Nume și prenume: Dimofte ( Trandafir) Ioana – Andreea

Disciplina: Fundamentele psihologiei

Specializarea: Conversie profesională P.I.P.P, Anul I, sem. I

TEMA DE CONTROL NR. 2

În vederea realizării acestei teme de control, am ales spre studiu lucrarea lui Adrian Nuță,
intitulată „Abilități de comunicare”. În urma lecturării acesteia, am identificat numeroase
informații necesare atât în viața personală, cât și în activitatea didactică, abilitățile de comunicare
fiind necesare oriunde și oricând.
Una dintre informațiile asupra căreia m-am oprit este cea legată de ton, regăsită în
capitolul al doilea „Vocea”. Întotdeauna mama îmi spunea „Tonul face muzica” explicându-mi
că , indiferent ce doresc să spun, trebuie să țin cont de cum o spun. În acest capitol am aflat că
tonul înalt sugerează nemulțumirea, iritarea, frica,iar cel scăzut exprimă calm și siguranță de
sine. Fiind părinte, am înțeles că va trebui, pe viitor, să îmi aleg bine tonul vocii pentru a-mi
exprima emoțiile și atitudinile în mod clar și convingător, astfel încât să ofer cuvintelor rostite
importanța necesară iar copiii mei să înțeleagă cu adevărat relevanța acestora.
În capitolul IV – „Abilitatea de a asculta”, am identificat o idee ce mi-a atras atenția, și
anume aceea referitoare la a asculta cu empatie. Sunt o persoană căreia îi pasă de cei din jur și de
problemele lor. Dar niciodată nu am analizat cât de importantă este empatia într-o comunicare.
Am considerat întotdeauna că ține foarte mult de caracterul unei persoane și că nu este neapărat o
condiție necesară unei comunicări. Am descoperit aici că pentru a nu mai judeca sau condamna
comportamentele, atitudinile celor din jur trebuie să înțelegem procesul mintal aflat în spatele
cuvintelor lui, să vedem lumea prin ochii lui. Atunci voi înțelege că, poate, și eu aș fi procedat la
fel.
În capitolul V, intitulat „Abilitatea de a vorbi”, am descoperit noțiunea de onestitate
emoțională. Iubesc persoanele sincere, oneste, pentru că am învațat că „adevărul spus e pe
jumătate iertat”. Întotdeauna am considerat că un adevăr, chiar dacă la început doare, este mult
mai indicat decât o minciună. Noțiunea de onestitate emoțională m-a ajutat să înțeleg faptul că
noi, oamenii, putem evolua fiind sinceri unul cu altul, exprimarea sentimentelor și părerilor fiind
un lucru foarte important în construirea unei relații de orice natură. Sinceritatea este condiția
necesară ca o relație să nu rămână la stadiul superficial. Așa cum spune autorul „ exprimarea
emoțională creează încredere în mod natural tot așa cum soarele creează căldură”. Mi-aș dori ca
acest citat să devină un motto după care să mă pot ghida în relațiile cu cei din jurul meu.
O altă idee din acest capitol care mi-a atras atenția a fost cea care face referire la modelul
de comunicare eficientă. Am descoperit faptul că pentru a fi eficientă o comunicare trebuie ca
mesajul să fie complet, adică să includă observații, gînduri, emoții și nevoi ( modelul OEGEN).
Acest tipar este indicat să fie folosit mai ales în relațiile de cuplu, așa că, pe mai departe, o să
încerc să îl aplic.
Capitolul VI – „Magia cuvintelor” mi-a oferit informații despre impactul cuvintelor
asupra oamenilor, despre cum acestea pot conduce o persoană către un anumit comportament.
Astfel, am aflat că, de fapt, nu obținem rezultatul dorit folosind cuvîntul „nu”, deoarece
inconștientul generează exact imaginea negată. Creierele noastre tind să perceapă mesajele
comunicate în termeni pozitivi. Ca mamă, folosesc destul de des sintagme, propoziții și fraze
care încep cu „nu”. Mereu m-am întrebat de ce copiii mei nu reacționează așa cum îmi doresc
atunci cînd spun „Nu pune mâna acolo!” sau „Nu ai voie la televizor!”. Pe viitor îmi propun să
fiu mai atentă la formularea frazelor de acest tip și să elimin, dacă se poate, cuvântul „nu”.

