Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Test de verificare

Unitatea de învăţare nr. 3

MOTIVAŢIA ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE

Nume: Percă Ecaterina Simona (Vârgă)

Anul II, Semestrul 1
Program de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Disciplina: PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
Profesor: Lect. univ. dr. Beatrice ALMĂŞAN
1. Cum explicaţi, din perspectiva piramidei lui Maslow, somnul la prânz pentru copiii mici

sau acţiunea „cornul şi laptele”?

Trebuințele fiziologice (necesar de satisfăcut pentru ca persoana să poată supraviețui – de

hrană, de oxigen, somn etc.) sunt descrise de Maslow ca fiind punctul de plecare pentru teoria
motivării. În momentul în care o nevoie a fost satisfăcută ea nu mai constituie o prioritate pentru
organism şi individul se focalizează pe următoarele nevoi ce trebuie satisfăcute.

Prin prisma nevoilor fiziologice este important ca școala și familia să nu blocheze

satisfacerea unor astfel de trebuințe.

2. Care sunt implicaţiile modelului ierarhic al trebuinţelor umane al lui A. Maslow pentru

practica educaţională?

Această teorie are implicaţii deosebite pentru actul educaţional.

Educatorii trebuie să cunoască faptul că nu pot fi activate trebuinţele de ordin superior ale
elevilor, precum trebuinţa de a cunoaşte şi înţelege, trebuinţa de performanţă, dacă nu au fost
satisfăcute trebuinţele de deficienţă. Pentru a putea învăţa bine, elevii ar trebui, mai întâi, să se
simtă fizic confortabil (bine alimentaţi şi odihniţi), să se simtă în siguranţă, relaxaţi, îndrăgiţi,
apreciaţi şi să aibă o stimă de sine ridicată. Elevii vor da un randament mai mare într-un mediu
relaxat şi sigur,decât în unul tensionat şi de ameninţare. Când în clasă este o atmosferă încordată,
singurul lucru aşteptat cu toată nerăbdarea este ...pauza! Profesorul poate acţiona în aşa fel încât
însuşirea cunoştinţelor să se realizeze într-o atmosferă plăcută, prietenoasă, fără ameninţări cu
note mici sau cu pedepse. De asemenea, profesorul îl poate ajuta pe elev să aibă încredere în
forţele proprii, în capacitatea lui de a rezolva sarcinile şcolare şi în felul acesta să aibă o stimă de
sine ridicată.

3. În baza modelului lui Weiner privind atribuirea succesului şi eşecului, ce tip de atribuiri

va tinde să facă un elev cu stimă de sine scăzută?

 Cercetările lui Weiner au pus în evidenţă faptul că un succes va fi interpretat de elev mai
degrabă ca un semn al inteligenţei (cauză internă şi stabilă) şi mai puţin ca rezultat al şansei,
facilităţii sarcinii sau lucrului intens. Invers, un eşec va fi atribuit mai degrabă lipsei de şansă
(cauză externă şi instabilă), ceea ce lasă posibilitatea unor succese viitoare. În cazul unor
insuccese repetate, acest tip de explicaţie nu va mai putea fi folosit, şi atunci elevul va fi tentat să
facă o atribuire externă şi stabilă: dificultatea materiei, lipsa de obiectivitate a profesorului.

Tipul de atribuiri pe care le face elevul este legat de stima de sine şi poate influenţa
angajarea elevului în rezolvarea sarcinilor şcolare. Astfel, un elev înclinat să facă mai ales
atribuiri interne şi stabile pentru nereuşitele sale din clasă, spunând mereu „Eu nu sunt capabil să
rezolv această sarcină”, are o stimă de sine scăzută şi aşteptări slabe cu privire la posibilităţile
sale de a reuşi în viitor. Acest lucru îl va demotiva pe elev şi-l va determina să-şi reducă
eforturile pentru realizarea activităţilor, dezvoltând comportamente ineficiente în faţa
dificultăţilor. În schimb, dacă elevul atribuie eşecul pe care l-a avut lipsei de efort, îşi va păstra
speranţa de a reuşi şi va persevera în realizarea sarcinilor şcolare.

4. În ce tip de motivaţie (intrinsecă sau extrinsecă) aţi încadra ambiţia? Argumentaţi răspunsul.

Ambiția poate fi încadrată atât la motivație intrinsecă cât și la motivație extrinsecă. Dacă
ne dorim noi să facem un lucru și ambiția vine din interiorul nostru atunci motivația este
intrinsecă. Dacă suntem provocați din exterior iar ambiția vine în urma provocărilor primate
atunci putem încadra ambiția la motivație extrinsecă.

