PLAN DE INTERVENȚIE

ÎNTR-O SITUAȚIE DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ

Situațiile de criză educațională pot fi definite ca momente sau faze ale procesului
instructiv-educativ ce se manifestă prin conflicte acute , privațiuni, dificultăți, alte fenomene
negative ce pot fi urmate de progres sau regres.
Intervenția într-o situație de criză educațională , care este o atribuție a cadrului didactic ,
ar trebui să fie astfel concepută încât să conducă la regres și chiar la aplanarea totală a situațiilor
de criză.
În cele ce urmeaza, voi ilustra o situație de criză întalnită în mod frecvent în cadrul
elevilor de la gimnaziu , aparent minoră , dar care , fără intervenția prompta a cadrelor didactice
specializate poate degenera în situații destul de grave cu urmări nedorite.

I. IDENTIFICAREA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA

Clasa a VIII-a a Şcolii X, a fost iniţial formată din 15 elevi, iar la începutul anului şcolar 2014
– 2015 în acest colectiv au fost transferaţi, de la alte şcoli, încă 14 elevi. Atmosfera din clasă
şi colaborarea dintre elevi şi profesori nu au pus probleme pe perioada semestrului întâi. Cu
toate acestea, în iarnă, s-a constatat dispariţia a diferite sume de bani şi, în ciuda eforturilor
dirigintelui de a identifica făptaşul şi de a-l pedepsi, ele au continuat în mod sistematic şi din
ce în ce mai des.

II. ETIOLOGIA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA

Intervenţia la nivelul clasei a fost solicitată psihologului şcolar în momentul în care, pe

lângă aceste furturi, diriginta şi directorul şcolii au intrat într-un conflict cu părinţii unuia dintre
elevi, acuzat de câteva ori de dispariţia banilor şi căruia, la un moment dat, i s-a înscenat o astfel
de situaţie. Câţiva copii din clasă, probabil la îndemnul dirigintei sau al vreunui părinte, au pus în
geanta băiatului respectiv o bancnotă de 50 de lei, însemnată cu cariocă roşie, după care, într-o
pauză, au început să caute nişte bani presupuşi a fi dispăruţi şi au găsit, evident, în geanta
elevului respectiv, cei 50 de lei. Acesta a fost momentul în care toată clasa a considerat că el este
hoţul, în ciuda încercărilor lui de a-i convinge că nu-i adevărat. Pe de altă parte, rezultatele
şcolare ale acestui elev au fost foarte bune pe perioada primului semestru, dar performanţele sale
au scăzut rapid şi dramatic în semestrul al doilea. La aceasta au contribuit şi o serie de profesori
ale căror evaluări nu au fost realizate tocmai corect; când au stat de vorbă cu părinţii elevului, nu
au putut justifica notele de 4 sau 5 pe care le trecuseră în catalog la disciplinele respective la care
copilul avusese întotdeauna rezultate foarte bune.
În aceeaşi clasă învăţa un alt elev (M.B.) care crease probleme încă de la începutul
semestrului întâi, când fusese înscris în colectivul respectiv. Având o situaţie familială foarte
proastă, cu părinţii divorţaţi şi încă doi fraţi mai mici pe care mama sa îi întreţinea singură, acest
elev dovedea o foarte bună inteligenţă şi perspicacitate, dar lipsea mult de la şcoală, fugea să
joace fotbal şi, din spusele copiilor, mai fura de la magazine. Elevul respectiv a fost adus la
psihologul şcolar în noiembrie şi s-a lucrat cu el foarte bine, a colaborat şi a reuşit ca la sfârşitul
anului şcolar să nu mai aibă absenţe şi nici o corijenţă.
Problemele clasei respective s-au accentuat atunci când, aşa cum am amintit mai sus,
părinţii lui A.V. (primul elev) au reclamat directorului şcolii atitudinea discriminatoare a
dirigintei şi faptul că rezultatele şcolare ale copilului lor au scăzut datorită unei atitudini
nepotrivite din partea acesteia. Pe de altă parte, ei susţineau că şi starea psihică a copilului este
una negativă, manifestând tendinţa spre izolare şi tristeţe. Acesta a fost momentul în care s-a
solicitat sprijinul psihologului, atât pentru consiliere individuală cu elevul, cât şi pentru
intervenţie la nivelul clasei.
III. LUAREA DECIZIEI
În urma unor întâlniri la cabinetul de consiliere, dispoziţia lui A.V. s-a îmbunătăţit dar, în
ciuda eforturilor lui, situaţia la învăţătură şi statutul lui negativ în colectiv încă se menţineau. În
ideea de a optimiza relaţiile din interiorul colectivului respectiv, s-a lucrat cu toţi elevii o dată pe
săptămână, în ora de dirigenţie.
Strategia de acţiune
a) Obiective:
 Eliminarea atitudinilor discriminatorii la nivelul clasei şi al corpului profesoral,
 Îmbunătăţirea comunicării în cadrul colectivului prin eliminarea blocajelor
atitudinale,
 Facilitarea autocunoaşterii şi a cunoaşterii interrelaţionale prin jocuri de dinamică de
grup,

