Educaia precolar i principiile ei

1. Generaliti
Educaia nu este pregtirea pentru via, educaia este viaa nsi.
Jhon Dewey
Educaia este ceea ce supravieuiete dup ce tot ce a fost nvat a fost uitat.
B.F. Skinner
Educaia nu nseamn ct de mult ai reinut, i nici mcar ct de multe cunoti. Este capacitatea
de a diferenia ntre ceea ce tii i ceea ce nu tii.
Anatole France
Educaia este mblnzirea unei flcri, nu umplerea unui vas.
Socrate

Educaia este o cultur a caracterului, o obinuin contra naturii, dar i singura care-i
distinge pe oameni. Este o art, care face s treac contientul n subcontient, este un fapt al
colii, i al unei virtui, pe care o pori cu tine. Fiecare tinde s fie o persoan cult, erudit, iar
aceste caliti ne sunt cultivate nc de mici de gradini, coal, liceu, apoi spre maturitate de
universitate.
A educa nseamn a utiliza diverse forme de nvare mpreun, indivizii copiind
diferite forme de gesticulare de la o persoan la alta. Scopul educrii este dezvoltarea
aptitudinilor, mbogirea cunotinelor, familiarizarea cu noi direcii. Educaia trebuie s
deschid toate direciile existenei, s uureze formele de dezvoltare a personalitii. Metodele de
nvare sunt selectate de cadrele didactice, n dependen de contingentul intelectual al
indivizilor. Aceste selecii mai sunt alese i dup criterii psihologici i pedagogici.
Activitile educative sunt structurate dup principii didactice, se utilizeaz diverse
metode de predare i nvare. Sunt transmise cunotine specifice disciplinei, ideile i
comportamentele trebuie apreciate i evaluate. Cei care realizeaz toate aceste activiti sunt
cadre didactice, cu studii superioare specializate.Orice pedagog, nafar de cunotinele de
specialitate, mai trebuie s cunoasc psihologia, metodica predrii, pedagogia.
 Educaia dureaz pe tot parcursul vieii i are ca scopul s dezvolte responsabiliti i
independene. Prin educaie indivizii pot s se valorifice, s se ridice la nivelul ateptrilor
societii.

2. Educaia. Normativitatea cadrului didactic

n educaie, normativitatea este regsibil la cel puin dou niveluri. Potrivit profesorului
Constantin Cuco acestea sunt :
instituional normativitatea reflectat de legislaia educativ n vigoare la un moment
dat, aspect ce ine mai cu seam de factorul politic i mai puin de cel educaional propriu
zis;
funcional sau didactic normativitatea care reglementeaz desfurarea efectiv a
activitii educaionale concrete, aspect influenat i care influeneaz la rndul
su procesualitatea actului didactic ;

Normativitatea unui domeniu, cel educaional n cazul nostru,cuprinde ansamblul

principiilor, normelor i regulilor ce reglementeaz modul de structurare i de aciune
optim n cadrul acelui domeniu.

Un element de normativitate didactic poate imbrca dou forme : una pozitiv care exprim
ceea ce e bine a se face i una negativ care recomand ceea ce nu e bine de fcut in procesul
didactic.
Numai o nelegere profund a normativitii didactice i o aplicare pe msur a acesteia
de ctre cadrul didactic poate duce la ndeplinirea menirii ei, eliminarea amatorismului educaional,
cci, din pcate, la nivelul simului comun, oricine crede c se poate erija n prestator de educaie i nu
puine sunt cazurile cnd aa-zii pedagogi o fac sub tutela instituiei colare, fr a cunoate
mcar elementare noiuni de pedagogie i didactic.
Principiile didactice sunt norme orientative, teze generale pe care se ntemeiaz
organizarea i desfurarea procesului de nvmnt n vederea atingerii obiectivelor propuse.
n raport cu alte categorii pedagogice, principiile sunt mai aproape de legi deoarece
exprim relaii eseniale, generale, necesare existente n cadrul procesului de nvmnt. Ele au
fost elaborate pe baza unei practici ndelungate i se aplic pe o arie extins de aciuni.
Trebuie s avem in vedere faptul c principiile didactice nu sunt aceleai cu principiile
educaiei colare i precolare.

3. Educaia precolar
Educaia precolar este fundamentul in dezvoltarea copilului precolar, deoarece aceast
perioad reprezint baza formrii ca adult. Intre 3 i 6/7 ani copilul inva i asimileaz
informaii i cunotine i reuete s fac rapid conexiuni ce vor dura intreg parcursul vieii.
Educaia precolar urmrete nite obiective principale care stau la baza formrii ca
adult al copilului :
Formarea i educarea personalitii prin identificarea cu modele valoroase, dezvoltarea sinelui,
dezvoltarea contiinei morale i dezvoltarea conduitei civilizate ;
Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare prin discuii libere ;
 Cunoaterea i inelegerea lumii, mai inti prin formarea primelor reprezentri despre mediul
familial, apoi lrgirea sferei de reprezentri la ora i ar ;
Dezvoltarea creativitii i a simului estetic ;
Dezvoltarea psihologic-jocul ca activitate de baza i dezvoltarearelai dezvoltarea relaiilor
interpersonale ;
Pregtirea pentru coal, probabil cel mai important scop al invmntului precolar.

Invmantul precolar constituie prima treapt a sistemului de educaie i instruire i are

drept scop principal pregatirea multilateral a copilului pentru via, in vederea integrrii in
activitatea colara. Pentru realizarea acestui obiectiv se are in vedere dezvoltarea copacitiilor
creative prin valorificarea potenialului psihofiziologic i intelectual al copilului.
In gradini se formeaz, antreneaz si cultiv abiliti de acionare, disponibiliti
motivaional afective, care s-l pregateasc pe copil pentru a face faa solicitarilor specifice
situatiilor colare. Intre 3-5 ani, categoriile de activitati vor viza socializarea copilului si
obtinerea treptata a uei autonomii personale, iar pentru grupa de 5-7 ani accentual va fi pus pe
pregatirea pentru scoala si pentru viata a copilului.

