UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

Program de studii: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar
ANUL I, ID 2018-2019
STUDENT: Popa (Ion) Cosmina Mihaela

ISTORIA PEDAGOGIEI

PORTOFOLIU
TEMA 2
Lecții ale trecutului pentru reformarea școlii contemporane: Soluții ale
istoriei
pedagogiei pentru problemele cu care se confruntă școala contemporană.

Fenomenul educaţiei “apare” ca o preocupare umană, veche de când a apărut specia, de a-

i ajuta pe semeni să-şi perfectioneze capacităţile adaptative de care dispun la un moment dat.
Acest aspect a fost observat si acceptat de toti gânditorii care au reflectat la acest fenomen.
Deosebirile au apărut atunci când s-a pus problema scopurilor educaţiei, adică a acelor însuşirile
umane spre care trebuie să se orienteze cu prioritate acțiunea educativă şi legat de aceasta, a
modului în care ar putea să fie influenţate prin educație.

1. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), FRANTA

Educaţia să se conformeze naturii copilului, particularităţilor sale de vârstă. Promovează
nevoia de manifestare şi dezvoltare liberă a copilului. Criteriile de selectare a cunoştinţelor să fie
utilitatea şi accesibilitatea. Instruirea să se realizeze pe activitatea copilului; copilul „să nu ştie
nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere”.
Recomandă ca tinerii să înveţe mai multe meserii, acelea care presupun activităţi fizice în aer
liber.

Una dintre problemele învățământului actual o reprezintă detașarea de sistemul tradițional

și trecerea la o abordare modernă în care copilul este în centrul tuturor activităților, iar acestea
trebuie să fie eleborate de așa manieră astfel încât să răspundă nevoilor lui. Inovația lui Jea
Jacques Rousseau din secolul al XVIII-lea cred că încă se pretează problematicii contemporane.

2. Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827), ELVETIA

A elaborat bazele învăţământului elementar; convingerea că toţi oamenii pot fii instruiţi,
ideea că omul trebuie dezvoltat ca întreg: “trupul, spiritul ; şi inima sa” . Învăţământul elementar
să clădească în mod sigur şi temeini cunoştinţele şi deprinderile necesare vieţii şi să contribuie la
dezvoltarea forţelor interne şi a dispoziţiilor copilului.

Cred că ceea ce a încercat Pestalozzi se regăsește astăzi în educația incluzivă și în faptul

că educația trebuie să fie pentru toți indiferent de condiția fizică, socială, intelectuală etc. Fiecare
om poate fi educabil, în maniera sa, trebuie doar găsite modalitățile de a ajunge la finalitățile
educației pentru cei care trebuie sprijiniți.

3. Maria Montessori (1870-1952) medic şi pedagog, ITALIA

Metoda Montessori este un program de pregătire reprezentat de modul cum se desfăşoară
activităţile în clasă: prima dată este învăţarea prin intermediul simţurilor şi mai târziu prin citire,
scriere, matematică avansată. Metoda cea mai potrivită este metoda activă.

Programul de învățămînt montessori mi se pare unul foarte potrivit nevoilor noilor

generații. Copii simt nevoia de tot mai multă independență, de a fi doar ghidați în descoperirea
lor științifică. Elevii vor să fie tot mai activi în procesul de învățare, un sistem în care ei nu
participă, este unul plictisitor și îi determină să își piardă interesul. Sistemul montessorian este
unul adecvat acestui tip de învățare, dar din păcate se regăsește doar în sistemul privat. Cred că
învățământul ar fi mult mai eficient dacă măcar o parte din inovațiile Mariei Montessori ar fi
introduse și în sistemul de învățământ de stat.