Majoritatea informațiilor identificate în lucrarea studiată pot fi folosite și în activitatea

mea didactică.
Prima idee pe care am identificat-o și de care trebuie să țin cont în profesia mea am
regăsit-o în capitolul II, cel referitor la voce. În cariera didactică, și mai ales la disciplina pe care
o predau în prezent, Limba și literatura română , dicția este foarte importantă. Pentru a face elevii
să înțeleagă foarte bine noțiunile predate trebuie să țin cont de delimitarea clară a cuvintelor și a
propozițiilor. Orice text, indiferent de complexitatea lui, poate fi înțeles de elevi dacă avem o
dicție corectă (pe lângă ton, accent și celelalte aspecte legate de voce). Am reținut și îmi doresc
să țin cont în activitatea mea de faptul că trebuie să nu mă pronunț mai încet sau neclar pe
marginea niciunui aspect deoarece pot induce ideea că nu stăpânesc acele informații.
În capitolul III, cel referitor la limbajul corpului, mi-au atras atenția foarte multe
informații. Comunicarea nonverbală este un aspect important al mesajului pe care dorim să îl
transmitem, dar și a celui pe care îl receptăm. Mimica, este un element al comunicării
nonverbale, care oferă foarte multe informații despre o comunicare. Urăsc persoanele care mint,
și lectura acestui capitol m-a ajutat să înțeleg cum pot descoperi asta. La clasă, acest lucru mă
poate ajuta să descopăr cea mai frecventă minciună a elevilor: „Da, doamna, mi-am făcut tema!”.
Faptul că cel care are ceva de ascuns va evita să îmi întâlnească privirea mai mult de 1/3 din
timpul interacțiunii este o idee pe care o voi reține. Deasemenea, voi ține cont de faptul că este
foarte important să îi privesc pe elevi în ochi pentru a construi o relație bună, apropiată.
A treia informație pe care o consider necesară din punct de vedere profesional am
identificat-o în capitolul IV- „ Abilitatea de a asculta”. „Ascultarea reală este mai mult decât a
sta cu gura închisă” este fraza a cărui înțeles l-am descifrat lecturând acest capitol. Feedback-ul
este tehnica principală de ascultare pe care o folosesc în avtivitatea mea didactică și de care nu
mă pot lipsi. Ceea ce mi s-a părut interesant sunt cele trei reguli ale feedback-ului ( imediat,
onest și suportiv). Trebuie să recunosc că, până acum, nu am știut că, de fapt, toate acestea sunt
reguli și nu tipuri de feedback. Pe viitor, voi ține cont de faptul că pentru a fi eficient un
feedback trebuie să îmbine toate aceste trei aspecte. Pentru lucrul cu elevii, indiferent de vârsta
lor, este necesar să nu uităm niciodată că oferirea de feedback ajută la formarea și dezvoltarea
competențelor lor.
Următoarele două idei care mi- au tras atenția și de care intenționez să mă folosesc în
cariera mea didactică se regăsesc în capitolul „Magia cuvintelor”. Prima face referire la folosirea
lui „Da, dar..”. Această expresie o folosesc foarte des la clasă, în timpul orei, nedându-mi seama
că, după cum spune autorul , chiar dacă apreciez o parte din răspunsurile elevilor, continuarea
frazei cu „dar” anulează tot efectul apreciativ dorit de mine. În continuare, voi încerca să îl
înlocuiesc pe „dar” cu „și”, având în vedere că am aflat că folosirea acestuia arată, totuși, și
aspectul negativ dar într-un mod mai echilibrat. Folosirea lui „și” mă va ajuta să stimulez elevii
și să îi determin să își corecteze greșelile fără a se simți judecați, certați, mustrați.
Al doilea aspect regăsit în acest capitol are legătură cu faptul că expresia „Trebuie să...”
generează rareori o atitudine binevoitoare și o dorință de colaborare. Chiar dacă te supui , este
posibil să o faci având resentimente. Având în vedere faptul că îmi doresc ca relația mea cu
elevii mei să fie una apropiată bazată pe cooperare, este clar că va trebui să renunț la folosirea lui
„trebuie”. Așa cum spune și autorul, „oamenii se nasc cu nevoia de a se simți liberi” și nimeni
nu-și dorește să fie transformat „într-un roboțel căruia nu-i este permis nici un punct de vedere,
misiunea lui fiind să se supună”. Așadar, chiar dacă ceea ce le transmit elevilor este un lucru ce
trebuie făcut neapărat , am să țin cont de faptul că aș putea să îi invit să aleagă între mai multe
opțiuni (pe care le pot oferi tot eu). Pe lângă faptul că acel lucru este necesar , eu va trebui să îi
ajut să fie mulțumiți de ceea ce realizează. Este nevoie doar de puțină ingeniozitate pentru
alegerea modalității de comunicare potrivită.
Așadar, în urma analizei lecturii acestei cărți, am conștientizat cât de important este
modul cum comunicăm. Trebuie să fim foarte atenți la mesajele pe care le transmitem deoarece
ele schimbă ceva în oamenii din jurul nostru, comunicarea fiind un proces ireversibil. Pot spune
că această carte conține informații valoroase și de o importanță foarte mare atât în viața
personală cât și în activitatea didactică.