Sunteți pe pagina 1din 19

ALTERNATIVA PEDAGOGICA

MONTESSORI

,,Copilul este fauritorul omului si nu exista om care sa nu fi


fost format de copilul care a fost.’’ – Maria Montessori

STUDENTE : DRAGODAN ANDREEA - ELENA


NASTURICA ANDREEA - CRISTINA
NEAMTU ALINA - MARIA

PIPP: ANUL II

1
CUPRINS

1. Sisteme educaţionale
2. Pedagogiile alternative
3. Alternativa educaţionala “Montessori”
4. Analiza SWOT
5. Bibliografie

1. Sisteme educaţionale

Fenomenul educativ presupune relatia dintre doi factori : elevul si


profesorul.
Educaţia trebuie nu numai să pregatească pe fiecare individ pentru
ansamblul de responsabilitaţi pe care acesta urmează sa şi le asume in cursul
2
vieţii sale ca fiinţa autonoma , dar ea trebuie , in mod egal , sa integreze eforturile
facute simultan sau succesiv , in diferite contexte , printr-o experienţa reînnoita
fara încetare .
Educaţia trebuie să ajute pe individ să se cunoasca pe sine şi trebuie să evite
ca individul să fie subiectul pasiv al unei schimbari. Desigur , este evident că
totdeauna au existat politici ale educaţiei , definite , in general , prin voinţa de a
forma un anumit tip de om . Acesta era cazul statului spartan atunci când urmarea
să formeze oameni curajoşi şi incapabili de a minţi ; al cetaţii ateniene , cu idealul
kalokagathiei , al statului Maya , unde învaţamantul era conceput cu scopul de a
pregati tineri nobili destinaţi preoţiei , ca o şcoala a voinţei , in care trebuiau să
inveţe să-şi controleze dorinţele , sa învingă durerea şi oboseala , să-şi făurească
o inima şi un corp viguroase.
Ordinea teocratică , militara şi corporativă a evului mediu european , care
pregătea pentru sarcinile lor proprii şi complementare , pe viitorul cavaler , pe
cleric şi pe breslaş , şcoala junglei în societaţile „poro” sau „toma”(nume de
triburi africane) , care asigură iniţierea rituala a tinerilor africani în valorile
tradiţionale şi în transmiterea regulilor practice de viaţă , au întemeiat şi ele un
mod de educaţie , bazat pe o politica implicita . De fapt , avem de-a face cu o
politică a educaţiei din momentul în care educaţia se inspira din obiectivele
conştiente şi declarate sau implicite ale valorilor sociale şi care promoveaza un
consens larg , fie şi tacit.
În Franţa , odata cu concepţia napoleoniana , moştenitoare a unor tradiţii ale
gândirii pedagogice din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea , dar şi a
preocupărilor legislatorilor revoluţionari , se trece de acum în faza de aplicare de
către stat a unei politici sistematice şi deliberate la scară naţionala. Chiar in
Europa secolului al XIX-lea , deşi puternic motivată de deşteptarea
naţionalitaţilor şi de consideraţiile economice legate de progresul industrializarii,
noţiunea de politică a educaţiei , în sensul deplin al termenului , nu apare decât
rar.Guvernele au lasat adeseori să treacă mult timp până ce noţiunea şcolarizarii
mai extinse si binefacerile de care ţarile lor ar putea să se bucure de pe urma
educaţiei , să devina o noţiune politică a educaţiei , conceputa în funcţie de
obiectivele generale ale dezvoltarii naţionale.
Chiar şi în zilele noastre , într-un anumit număr de sisteme educative , care
nu sunt totuşi cele mai puţin eficiente şi cele mai slab ataşate valorii educaţiei ,
nu exista încă niciun obiectiv formulat explicit sau macar obiective foarte
generale.Acesta este cazul , de exemplu , al ţarilor anglo-saxone , unde tradiţia
ocupa un loc mai important decât dreptul scris şi care , in general , au structuri
federale şi practică descentralizarea la nivelul comunitaţilor locale.Totuşi , de
câţiva ani , se constată că un numar tot mai mare de state manifestă tendinţa de a

3
formula obiective ale educaţiei deduse din obiective generale ce corespund
opţiunilor naţionale pe plan politic , economic , social şi cultural.
Cu cât o societate ofera mai multe opţiuni cetaţenilor săi cu atât evolueaza
pe un drum al democraţiei.Valoarea democraţiei nu este dată de numărul
partidelor politice , ci de valorile culturale ale societaţii.Exista un raport direct
proporţional între numarul de opţiuni şi gradul de democraţie.Democraţia
înseamna şi un model social ce oferă modelul de realizare.