4. Precolaritatea
Precolaritatea aduce schimbri importante att n planul dezvoltrii somatice, a celei
psihice, ct i n planul vieii relaionale.Apar diferene de solicitri fa de cele ale mediului
familial, din partea nvmntului precolar, diferene ce presupun noi condiuite de adaptare,
precum i adncirea contradiciilor dintre solicitrile externe i posibilitile interne ale copilului
de a le satisface. Jocul, de si reprezint activitatea dominant, ncepe s se coreleze i cu sarcini
instructiv -educative. Aceasta va conduce la complicare i adncirea proceselor de cunoatere, la
schimbareaatitudinii fa de mediul nconjurtor.
Dac anteprecolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, precolaritatea este
vrsta descoperirii realitii,a realitii fizice, umane i, mai ales, a autodescoperirii. Dac n
perioada anterioar tria ntr -un univers instabil, modificat, dup dorine adeseori,acum copilul
descoper c exist o realitate extern care nu depinde de el i de care trebuie s in cont dac
vrea s obtin ceea ce dorete. n acest sens, Paul Osterrieth spunea " unei lumi n care e de ajuns
s doreti sau s mimezi pentru a fi satisfcut i urmeaz treptat o lume n care treabuie s
respeci regula jocului, n care trebuie s faci ce este necesar". Adulii i "impun" un anumit mod
de a se comporta,"l oblig" la diverse reguli defolosire a obiectelor, mimarea unei aciuni (se
fcea c scrie la 3 ani) este nlocuit cu nvarea, cu atitudinea mult mai realist (nva s
scrie). Realitatea i face apariia pe toate planurile, nu numai fizic. Astfel, n plan uman,
dac pn acum el se confunda cu alte persoane, mai ales cu mama sa, acum ncepe s-i
recunoasc acesteia o individualitate proprie.
Extinderea cadrului relaional cu obiectele, cu alii, cu sinele constituie o premis pentru
dezvoltarea psihic pe toate planurile. Se contureaz germenii contiinei morale, iar dobndirea
unor diverse categorii de deprinderi sporete gradul de autonomie. Dac aceast tendin i este
refuzat apar conduite de opoziie sau de rivalitate; de asemenea, dac exist diferene de
solicitri din partea grdiniei i a familiei poate apare dedublarea comportamentului

5. Principiile educaiei precolare

 Astzi educaia a devenit mai important ca oricnd. Teoria educaiei formuleaz o serie
de norme, menite s orienteze i sa ghideze activitiile de predare, invare i evaluare
desfurate in cadrul procesului de invmnt. Toate aceste propoziii de sintez poart numele
de principii pedagogice.
Teoretizat din ce n ce mai frecvent ca un segment important al educaiei permanente a
individului, educaia copiilor de vrst precolar recunoate i aplic nuanat acest ansamblu de
principii pedagogice i didactice n proiectarea i desfurarea activitilor instructiv-formative
din grdini. n spiritul reformei nvmntului romnesc, noile reglementri legislative privind
organizarea i funcionarea nvmntului preprimar descriu cteva principii generale ce trebuie
avute permanent n vedere n procesul de educare a copiilor precolari i care reprezint
esenializri ale normativitii pedagogice pentru nivelul de nvmnt preprimar: principiul
educaiei globale i individualizate, principiul asigurrii integrale a drepturilor copilului,
principiul asigurrii serviciilor sociale pentru copiii aflai n situaii speciale, principiul
cooperrii cu familia i cu comunitatea local, principiul asigurrii respectului fa de copil.
Aceste principii pot fi imprite in:
1. Principii referitoare la specificul predarii in invatamantul primar si prescolar :
Principiul diferenierii i individualizrii,
Principiul medierii invarii

Principiul predrii interdisciplinare a coninuturilor educaiei precolare

2. Principii privind perspective de abordare a copilului cuprins in programe de educatie
timpurie si in programul invatamantului primar cum ar fi:
Principiul considerrii copilului ca intreg
Principiul respectrii depline a drepturilor copilului.

Aceste principii din urm sunt determinate de orientrile i politicile educaionale la nivel
internaional.

5.1 Principiul diferenierii i individualizrii

Mgheruan Flavia Eugenia

Dferenierea presupune adaptarea activitii de predare-invaare-evaluare, sub raportul

continutului, al formelor de organizare i al strategiilor didactice la particularitile copiilor i la
tipurile de individualiti.
Individualizarea presupune adaptarea activitii didactice la potenele/particularitile
individuale ale copilului.
Cunoatem faptul c fiinele umane nu se nasc egal inzestrate ca posibiliti psiho-fizice
i c nu au condiii identice de dezvoltare i manifestare. Fiecare fiin umana se nate i se
dezvolt astfel inct ajunge s aiba unele particulariti psiho-fizice relativ comune, dar i anume
particulariti psiho-fizice, mai ales psihice, deosebite, particulare care alctuiesc individualitatea
uman a fiecruia. Inegalitatea psiho-fizic nu duce la inegalitatea de anse de dezvoltare, iar
tratarea difereniat i individual corespunztoarei fiinei umane poate s aduc contribuii
benefice in dezvoltarea personalitii i profesionalitii.
 Pedagogia uman contemporan admite existena unor particulariti psiho-fizice
individuale i existena unor particulariti individuale relativ comune unor grupuri de persoane.
Din aceast perspectiv a aprut principiul tratrii individuale i difereniate a elevilor.
Principiul tratrii difereniate i individuale a elevilor urmrete s asigure unitatea dintre
particular i general n educaie, dintre obiect i subiect, dintre strategiile de educaie de grup cu
cele de educaie individual.
Individualizarea invrii exprim necesitatea de a valorifica ct mai bine posibilitile i
eforturile individuale, att n ceea ce privete persoanele nzestrate cat i pe cele mai puin
nzestrate. In contextul tratrii difereniate sunt folosite strategii de individualizare a ainvrii
precum: fie de lucru individualizate (de recuperare, de dezvoltare, de exerciiu, e autoinstruire),
fie de evaluare pentru asigurarea conexiunii inverse, pregtire individual sub form de
meditaii, consultaii, discuii i autoinstruire.
Tratarea difereniat rmne o necesitate de necontestat care de leag in mare parte de
particularitile individuale ale elevilor, de care nu putem s nu inem cont, dar i de mediul
socio-familial din care provin elevii. Fiecare copil este unic n felul lui, este minune irepetabil i
ar fi pcat ca aciunea noastr sa uniformizeze aceste individualiti. Prin urmare, tratarea
difereniat a elevilor trebuie s capete o accepie mai generoas, ea devenind o calitate a
managementului educaional situaional, o abilitate a nvtorului in dezvoltarea personalitii
fiecrui copil.
Diferenierea i individualizarea n educaia precolar presupun o deosebit atenie din
partea instituiei colare i a cadrelor didactice, astfel ele implic aciuni ale acestora precum :
identificarea timpurie a copiilor cu cerine educative speciale i cu risc de eec colar ;
derularea unor programe de difereniere i individualizare curricular care s permit evitarea
apariiei problemelor asociate sau efectelor secundare unei rmneri n urm n dezvoltare sau
unor aptitudini speciale ;
promovarea unor aciuni complexe de asisten psihopedagogic, medical, social care s
dezvolte intervenia educaional difereniat ;
asigurarea interveniei educaionale precoce pentru depairea dificultilor respectiv potenarea
aptitudinilor speciale ntr-un mediu tolerant i flexibil, specific grdiniei ;
asigurarea anselor egale de dezvoltare ca individualiti a copiilor i de pregtire pentru
integrarea social i colar.
Diferenele dintre copii sunt considerate fireti, iar instituiile colare trebuie sa dispun
de servicii adecvate care s acioneze continuu pentru a ntmpina cerinele educaionale
speciale. Cu acest scop se urmresc i se utilizeaz aciunile enumerate mai sus.
Intr-o clas de elevi/precolari, diferenierea curricular presupune dou perspective :
perspectiva diferenierii relizate de cadrul didactic i perspectiva elevului n aspectele
diferenierii experienei de nvre. Prima perspectiv presupune diferenierea pe coninuturi,
metode de predare, mediul psihologic de nvare, standarde de performan i evaluare. Ce-a de
a doua perspectiv presupune exensiunea cunotiinelor, profunzimea nelegerii, ritmul de lucru
i nvare, stilul de nvare.
Intre cadrul didactic i clasa sa exist mai multe relaii care acioneaz sincronic i
integrat :
Relaii de comunicare cu elevii/precolarii acestea presupun folosirea
diferitelor canale i limbaje ce conduc la cunoaterea acestora ;
 Relaii de educaieprin care institutorul solicit precolarului n mod activ
pentru propria dezvoltare, cultivndu-i ncrederea n sine ;