b) Modalitatea de lucru:
 Acţiunea de îmbunătăţire a climatului şcolar va fi organizată pe două paliere: într-o
primă fază, se va iniţia schimbarea individuală (în cazul celor 2 copii) în cadrul orelor de
consiliere şcolară cu ajutorul psihologului şcolar. Scopul acestor şedinţe va fi de a identifica
resursele personale şi de a facilita o construcţie suportivă, benefică schimbării de imagine la
nivelul clasei.
 Paralel cu această acţiune, se vor organiza consilieri colective în cadrul orelor de
dirigenţie. Scopul acestor acţiuni va fi acela de a promova atitudini non-discriminatorii şi, de a
întări structura relaţională a colectivului. Opţional, se pot organiza de către psihologul şcolar
acţiuni la nivelul colectivului profesoral cu scopul promovării unor tehnici de lucru care să
faciliteze o mai bună empatizare, comunicare cu elevii. Eventual, se poate insista pe diferenţele
psihoindividuale date de particularităţile de vârstă în ideea de a înţelege mai bine conceptul de
„diversitate”.

IV. PLANUL DE INTERVENȚIE

PASUL 1
DEFINIREA OBIECTIVE INSTRUMENTE EVALUARE
PROBLEMEI URMĂRITE UTILIZATE
- respingerea de -exprimarea sinceră, -desenul clasei - participarea
către colegi deschisă a opţiunilor (sociograma şi activă,
(refuzul acestora personale, sociomatricea clasei), -conştientizarea
de a-i coopta în -vizualizarea -chestionarul practic: problemei.
diferite acţiuni) obstacolelor şi „Cum cred că sunt şi
- şicane în recunoaşterea lor. cum mă văd ceilalţi ?”
pauză, -chestionarul practic:
 discomfort, „Cum mi-ar plăcea să
atitudini fiu?”
recalcitrante,
reacţii verbale
dure.

Constatări: această etapă se poate realiza în 3-4 şedinţe de câte 45-50 de minute, într-o
atmosferă de respect pentru elevi, de empatie şi deschidere. Desenul clasei (sociograma) permite
stabilirea poziţiei fiecărui elev în colectiv iar chestionarele permit autocunoaşterea.

PASUL 2 LĂRGIREA PERSPECTIVEI

PAŞI ÎN OBIECTIVE INSTRUMENTE EVALUARE
CONSILIERE URMĂRITE UTILIZATE
- concepţii care -concepţie realistă -roata vieţii, -detensionarea
acţionează ca o despre sine şi despre -fişă aplicativă: atmosferei,
frână – colegi, „Căutând asemănări şi -conştientizarea
eliminarea lor, -identificarea ţelurilor descoperind diversităţi”, calităţilor şi
- depistarea şi proprii, -fişă aplicativă: „Nu râde eliminarea
precizarea -evalurea aşteptărilor. de mine!” comportamentelor
propriilor ţeluri, -jocul de grup: „Orbul” care îi fac nedoriţi,
aspiraţii, -gânduri pozitive
- implicarea privind
colectivului în managementul
orientarea timpului liber.
carierei.