2. Pedagogiile alternative

Termenul de pedagogii alternative este folosit in multe zone ca fiind


sinonim cu pedagogia reformei.Atât pedagogia oficială cât şi pedagogiile
alternative sunt centrate pe ideea de copil. .
Pedagogiile alternative consideră că o educaţie unică pune omul în ipostaza
de a fi înghiţit de o lume exterioară.Învaţamantul trebuie să devină o posibilitate
de diversitate şi să-i confere elevului o aşa zisă libertate.Dificultaţile pedagogiei
oficiale conservatoare sunt de deschidere , în sensul că percepe ca atacuri ideile
noi.
Pedagogiile alternative sunt pedagogii de autor , care valorifică ideile unor
autori (de exemplu : Pedagogia Waldorf , Pedagogia Montessori , Planul Iena ,
Planul Dalton etc.).Aceşti autori au creat sisteme noi. Atât in spaţiul românesc , cât
şi în întreaga lume , înfruntarea dintre tradiţional şi alternativ a avut loc
întotdeauna.
Daca pentru pedagogia tradiţionala centrul este în profesor , în manual,
pentru pedagogiile alternative acest centru este reprezentat de copil.Copilul este
acceptat ca fiind autonom , capabil de autoconducere şi este pus în situaţii concrete
de viaţă.Învaţarea prin descoperire , prin utilizarea unui contact , serbarea şcolara ,
colţurile speciale pentru activitaţi , utilizarea unor tehnici individuale de învaţare şi
alte asemenea idei consideră copilul ca având un spirit absorbant.Diviziunea
activitaţii în mici unitaţi de muncă confirmă faptul că fiecare trebuie să urmeze
drumul său.
Alternativele educaţionale au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea şi s-au conturat ca o mişcare pedagogica
internaţionala în raport de opozitie cu pedagogia tradiţionala.

4
2. Alternativa educaţionala “Montessori”

“Prima noţiune pe care copiii trebuie să o capete pentru a fi


discicplinaţi, în mod activ, este aceea de bine şi de rău, iar sarcina educatoarei
constă în a împiedica pe copil să confunde binele, mobilitatea şi răul cu activitatea,
cum se considera până acum. Scopul nostru este să creăm o disciplină a muncii, a
binelui şi nu a imobilităţii şi pasivităţii...copilul este constructorul spiritual al
omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în
care a fost închis sufletul omului. Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să
voiască singur, să gândească singur; aceast este arta celor ce aspiră să slujească
spiritul.”
Maria Montessori –
“Descoperirea copilului”

Dr. Maria Montessori a accentuat ideea conform căreia fiecare copil trebuie
văzut ca un individ cu personalitate unică şi potenţial intelectual unic. În scrierile
sale pune accent pe cât de important este pentru părinţi şi educatori să admită
nielul de dezvoltare şi rata progresului pentru fiecare copil, în mod individual, aşa
cum este el. Indiferent de naţionalitate sau etnie, toţi copiii au aceleaşi nevoi de
bază, trec prin aceleaşi stadii, ea numind aceste stadii “perioade senzitive”.
“De la naştere la şase ani toti micuţii noştri au impresia unor descoperiri
continue în lumea care îi înconjoară şi ei găsesc în aceasta o mare bucurie”. Ei
doresc să înveţe, sunt asemuiţi cu nişte “bureţi” care absorb în mod constant
informaţii despre lumea lor cea nouă.