Relatii de responsabilitate in contextul crora cadrul didactic rspunde pentru

deciziile sale ;

Relaii de putere -prin care nelegem puterea de a influena

comportamentulunui grup, al unui individ, pentru ca acesta s realizeze ceva.

Privind tratarea difereniat din acest unghi al management-ului educional, interrelaiile

din grupul clasei vor favoriza evoluia fiecrui copil dup puterea lui.
Este normal s pornim ntotdeauna de la punctele forte ale elevilor i ale noastre, ca
nvtori,cum ar fi: ce tie elevul, ce poate s fac, ce nclinaii are, de ce abiliti
didactice dispune. Trebuie s avem n vedere apoi slbiciunile elevilor pe care vrem s le
ndreptm: ce nu tie, ce n-a neles, ce nu reuete s fac, ce prag nu poate s depesc, ce nu
pot eu, nvtorul s fac-necesitatea unei bune cunoateri a elevilor i a autocunoaterii.
.

5.1.1 Avantaje i dezavantaje ale individualizrii i diferenierii in

cadrul nvmntului precolar
Individualizarea i tratarea difereniat a elevilor constituie dou dintre strategiile
principale de ameliorare a randamentului colar i de nlturare a insucceselor
Invmntul individualizat i difereniat presupune urmtoarele avantaje i dezavantaje:

AVANTAJE DEZAVANTAJE

* copilul cucerete pas cu pas cunotintele * nu favorizeaz colaborarea,stabilirea de

* investete mai mult efort personal pentru relaii,altruismul
inelegerea fenomenelor * poate incuraja individualismul,egocentrismul
* il obisnuete cu diferite * il poate izola pe copil de colectiv dac
responsabilitti,oferindu-i o mai larga activitatea nu este dirijat atent i nu este
autonomie imbinat i cu activiti frontale sau de grup
* ii insusete deprinderi de munca fizic si * influena educatoarei este mult diminuat
intelectual * activitatea individual rapete mai mult timp
*stimuleaz formarea deprinderilor de munc
independent
* dezvolt spiritul de iniiativ, priceperea de
organizare a muncii
* il determin s caute noi mijloace de
informare, s gaseasc soluii viabile de
soluionare a situaiilor ivite
* sporete increderea in forele proprii
* dezvolt mai intens procesele psihice
* dezvolt aptitudini
* ajuta la eliminarea lacunelor
* respect particularitile de vrst i
individuale
* ofer libertate i iniiativ
* favorizeaz spiritul de investigare
* are certe valene formative; munca
individual permite asimilarea temeinica a
cunotinelor, priceperilor i deprinderilor
* dezvolt autonomia in comportare

5.1.2 Concluzii personale

Educaia precolar este unul din elementele eseniale ale educaiei individului uman. n
procesul educaiei preolare, un rol esenial i revine sistemului precolar, care reprezint o etap
incipient pentru ncadrarea copiilor n sistemul educaional. n condiiile actuale se amplific
importana educaiei precolare, determinat pe de o parte de prinii suprasolicitai profesional,
o parte din ei plecai peste hotare, sau situaia celor din familii vulnerabile (alcoolici, familii cu
muli copii), iar pe de alt parte, cerinele ciclului primar de studii presupun deja anumite
cunotine i abiliti pe care copii trebuie s le posede.
De remarcat este faptul c educaia, n faza de nceput, n cadrul instituiilor precolare i
colare este n mare parte o responsabilitate a statului (finanare, monitorizare) i a prinilor
(acces, alegere, control ); copilul nu poate decide singur s frecventeze sau nu o anumit
instituie sau un anumit ciclu de studii, iar la fiecare etap superioar de studii, copilul este n
mare parte dependent de etapele anteriore, i, n acest context, educaia precolar a devenit o
etap indispensabil n procesul educaional.
Focalizarea pe educaia timpurie este important deoarece aceasta este perioada cnd
copiii se dezvolt rapid i, dac procesul de dezvoltare este neglijat n acest stadiu, este mult mai
dificil i mai costisitor s compensezi aceste pierderi mai trziu. Aceast perioad este foarte
important n formarea unor deprinderi i comportamente sociale determinante pentru integrarea
ulterioar a persoanelor n societate. Eecul n educaia timpurie contribuie deseori la
marginalizarea copiilor n societate i ulterior a viitorilor aduli i deprivarea acestora de o via
decent. Interdependena dimensiunilor vieii sociale determin o analiz multidimensional a
excluziunii sociale. Este important de a identifica contextul i multitudinea de factori care
genereaz acest fenomen n vederea gsirii unor soluii.
Cercetarea pedagogic a pus n eviden, iar practica pedagogic a demonstrat c
organizarea activitii cu elevii n mod difereniat i individualizat asigur att obinerea unor
performane nalte de ctre elevii dotai, ct i accelerarea ritmului de nvare a elevilor leni,
nlturnd eecul colar.
Concepia tiintific privitoare la tratarea individual a elevilor const in cunoaterea
nivelului evoluiei diferitelor procese psihice la un elev, pentru a putea folosimijloace adecvate
pentru dezvoltarea acestuia la cel mai nalt nivel posibil. De asemeneainstitutorul va trebui s tie
cum s valorifice capacitile anterior dobndite. Cunoscnd bine elevul vom intui nu numai
greutile ntmpinate de el, ci totodat i posibilitile luii baza real a nvingerii greutilor.
 5.1.3 Bibliografie