Constatări: cel puţin două şedinţe se vor desfăşura în clasă, cu scopul de a întări structura
colectivului prin autocunoaştere.

PASUL 3 FORMULAREA SCOPURILOR GENERALE ŞI INTERMEDIARE

PAŞI ÎN OBIECTIVE INSTRUMENTE EVALUARE
CONSILIERE URMĂRITE UTILIZATE
- obiectivul - dobândirea abilităţii - jocul de rol: „Roata - relaţionarea mai
intermediar este un de organizare şi mea unică” bună cu colegii,
nou ritm al planificare a timpului, - jocul de rol: „Străinii” - responsabilizare,
activităţii, - consolidarea - jocul de rol: „Piesele - încredere.
- eliminarea atitudinii pozitive faţă de domino”
gândurilor de scopurile propuse. - întocmirea unei liste
negative şi - găsirea de soluţii de „sfaturi” pentru
înlocuirea lor cu alternative. profesori, utilă pentru
gânduri pozitive. îmbunătăţirea calităţii
activităţii lor.
Constatări: cu ocazia celor 5 şedinţe, se constată o mai bună relaţionare şi o integrare în grup
mai eficientă a celor 2 copii.

PASUL 4 ELABORAREA UNUI PLAN DE ACŢIUNE ŞI EVALUAREA LUI

PAŞI ÎN OBIECTIVE INSTRUMENTE EVALUARE
CONSILIERE URMĂRITE UTILIZATE
- identificarea unui - organizarea - plan de acţiune, - capacitate de
plan de acţiune timpului personal, - fişe de evaluare. autoorganizare,
în viitor - discutarea activităţii
- evaluarea proprie .

V. APLICAREA MĂSURILOR

În ideea de a surprinde corect raporturile dintre elevii clasei respective, s-a aplicat, pentru
început, o sociogramă (li s-a solicitat să numească 3 colegi cu care le-ar plăcea şi alţi trei cu
care nu le-ar plăcea să stea în bancă). În urma analizei rezultatelor acesteia, s-a constatat că
cei doi elevi de care am amintit mai sus (A.V. şi M.B.) au fost respinşi aproape în unanimitate
de colegii lor. A.V. nu a primit nici o alegere, dar a fost nominalizat ca respins de 5 ori, în
timp ce M.B. a primit o alegere şi a fost respins de 4 ori. Este evident că cei doi elevi sunt
marginalizaţi, ceea ce se şi aştepta ca rezultat. În acelaşi timp, a mai existat un elev care nu a
întrunit nici a alegere, dar care s-a transferat la altă şcoală la scurt timp după aplicarea
sociogramei.
În încercarea de a schimba atitudinea colegilor faţă de cei doi elevi s-a realizat un plan de
activităţi care s-a desfăşurat pe perioada a două luni, în fiecare joi, în cadrul orei de dirigenţie.
În acelaşi timp, am discutat situaţia cu diriginta, care manifesta o atitudine de dezinteres şi
care şi-a dat acordul pentru aceste intervenţii. Totodată, s-a purtat o discuţie şi cu alte două
profesoare care favorizau în mod intenţionat un grup de elevi, adică tocmai pe cei care învăţau
mai bine, şi au marginalizat pe cei doi elevi de care am amintit, stigmatizîndu-i încă o dată în
faţa colegilor lor şi întărind reacţia de respingere a clasei. Acestor două cadre didactice li s-a
adresat rugămintea de a renunţa la aceste atitudini şi de a sprijini efortul psihologului de a
rezolva problema celor doi elevi.
După realizarea sociogramei, s-a continuat cu o serie de activităţi. La prima activitate, având
în vedere caracterul eterogen al clasei (urmare a transferurilor din toamnă şi a atitudinii
neimplicate a dirigintei), fiecare elev a trebuit să se prezinte din nou în faţa celorlalţi, să spună
ce-i place să facă şi ce nu şi, la sfârşit, colegii lui să-i pună diferite întrebări. Din lipsă de
timp, au fost aleşi tocmai cei doi elevi (A.V. şi M.B.), dar şi cei care nu aveau un număr mare
de alegeri simpatice.

