009-2010, în clasa a II-a la aceeași școală.
Provine dintr-un mediu familial cu potențial intelectual scăzut. Părinții, necăsătoriți
legal, au în îngrijire doi copii: pe U.A. și o fată de 5 ani, care nu frecventează cu regularitate
grădinița. Tatăl și mama se angajează ca muncitori sezonieri, neavând un loc de muncă stabil,
și nici un fel de calificare. Beneficiază de ajutor social. Preocuparea pentru situația școlară a
fiului lor este aproape nulă, acestuia i se asigură doar adăpost, hrană, îmbrăcăminte și
rechizitele necesare la școală.
Elevul nu a reușit să se integreze în colectivul clasei, având o fire suspicioasă, puțin
comunicativă, chiar agresivă. Nu știe să citească și să scrie, întâmpină dificultăți la calculul
oral și scris. În timpul orelor îi necăjește pe colegi, fapt care a determinat apariția unei situații
de criză în clasa de elevi.

1. Eseu liber pe tema „Gestionarea situațiilor de criză în clasa de elevi”

Nu puține sunt situațiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situații aparent
insolvabile, un obstacol pentru bunul mers al activităților din clasă. O privire ofensivă, o
replică depreciativă sunt capabile să determine un conflict.
Situația de criză educațională poate fi definită ca un eveniment sau complex de
evenimente inopinate, neașteptate, neplanificate, generatoare de periculozitate pentru
climatul, sănătatea sau siguranța clasei și membrilor acesteia. Mecanismele de a prevedea,
delimita, defini, controla și soluționa o situație de criză presupune efort, strategii de
intervenție ferme, consum de energie, cu șanse de a determina consecințe greu de evaluat în
17
planul echilibrului psihic al persoanelor implicate.
Deoarece oamenii trăiesc și muncesc împreună este important că trebuie să se
înțeleagă unii cu alții. Chiar dacă s-au stabilit de la început reguli ale clasei, rutine, o relație
foarte deschisă cu elevii, este normal să apară și comportamente problematice. Chiar și într-un
mediu pozitiv de învățare adulții stabilesc limite care nu sunt pe placul elevilor.
Fiecare cadru didactic poate identifica cu ușurință probleme de disciplină, precum
agresivitate, refuz, sfidare, ignorare, care împiedică desfășurarea optimă a activității și
eficiența învățării. De multe ori soluționarea acestora este dificilă deoarece sub denumirea
acestor probleme se „ascund” mai multe aspecte care trebuie gestionate.
Operația de gestionare a crizelor, este o inițiativă managerială prin excelență care se
organizează, se conduce și se desfășoară după legități, principii și funcțiuni cu o solidă
specificitate managerială.
1. Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză:
Ce fenomene școlare în interiorul clasei de elevi, pot constitui adevărate crize:
conflicte și situații relaționale greu controlabile între:
- elevi: certuri injurioase, bătăi soldate cu traume fizice şi psihice (rănirea elevilor)
care au implicat mai mulți elevi ai clasei și au condus la divizarea grupului; prezența și
infiltrarea unor grupări delicvente, implicarea mai multor elevi ai clasei în asemenea acțiuni:
furturi, consum de droguri, abuzuri sexuale, tentative de sinucidere, omor;
- profesori-părinți: conflicte care pot impieta incomensurabil coeziunea organizației
clasei și a echilibrului atitudinal al cadrului didactic; denigrări; mituiri;
- inter-clase: prin exacerbarea stărilor de emulație în diverse împrejurări, prin conflicte
deschise între membri marcanți ai celor două colective, toate însă cu proiecții ample în planul
relațiilor ori a stabilității organizației clasei și identificabile prin scăderea eficienței
activităților educaționale.
2. Etiologia situației de criză: necesitatea cunoașterii profunde a situației, dar și a
cauzelor acesteia constituie o a două etapa în procesele de gestionare a crizelor școlare.
3. Decizia reprezintă selectarea unui anumit curs al acțiunii dintr-un număr de
alternative, hotărând astfel declanșarea anumitor acțiuni care conduc la realizarea obiectivelor
stabilite.
4. Program de intervenție: înainte de a trece la măsurile imediate de soluționare e
necesar să se alcătuiască un set de operații planificate în funcție de parametrii de definiție ai
crizei.
- Aplicarea măsurilor – e bine să se alinieze strategic intervențiile prin ajustarea lor
permanentă la situație, la oameni, la caracteristicile momentului ales.