Copiii trebuie observaţi îndeaproape pentru a le putea oferi ceea ce au nevoie în


timpul fiecărei perioade senzitive, iar accentul trebuie pus întotdeauna pe învăţare
– pentru copii, mai degrabă decât pe predare – din partea adultului. Autoarea
metodei spune că rolul educatorului este de a “observa” copilul şi de a “pregăti

5
mediul”, pe baza observaţiilor făcute, de a crea situaţii de învăţare şi nu de a preda
direct, fiind mai mult un ghid decât un lider.

Astfel, după observaţia copiilor ea a descoperit că:


 Motivarea este naturală în procesul de învăţare;
 Copiii mici sunt capabili să se concentreze mai mult decât işi pot da
seama adulţii, dacă o activitate răspunde nevoilor lor şi dacă procesul
permite implicarea fizică; copiii resping o activitate care nu răspunde
nevoilor lor;
 Copiii sunt capabili să-şi dezvolte autodisciplina dacă au libertatea să
aleagă;
 Educatorul nu este sursa tuturor învăţăturilor;
 Copiii pot invăţa să-şi rezolve propriile probleme

În cadrul metodei sale, Dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru
educator.Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în care rolul
educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea acestora.
Educatorul nu se amestecă niciodată atunci când un copil e concentrat şi nu
intervine decât dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor, nu ştie ce să facă,
sau îi deranjează pe ceilalţi colegi Ajutorul pe care un educator Montessori îl oferă
copilului este întotdeauna extrem de limitat – atât cât să se asigure că acesta a ieşit
din impas. Copilul nu este corectat atunci când greşeşte. Se consideră că încă nu a
ajuns să stăpânească suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strâns si
reluat cu alt prilej, după o lecţie individială, ori după o anumită perioadă de timp.
Educatorul Montessori nu pedepseşte copiii niciodată dar nici nu le oferă
recompense. Singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din
mulţumirea de sine, din faptul că a realizat un lucru bun şi corect , bazându-se pe
propriile lui puteri.
În cazul în care un copil îi deranjează pe colegii lui sau se comportă într-un mod
care afectează armonia si ordinea din clasă, acesta va fi luat de către educator si
dus într-un loc retras, izolat de ceilalti copii. I se va asigura jocul favorit, dar va fi
lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasă după voinţa proprie. Educatorul va
veni din când în când şi îi va adresa cuvinte blânde de simpatie sau ajutor, în cazul
în care are nevoie. Se consideră că lipsa libertăţii de mişcare şi tratarea copilului ca
pe un bolnav este suficientă pentru a-l face să înţeleagă că a greşit.
Copiii prosperă atunci când li se oferă libertatea într-un mediu propice nevoilor lor.
După o perioadă de intensă concentrare şi lucru cu materiale care le stârnesc
interesul, copiii dau dovadă de vitalitate şi mulţumire de sine. Concentrându-se la o
activitate liber aleasă, neîntreruptă, copiii ajung la autodisciplină şi pace interioară.

6
Dr. Montessori a denumit acest proces “normalizare” si este citat ca fiind “cel mai
important rezultat al muncii noastre”.(Maria Montessori, Mintea absorbantă 1949).
Filosofia educaţională a doamnei Maria Montessori încurajează dezvoltarea
copilului într-un mediu care să inspire siguranţă, sprijin, diversitate culturală care
să le dea libertatea de a explora, de a coopera.
Ţinta noatră ar trebui să fie cea de a crea un mediu plăcut care să ducă la o
dezvoltare armonioasă intelectuală, socială, fizică şi artistică. Să cultivăm copiilor
respectul de sine şi să le dezvoltăm dorinţa lor naturală de a învăţa. Părinţii, copiii
şi personalul didactic vor lucra împreună pentru a atinge scopul propus.

Principiile metodei Montessori:

 În loc sa înlăturăm obstacolele ce-i stau în cale, ajutăm copilul să le


depaşească;
 Principiul de bază la metoda Montessori este autoeducarea şi aplicarea celor
învăţate direct, nemediat;
 Copilul este privit ca un om în toată firea, i se respectă personalitatea,
deoarece este un idivid unic si irepetabil;
 Copilul este ajutat să-şi dezvolte voinţa, acordându-i-se libertate asupra
hotărârilor sale, este îndrumat să gândească şi să acţioneze independent;
 Copilului îi este dat prilejul de a-şi urma propriul ritm de învăţare, deoarece
copiii nu-şi doresc doar sa înveţe, ci să înveţe ceva anume, într-un anumit
moment dat;
 Încurajarea copiilor de a lua mereu decizii proprii pe care să le respecte.