* "Elemente de pedagogie general, teoria curriculum-ului i teoria instruirii "-Marian D. Ilie,

editura MIRTON Timioara, 2005
* "Pedagogie " - Constantin Cuco, editura POLIROM Iai, 2006

* "Munca difereniat, premis a succesului colar - Aldea Ioana, Oradea 2011

* "Tratare difereniat" C. Iliescu

* " Curs de Pedagogia nvmntului primar i precolar "Adina Glava

5.2 Principiul medierii invrii in cadrul procesului de invmnt

Dablea Adriana Maria

Medierea este un fenomen la mod care c tig teren n fa a altor modele

consensuale de rezolvare a conflictelor, un tip de negociere asistat de o a treia
persoan , neutr , numit mediator. n prezen a mediatorului cele dou p r i
negociaz i stabilesc acordul final.

Principiul medierii invrii postuleaz societatea de efecte formative in profilul

psihofizic al copilului, datorate intolerantei mediatoare a adultului si a contextului invatarii
pentru cunoaterea realitii.
El isi gsete fundament in cercetri de data recenta ale psihologiei dezvoltrii privind
modificabilitatea structurilor cognitive, definita drept capacitatea fiine umane de a fi modificat
de experienele externe ,in sens evolutiv,prin intervenia unui mediator intre stimul si organism si
nu doar prin expunerea directa la factorii educativi.
Astfel, reprezentanii psihologiei sociale cognitive de la Geneva au artat importanta
considerrii dimensiunii sociale a inteligentei, amintita doar de Piaget subliniind ca
dezvoltarea cognitiva nu rezulta dintr-o simpla interaciune a copilului cu lumea,ea fiind
mediata de interaciunile sociale cu unul sau mai multi indivizi.
Modelul piagetian al dezvoltrii cognitive a fost mbogit si de teoria achiziiei abilitailor
cognitive creata de P.Fisher (1980) , in care factorul extern al dezvoltrii cognitive este contextul
in care are loc invatarea si preformarea capacitailor. Pentru Fisher, fiecare copil se dezvolta
diferit,contexte diferite ,conferind abilitai diferite. La aceasta teorie se adaug si rezultatele
cercetrilor lui R. Feurstein (1980),care subliniaz rolul adultului (printe,educator) ca mediator
al invatarii si organizatorul experienelor de invatare ale copilului,artnd ca invatarea este cu
att mai eficienta cu cat creste calitatea medierii,iar dezvoltarea individului ca rezultat al
expunerii directe la stimulii educaionali este mai prezenta mai ales pentru subiecii care au
beneficiat de numeroase experiene de invatare mediata.
Asumarea de ctre adultul educator din grdinia, dar si de printe a acestui rol de
mediator care sa asigure apariia in structura psihica a copilului/ colarului mic a schimbrilor
structurale,caracterizate prin permanenta capacitate de difuziune si centralitate ,presupune
achiziia unor abilitai de mediere eficienta privind : medierea individualizrii,medierea
cognitiva (ajutorul in rezolvarea sarcinilor de lucru ,medierea noutii si a
complexitii),medierea controlului comportamentului copilului (apreciere, cldura
,empatie,ncurajare insuflarea ncrederii in capacitatea de dezvoltare).
Semnificative in acest sens sunt rezultatele unor cercetri desfurate in tara noastr privind
determinarea condiionrilor dintre calitatea medierii adultului si performantele cognitive ale
copiilor.
La rndul sau,cunoscutul psiholog rus Vagotski recunoate importanta medierii pentru
calitatea cunoaterii ,in teoria sa asupra zonei proximei dezvoltri spre care trebuie sa inteasc
aciunea educaionala. In fapt,accesarea acestei zone a nivelului de dezvoltare imediat superior
este posibila prin medierea adultului si a unor elemente ale contextului in care are loc
nvarea.
n concluzie,varietatea controlata a tuturor acestor factori mediatori prezeni n orice aciune
de intervenie educaionala: contextul,adultul,interaciunile sociale ,poate determina o accelerare
a depirii unei caracteristici cognitive,considerate ca specifice unei vrste. Rolul educatorului
implicat in programele de educaie precolara este in acest sens acela de a contientiza valenele
formative ale acestor factori si de a-si exersa competentele de utilizare a lor ca instrumente de
mediere a dezvoltrii copiilor.
Funcia fundamentala a educaiei este de a vehicula, actualiza si valorifica experiena
sociala in vederea asigurrii unei integrri eficiente si rapide a individului in societate si, prin
acesta, in vederea crerii premiselor autodeterminrii individului ca factor de progres social.
Cadrele didactice asimileaz uor norme legate de pstrarea prestigiului scolii netrdnd
secrete din interiorul organizaiei,necriticndu-si colegii in fata comunitarii locale,sau a colegilor
din alte scoli. Normele informale sunt cele care pstreaz un tonus in colectiv ,paralel cu normele
oficiale,simite ca coerciii uneori. Din acest motiv,in scoli si in alte tipuri de organizaii ,se
organizeaz oficializat ritualuri de iniiere ,de integrare sau de promovare. Este necesara
proiectarea unui sistem valoric sau normativ ,drept ghid pentru munca educaionala Normele
constituie un sistem de referina pentru membrii colectivului didactic,atitudinea construita fata de
ele fiind barometrul social, grila prin care se dezvolta percepii ,reprezentri reciproce.
Prin maniera in care sunt introduse normele de organizaie si modul cum sunt promovate,
dar si prin coninutul lor, ele pot induce comportamente autonome, creative sau de participare,
sau dimpotriv,disciplina rigida si supunere. Pericolul este nu de a avea supui in coala, ci de a
construi disimularea ca modalitate de convieuire in organizaia profesionala. Aceasta determina
eventual stagnarea,daca nu chiar inhibarea si regresul din comportamente de succes.
Se vorbete tot mai mult in pedagogie de cadrul didactic-manager al clasei de elevi.
Simpla alturare a obligaiilor de manager profesionist determina o detaliere a funciilor
didactice: funcia manageriala de planificare reprezint structura etapelor de planificare si
proiectare didactica. Proiectul de lecie este un instrument intermediar intre prefigurrile
mentale si concretizrile faptice ale aciunilor instructiv-educative (C.Cucos 1996). Acelai
pedagog ,ca si ceilali teoreticieni ,asupra proiectrii, susin ca un proiect eficient are
urmtoarele caracteristici: adecvare la situaii didactice concrete ,operaionalizarea
(potenialitatea de a se descompune in secvene acionare distincte ) flexibilitate (adaptabilitatea
evenimente noi ,asimilarea din mers a unor strategii mai eficiente dect cele proiectate iniial),
economicitate (un cadru didactic trebuie sa configureze un plan strategic,simplu si eficient in
practica, a concepe ceva sofisticat, nu nsemna a realiza activitati eficiente).
 In cazul activitii didactice,funcia legata de organizare, ca etapa, este dublata cea de
antrenare , si amndou se subordoneaz celei de coordonare.
Funciile de coordonare si antrenare, care in cazul managerului de la catedra trebuie sa se
subordoneze scopurilor educaionale ale didacticii moderne: nivelul formativ este esenial in
dezvoltarea personalitii elevilor.
Funcia de control ridica probleme noi, deoarece vorbim astzi despre o reforma a
invatamantului si in aceasta direcie. Evaluarea colara ,la nivelul cel mai des amintit in formarea
iniiala evaluarea rezultatelor formabililor,implica cele trei procese cunoscute: msurare si
colectare de date, inerpretare datelor conform criteriilor stabilite iniial si aprecierea care va
trebui sa contina obligativitatea cadrului didactic de a comunica elevilor sau studentilor
rezultatele. Evaluarea cadrelor didactice nu trebuie sa coincid cu o aciune de dihotonomizare a
acestora in cadre didactice bune si altele in mai puin bune. Aprecierea comparativa a
profesorilor este inevitabil injusta datorita diferenelor ce pot sa existe in alegerea acestei
profesii.
Normele sunt cele care ambiioneaz,pentru ca prin ele se stabilesc etichete si ierarhii in
ceea ce privete competentele profesionale, dar nu trebuie sa se constituie un scop in sine.