5. Realizaţi un profil al unui elev care prezintă probleme de motivaţie utilizând grila de
comportamente elaborată de R. Ames şi C. Ames. Concepeţi şi o strategie de intervenţie pentru
cazul descris.

Date de identitate

Numele şi prenumele: Alina V.

Vârsta: 6 ani şi 7 luni

Sex: feminin

Definirea problemei

Gradul de manifestare al elevului:

Alina V. are dificultăţi în a se decide, îşi fixează scopuri greu de atins, alege calea cea mai facilă
şi mai rapidă pentru a îndeplini o activitate, crede că şansele sale de succes sunt reduse, refuză să
încerce să execute o nouă activitate, îşi face munca rapid şi fără a fi atenă, abandonează rapid o
activitate şi nu încearcă să o facă şi a doua oară;

Strategie de intervenţie pentru cazul descris:

În cazul prezentat mai sus planificarea unor activităţi care să nu fie nici prea facile nici
prea dificile pentru Alina face ca aceasta să se simtă responsabilă de reuşitele sau eşecurile ei,
modificând astfel atribuirile cauzale pe care ea le face. Elevii slabi şi demotivaţi se estimează, în
general, a fi puţin responsabili de eşecurile sau succesele lor, atribuind eşecurile lipsei de
aptitudini iar succesele şansei. Profesorul trebuie să-i convingă pe aceştia că prin eforturi
susţinute pot să reuşească. Poate aduce drept argument şi faptul că o mare parte din reuşita
elevilor buni se datorează efortului.

Îmbunătăţirea opiniei elevului cu privire la propria sa competenţă se obţine atunci când el

reuşeşte în mod repetat într-o activitate pe care nu se considera capabil să o îndeplinească. O
reuşită neaşteptată redă unui elev încrederea în sine şi creşte, astfel, motivaţia sa de a se angaja
într-o activitate şi de a persevera cu scopul de a-şi ameliora performanţele. Pentru aceasta,
profesorul trebuie să conceapă activităţi de învăţare care să nu fie nici prea facile (pentru că nu
mai reprezintă o provocare pentru elevi) şi nici prea dificile (pentru că elevii se descurajează
rapid şi o abandonează). Pe tot parcursul activităţii, profesorul îi va furniza elevului un feed-back
permanent atât asupra efortului depus cât şi asupra aptitudinilor şi capacităţilor lui.

Profesorul trebuie să se străduiască să acorde atenţie în mod egal tuturor elevilor,

indiferent care sunt capacităţile lor. Faţă de elevii consideraţi slabi şi demotivaţi, așa cum e cazul
Alinei, profesorul ar trebui să adopte următoarele comportamente:

• să-şi exprime încrederea în capacitatea lor de a reuşi;

• să le acorde aceeaşi atenţie ca şi elevilor buni;

• să evite crearea de situaţii competitive în care ei nu pot decât să piardă;

• să nu le facă observaţii în faţa colegilor lor;

• să evite a-şi exprima dispreţul atunci când ei eşuează;

• să manifeste interes pentru reuşita elevilor.

Toate aceste sugestii arată, o dată în plus, că problemele de motivaţie ale elevilor sunt
extrem de diverse, iar intervenţia profesorului nu se poate baza pe reţete, ci trebuie adaptată la
fiecare situaţie în parte.

6. Concepeţi o strategie educaţională de motivare a unui elev descurajat de insuccesele repetate

la disciplina pe care o predaţi.

Andrei este un elev de clasa a V-a , descurajat de notele mici pe care le-a luat în
permanență la ora de limba română.

Pe parcursul ultimilor 3 saptămâni am concluzionat că Andrei este un elev bun dar lipsit
de motivație deoarece nu a fost niciodată încurajat și asigurat că este capabil de mai mult. Astfel,
am propus să experimentăm 2 săptămâni în care, fiecare elev, pe rând să pregătească și să predea
câte o lecție. Unii dintre ei, printre care și Andrei, nu au fost foarte încântați dar au acceptat
propunerea. Pentru a nu se face de rușine în fața clasei, Andrei s-a pregătit foarte bine pentru
lecția pe care a trebuit sa o predea. Ba chiar a venit cu informații suplimentare care au stârnit
foarte mare interes în rândul colegilor săi, fiind informații de actualitate. Văzând că toată munca
lui a fost foarte apreciată, Andrei a prins curaj și a continuat să se informeze și să fie mai activ la
ore. Astfel a crescut motivația lui și chiar a devenit unul dintre elevii cei mai buni.

Deoarece numarul de elevi dintr-o clasă este foarte mare, de multe ori riscăm să pierdem
elevi foarte buni, deoarece nu reușesc să-și demonstreze capacitățile, se descurajează pe parcurs
și intră în carapacea lor de unde de multe ori nu mai reușesc să iasă.