V. CONTROLUL
 Deoarece se constataseră şi probleme de disciplină şi în ideea de a oferi clasei un scop comun,
copiii au mai stabilit şi 10 reguli pentru eficientizarea comunicării cu cadrelele
didactice.Ulterior, într-o altă oră, copiii, împărţiţi în grupuri de câte 5 sau 6, le-au scris pe coli
mari de duplex şi le-au expus pe pereţii clasei. Grupele au fost formate astfel încât cei doi
elevi marginalizaţi au lucrat împreună cu cei favorizaţi. Au fost coordonaţi de psihologul
şcolar şi le-au fost distribuite sarcinile foarte precis, în funcţie de ce ştia fiecare să facă mai
bine. În întâlnirile care au urmat, s-a discutat împreună cu psihologul şcolar, la începutul
fiecărei ore, ce au respectat din regulile respective şi ce nu, ce ar trebui să mai facă pentru a
deveni o clasă model. Au fost interzise reclamaţiile şi a fost schimbat şeful clasei, care avea
deja obiceiul de a numi pe toţi cei care greşiseră pe parcursul săptămânii ce tocmai trecuse.
Odată cu încălzirea vremii, întâlnirile s-au ţinut în aer liber ceea ce a făcut posibilă
desfăşurarea a diferite jocuri. De exemplu, au fost identificate domeniile de interes ale fiecărui
elev, au fost inventariate şi ulterior s-a organizat un concurs între diferite echipe pe o perioada
de 3 săptămâni. Elevii erau grupaţi câte 3 şi aveau de îndeplinit câte o sarcină (să adune
informaţii despre dinozauri, să realizeze un panou de colaje cu cei mai renumiţi fotbalişti ai
momentului, să pregătească un concurs de dans, să pregătească un concurs de biciclete, să
prezinte câteva dintre cele mai neobişnuite animale de pe Terra, să compună şi să joace o
piesă de teatru). Grupurile de elevi au fost formate tot pe baza primei sociograme astfel încât
cei cu un statut echilibrat în clasă (şi respingeri, şi alegeri) au lucrat în acelaşi grup cu cei
respinşi

VI. EVALUAREA
Fiecare din aceste activităţi a fost coordonată de psihologul şcolar şi câţiva părinţi, dar nu
a fost suficient timp pentru a le pune pe toate în practică. În penultima săptămână de şcoală a mai
fost aplicat o dată testul sociometric şi s-a constatat că M.B. a întrunit 3 alegeri, faţă de 1 iniţial,
iar A.V. două. Se poate spune că statutul celor doi elevi ar fi putut atinge şi un nivel mai bun, dar
aceasta nu a fost posibil din lipsă de timp.

VII. CONCLUZII:
Agresivitatea infantila se dezvolta în școală, în general, în raport cu contraacțiunea
pedagogică și cu tactul pedagogic,cu intervenția la timp a psihologului școlar. Apariția și
dezvoltarea unor comportamente agresive fiind într-o dependență totală de nonintervențiile sau
de intervențiile manageriale eronate. Cu tact, rabdare și dragoste, promovând modelele pozitive
și dezvoltând părțile bune din personalitățiile”agresorilor”, cadrul didactic poate apela la
strategii manageriale experimentate deja.
BIBLIOGRAFIE;
ROMITA B. IUCU-“MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI”, 2006-Aplicatii pentru
gestionarea