18
 – Controlul trebuie să însoțească orice demers acțional. Importanța acestuia constă în
grija pentru localizarea cât mai fidela a fenomenului, evitarea şi prevenirea altor efecte ale
crizei sau chiar micro-crize paralele.
– Evaluarea: are în vedere măsurarea și aprecierea stării finale a clasei în urma
încheierii demersurilor rezolutive. Un obiectiv esențial al etapei evaluative îl constituie
concluziile inferate în urma impactului cu starea de criză și angajarea tuturor celor implicați în
acțiuni de cunoaștere și de prevenire a viitoarelor situații de acest gen.
Strategii de intervenție. Un cadru didactic trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte:
- Să înțeleagă cum se explică apariția și menținerea comportamentelor dezirabile sau
cele problematice ale elevilor;
- Să dezvolte o atitudine profesională asupra problemelor de disciplină care să susțină
aplicarea metodelor și principiilor gestionării clasei de elevi;
- Să anticipeze răspunsurile comportamentale ale elevilor și să-și adapteze propriul
comportament acestora;
- Să adopte o poziție strategică în situațiile de disciplinare întâlnite la clasă astfel încât
să promoveze succesul, dezvoltarea socială și emoțională a elevilor;
- Să dobândească metode practice de acțiune pe care să le folosească imediat în situații
concrete de management al comportamentului;
- Să identifice soluții de rezolvare a unor probleme disciplinare întâlnite zi de zi.
Pe parcursul acestui demers vă vor susține câteva principii de bază ale psihologiei
copiilor:
- Copiii sunt diferiți, de aceea e important să tratăm fiecare elev în mod diferit;
- Comportamentele copiilor se învață, adică îi putem învăța pe elevi noi
comportamente sau putem diminua frecvența comportamentelor negative;
- Comportamentele se pot explica(au o cauză) și pe baza acesteia putem găsi metodele
cele mai eficiente de a interveni;
- Un comportament problematic al copilului este un semnal pe care trebuie să-l
analizăm și să intervenim asupra lui.
Trebuie adoptate strategii diferite pentru rezolvarea unor asemenea situații. Fiecare
strategie ocupă locul său și nu trebuie să existe o singură metodă de rezolvare. Se poate alege
o strategie sau alta, în funcție de situație.

2. Realizați un plan de schimbare a comportamentului (definirea problemei,

formularea comportamentului dorit, stabilirea regulilor, identificarea recompenselor și
a pedepselor).

În timpul unei întâlniri la care au participat mama, diriginta, directorul şcolii, elevul a
acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.

Responsabilităţi
I se cere elevului să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia
clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
19
Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.

Participarea în clasă
Profesorul/dirigintele îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări
care va fi pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă,
micşorându-i teama de a răspunde în faţa colegilor.
Rolul jucat de prof. Diriginte va scădea în funcţie de progresul înregistrat de
elev, astfel încăt să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea elevului la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări
speciale. Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o
recompensă “ Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”

Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei evaluări
sumative.

Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, elevul va avea ca sarcină să dirijeze sau să
coordoneze planul de acţiune după o consultare cu prof.diriginte care trebuie să spună ce să
spună şi ce să facă în rolul respectiv.

Şedinte de consiliere
• O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.
• O dată pe lună va participa un membru al familiei sale (avand în vedere că
părinții sunt plecați și nu pot veni decat de cateva ori pe an, bunica sau bunicul
elevului vor fi cel mai des prezenți în cadrul acestor întruniri)

Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu
elevul, un membru al familiei şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile
spontane dintre elev și persoanele din imediata apropiere a acestuia.

20
 Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această
temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băitului.
Spre exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început
să participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge (întârzia,
dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând
ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui V.A. cu consilierul şcolar şi cu prof.diriginte au
arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu
ceilalţi.

21