Cercetări ştiinţifice arată că :

7
 învăţarea se produce în condiţii optime când procesul gândirii este însoţit de
mişcare;
 se învaţă mai bine atunci când ne interesează subiectul de învăţat;
 pesoanele evoluează când simt că pot efectua alegeri şi când simt că deţin
controlul;
 învăţăm mai bine când subiectul de învăţat se află în context concret;
 copiii pot învăţa foarte bine “de la” şi “împreună” cu persoane astfel că după
vârsta de şase ani copiii răspund foarte bine la situaţii în care pot învăţa şi
colabora in acelaşi timp;
 copiii răspund pozitiv la rutină şi la disciplină;
 anumite comportamente pozitive la adulţi (semnalate de Montessori) se pot
observa în rezultatele ulterioare ale copilului.

Putem ajuta copilul mic să dea un sens acestei mulţimi de informaţii oferindu-i un
mediu în care el poate să înveţe să distingă, să diferentieze, să categoriseasă şi să
emită judecaţi. Aceste aptitudini pun bazele întregii învăţături viitoare.
Dr. Maria Montessori a elaborat o filosofie a educaţiei bazata pe respectul pentru
copil şi nevoile sale.Conceptul de respect pentru copil este esenţial în metoda
Montessori.A fost convinsă că vârsta preşcolară , când copilul îşi dezvolta
concepţia de sine , este fundamentală pentru împlinirea sa viitoare. Pentru Maria
Montessori educaţia echivaleaza cu a învaţa copilul să gândească şi să acţioneze
independent într-o manieră responsabilă.Dr. Montessori a văzut educatorul mai
degrabă ca un creator al situaţiilor de învaţare , decât o persoană care predă în mod
direct anumite cunoştinţe , mai mult ca un ghid, decât ca un lider. Instruirea
trebuie să înceapă la o vârsta fragedă dacă se vrea o hrană pentru minte şi o
satisfacţie pentru copilul care este stăpânit de dorinţa de a invăţa . Filosofia
Montessori accentueaza impotanţa prezentarii de materiale educative potrivite în
timpul fiecărei perioade.Calmul adultului prefigurează adultul de mâine.Adultul nu
trebuie să facă niciodata pentru copil ceea ce acesta poate să facă singur , pentru că
îi fură copilului posibilitatea de a învăţa , îl face dependent.Din obişnuinţă , din
dragoste , adulţii servesc copilul.Acest act este periculos deoarece manifestă o
tendinţă de sufocare a unor activităţi utile şi spontane ale copilului.
Dr. Maria Montessori a elaborat materiale, tehnici si arii curriculare
specifice, care il ajuta pe fiecare copil sa isi atinga potentialul maxim.

8
Astfel, exista 5 arii curriculare specific invatamantului Montessori:

1. Viata practica – “ pot sa fac singur”


Copiii au un imbold natural de a lua parte la activitatile zilnice ale vietii de familie.
Sarcini simple pentru adulti devin activitati fascinante pentru copil anagajandu-l in
procesul de acumulare a aptitudinilor practice. Activitatile de viata practica il ajuta
pe copil sa isi coordoneze miscarile, sa fie constient de mediul inconjurator, sa
devina independent, ordonat si responsabil.

Activitatile de viata practica includ:


• Activitati preliminare – il ajuta pe copil sa isi perfectioneze coordonarea
miscarilor si il pregatesc pentru activitati mai complexe (folosirea lingurii pentru a
muta malaiul dintr-un castron intr-altul, turnarea apei in pahar, etc.)
• Activitati legate de mediul inconjurator – il ajuta pe copil sa invete sa
respecte si sa ingrijeasca obiectele si spatial in care traieste si invata (curatarea
legumelor, stoarcerea portocalei, lustruirea pantofilor, spalarea mesei, maturatul,
etc.)