5.2.1 Bibliografie

Metode active si interactive in invatarea matematicii, Florica Davidescu

Curs de Pedagogia nvmntului primar i precolar , Adina Glava

www.didactic.ro

5.3 Principiul predrii interdisciplinare a coninuturilor educaiei

precolare
Rus (Tomoroga) Voichia

Actuala program colar a fost elaborat din perspectiva trecerii de la modelul de

proiectare curricular centrat pe obiective la modelul centrat pe competene. Competenele cheie
sunt definite ca fiind ansambluri de cunotine, deprinderi i atitudini care trebuie dobndite,
respectiv formate elevilor n cadrul acestui proces i de care fiecare elev are nevoie pentru
mplinirea i dezvoltarea personal, pentru cetenia activ, pentru incluziune social i pentru
angajare pe piaa muncii. Structurarea acestor competene cheie vizeaz att unele domenii
tiinifice, precum i aspecte interdisciplinare i transdisciplinare, realizabile prin efortul mai
multor arii curriculare. Asfel, interdisciplinaritatea, n condiiile actuale ale desfurrii
procesului de nvmnt, se impune ca o direcie principal a "renovrii" activitii profesorilor,
att n ceea ce privete coninutul leciilor, ct i metodele i strategiile de lucru
 Principiul predarii interdisciplinare a continuturilor este generat de noile planuri cadru in
invatamant si conduce la integrarea disciplinelor de studiu intr-un sistem si la interrelationarea
lor in modernizarea si optimizarea procesului instructive- educativ.
Interdisciplinaritatea pedagogica reprezinta ansamblul relatiilor si interactiunilor dintre
diferitele continuturi si mesaje educationale ale unui demers didactic.
Abordarea interdisciplinara odata cu asimilarea in practica scolara a noii viziuni
educationale propuse este astazi o provocare cat si un timp imperativ pentru toate cadrele
didactice si pentru toate nivelele de scolaritate.
Gruparea disciplinelor scolare in arii curriculare si formularea de finalitati comune pentru
fiecare din acestea este o invitatie catre o abordare curriculra integrata, cel putin in cadrul
aceleiasi arii curriculare . Interdisciplinarea consta in organizarea si parcurgerea continuturilor
intr-o maniera integrata ce corespunde finalitatiilor educationale.
Aceasta abordare este o necesitate data de nevoia copilului de a explora mediul
inconjurator, fizic si social, de a-l cunoaste si stapani si duce la integrarea informatiilor,
priceperilor si deprinderilor diverse in jurul unei teme de interes sau elemente din viata reala.
Astfel se asigura achizitia unor concepte si legitati fundamentale, a unor proceduri de lucru si
instrumente de cunoastere a realului.
Abordarea interdisciplinara a continuturilor educatiei permite luarea in considerare a nevoilor
de cunoastere in cadrul unor teme sau proiecte sugerate de domeniile curriculare.
Prin functia de organizare a cunoasterii se asigura o asimilare mai temeinica datorita
conextiunilor logice in aceasta abordare.
Functia formativa este data de achizitia unor competente de obtinere a cunostintelor si de
utilizare creatoare a informatiei. Mai tarziu aceste capacitati vor fi integrate intr-un stil personal
de cunoastere.
Legtura dintre discipline se poate realiza la nivelul coninuturilor, obiectivelor, dar se
creeaz i un mediu propice pentru ca fiecare elev s se exprime liber, s-i dea fru liber
sentimentelor, s lucreze n echip, individual.