9
• Ingrijirea propriei persoane – copilul invata regulile de baza ale igienei
personale (spalarea mainilor, suflatul nasului, imbracare/dezbracare, nutritie, etc.)
• Respectul pentru ceilalti, politetea – copilul dobandeste aptitudini sociale
(mersul frumos, comunicarea, bunele maniere, punerea mesei, comportamentul
fata de musafiri, etc.)

2. Dezvoltare senzoriala
Materialele si activitatile din aceasta arie permit copiilor sa isi urmeze tendinta
naturala de a clasifica impresiile senzoriale si de a le sorta in functie de marime,
forma, culoare, senzatie tactila, sunet si greutate. Fiecare material sensorial pune în
evidenţă o calitate definită, izoland-o si eliminând celelalte diferenţe. Astfel, cutiile
sonore au toate aceeaşi mărime, aceeaşi formă, aceeaşi culoare şi sunt făcute din
acelaşi material; ele diferă doar prin sunetele pe care copilul le aude când le mişcă.

3. Matematica
Activitatile matematice ajuta copilul sa invete concept abstracte manipuland
obiecte concrete. Fiecare activitate izoleaza o anumita notiune care este integrata
apoi in alte activitati pentru a pune baze solide explorarilor aritmetice ulterioare.
Activitatile matematice initiale include numararea pana la 10 (secventa, cantitate,
simbol, combinatii, aritmetica), urmand apoi numerele pana la 20, pana la 100,
introducerea in sistemul zecimal, operatiile de adunare, scadere, inmultire si
impartire.

10
4. Dezvoltarea limbajului
In viata unui copil exista o perioada specifica in care acesta, in mod natural si
spontan, este capabil de a-si dezvolta limbajul in mod inconstient. Utilizand
materialul Montessori, educatorul il ajuta indirect pe copil sa-si imbogateasca si sa-
si perfectioneze limbajul. Exercitiile de limbaj ii ajuta pe copii sa invete sa citeasca
si sa scrie, si sa constientizeze sensul cuvintelor.

5. Stiinte si activitati culturale


Un element important in dezvoltarea personalitatii copilului este contactul propriu
zis cu realitatea si capacitatea lui de a se implica efectiv in aceasta realitate.
Libertatea de care se bucura copilul in mediul special creat ii permite sa

11
experimenteze, sa observe, si sa manipuleze, sa exploreze, sa perceapa, sa
descopere si sa clasifice.
Cand Maria Montessori vorbeste despre stiintele naturale, ea nu se refera
numai la cunoasterea fenomenelor naturale, cat mai degraba la o relatie lautrica cu
natura. Prin intermediul lectiilor de arta, copilul invata despre cultura sa. In cadrul
acestei arii curriculare, copiii beneficiaza de lectii despre istorie, geografie,
biologie, arta, muzica.

TRADITIONAL VS MONTESSORI

Învațământul traditional Metoda Montessori

12
- Educatoarea este centrul atentiei, al - Educatoarea are un rol noninterventionist in
clasei si al activitatii. clasa.

- Educatoarea este cea care impune - Mediul si metoda incurajeaza autodisciplina.


disciplina.
- Predarea este, in principal, individuala.
- Predarea se face cu intreaga clasa.
- Grupele sunt alcatuite din
- Grupele se formeaza cu copii de aceeasi
copii de varste diferite (de la 3 la 6 ani).
varsta.
- Lucrul in grup ii incurajeaza
- Toate cunostintele sunt date de catre
educatoare. pe copii sa invete singuri si sa se ajute reciproc.
- Copilul are un orar fix al activitatilor. - Copilul isi alege singur activitatea.
- In procesul de conceptualizare, copilul - Copilul descopera singur conceptele cu
este dirijat de educatoare. - Copilul are un ajutorul materialelor auto-corective. - Copilul
timp de lucru stabilit de educatoare. lucreaza atâta timp cât doreşte la proiectul pe
- Ritmul instruirii este fixat de grupă şi de
care îl alege singur.
orar.