5.3.1 Avantajele interdisciplinaritii

Avantajele interdisciplinaritii sunt:
permite elevului s acumuleze informaii despre obiecte procese, fenomene care vor fi
aprofundate n anii urmtori ai colaritii;
clarific mai bine o tem fcnd apel la mai multe discipline;
creeaz ocazii de a corela limbajele disciplinelor colare;
permite aplicarea cunotinelor n diferite domenii;
constituie o abordare economic din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de
cunotine i volumul de nvare.
Predarea interdisciplinar pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltrii
copilului: intelectual, emoional, social, fizic i estetic. Interdisciplinaritatea asigur
formarea sistematic i progresiv a unei culturi comunicative necesar elevului n nvare,
pentru interrelaionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor urmtoare n
nvare, pentru nvarea permanent. Elevul viitorului va fi un explorator spune Marshall
McLuhan. Pentru aceasta el trebuie s fie contientizat de importana nvrii prin cercetare,
prin descoperire, de importana realizrii conexiunilor ntre diferitele discipline.
 Exemplu

O analiz a obiectivelor cadru din programa clasei a III-a evideniaz un prim punct
comun al disciplinelor colare i anume dezvoltarea capacitii de comunicare, de colaborare n
realizarea unor produse. La fiecare disciplin acest obiectiv este formulat astfel:
Limba romn: dezvoltarea capacitii de exprimare oral
Matematic: formarea capacitii de a comunica utiliznd limbajul matematic
tiine: nelegerea i utilizarea n comunicare a unor termeni i concepte specifice
tiinelor naturii
Educaie civic: dezvoltarea i manifestarea unor atitudini favorabile lurii deciziilor i
exprimrii opiniilor personale n cadrul grupului
Educaie plastic: realizarea unor compoziii libere i a unora dup model
Educaie muzical: dezvoltarea capacitii de receptare a mesajului muzical
Abiliti practice: dezvoltarea capacitii de cooperare n scopul realizrii unui produs
Educaie fizic: dezvoltarea spiritului de echip, a colaborrii, n funcie de reguli
acceptate.Adncirea analizei programei colare relev un numr mai mare de obiective de
referin i activitii de nvare ce permit abordarea interdisciplinar, ns cele mai interesante
conexiuni pentru copii se realizeaz la nivelul coninuturilor. Un coninut colar structurat n chip
interdisciplinar este mai adecvat realitii descrise i asigur o percepere unitar, coerent
fenomenelor (Exemplu Datinile i srbtorile neamului romnesc invit la cutri i conexiuni
ntre diferitele domenii de cunoatere).

5.3.2 Bibliografie
Curs: Pedagogia invatamantului primar si prescolar

Musata Bocos Pedagogia invatamantului prescolar, Ed.Presa

5.4 Principiul considerrii copilului ca intreg

Cimbru Ancua Maria

''Copilul este unic,are dreptul la copilarie si dezvoltare individuala in sensul

promovarii propriei identitati si trebuie sa devina actor principal in propria-i viata, prin
participare, exprimarea opiniei, nediscriminare. Copilul trebuie sa fie sustinut in devenirea
sa de programe educative timpurii de calitate,contruite pentru el si impreuna cu el''.

Abordarea holistica a dezvoltarii copilului presupune preocuparea permanenta a cadrelor

didactice pentru cunoasterea copilului ca individualitate si adaptarea programelor de educatie la
profilul individual al subiectului educatiei,conditie esentiala pentru formarea unei personalitati
integrale si armonioase.
Copilul este o individualitate, o personalitate in formare ele carei arii de
manifestare:fizica, spirituala, emotionala, cognitiva, sociala, se influenteraza reciproc si se
dezvolta simultan,fiecare din acestea fiind in egala masura importante si trebuie sa faca obiectul
educatiei timpurii inclusive.
Caracterul unic al personalitatii copilului este dat de specificul nevoilor individuale de
cunoastere si de formare al copilului, considerate punctul de start al interventiei
educationale.Centrarea procesului educational asupra copilului,un principui de plin acceptat al
educatiei contemporane,presupune in esenta preocuparea permanenta a cadrelor didactice pentru
cunoastea copilului ca individualitate si adaptarea programelor de educatie la profilul individual
al subiectului supus eductiei.Din aceasta perspectiva considerarea copilului ca intreg,ca un
ansamblu structurat cu trasaturi,necesitati,inclinatii,potentialitati definitorii aflate intr o stransa
determinare si relationare reciproca este o conditie esentiala pentru formare,prin mijloace
specifice educatiei,a unei personalitati integre si armonioase.
Aceasta presupune, in primul rand, recunoasterea copulului ca o individualitate,o
personalitate in formare,ale carei arii de manifestare
fizica,spirituala,emotionala,cognitiva,sociala,se influenteaza reciproc si se sezvolta
simultan,fiecare din acestea fiind in egala masura importanta si trebuind sa faca obiectul
educatiei timpurii.In consecinta programele educationale oferite in perioada educatiei de la 1-7
ani trebuie sa identifice si sa utilizeze secvente de curriculum care sa se adapteze nu doar ariei
cognitive a personalitatii dar si celei afective,sociale si motorii,astfel incat dezvoltarea intr-o
anumita latura sa sustina si sa stimuleze evolutia celorlalte laturi si a personalitatii ca intreg.
Acest lucru presupune din partea cadrelor didactice o preocupare permanta de explatare din
perspective multiple a situatiilor de invatare create.
Aceasta afirmatie, cu o lunga traditie europeana, (care si-a gasit o exprimare explicita la
Comenius) a fost,in urma cercetarilor si ideilor puse in circulatie de psihologul american W.
James, considerata ca fiind unul dintre principiile psihopedagogice fundamentale ale organizarii
sistemelor de invatamant. Dupa W. James, dezvoltarea individului poate fi subdivizata n doua
mari etape: pana la 24 (25) de ani, varsta maximei receptivitati formative ce trebuie deci
consacrata proceselor de educare, de regula, institutionalizate; dupa 24 de ani, perioada vietii
active, consacrata carierelor profesionale, in care individul pune n valoare ceea ce a asimilat n
prima etapa. Surprinzatoare nu este nici afirmatia maximei receptivitatii educative din prima
etapa, nici separarea celor doua perioade (cu exceptia, poate, a momentului acestei separari).
Ideea care a produs impactul teoretic cel mai important a fost cea privitoare la incapacitatea
adultului de a invata, de a fi supus unor influente educationale sistematice. In fapt, W. James
considera ca cele doua perioade de varsta sunt specializate, criteriul fiind receptivitatea
educationala. Aceasta conceptie s-a tradus n organizarea scolara pe care o cunoastem si care se
ncheie n jurul varstei de 24-25 de ani, consacrand practic ceea ce se afirmase teoretic.
Aceasta separare si specializare educationala a vrstelor a fost determinata si de
ambiguitatile privind modul n care a fost nteles raportul dintre copilarie si vrsta adulta. In
perspectiva diacronica putem distinge doua moduri succesive de intelegere a acestui raport:
primul model este dominat de (paradigma) teoria homunculului si se caracterizeaza prin
cvasiidentificarea copilului cu adultul. Copilul era considerat un adult n initiativa,
diferenta dintre ei fiind doar de natura cantitativa. Nici un fel de diferenta calitativa, nici
o separare a dezvoltarii fizice de cea psihica de natura sa surprinda evolutiile calitativ-
specifice din copilarie n raport cu vrsta adulta. Acest model nu a permis, de aceea,
elaborarea unor abordari educationale particularizate n raport cu specificul
vrstelor.Aceasta orientare a fost puternic zdruncinata si apoi anulata de punctul de
vedere al lui J. J. Rousseau, care afirma, n mod explicit (cu argumente care in spiritul lor
 sunt si astazi corecte), existenta unei deosebiri calitative ntre copil si adult. Spre
deosebire de modelul homunculului, punctul de vedere rousseauist accentueaza diferenta,
ruptura, separarea copilariei de varsta adulta. Este o ruptura epistemologica fundamentala
care a fost asemuita cu o revolutie coperniciana n pedagogie si psihologie. Rousseau
afirma un nou statut psihologic si educational al copilariei, ca etapa de varsta ce se
caracterizeaza prin particularitati psihice ce o diferentiaza calitativ si fundamental de
celelalte varste.

Acest al doilea principiu se bazeaza pe modelul stabilitatii sociale, care asigura, ntre
altele, o cariera socio-profesionala, ce se poate realiza pe toata durata ei, prin cunostinte
si competente asimilate n perioada formarii initiale.

Dinamica societatii contemporane, caracterizata prin accelerarea schimbarilor n toate

sferele dezvoltarii sociale, a anulat treptat acest model. Cresterea rapida a volumului
informational n toate domeniile, "uzura morala" a cunostintelor corelate cu dinamica diferitelor
profesii fac caduca asezarea nvatamntului pe principiul amintit.Desi nu se poate nega faptul ca
exista (si va exista totdeauna) un set de cunostinte si competente ce trebuie asimilate n perioada
formarii initiale, societatea contemporana ne pune n fata unor situatii noi care impun cu
necesitate educatia continua si permanenta a individului pentru a se adapta noilor solicitari.
In ultimii ani apare tot mai evidenta nevoia de a se acorda o atentie crescuta primilor ani
de viata al copilului (si in acest sens ne referim la copil de la nastere pana la varsta de 3 ani),cu
atat mai mult este recunoscut faptul ca in mica copilarie se pun bazele dezvoltarii fizice si psihice
ale copilului in dezvoltarea sa ulterioara. Pe nedrept, ingrijirii copilului i s-au atribuit doar
obiective igienico-sanitar-medicalese tin de dezvoltarea fizica,privind gestul ingrijirii de
importanta sa in dezvoltarea sociala,emotionala si psihologica a copilului.Fiecare interventie
pentru copil (contactul cu adultii,manualitatile de ingrijire,rutine alimentare,programe de
imunizare) sau pe langa copil (amenajarea spatiilor in care copilul isi petrce timpul acasa sau in
comunitate) trebuie sa fie considerate interventii educative,ele devenind intreventii impreuna cu
copilul:copilul le asimileaza,le integreaza ca modele de relationare in functie de care isi
structureaza personalitatea.
In opinia specialistilor educatia timpurie este ansamblul tuturor obiectivelor,cunostintelor
si modalitatilor de realizare a dezvoltarii optimale a copilului de la nastere pana la 6-7 ani,bazat
pe considerarea fiecarui act de ingrijire ca pe o experienta de invatare,educatie si de crestere de
situatii noi,predominant prin joc,care sa stimuleze si sa directioneze cat mai devreme formarea
personalitatii copilului.Acest proces este posibil numai in parteneriatul educational dintre
familie,profesionisti competenti de comunitate.
Este important sa amintim acest fapt,deoarece viata copilului pana la varsta de 3 ani se
deruleaza in familie si in comunitate,iar strategiile educationale trebuie sa se extinda atat sub
raportul varstei la care are loc interventia educativa,cat si sub raportul stabilirii actorilor
interventi in actul educativ (atat parinti cat si ingrijitori sau educatori care intra in contact cu
copilul).Educatia timpurie este un demers care vizeaza copilul si dezvoltarea sa integrata, dar si
dezvoltarea abilitatilor parentale si institutionale cu scopul de a raspunde cat mai adecvat
nevoilor individuale ale copilului.

5.4.1 Bibliografie
 Curs de Pedagogia nvmntului primar i precolar , Adina Glava

5.5 Principiul respectrii depline a drepturilor copilului

Andreica Marinela

Drepturile reprezint condiii constante,comune si obligatorii care permit fiecrui persoane