- Educatoarea corectează greşelile prin - Copilul învaţă în ritmul său propriu.


repetari, pedepse şi recompense. - Materialul îl ajută pe copil să-şi descopere
- Consolidarea învăţării se face din greşelile.
exterior. - Copilul îşi consolidează învăţarea prin
repetiţie si prin stările pozitive.
- Există foarte puţine materiale pentru
dezvoltarea senzoriala. - In clasa exista materiale care se adresează
tuturor simţurilor şi ajută la o învăţare totală.
-Copilul are scaunul/locul său propriu: i se
cere să stea liniştit, să asculte şi să - Copilul poate lucra acolo unde doreşte, se
participe în timpul lecţiilor cu toată grupa. deplasează prin clasă şi vorbeşte cu cine
doreşte,
- Implicarea părinţilor este redusă şi
voluntară. fără a perturba activitatea altora; poate alege să
lucreze şi în

grup.

13
- Se organizează un program Montessori de
participare a părinţilor la procesul de

educaţie.

4. Analiza SWOT

PUNCTE TARI
A. Educatia debuteaza de la varsta prescolaritatii;
B. Copiii au libertatea de a alege, implicit de a lua hotarari;
C. Educatorul NU este sursa tuturor invataturilor;
D. Pedepsele presupun privare de libertate, de miscare;
14
E. Sprijinirea copilului in depasirea obstacolelor, nu inlaturarea acestora;
F. Cultivarea la copii a respectului de sine si a dorintei de a invata;
G. Randamentul invatarii direct proportional cu interesul suscitat de tema
studiata;
H. Amenajarea spatiului de invatare in asa fel incat copilul sa invete sa distinga,
sa diferentieze, sa categoriseasca si chiar sa emita judecati;
I. Educatie bazata pe respectul fata de copil si de nevoile sale;
J. Educatorul trebuie sa fie un creator al situatiilor de invatare;
K. Respectarea personalitatii si individualitatii fiecarui copil;
L. Incurajarea copilului de a lua decizii proprii pe care sa le respecte.

PUNCTE SLABE

I. Copiii invata singuri ;


II. Ajutorul foarte limitat al educatorului in activitatea de invatare;
III. Copiii nu sunt niciodata pedepsiti;
IV. Copilul este privit si tratat ca un om in toata firea (ca un adult);
V. Copilul este lasat sa-si urmeze prpriul ritm de invatare;
VI. Copiii isi cultiva autodisciplina;
VII. Copiii pot invata sa-si rezolve propriile probleme;
VIII. Copiilor NU li se ofera recompense, singura recompensa fiind
multumirea de sine;
IX. Rolul preponderent de observator al educatorului, mai ales in perioadele
senzitive
X. Copilul Nu este corectat cand greseste - materialul va fi reluat cu alt
prilej.

15
OPORTUNITATI

A / a Inceperea formarii timpurii a copiilor;


B / b Dezvoltarea increderii in sine, a particularitatilor si responsabilizarea lor;
C /c Incurajarea studiului individual si al cercetarii personale;
D /d Privarea de miscare poate fi o pedeapsa eficienta, mai ales pentru copiii
foarte dinamici din ziua de azi;
E/e Efortul personal in depasirea obstacolelor mareste valoarea actului de
invatare si chiar respectul de sine;
F/f Respectul de sine este o componenta primordiala a unei personalitati
valoroase in viitor iar dorinta proprie de invatare, motorul formarii copiilor;
G/g Cu cat tema studiata este mai captivanta, mai interesanta, procesul invatarii
este mai facil, mai placut;
H/h Un spatiu de lucru placut si multifunctional este o conditie si o cerinta
esentiala in procesul de invatamant;
I/i Respectul este cheia relatiilor civilizate interumane;
J/j Invatarea creativa, provocatoare, prin descoperire si experimentare face din
copil un mic descoperitor al adevarurilor lumii, il motiveaza spre invatare;
K/k Respectarea personalitatii si individualitatii fiecarui copil este cerinta
primordiala a oricarei pedagogii a lumii;
L/l Responsabilizarea si valorizarea persoanei prin puterea de decizie, dar si prin
respectarea propriilor hotarari.