sa-si dezvolte si sa-si foloseasc eficient calitile fizice,intelectuale,socio-afective si spirituale.
Drepturile decurg din conspiraia sporita a omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea
fiecruia sa fie respectate si protejate. Conform cu prevederile legislative recunoscute
copilului,oriunde,oricum si oricare ar fi acestea,trebuie sa i se garanteze si sa fie respectate o
suma de drepturi:
1. Drepturi de dezvoltare, care se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de
servicii de baza,precum educaia serviciile de ngrijire medicala. Tuturor copiilor trebuie sa li se
asigure satisfacerea nevoilor de baza,nu numai pentru supravieuire si protecie,ci si pentru a-si
dezvolta personalitatea,talentele, abilitile mentale si fizice. Ei au nevoie de tot ceea ce i poate
ajuta sa creasc si sa se dezvolte. Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare
trebuie sa corespunda fiecrui stadiu de dezvoltare n parte .Daca se sare o etapa,copilul va avea
nevoie de ajutor special pentru a o compensa. Daca se rateaz aceasta *fereastra de oportunitate*
,copilul va avea nevoie de ngrijire speciala sau de recuperare ca sa ajung din urma stadiul de
dezvoltare. Prin urmare,copiii au drepturi de dezvoltare,precum dreptul la educaie,dreptul la
ngrijiri medicale,dreptul la asistenta sociala si dreptul la joaca.
Prinii,att mama cat si tatl sunt principalii responsabili pentru asigurarea dezvoltrii
copilului,care trebuie sa tina seama de capacitile n dezvoltare ale copilului si de drepturile la
participare ale copilului. Statul trebuie sa ajute prinii n aceasta sarcina prin furnizarea unor
facilitai precum scoli,spitale,etc. Copiii au dreptul de a primi o educaie care sa le permit
dezvoltarea ,n condiii nediscriminatorii,a aptitudinilor si personalitii lor. Ambii prini sunt
responsabili pentru creterea copiilor lor. Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare
de sntate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare
pentru asigurarea realizrii afective a acestui drept. Copii au dreptul la odihna si vacanta.
2. Drepturi de protecie, care se refera la protecia mpotriva oricror forme de abuz fizic
sau emoional, precum si mpotriva oricror forme de exploatare. Majoritate drepturilor copiilor
au un caracter protector. Copiii trebuie protejai mpotriva unor situaii de risc. Protecia este
necesara si n cazul copiilor aflai n situaii vulnerabile,copii refugiai,copii cu dizabilitati,copii
aparinnd minoritarilor naionale. Copiii au dreptul sa fie protejai mpotriva: oricror forme de
violenta,abuz,rele tratamente sau neglijenta,pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradate,lipsirii n mod ilegal de elemente constitutive ale identitatii sale sau din unele dintre
acestea.
3. Drepturi de participare, care se refera la dreptul copilului de a fi implicat n deciziile
care l privesc. Drepturile de participare la permit copiilor sa aib un cuvnt de spus n ceea ce
privete viata lor. Acestea la ofer copiilor posibilitatea de a-si exprima prerile, de a discuta
problemele pe care ei la considera importante, precum si de a cauta si de a primi informaii
relevante pentru ei. Toate drepturile menionate se bazeaz pe patru principii fundamentale:
 a. Principiul nedisciminarii, conform cruia trebui sa i se asigure fiecrui copil toate
drepturile,fara deosebire de rasa,culoare ,sex, limba,opinii politice sau de alta natura,origine
etnica sau sociala,avere,dizabilitate,statut la natere sau alt statut al sau,al prinilor sai sau al
tutorilor si legali.
b. Principiul interesului superior al copilului trebuie sa primeze n toate aciunile care
privesc copii. Aceasta nu nseamn ca interesul superior al copilului va fi ntotdeauna singurul
factor hotrtor ce trebuie luat n seama ,dar * ca pot exista interese competitive sau conflictuale
privind drepturile omului,de exemplu ntre copii luai separat,ntre diferite grupuri de copii si
aduli*. Cu toate acestea,interesul copilului trebuie avut n vedere n orice situaie si trebuie
demonstrat ca interesele copilului au fost analizate si luate n considerare cu prioritate.
4. Dreptul la supravieuire si dezvoltare include mai multe drepturi. Unele articole din
lege subliniaz rolul-cheie al prinilor si al familiei n dezvoltarea copilului,precum si obligaia
statului de a-i sprijini. Protecia mpotriva violentei si exploatrii este la fel de necesara pentru
asigurarea dezvoltrii optime a copilului; acest principiu stabilete, spre exemplu,obligaia de a
proteja copiii strzii,prin asigurarea recunoaterii si respectrii drepturilor acestora,inclusiv
dreptul la educaie si la ngrijire medicala.
5. Dreptul copilului de a-si exprime liber opiniile asupra oricror probleme care l
privesc,precum educaia, sntatea, mediul este un alt principiu de luat n considerare pentru
implementarea tuturor celorlalte drepturi. Copiii,de exemplu,trebuie implicai sistematic n
deciziile luate la scoal sau de instanele judectoreti ,atunci cnd prinii divoreaz sau n caz
de adopie .
Astfel este recomandata evitarea exprimrilor,prejudecailor de tip discriminatoriu de ctre
cadrul didactic ,personalul non-didactic copii si prini. Fiecare copil trebuie tratat cu ceeasi
atentie,evitandu-se stereotipiile si etichetarile legate de gen,cultura,religie,rasa,
clasa-sociala,handicap,etc. n elaborarea interventiilor educative este necesara luarea n
considerare a experientei culturale si educationale cu care copilul vine din familie si comunitate.
De asemenea, *Drepturile copilului* fac obiectul expres al Legii numarul 272 , privind protectia
si promovarea drepturilor copilului promulgata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului n anul 2004.
n concluzie, putem spune: copilul este unic, are dreptul la copilarie,dezvoltare
individualizata, n sensul promovarii propriei identitati si trebuie sa devina actor principal n
propria-i viata, prin participare, exprimarea opiniei, nedisciminare.Copilul trebuie sa fie
sustinut ,n devenirea sa, de programe educative timpurii de calitate, construite pentru el si
mpreuna cu el.

Drepturile copilului pot fi rezumate la 10 puncte eseniale:

1. Toi copiii i tinerii au drepturi egale. Nici un copil sau tnr nu trebuie dezavantajat din
pricina sexului su, a culorii pielii sale, a limbii pe care o vorbete sau a religiei pe care o
practic.

2. Copiii i tinerii au dreptul la o sntate ct mai bun precum i la asisten medical.

3. Copiii i tinerii au dreptul la studii elementare gratuite. n plus, ei trebuie s beneficieze

de dreptul de a urma coli superioare.
4. Copiii i tinerii au drept la vacan, timp liber, joac i la participarea la activiti
culturale i artistice.

5. Copiii i tinerii au dreptul de a se informa, de a-i exprima liber opinia i de a fi ascultai.

6. Copiii i tinerii au dreptul la o educaie bun. Prinii sau tutorii lor legali nu trebuie s
aplice metode violente. Abuzurile i exploatarea sunt interzise.

7. Copiii i tinerii au dreptul ca n vreme de rzboi s beneficieze de protecie i asisten;

acelai lucru se prevede i pentru copiii refugiai.

8. Copiii i tinerii au dreptul s fie protejai de exploatarea prin munc i de abuzurile

sexuale.

9. Copiii i tinerii au dreptul s convieuiasc mpreun cu prinii lor i s ntrein

contacte cu ambii prini, dac acetia sunt separai.

10. Copiii i tinerii cu nevoi speciale au dreptul la o asisten i protecie special, precum i
la participarea activ la viaa social.