AMENINTARI
I/ 1 Invatare haotica, incompleta, nestiintifica;
II/2 Invatare lipsita de coerenta, ordine, continuitate, fara acumulari calitative;
III/3 Neamendarea comportamentelor nepotrivite le poate incuraja sau amplifica;
IV/4 Lipsa de maturitate poate atrage comportamente si acumulari
necorespunzatoare;
V/5 Propriul ritm poate fi prea lent sau prea rapid, inadecvat copilului, dar acesta
nu are cum sa constientizeze cat de potrivit ii este acesta;

16
VI/6 Lipsa de restrictii NU disciplineaza, ci , din contra incurajeaza excesele si
dezordinea;
VII/7 Rezolvarea gresita sau nesesizarea greselilor datorate lipsei de maturitate si
experienta;
VIII/8 Multumirea de sine este insuficienta si de multe ori nesesizata de copii;
IX /9 Educatorului nu ii este suficient sa observe; el trebuie sa ia masurile
conforme cu observatiile facute;
X/10 Insusirea cu greseli a notiunilor, nesesizarea greselilor.

5. CONCLUZII

Privind spre o lume ideala, fara interferente, sincope, influente


negative si esecuri majore, Alternativa Pedagogica Montessori poate fi o
solutie optima. Dar ea pacatuieste in primul dand copilului statutul de „om in
toata firea”. Aceasta premisa rastoarna si contrazice toate adevarurile unanim
recunoscute ale psihologiei si pedagogiei , dobandite in experienta sutelor de
ani si din practica valoroasa a numerosi pedagogi si psihologi de valoare.
Libertatera acordata copilului , puterea de decizie ce i se lasa cat si
lipsa restrictiilor sunt minusuri majore ale acestei alternative.
Foarte potrivite sunt principiile sale la varsta prescolaritatii, in
gradinita. Programul lipsit de rigoare, elastic, larg, avand in centrul sau
deciziile copilului, tematica preponderent intuitiv-concreta, spatiul de lucru
aplicat, toate acestea sunt binevenite in spatiul organizat prescolar.
In spatiul scolar , insa, liberul arbitru introdus de preferintele si
dorintele copilului, cat si neinterventia ferma si profesionala a invatatorului,
nu numai ca nu sunt de acceptat, dar pot transforma procesul de invatamant,
altfel foarte coerent si bine structurat, intr-o activitate de recreere, de placere,
dar doar atat. In plus, necorectarea greselilor poate duce la acumulari eronate
si la senzatia (chiar convingerea) ca micul scolar nu greseste niciodata.
Autoeducatia este un deziderat greu de atins pentru adulti, persoane
formate, educate si instruite. Copilul poate, cel mult, sa-si exprime opinii,
dorinte, sa-si dezvolte aptitudini si sa se canalizeze pe preocupari placute lui.

17
Mediul pozitiv, cald, afectuos, care incurajeaza predispozitiile native
ale copiilor si le permite acesatora sa si le exrime explicit, incurajarea si
stimularea interesului fata de temele propuse, activitatile dinamice, abunde de
concret, recomanda, in opinia mea, aceasta alternativa educationala pentru
perioada prescolara, fiind foarte potrivita ei.
Celebritati educate prin metoda Montessori??
Da, sunt: fondatorii Google, Wikipedia si Amazon.com, designerul de la
jocul pe calculator The Sims, scriitorul Gabriel Garcia Marquez, muzicianul
Joshua Bell, printul William, actorul Goerge Clooney.

18
BIBLIOGRAFIE

1. D”Hainaut (coordonator) , „Pedagogia secolului XX” , „Programe de


învaţamânt şi educaţie permanentă” , E.D.P. , Bucureşti , 1981.
2. Montessori , Maria , „Descoperirea copilului” , E.D.P. , Bucureşti , 1977
3. Stanciu, Ghe, „Scoala si doctrinele pedagogiei sec XX”, Bucuresti, 1995
4. ELENA JOITA, Pedagogie si elemente de psihologie scolara, Editura Arves
5. HORATIU C. CATALANO, (2011), Dezvoltări teoretice și instituționale în
alternativele educaționale, Editura Nomina, Pitești
6. DELPHINE GILLES COTTE, Montessori la tine acasa, editura Gama
Parentis
7. www.montessori.org.ro
8. www.montessoriedu.ro

19